Gravidute prin FIV (26)

buluna spune:

Multumesc pentru raspuns, fetelor. Aveti dreptate. Cum de nu m-am gandit ca utrogestanul este buba? Chestia este ca se intampla doar dimineata. Eu iau 6 pastile intravaginal si 2 oral. Adica 8 pe zi. Cred ca este cazul sa raman doar cu cele 6 intravaginal.
Moniland, si eu beau doar ceai de tei cu lamaie si miere si trece cam greu raceala. De fapt este a doua zi dar...deja ma ustura nasul. Nu-mi fac griji decat pt bebe ca-l prea zgudui cand tusesc si cand stranut.
Micky, iau pastilele, ca eu luam vitamine si ininte ca eram tot lesinata.... Pe 5 decembrie merg la Tm la control. Cand merg la Tm am 11 sapt si 4 zile, crezi ca se vede ce trebuie?

Nu exista lucruri marete, doar lucruri mici cu o dragoste mare.
10+

buluna spune:

Ana p, nici eu nu am avut nimic pana pe la 8 sapt cand faceam nazuri la mirosuri si la mancare. Si am ramas cam tot la fel. Sunt multe lucruri pe care nu le mai pot manca. Dar de vomitat nu am vomitat niciodata pana ieri, la 10 sapt. Si nici nu am avut stare de greata...
Numai bine.

Nu exista lucruri marete, doar lucruri mici cu o dragoste mare.
10+

Micky2007 spune:

buluna se vede sigur tot ce trebuie.


Micky 14+ + (asa spune dr.)

manumanu spune:

Fetelor, va multumesc pt felicitari si urari. Sunt deja in salon, mi-a adus sotul laptopul asa ca va pun repede povestea nasterii minunilor mele!!! Va pup e toate!
Marush, nastere usoara!


POVESTEA NASTERII ANASTASIEI SI A LUI RADU


Uraaaa!!! Am intrat in saptamana 36! E joi, 13 noiembrie. Stau in pat, ca de obicei, citesc cursul despre alaptare al dr Culcer, mai arunc un ochi pe DC… Zilele trec aproape identice… mai sosesc pachete cu lucruri pentru bebei. Burtica e bine, frumoasa si... miscatoare. Sambata, 15 noiembrie, trebuia sa merg la control, dar dr meu a plecat intempestiv in strainatate. M-a reprogramat luni pe 17. Ca un facut, apar mici semne de ingrijorare : o mica scurgere maronie, mici dureri pe care nu le-am mai avut in partea de jos a burticii. Sambata asta e zi de pregatire pentru control : epilat, pedichiura etc. Fetele de pe DC stiu de ce...Ma ajuta mama. Seara fac dus (cu mare greutate si ajutata de sot, ca de obicei in ultimele doua luni) si la ora 22 adorm... ma trezesc niste dureri peste noapte, nu intense, dar mai iau un no-spa (« prietenul » meu – dar nu si al stomacului meu - de 3 luni incoace) si ma linistesc. Duminica ma simt ca de obicei... dar am o neliniste... poate si din cauza ca stiu ca dr meu nu e in oras... Dupa-amiaza, ca sa mai treaca timpul, il rog pe sot sa-mi ia tensiunea. 13 cu 8 !!!! Cu doar cateva zile inainte avusesem 11 si 12 cu ceva. Ma cam alarmez, dar incerc sa stau cat mai linistita. Seara, 14 cu 7... Offff, ce-o fi ? Scurgerile nu mai sunt, au devenit galbui. In sfarsit vine dimineata de luni, cand il sun pe doctor. Zice sa vin sa ma internez a doua zi dimineata, ca sa ma tina sub observatie.

Zis si facut... imi finisez bagajul de spital, mai completez cu cateva lucruri, incerz sa-mi controlez teama, emotiile... asta este, e mai bine sa stau acolo...

