Gravidute prin FIV (26)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 9

Andrada.P spune:

Joi - 6 noiembrie 2008. Ziua in care m-am intalnit cu bebelinele mele pentru prima oara... Prima zi din noua noastra viata!
Ne-am trezit la 5 jumate. Nici unul dintre noi nu spunea nimic. Mergeam sa nastem. Parca nu eram eu, parca nu eram noi. Imi veneau in minte cele 4 FIV-uri, lacrimile nereusitelor si ma simteam victorioasa, undeva desupra lor. La 6 jumate a coborat sotul meu la masina. Am ramas sa incui si mi-am facut 2 poze in oglinda din hol: ultimele mele poze de gravida! Am ajuns la Giulesti. De cate ori m-am internat aici (pt probleme de sterilitate) m-am uitat cu invidie la fetele fericite si emotionate care veneau sa nasca. Am simtit din nou ca e ziua mea! Am intrat la internari, m-am schimbat si am pornit spre sala de nasteri cu "d-na" de la garderoba. Sotul meu si mama nu au putut intra deocamdata. La sala de nasteri mi-au spus sa ma sui pe un pat. Am incercat dar cu burta mea nu as fi reusit niciodata. A venit o asistenta si a ascultat bataile inimioarelor mele. Bateau f bine. Am coborat la reanimare. Primul lucru mi-au luat telefonul, l-au inchis si l-au bagat intr-un dulap. Am intrat in panica. Nu puteam sa-l anunt pe sotul meu unde eram si nu stiam nimic de el. A inceput asteptarea, din pacate foarte lunga. Pe rand au fost operate toate fetele din salon, cezariene sau nu... Eu tot asteptam. Am iesit la un moment dat la toaleta si m-am intalnit cu sotul meu care reusise sa intre (se schimbase tura la paza). Am rasuflat usurata. Am stat cu el vreo jumate de ora pana m-a chemat o asistenta (la misto ca oricum nu am intrat in operatie decat dupa 2 ore). In fine.. m-am intors, a venit anestezista la mine, am hotarat ca facem rahi-peri. La 2 pm a venit si dr mea. Nu stiu ce mi-a spus. Din momentul asta filmul meu are multe taieturi. M-au dus in sala, mi-au spus sa stau pe partea dreapta. Le-am replicat ca nu pot, ca nu am mai stat pe partea dreapta din februarie. S-au uitat ciudat si m-au pus pe partea stanga. Nici asa nu a mers pt ca aveam burta prea mare si nu puteam sa stau aplecata cum ar fi trebuit. Am stat in fund, sprijinita de o asistenta si am simtit cum m-a intepat. Eram resemnata. Ma gandeam numai la fetite, ma rugam sa fie sanatoase. M-am intins. Mi-au luat mainile, mi-au pus chestia aia in fata si au inceput. M-a intrebat dr mea cum le cheama. I-am spus Mara si Teodora. Mi-a spus in ce ordine o sa le scoata. La scurt timp aud: "Mara. E mica. Asta e mai mare". Apoi, aud plansetele bebelinelor mele. Am inceput sa plang. Nu-mi venea sa cred ca sunt ale mele. Mi se topise inima si plangeam si plangeam, cu o pofta de nu m-as mai fi oprit. Anestezista i-a spus dr:"plange". Apoi am auzit: 1950 gr si 2500 gr. Plangeam si mi-era bine... Le-a spalat, le-a infasat si mi le-a aratat. Am vazut 2 capusoare mici, unul langa altul. Erau fetele mele, erau viata mea... N-am putut sa spun decat "Doamne ce mici sunt". Au plecat cu ele dupa care mi