buna ziua mama, vreau sa imi gasesc seninatatea

Ramonika spune:

asa si eu cu maica-mea, nimic n-o multumeste... noi stam in acelasi oras (Iasi) la distanta de 10 minute de mers cu masina una de alta.
se plange mereu ca e singura (taica-miu a murit mai demult) are numai 2 pisici (noroc de ele, ca ii mai tin de urat). daca ma duc sa mai stau cu ea, se lasa cu cearta si trebuie sa plec. apoi iar se plange ca ii e urat si ca e singura, dar nici cu mine, nici fara mine nu e bine...
cred ca ii lipseste o ocupatie, o viata mai 'agitata' daca pot spune asa...

---

Ramonika si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor www.flickr.com/photos/11125714@N02/2227425419/" target="_blank">Miki

ada29 spune:

Buna Simona,

Imi pare rau ca nu te-ntelegi cu mama ta.Mie mi se pare ca problemele voastre au inceput cu mult timp in urma,poate din copilarie.

Parintii trebuie respectati toata viata,o apropiere asa mare acum nu cred ca va face bine nici uneia dintre voi.Ar fi foarte bine daca ati descoperi care sunt adevaratele probleme intre voi si sa le rezolvati.

Pana atunci tu trebuie sa ramai puternica pentru fetitele tale si sotul tau.

Daca mama ta se simte mai bine in Romania poate sa vina acasa,motivul ca n-are centrala termica nu e asa grav in conditiile in care se poate incalzi si electric,cu un radiator,banii nefiind o problema.

Eu am o relatie buna cu mama dar ma gandesc de multe ori ca daca am sta impreuna am putea strica relatia,conflictele care apar intre generatii au fost si vor fi.

Iti doresc multa putere si solutii bune la toate problemele,

Ada

Simona_B spune:

Happy, tu ai dreptate in ceea ce spui. Ideea este ca este dreptatea ta, adica mulat pe cazl tau, a functionat din plin si te felicit. Succes in continuare.

Mama ta insa nu este mama mea. Mama mea de exemplu nu ar pleca in timpul divortului meu si sa ma lase cu ochii in soare, de altfel nici nu pleaca fara sa e gandeasca sa revina in orarul in care eu trebuie sa imi vad de serviciu. Pleaca in we, in orele mele de pauza si ori de cate ori este sotul meu acasa, de parca ar avea ciuma sotul meu etc.

Pe de alta parte mama mea nu s-a rcomporta veci ca a ta si sa ma incurajze daca ar pleca cu cuvinte de genul: "esti o femeie puternica, ai sa reusesti" chia rdac stie f bine ca sunt, la o adica mi-ar spune-o tot pe un ton care a ma duca sa inteleg ca "acuma sunt batrana si incomoda, si nu mai ai nevoie d mine (ceea ce nu este deloc adevarat), da' pana acuma am fost buna cat te-am ajutat..." adica sa imi induca sentimentul de vinovatie. Intelegi?

Ideea este ca imi da un ajutor, ca m-ar bate Dumnezeu sa zic ca nu, insa mereu in modul cum crede ea si cat crede ea, uneori (de cele mai multe ori) mai mult decat cer, alteori mai putin decat cer, insa niciodata exact cat cer. I-am spus de ex de la inceputul acestei aventuri pe care o traim impreuna: "te rog, mama, nu mai incerca sa rezolvi tu probleme cu care ne descurcam noi, gen facut curatenie si gatit, pt ca il obisnuiesti pe sotul meu sa nu mai faca nimic (care cu drag imi dadea o mana de ajutor in toate, ba era chiar prilej de a sta impreuna si de a ne mai pune in ordine gandurile si planurile). Mama, asta pt mine mai devreme sau mai tarziu se va rasfrange negativ, imi suplimentezi in timp povara de pe umeri si in plus nu ne place cum faci. Pt noi este un moment in care colaboram orice am face in casa, ne cerem parerea, ne ajutam, deci ne sudeaza relatia." Nici in zi de azi nu a inteles, crede mereu ca scopul meu este acela de a critica. In plus cand ma intors eu in casa mi se pare ca sunt toate in regula, ca la prima vedere nu imi dau seama c e nevoie sa mai dau eu cu aspiratorul,deci cportamentul asta imi poduce confuzie, nu mai stiu ce trebuie facut si pierd controlul asupra gospodariei.
Daca citesti, te rog mama sa intelegi asa cum ti-am spus si nu altfel, si in loc sa faci ceva in plus fata de ce te rog, ia fetele si joaca-te cu ele, plimba-le o jumate de ora afara (nu trebuie musai si cu cainele).

