Copilul ADHD (II)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 4

carmen1967 spune:

Buna ,

Kitty,
bine ai revenit la subiect!
Daca vrei sa vezi discutii de "absolut necunoscatori" te invit sa citesti la rubrica Cabinet de psihologie, un subiect deschis de mine "Help - scolar cu ADHD?!?! si sa vezi ce "rosii in cap mi-am luat" vis-a-vis de diagnostic, in care sincer nu cred 100%.Si o sa mai scriu inca odata de am mai scris: acesti copii sunt asemanatori si atat de diferiti!

Sa inteleg ca sunteti in clasa a I? Cum merge cu scoala?

Eu acolo am tot scris despre noi, daca ai timp sa intri sa citesti si mi-ar place sa dialogam ca tare rar gasesc o mamica intr-o situatie similara cu copilul la scoala.

kittygreeneyed spune:

Buna, Carmen! Sincer, nu vreau sa vad discutii de "necunoscatori". Nu simt nevoia sa-i "scolesc" pe altii, mai ales cand isi baricadeaza creierul
Eu stiu cu ce am de-a face, si ca-i spunem ADHD, neadaptare, probleme de comportament, sau boala celor 3 cirese e chiar totuna. Nici SIDA nu era pana acum catva timp, dar asta nu inseamna ca e un moft al celor ce o au. Diferenta e, intr-adevar, ca SIDA e o boala fizica, iar ADHD e o conditie speciala a psihicului, adica ceva pe care nu poti "sa pui mana" . De aici apar scepticii.
Dar destul cu asta.
Adi este peste medie la scoala in privinta capacitatii intelectuale, dar greseste din neglijenta, neatentie. Doamna invatatoare mai face unele concesii in privinta lui, adica, de exemplu, dupa 1 ora-2, ii muta bancuta invers, langa catedra, (el sta in prima banca de obicei), il mai lasa sa ste si prin alte banci, ii da de lucru suplimentar sa nu se plictiseasca, etc.
Dar cu saritul la bataie...
Am inceput sa-l pun sa-si ceara scuze a doua zi, de la copiii cu care a avut treaba (impins, impiedicat, lovit, etc), de fata cu mine. Am spus colegilor lui sa-l lase in pace, sa nu-l mai provoace cu nimic, daca e cazul nici sa nu se mai joace cu el.
Face logopedie o data pe saptamana, cu o doamna care intelege problema lui. Aici face exercitii de concentrare si atentie, nu mare lucru, de ex. sa scrie cateva randuri fara sa se intrerupa, face puzzle, etc.
L-am dat la schi fond unde face antrenament de 3 ori pe saptamana - pentru energia in exces
Ii dau omega 3 + vit D(mini martieni, de la Wallmark, cam scumpi, dar stiu ca sunt produse bune - tot de acolo le dau ursuleti de echinaceea pt imunitate). Are si probleme cu calciul, deci il indop si cu calciu, din cand in cand niste vitamine ca e slabanog de-l sufla vantul...
Chiar acum visez la o vacanta fara copii macar pentru 2-3 zile
Am ajuns sa iau eu calmante, ca nu mai faceam fata... Desi cred ca de fapt cel mai mult ma streseaza ca scapa situatia de sub control rau de tot si nu le pot face pe toate: sa ma ocup de casa (mancare, spalat, curatenie), ar trebui sa ma ocup de Adi cu lectii si "terapie comportamentala" 24 din 24, dar sa-l bag in seama si pe Robi, fratele sau mai mic cu 1 an, am si serviciu de 6-8 ore pe zi, dupa cum ma pot lasa acasa sefii (care sunt foarte intelegatori), nu-mi permit sa-i cumpar tot mereu ceva nou care sa-i puna mintea la lucru si sa-l tina ocupat, nu ma pot tine de o strategie pentru ca tot ce fac "strica" sotul.
Ar fi taaare usor sa-i las in fata televizorului, sa-si puna cate un CD si sa ma lase in pace (am scos si "canalul", asa ca avem numai TVR) sau sa urmez sfatul mamei mele - sa-l las toata ziua la calculator, ca sta cuminte si nu face prostii - gen plecat afara, desi nu-i dau voie - calculatorul a ajuns pe dulap, si n-am de gand sa-l dau jos de acolo . In loc de asta, eu ma zbat, ma stresez sa-l invat sa faca ce trebuie, nu ce are chef, si deja imi vine s-o iau pe campii. Vacanta asta de 2 saptamani imi vine numai bine, sper sa ma "adun" pana incep iar lucrul.
In ianuarie o sa merg cu el la o evaluare (una adevarata, dupa niste "liste" primite de la Cluj), sa vedem in mod concret cum stam. Pana a inceput scoala a fost cum a fost, dar acum e atat de evidenta problema, incat imi vine sa-i bat (vorba lui Adi ) pe cei care zic "lasa-l, ca doar e copil..."