s-a facut rau. Mi-au ridicat putin capul si m-au intrebat daca vreau sa dorm. Am vrut. Am mai auzit doar ca recoltarea de celule a fost ok. Am avut o senzatie ciudata cand m-au pus pe patul de reanimare si mi-am vazut picioarele pe care nu le simteam si despre care cu greu as fi spus ca sunt ale mele. De-aici am amintiri amestecate. Au venit pe rand sotul meu, mama, fratele meu. Sotul meu mi-a aratat poze cu bebelinele. De doua ori (lucru care a deranjat-o pe asistenta pt ca deh, le mai vazusem o data!!!). Au plecat ai mei, s-a intunecat. Aveam o punga mare cu ghiata pe burta si asistentele veneau cam la 30 min si-mi apasau fffff tare pe buric. Cumplit de dureros. Si acum am vanatai. Le apucam instinctiv de mana. Imi faceau calmante din cand in cand. Am adormit. Am incercat de cateva ori sa ma intorc de pe o parte pe alta ca sa fiu in forma a doua zi cand urma sa vad bubulinele. A venit dimineata. Toaleta, scos sonda, mutat in salon. Cumplit de dureros. Ora 12:00. Cu greu m-am ridicat si m-am dus la bebeline, sustinuta de o infirmiera. Le-am vazut si am plans iar. Asistenta de la bebei m-a trimis in salon. A spus ca ea nu poate avea grija si de mine, sa ma intorc cand o sa pot sa merg singura. M-am intors in salon si am inceput sa ma urc in pat, sa cobor, sa merg prin camera. Pana la urmatoarea ora de alaptat eram in forma, pe picioarele mele. Mi-am luat comorile in brate si le-am pupat.
A treia zi mi s-au angorjat sanii rau de tot. A fost f dureros. Mi-a adus sotul meu pompa de muls. A trebuit sa ma mulg intr-un salon fara pic de intimitate, unde 2/3 din timp erau vizitatori. Erau tigani, chinezi, tot tacamul... M-am simtit tare naspa. M-am muls si noaptea, pe holurile spitalului (am vrut sa ma mulg sus la bebelusi dar asistenta a spus ca o deranjez ca are multa treaba!?!?!?!). In fine... Partea cea mai naspa nu a fost asta ci timpul petrecut la bubuline. Asistentele de la salonul de bebelusi/cezariene sunt dezumanizate. Desi isi dadeau seama ca n-am cum sa hranesc 2 copii in timpul alocat pt un copil, singura "favoare" pe care mi-au facut-o a fost sa ma lase sa vin cu 15 min mai devreme. 15 minute... Din pacate nu puteam sa fac in 60 min cu 2 copii ce faceau celelalte mamici in 45 de min cu unul singur mai ales ca experienta mea de hranit copii era 0. Ma certam cu ele, le dadeam argumente si apoi le dadeam bani sa-mi hraneasca copiii in caz ca plang pt ca eu nu aveam suficient timp. Mi-au spus ca plec din spital vineri. Marti noapte bubulinele au fost un pic maraite si hranitul ne-a luat mai mult. A trebuit sa plec si am lasat-o pe Mara cu ochisorii si gurita deschisa si cu fetisoara mirata. Ii era fomita. Am plecat plangand. A doua zi dimineata, la vizita i-am spus neonatologului ca vreau sa plec acasa. In 4 ore am plecat. As fi plecat oricum, chit ca semnam ca o fac pe proprie raspundere. Bubulinele mele mananca foarte bine acum si au luat super-bine in greutate. Ne-am acomodat si ne e bine. Ni s-a implinit visul. Am suspinat si ne-am linistit!