Marti dimineata ne prezentam in formatie completa – eu, bebeii, sotul, mama – la prima ora la spital. Ma schimb la celebra garderoba « tip Auschwitz ».. Brrrr... trebuie sa stau pe o bancuta scorojita, veche de cel putin 30 de ani si vopsita tot atunci, in fata unei tanti cu figura de gardian. Noroc ca e mama sa ma ajute, ca de burtica nu prea pot face nimic. Si nu e nici o perdea de protectie, poate intra oricine pe usa. Uffff... am scapat, merg la cabinet. Dr imi face control pe masa. Surpriza : dilatatie 2,5 cm. Ma vede si la eco : bebeii sunt mari, in regula totul. Tensiunea... 15 cu 10. Zice ca nu mai e mult, dar macar sa mai stau cateva zile-o saptamana... cat pot duce. Suntem optimisti. Ma transfera in salon, de fapt o rezerva cu doua paturi si baie. Mai am o colega de camera foarte simpatica. Asteapta sa nasca, a ajuns in saptamana 42 si nimic, bebelul ei (baietel) nu vrea sa iasa... Mai sta cateva zile si i se va induce nasterea. Avem si frigider, uraaa ! Ma bucur ca am cu cine povesti.

Zilele de internare trec greu. Analize, vizite, ascultat inimioarele bebeilor de 2 ori pe zi (cele mai placute momente), luat tensiunea. Marti, miercuri, joi, vineri... Vineri, 21 noiembrie, Anca (colega de salon) e anuntata ca maine, sambata, i se va pune perfuzie cu oxitocina si va naste fie natural, fie prin cezariana. Ufff... emotii... bucurie la ea si sotul ei. In sfarsit il vor vedea pe bebe ! Ma bucur si eu pentru ei.

Vine si ziua de sambata... stiu ca voi ramane singura peste weekend. Ninge abundent, privim amandoua pe geam... pe la 9 i se pune perfuzia si incep contractiile... vine si dr ei, iar pe la 10 si ceva e dusa jos la sala de nasteri (intre timp au si pregatit-o pt nastere – clisma, tot tacamul). Raman singura... incerc sa citesc, dar gandul imi zboara departe. La pranz vine sotul cu soacra, imi aduc de mancare (mancarea din spital e oribila). Mai povestim... pleaca... iar raman singura ! Cu gandurile mele. Dar sunt linistita, mai atipesc, incerc sa ma odihnesc cat mai mult. Ma suna Anca. A nascut natural.... o fetita !!!! Ne bucuram impreuna... surpriza e mare. Seara vine ca oricare alta, mi se asculta inimioarele din burtica, tensiunea (a mai scazut), totul in regula.

Noaptea, ca de obicei, ma scol la toaleta pe la ora 1, beau si apa. adorm... La 2.30, iar ma trezesc pentru toaleta. Nu apuc sa fac o miscare de ridicare din pat ca simt ca un « poc !!! » in burta si instantaneu sub mine se umple de lichid cald . Ma panichez, e intuneric... reusesc sa ma ridic, fug pe hol, direct la camera asistentelor... Le spun ca mi s-a rupt apa... se uita, incearca sa ma linisteasca, ma aseaza pe un pat si cheama medicul de garda. Vine o rezidenta, imi face un control sumar si confirma : s-au rupt membranele, dilatatie 4 cm. Trebuie anuntat medicul, care intamplator e chiar medicul prietenei mele din salon, cu care mai discutasem. Stie de situatia mea. Dr meu nu sta in oras in weekend, asa ca situatia devine urgenta. Imi strang cateva lucruri din salon, urmeaza sa vina sotul sa ia restul, mi se explica. Trebuie sa merg jos la sala de nasteri, sa ma vada dr de garda. Imi sun si sotul intre timp, sa vina cu mama incoace.

Mergem cu liftul... incep sa tremur, desi am halatul pe mine. Nu cred ca de frig... Asistentele imi cara bagajele si imi vorbesc bland, vad si ele in ce stare sunt. Ajungem in salile de travaliu, ma intind pe un pat, in asteptarea drului. In jur, se naste... se aud bebei plangand.. vreo 2 proaspat nascuti. In sfarsit vine dr, imi spune ca mi-a consultat fisa si ca imediat intram in operatie. Iar sunt mutata la terapie intensiva, unded incep pregatirile : sonda, injectii, nici nu mai stiu. Deja tremur aproape spasmodic. Si acolo, asistente foarte blanded incearca sa ma calmeze. Si reusesc partial.