carmen1967 spune:

Buna Kitty,
sa inteleg ca sunteti in clasa I? Sau a II -a?
Ma rog...nu conteaza prea mult.
Daca nu ai citit despre noi iti fac un mic rezumat, adica voi copia bucatica de inceput a altui subiect...
Baietelul meu, Andrei, are 10 ani si este in clasa a IV,diagnosticat cu ADHD, diagnostic in care nu cred 100%...
Ca scolar, desi s-au facut progrese in timp, de la inceputul scolii, inca merge greoi ....Ma gandesc cu groaza la clasa a V-a .
Ca evolutie scolara, a citit mai greu, cu ajutor logopedic, scrie cam uratel, e stangaci la toate cele si a cam ramas in urma la matematica. Adevarul ca am tras tare pe romana in detriemtul matematicii...
Ce remarc pozitiv:
- este cumintel si nu deranjeaza in clasa (mai mult ca ceilalti)
- este comunicativ cu colegii (desi unii il cam resping)
- este prietenos, amabil, politicos.
Negativ:
- scrie cam putin in clasa, nu tine ritmul cu clasa (desi sunt progrese aici)
- nu prea stie tema de a doua zi, rar o noteaza
- demareaza greu temele pentru acasa (am scurtat si aici timpul de "dialog")
- nu scrie dacat cu mine, mai nou si cate ceva singur, dar nu neaparat tema de a doua zi.
Incerc sa-l ajut cat pot de mult la matematica, mi-am comandat o metodologie de predare a matematicii la clasele I - IV si studiez. Vreau sa cred ca ramanerea in urma e cauzata doar de lipsa de exercitiu.Cel mai mult ma bucur ca intelege logic (nu e discalculic)
De la inceputul lunii octombrie sta singur acasa (incuiat ), noroc ca lucrez aproape de acasa si se descurca relativ bine: nu deranjeaza prin casa, nu-mi da multe telefoane, doar ca mai vrea sa iasa mai repede de 16.30, ora de venit a noastra acasa...
Cam atat... astept opiniile voastre.
Cum se descurca copii vostri la scoala ? Ce probleme intampinati?
Ce metode aplicati ? Dar terapii?
Eu sunt in cautare de un homeopat bun, in principal pentru atentie si concentrare,deorece constat ca astea sunt inca deficitare.
Ca tratament luam niste produse naturiste de la Child Life Essential(Pure DHA si Multivitamine & Multiminerale), de vreo 2 luni si zic eu ca sunt benefice.Am citit de bioenergoterapie, aveti informatii in acest sens?
Deci, asta scriam atunci....
Acum lucrurile sunt schimbate mult in bine, in sensul ca demaram mai usor temele pentru acasa si mai ales isi noteaza tema pentru a doua zi, in clasa scrie ceva mai mult si mai bine (cu mici exceptii )si tragem tare pe recuperarea la matematica.
Il vad mai constiincios si mai dornic sa ne bucure pe noi si pe doamna invatatoare, lucru care nu poate decat sa ne bucure.
Probleme de comportament nu am avut , el al scoala e cuminte (si iar mi-aduc aminte reclama aia TV cu copilul ADHD).
Ce remarc negativ in continuare: vorbeste mult, insista mult pe banalitati si are uneori o veselie a la desene animate. Ma bucur ca inca il pot "ataca" la coarda sensibila, daca il cert mai tare, plange si isi cere iertare, etc. Nu are rabufniri agresive , cel putin nu fata de mine. Remarc ceva ostilitate fata de al meu sot, care nu pare ca inteleaga si din "rasfat" nu l-a scos mult timp, idem si invatatoarea...
La scoala, doamna ne-a inteles si ma tot incurajat, evident ca nu a crezut in diagnostic...L-a tot laudat in ultima vreme ca a facut progrese, ceea ce este evident si pentru noi.
Dar....imi este teama de clasa a V-a !!!
Recitesc ce ai scris tu si remarc diferente , de fapt parerea mea, care cred ca mi-am exprimat-o in mesajul trecut : asemanatori si totusi diferiti...
Al meu copil e ff prietenos cu copii, partea proasta e ca unii il resping ca e mai naiv in intrebari, mai copilaros , "l-au citit asa si l-au etichetat" ,asa ramane. Are un prieten mai mare, oarecum nepotrivit, dar nu am motive reale de ingrijoare, desi ....
Fizic e bine dezvoltat, acum imi pare usor plinut, poate si de la vitaminele care le ia.