Andrada mami de Mara si Teodora (06.11.2008)

Mirela_1 spune:

Julia, ma tin de voi dar vreau totusi sa pastrez distanta de 2 saptamani deocamdata.
Carmen, bebe Victor e scump rau. Sa fie sanatos si sa va aduca numai bucurii.

Mirela 35+

Mirela_1 spune:

Andrada, m-a impresionat povestea. Si am ramas masca de ce s-a intamplat la alaptare. E strigator la cer. Bine ca sunteti acasa si ca v-ati adaptat. Va pup pe toate 3. Si-ti mai zic inca o data, ai 2 fetitze frumoase foc.

Mirela 35+

kittyke spune:

Carmendu jos palaria mamico , eu sigur as fi intrat in panica nu stiu cum ai avut putere sa te si epilezi si sa te coafezi
Bebe Victor e un bebe foarte dragut , felicitari inca o data

Andrada imi pare rau prin ce a trebuit sa treci in Giulesti eu se pare ca am avut noroc in spital ,a fost mult mai usor si placut dar de cand sunt acasa am doi bebici frumosi draguti sanatosi dar tare rasfatati numai in brate vor ( de vina normal ca sunt eu si soacra )
De azi sunt singura a plecat soacra mea si trebuie sa dezobisnuiesc din brate si sa fac ordine si disciplina de acum inainte

Kittyke mamica lui Fanni si Mark

http://family.webshots.com/photo/2693424360103867285lxvoMU

Julia75 spune:

Carmendu, Andrada, multumim pentru povestea nasterii, ne prinde bine sa stim ce ne asteapta. E revoltator ce aud de asistentele lui Andrada, cum adica sa alaptezi cu cronometru, si te da afara, ce se intampla daca mai stateai jumat de ora? Oare ce surprize ma asteapta si pe mine?
Moniland, eu nu sunt cu Capalna, is cu Dr. Puscasiu, sau de fapt am fost, pentru ca nu vine la nastere, nasc cu medicul de gard cine o fi, mi-a zis cu o luna inainte, n-am ce face, eventual daca am noroc sa-l prind in spital atunci bineinteles nasc cu dansul, dar si saptamana asta e plecat din oras. Dute linistit la dentist dar neaparat sa-i zici ca esti gravi, sigur stie el ce are de facut.
Mirela, de Craciun o sa fi si tu acasa cu bebe!
Kittyke, pai nu e de mirare ca bebeii tai is rasfatati, cat ati asteptat momentul asta, cred ca si eu numai in brate o sa tin in primele saptamani.
Sanatate la toti bebei si burtici.

Julia 37+

bombonique spune:

Draga Andrada,
sa va traiasca fetitele si sa va bucurati la maxim impreuna!
m-am emotionat f tare, ca am inceput sa plang de 30 min, si nu ma pot opri de emotie!
Va pup pe toate!
Nu stiu cum voi putea si eu sa trec peste clipele astea, peste vreo 4 luni jumate'!

Bq 18+

bombonique spune:

Felicitari Carmendu!
Sa va traiasca Victorasul!
m-ai emotionat la lacrimi!
Ma gandesc ca in acelasi gen voi reactiona si eu la anestezie, adica de loc. Trebuie sa le zic ca trebuie facuta totala. Eu am mai vb cu dr din noua clinica, dar trebuie sa-i reamintesc.
Felicitari tuturor proaspetelor mamici!
Pupici multipli!

Bq 18+

kittyke spune:

Fetelor eu am facut anestezie generala si dupa ce am citit pe Carmen si Andrada chiar ca nu-mi pare rau deloc ...
Au bagat in mine ceva perfuzie sau nu stiu ce era dar imi amintesc numai cand imi zice doctorul ca acum o sa dorm , am si dormit si m-am trezit cand m-au pus pe targa sa ma duca inapoi in salon si m-au felicitat .Nu mi-a fost rau nici greata nici durere de cap nimic numai gura mea era uscata ..atat. La bebici m-au dus cu caruciorul si atunci am plans si am tinut in brate.
Deci eu recomand anestezie generala e mult mai "placut" dar sigur asta decide fiecare mamica cum vrea

Kittyke mamica lui Fanni si Mark

http://family.webshots.com/photo/2693424360103867285lxvoMU

Mirela_1 spune:

Kitty si tocmai ce ma hotarasem la anestezie rahi. Acu iar nu mai stiu de care sa fac. Adevarul e ca-s cam fricoasa de fel. Dar am sa vb si cu dr sa vedem ce si cum.
Julia, abia astept sa-l pun pe bebe sub brad de Craciun.

Mirela 35+