Sunt transportata cu patul in sala de operatie, unde dr deja asteapta. In zadar mi se explica pozitia in care trebuie sa stau pt anestezie... pricep, dar nu pot executa !!! Pana la urma, una din asistente ma aseaza si ma tine strans in pozitia aceea... vine si dr anestezist, o DOAMNA... o sa vedeti de ce... Nu simt nimic, nici o intepatura, dar incep sa simt o caldura in picioare. Ce bine !!! Imi era asa de frig ! Sunt intinsa pe masa, mi se pune campul in fata, iar dna dr sta in spatele meu si imi tine capul si o masca de oxigen. mainile imi sunt legate in lateral, pe una simt un tensiometru, la cealalta e conectat un monitor. Dna dr anestezist ma tine de vorba, face glume, sa mai treaca spaima. La un moment dat zice : « vezi, nici nu ti-ai dat seama cand au inceput sa taie ».... Timpul nu trece asa greu, eu fac conversatie cu ea si cu asistentele, ceilalti doctori « lucreaza « in burtica mea. Mai intervine si dr de garda in conversatia noastra, mai spune un banc... Nu pot sa rad !!! la un moment dat, vomit intr-un prosop. Simt cum se trage ceva pe acolo. In fine... se aude : « vine o fetita !!!! Ora 4.40 !» Wow !!!! Incerc sa vad ceva... si vad... ceva pus intr-un scutecel steril, care incepe sa strige !!! Fetita mea... e inconjurata de asistente si dr neonatolog, care o curata putin. Intre timp : « hai ca vine si un baiat !!!! Ora 4.45 !!» Incep sa plang.... gem : fetita mea, baiatul meu, copilasii mei !!! Dna dr neonatolog imi arata copiii... Vad doua fetisoare botite si plangacioase. « I-auzi-i cum plang stereo !!! » zice unul din doctori. Nu mai simt nimic, nici frig, nici frica.... Astept linistita sa-mi inchida plaga... Dureaza mult... In sfarsit, se termina. Doua asistente ma curata de sange etc. Deoadata, vad un picior ridicat in sus ! E piciorul meu !!! Sunt mutate iar pe patul de terapie intensive si dusa in salon. Tremur cu frisoane, rau de tot !!! Mi se fac injectii, mi se pune perfuzie, sunt invelita cu doua paturi. Langa pat, apar sotul si mama... ce bucurie !!! E deja 6 dimineata. Ne bucuram, vorbim, povestim... ce emotii au avut ! Au vazut copiii, care au fost dusi pe sectie. Aici, la spital, politica e urmatoarea : copiii nascuti sub 2500 gr sau considerati prematuri (ca gemenii mei, desi sunt in saptamana 37) sunt pusi la terapie intensiva cateva zile, pana se reface si mama si mai iau in greutate.

E 23 noiembrie si se lumineaza de ziua ! Raman singura in salon. Realizez ca e ziua de nastere a copiilor mei !! Nu pot adormi. Pe la 7 si ceva incep sa trimit mesaje SMS. Inca nu ma doare nimic. Incep sa si primesc mesaje. De la viitorul nas al copiilor, care e preot, aflu ca a fost prima noapte in care se canta colinde pt Nasterea Domnului. Iar plang. In scurt timp, incep sa plang de durere. Mi se fac calmante...Mai vine si sotul, care se duce sa vada bebeii si imi aduce poze. Dupa amiaza vine si mama la mine... reusesc sa si adorm un pic. Durerile mai scad, mai cresc... Spre seara, o infirmiera mai ajuta sa ma ridic la marginea patului. Intre timp, am fost schimbata de cateva ori de tampon si asternutul. Cu greu m-au intors pe o parte sa-mi puna cearceaf nou. Zilele de terapie intensiva trec si ele, cu « invatatul mersului », cu dureri, cu injectii, cu primele gaze (« uraaa !!! » ). marti dimineata sunt gata sa fiu mutata in salon. Bebeii sunt inca la terapie, au inceput scaderea fiziologica si inca nu mi-i dau in salon. Spitalul practica sistemul integral « «rooming-in ». Dar macar o sa fiu langa ei. Inca nu am lapte.