Din experienta mea, tot ce pot sa te incurajez este ca odata cu trecerea timpului, lucrurile incep sa se aseze pe fagasul normal.
Rabdare, bunavointa(in special a celor din jur) si multa dragoste!

Daca se poate, descrie putin comportamentul unui adult cu ADHD (zici ca ai exemplu clar in familie, deci poate ai o explicatie de ce...)

Restul mamicilor ???...va dau lipsa la apel!!!!

ancast spune:

Imi pare rau pt absenta de cea saptamini, dar am avut ceva probleme tehnice cu calculatorul, asa incit ma bucur sa revin. Nu am reusit sa merg cu Antonio la psihoterapie pt ca nu s-a sincronizat psihologul cu psihiatrul, dar vom merge la incputul lui ianuarie, abea astept. Am avut citeva zile, vreo 2 ceva probleme, in sensul ca nedormind la amiaza, la gradinita, coilul a fost iritat, a cam strigat, s-a prostit aruncind sau trindind masinutele, lucru care m-a intristat foarte mult, dar sper totusi sa isi revina si sa fie doar un fel de chestie incadrabila la '"zile proaste", desi, data fiind hieractivitatea nu pre IMI PLACE acest mic incident. Oricum, in vacanta voi avea timp sa ma joc cu copiii cei doi ai mei, sa le ofer multa atentie, sa ii observ si sa imi imbunatatesc strategia de lucru, mai ales cu copilasul hiperactiv. Astept f mult sedinta de psihoterapie.
Cred ca mai toata lunea este plecata, insa vreau sa va spun sarbatori fericite si UN FOARTE BUN AN 2009, cu realizari si sanatate.
Anca

kittygreeneyed spune:

Am uitat sa precizez ca suntem in clasa I
Parerea mea (asa, neavizata) este ca ADHD este o conditie speciala a creierului care se mosteneste, dar care se "activeaza" in anumite conditii de ambient: atmosfera cel putin incordata in familie, stres, certuri, etc.
Adultul care nu a beneficiat de nici o masura de "tratare" in copilarie e un om imatur emotional, iresponsabil, depresiv, cu tulburari de comportament, respect de sine scazut, isi pierde frecvent locul de munca, nu se intelege cu colegii, are probleme in familie, etc. Dau in continuare cateva fragmente dintr-un articol ce l-am gasit pe net:
TULBURAREA DEFICITUL DE ATENTIE/ HIPERACTIVITATE
– BOALÃ A COPILÃRIEI SI A VÂRSTEI ADULTE
Liana FODOREANU
Profesor universitar, Sef Catedrã Psihiatrie, UMF „Iuliu Haþieganu” Cluj-Napoca
Studii epidemiologice confirmã mentinerea simptomelor ADHD debutate în copilãrie la cel putin 15% dintre subiectii cu vârsta adultã; peste 60% dintre adulti trãiesc cu consecintele afectãrii persistente care rezultã din caracteristicile ADHD, chiar dacã nu sunt întrunite toate criteriile de diagnostic în momentul evaluãrii. Simptomele reprezentate de neatentie, neliniste, impulsivitate au un impact profund asupra calitãtii vietii subiectilor; se apreciazã cã adultii cu ADHD câstigã în medie cu 10.000 dolari anual mai putin fatã de cei care nu prezintã ADHD. În SUA ADHD afecteazã 4,4% dintre adulti si se coreleazã semnificativ cu sexul masculin, statutul de neangajat, cãsãtorii anterioare, rasa albã (2); doar 10,9% dintre acestia au beneficiat de terapie cu un an înainte de evaluare (3) cu toate cã multi autori sunt de pãrere ca adultii rãspund foarte bine la tratamentul farmacologic. Prevalenta ADHD la adulti nu este atât de bine determinatã ca si la copil, totusi se poate spune ca se situeazã între 1% si 5%. Tulburarea afecteazã în copilãrie într-un procent mai ridicat bãietii (de 6 ori fatã de fete), dar la vârsta adultã diferentele între sexe dispar (4).

COMPORTAMENTE SI PROBLEME COMUNE ADULTILOR CU ADHD
Se cunosc câteva comportamente si probleme care decurg direct din ADHD sau pot fi rezultatul dificultãtilor de adaptare asociate; cele mai frecvente sunt: întârzierile si uitãrile care sunt cronice, anxietatea, scãderea stimei de sine, probleme de angajare în diverse locuri de muncã, dificultãti în a-si controla furia, impulsivitate, abuz sau dependentã la substante, scãderea tolerantei la frustrare, plictisealã cronicã, tãrãgãnari, amânãri, dificultãti de concentrare în timpul lecturii, oscilatii emotionale, depresie. Persoanele cu ADHD sunt etichetate de cei din anturaj ca fiind plictisitoare, lenese, nemotivate, impertinente, uituce, de neîncredere, dificile, zãpãcite, în general ca persoane cu care este greu sã trãiesti.