Marti, 25 noiembrie. Sunt singura in salon, o rezerva cu doua paturi, baie, frigider, mobilata modern. Mancare mult mai buna aici. Inca ma misc greu, dar trebuie sa ma misc cat mai mult. Inca nu am lapte. Mi se explica de dr neonatolog ca o sa vina, ca nu trebuie sa imi fie teama. Imi aduce o pompa profesionala si intr-adedvar apar picaturile de colostru. Trebuie sa avem rabdare. Peste 2 zile imi dau bebeii la san, cand se termina scaderea fiziologica. Stau ore intregi langa ei. Ma lasa sa-i mangai prin hublou. Dorm, dar se si agita. Sunt mari (49 resp 50 cm lungime la nastere), baietelul e mai agitat azi, trage de firele la care e conectat. Toate analizele le-au iesit bine, inclusiv ecografii transfontanelare si radiografii specifice. Si sunt asa frumooooosi... ca niste bibelouri !!! Fetita va trebui sa stea la lampa, fiindca a facut un pic de icter. Asistentele imi spun ca sunt papaciosi. De fapt, vad si eu cum ii hranesc. cu siringa, sa nu se obisnuiasca nu biberon. Imi vine sa-i iau in brate. Abia poimaine, insa !!!Vorbesc cu ei, stau pe un scaun langa ei si ii privesc... pana ma dau afara pt sterilizare si dezinfectie.

Cand vor castiga un pic in greutate, mi-i dau in salon, unde mai stau o saptamana, ca sa invat sa-i ingrijesc. Asa ca, in jur de 7-8 decembrie sper sa fiu acasa... Sa pregatim Craciunul cu lumina lui speciala !!! Ca lumina din sufletul meu acum !!!


manu
mamica de Anastasia si Radu

Moniland spune:

manumanu, ti-am citit povestea nasterii si plang. Ma bucur tare mult pentru voi. Ce frumos trebuie sa fie... Sa fie sanatosi si cuminti, iar tu sa-ti revii repede. Veti avea sarbatori de vis.

Liana30 spune:

manumanu va pupppp

luptatorul meu

"Stelele care cad, nu pier
Stelele care cad se duc pe un alt cer"!!!

Miauu sunt Ema sunt blanda si nu zgarii Miauuu
...Putin cu putin se aduna marea...

flori76 spune:

Manu:cu siguranta o sa veti un Craciun de vis!Sa va traiasca minunile si sa va bucurati de ele toata viata!

------------------
Flori 35+

Bianca B spune:

Andrada am plans ca proasta citind povestea nasterii Marei si Teodorei, chiar si acum dupa doua ceasuri tot mai am ochii in lacrimi. Plangeam si mangaiam burtica si-i spuneam bebelui ca nu e vina lui si sa nu se supere pe mami.
Sunt foarte emotiva, iar de cand am trecut de jumatatea sarcinii parca si mai mult ca inainte! Sotul zice ca atunci cand am sa ma vad cu bebe in brate, cu ajutorul lui Dumnezeu, am sa plang cel putin o saptamana. Fetelor, voi tot asa patiti? Parca cu fiecare saptamana sunt si mai emotionata si mai speriata si mai nerabdatoare.
In 2 sapt am eco si parca mi-e frica! Noroc ca sunt foarte aglomerata la munca si doar spre seara ma ajung grijile.


Bianca 27+
Daca vreodata nu primesti zambetul pe care il astepti, fii generos si daruieste persoanei respective un zambet. Deoarece nimeni nu are mai mare nevoie de un zambet decat persoana care nu stie sa zambeasca celorlalti

Bianca B spune:

Hai ca plang pe etape cum zice sotul.
Abia acum am reusit sa ajung la zi cu subiectul si desigur ca iar ma podidi plansul citind cele scrise de Manumanu. Sa fiti sanatosi si voiosi cu totii

la toate burticile si sa visati cu ingerasi

Bianca 27+
Daca vreodata nu primesti zambetul pe care il astepti, fii generos si daruieste persoanei respective un zambet. Deoarece nimeni nu are mai mare nevoie de un zambet decat persoana care nu stie sa zambeasca celorlalti

buluna spune:

Manumanu, o poveste minunata...M-a emotionat profund. Sa-ti traiasca copilasii si tu sa te recuperezi cat mai repede. Vei avea , intradevar, niste sarbatori minunate. Te

Fetelor, de luni si azi este joi sunt tot racita. Si ma simt din ce in ce mai rau. A inceput cu usturimi in gat si acum imi curge nasul ca un robinet, imi curg lacrimile, stranut, tusesc...tot tacamul. Observ ca nu am febra. Asta este bine. Dar va intreb, raceala asta poate face rau copilului???? Sunt tare ingrijorata. Si ce sa fac? Ce pot sa mai iau in afara de lamai si miere?

Va pup.

Nu exista lucruri marete, doar lucruri mici cu o dragoste mare.
10+