Diagnosticul ADHD la o persoanã adultã presupune în primul rând un istoric complet al perioadei copilãriei cu atât mai mult cu cât nu toti copiii au fost diagnosticati cu aceastã tulburare, chiar în prezenta simptomelor, iar alteori manifestãrile au fost atribuite unor alte posibile cauze. Este relevant sã aflãm când au apãrut, cât de frecvente au fost, sau dacã au fost permanente, dar si în ce mãsurã/domeniu au afectat activitatea copilului (6). Criteriile de diagnostic ale ADHD la copil sunt clar prezentate în DSM-IV-TR, 2000, dar pentru adult trebuie cunoscute câteva particularitãti; dificultatea diagnosticului la vârsta adultâ decurge din limitarea criteriilor necesare diagosticului tulburãrii în copilãrie. Din acest motiv diagnosticarea ADHD la adult reprezintã o adevaratã provocare; prezentãm argumente în sprijinul acestei afirmatii: desi un numãr relativ mare de persoane prezintã simptomele de fond ale ADHD, trebuie sã ne asigurãm cã acestea deterioreazã functionarea subiectilor (element esential pentru diagnosticul pozitiv) si ca durata lor este pe tot parcursul zilei; aprecierea deteriorãrii în 2 domenii ale vietii (element necesar în diagnostic) este dificilã pentru ca multi pacienti au dezvoltat pânã la aceastã vârstã mecanisme de coping incluzând negarea existentei deteriorãrii; de exemplu în cazul unui om de afaceri prin excelentã energic si activ trãsãturile care sunt simptome ale bolii îi asigurã succesul pe plan profesional, încheierea a numeroase afaceri profitabile, ca atare un astfel de individ se va adresa psihiatrului eventual pentru cã prezintã afectare într-un singur domeniu al vietii sale cum ar fi neplãcerea provocatã de imposibilitatea de a sta acasã si chiar de a-si lua concediu de odihnã.
Cu toate cã adultii pot avea un numãr mai mic de simptome comparativ cu copiii, acestea devin progresiv tot mai severe ducând la deteriorare functionalã; mai mult, adultii pot prezenta deteriorare în domenii care nu sunt mentionate între criteriile de diagnostic, cum ar fi problemele maritale si profesionale. Multe dintre simptomele ADHD la copil îmbracã o formã particularã la vârsta adultã, acestea sunt evidente în tabelul 1. (nu pot pune tabelul )
Este demonstrat ca subiectii cu aceastã tulburare schimbã mult mai frecvent locul de muncã, au performante profesionale reduse si realizãri mai putine ocupationale; în plan social au un statul socioeconomic mai scãzut, neglijeazã frecvent regulile de circulatie pe drumurile publice, folosesc mult mai frecvent substante în mod ilegal si raporteazã mai des probleme de adaptare psihologicã (7). Problemele maritate si cãsãtoriile multiple, incidenta crescutã a separãrilor si divorturilor sunt obisnuite la cei cu ADHD. Afectiunile comorbide reprezintã o altã problemã care intereseazã atât din punct de vedere al diagnosticului pozitiv si diferential cât si din cel al evolutiei si principiilor de tratament. Ele afecteazã poate 3 din 4 pacienti.
Cele mai obisnuite comorbiditãti sunt tulburãrile de afectivitate (depresia majorã, tulburarea afectivã bipolara, distimia), tulburãrile anxioase, abuzul si/sau dependenta la substante, tulburãrile de personalitate si comportamentul antisocial. Numeroase simptome ale comorbiditatilor obisnuite se suprapun simptomelor ADHD ceea ce face si mai dificilã abordarea pacientilor.

Terapia cognitivã si comportamentalã individualã actioneazã în sensul cresterii stimei de sine, trainingul de relaxare si metodele de management al stresului reduc anxietatea si stresul, deosebit de benefice sunt învãtarea unor strategii de organizare a activitãtilor casnice si profesionale ca si educatia familialã si terapia familialã. Subiectii adulti cu ADHD pot sã atingã un nivel de functionare similar cu cel al persoanelor sãnãtoase dar ei trebuie munceascã mai greu, sã învete mai bine deprinderi organizationale si interpersonale, la fel cum un nevãzãtor învatã alfabetul Braille si alte deprinderi pentru a trãi cu succes. Existã strategii comportamentale de management psihosocial care sunt menite sã ajute managementul conditiei: pacientul este învãtat, sfãtuit lucruri de genul: - ia medicamentele asa cum au fost recomandate; - organizeazã-te pe tine însuti; - controleazã comportamentul impulsiv; - minimalizeazã ceea ce te-ar putea distrage; - gãseste solutii constructive pentru excesul tãu de energie; - cere ajutor ori de câte ori ai nevoie.
DIAGNOSTICUL DE ADHD PRESUPUNE DOAR ASPECTE NEGATIVE

Majoritatea celor care au aceastã tulburare au trãit experienta neplacutã, chiar traumatizantã de a fi fost etichetati cu numeroase etichete negative, pe care le-am enuntat în prima parte a articolului; cu timpul ei si-au însusit aceste pãreri ajungând sã se simtã mai nefericite, înfrânte. Dar oare acest diagnostic reprezintã într-adevãr o sentintã la "moarte" socialã si economicã Se pare ca nu, nicidecum, desi persoanele în cauzã trebuie sã munceascã mai mult pentru a învata deprinderile bune organizationale si interpersonale. Mai mult, unele dintre trãsãturile proeminente ale ADHD pot fi percepute ca forte, puteri personale. Vom exemplifica prezentând câteva trãsãturi care sunt deranjante pentru anturajul celor cu ADHD dar care pot fi considerate în acelasi timp calitãti (22). Distractibilitatea, neatentia, visarea, se leagã strâns de creativitate; perioadele de aparentã "absentã" sunt uneori pline de stimuli interni si externi, apar conexiuni neobisnuite, novatoare, modele noi de solutii, planuri extravagante (de a salva planeta, de a cuceri lumea, etc.). Dificultatea de a fi atent la detalii poate fi numitã gândire divergentã si permite individului sã gãseascã multiple solutii pentru probleme, inovatii, de aceea practic posibilitãtile referitoare la cariera lor pot fi nesfârsite. Hiperactivitatea se traduce prin energie crescutã, lipsa oboselii. Multe persoane cu ADHD sunt prietenoase, manifestã un entuziasm contagios, pot asigurã animatia si spiritul într-o petrecere, datele pentru o cercetare importantã. Astfel hiperactivitatea ghidatã poate fi benefica unui om de stiintã, afacerist, atlet, etc. Impulsivitatea, lipsa diplomatiei pot fi percepute ca spontaneitate, sinceritate, aceste persoane nu se opresc pânã nu au îndeplinit ceva. Gândirea excesivã, rãspunsurile trântite se pot traduce în expresivitate, entuziasm, provocare. Multi au o minte sclipitoare si sunt deseori cu câtiva pasi înaintea celorlalti în privinta gândirii; dacã se supun conventiilor sociale pot uita ideea strãlucitoare si lumea va fi privatã de aceasta. Încãpãtânarea, obraznicia pot fi exprimate ca determinare, curaj, persistentã în atingerea unui scop, calitãti extrem de utile oamenilor de stiintã, medicilor, istoricilor. Melodramatismul, extravaganta pot apare ca sensitivitate, generozitate; ar putea marii actori sã fie atât de fascinanti dacã nu ar avea sensitivitate care sã-i înalte pe scara emotionalã Aceste particularitãti pot, cel putin pânã la un punct, sã explice un fapt constatat: adultii cu ADHD sunt mai frecvent antreprenori comparativ cu persoanele non-ADHD (22) iar numeroase personalitãti din domenii diverse se presupune cu mare probabilitate ca ar fi întrunit criteriile de diagnostic ale tulburãrii.

Enumerãm doar câteva dintre numele celebre: compozitori ca Mozart, Beethoven, inventatori ca Thomas Edison, Thomas Jefferson, Graham Bell, Benjamin Franklin, marele renascentist Leonardo Da Vinci, pictori celebri ca Salvador Dali, Van Gogh, Picasso, marele fizician Albert Einstein, oameni de stiintã ca Louis Pasteur, Marie Curie, Paul Ehrlich, astrologul Nostradamus, oameni politici - Napoleon, Winston Churchill, Margaret Thacher, dar si actori renumiti - Jack Nicholson, Anthony Hopkins si altii. Se discutã posibilitatea existentei unei legãturi între creativitate si ADHD atâta timp cât asocierea lor pare sã reprezinte mai mult decât o coincidentã. Se pare cã existã asemãnãri în structura creierului, atât literatura referitoare la ADHD, cât si cea referitoare la creativitate mentionând anormalitãti neurobiologice; în principal este vorba despre predominanta emisferului drept, emisferul analogic, sintetic, spatial, asociativ si de importanta comunicãrii între cele douã emisfere cerebrale (23) dar si de particularitãti ale proceselor cognitive, ale temperamentului si dispozitiei, dupa cum s-au identificat si caracteristici care sunt în acelasi timp simptome ale ADHD si calitãti ale personalitãtilor (24).

carmen1967 spune:

Buna tuturor,
Anca, Maili, Kitty si tuturor celorlalte mamici de copii "speciali"
pentru ca e acum e vremea urarilor :
Sarbatorile sa va aduca Bucurii si un Mos plin de daruri!Multa zapada!
Sa va dea Domnul liniste si o masa imbelsugata....friptura si cozonac de casa, vin rosu pe masa!
De sfintele Sarbatori sa deschidem usa pentru oaspetii dragi, si inima pentru speranta, bucurie si lumina!
Pe cei dragi alaturi!
Colindatori in curte si la ferestre!
Si multa sanatate!

ancast spune:

Craciun si An Nou Fericit pentru voi toti! Merry Christmas and a Happy New Year to yee all! Buon Natale e Felice Capodanno a tutti! Joieux Noel a tous ! Feliz Navidad a todos!
Anca, mami de Antonio si Mario