Cu cadourile avem o problema care are radacini mai adanci un pic. Eu ofer fara a emfatiza si ma bucur mereu cand pot sa ofer o bucurie si ma consider o norocoasa. Este deosebit de frumos sa oferi i sa stii sa si primesti un cadou, asta nu inseamna ca esti lipsit de caracter si ca il ceri efectiv. Mama ma din pacate cred ca confunda aceste doua notiuni si mai cred ca are impresia ca sa primesti u nacdou te obliga sa il si oferi. Astfel un gest il cheamape altul... daca ma intelegeti. De aceea cu ea nu emfatizez niciodata dar m-as bucura sa vad ca foloseste ce ii ofer.

Happy, iti sunt datoare cu o vorba buna despre mama mea: iubesc clipele ca si aceasta dimineata cand nu a fugit nici de mine si nici de sotul meu, cand a spus in fata lui ca trebuie sa comunice ei doi mai mult ca sunt doua firi mai tacute si ca de fapt il simte mai aproape pe el ca si fire decat pe mine (ca sunt mai zgarciti amandoi) parca ar fi el copilul ei. Si al meu sot a ramas fara cuvinte, dar se vedea ca era palcut surprins. Doamne ajuta!

Happy_in_TO spune:

Si ce ati facut? Nu i-ati dat o imbratisare?

Ma gindeam sa spui ce iti place la ea, ca mama, ca femeie...
Mie de exemplu imi place la mama mea ca este o fire artistica, feminina, aiuristica. Imi place ca citeste mult si ca mi-a citit poezii cind eram mica (cind venea in vizita la mine, ca m-au crescut bunicii, imi plac miinile ei micute si fine, imi place cafeaua pe care o face dimineata, imi placea cum lua fetele in brate, cum le plimba cu carutul peste tot, in toate parcurile, imi place mirosul ei aparte si vocea un pic ragusita... Mi-a placut ca a fost in camera cind am nascut-o pe Sarah si se facuse mica-mica de frica, intr-un colt si se uita cu miinile la gura, cu o expresie de frica amestecata cu bucurie, ca la o minune...

Chestii din astea...intelegi?... Poate ar fi o punte de pornire pozitiva pentru voi...

Andrada spune:

Eu cred ca jignirile, faptul ca face intotdeauna mai mult sau mai putin decit te astepti, santajul, felul in care incearca sa se apropie de sot (ma simt mai aproape de tine decit de propria fata), crizele, efuziunile, etc sint incercari de manipulare, de control.
Iar Romania e locul in care se simtea stapina pe sine. Emigratia e mai grea si ptr cei care o fac "pe jumatate" cum sint parintii.
Daca ii hranesti santajul, manipularile, va continua sa nu-si gaseasca locul in propria piele (in casa voastra, in noua tara, etc) si sa va distruga si voua linistea/viata ca urmare.
Sinteti dependente una de alta, dar eu cred ca sinteti destul de puternice sa va decurcati si singure. Luati o pauza ca sa va regasiti.
A

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

Fania spune:

Si eu cred la fel ca Happy ca mama ta trebuie "eliberata", las-o sa vina acasa, las-o sa simta Romania din nou, poate chiar are nevoie de asta, de o pauza, de un strop de viata doar pentru ea, din ce ai scris se simte ca o iubesti si ea te iubeste sunt convinsa, a renuntat la o viata a ei asezata, linistita si calma pentru a trai alaturi de voi, chiar este un sacrificiu sa renunti la viata ta pentru a face parte total din viata altuia indiferent ca este vorba de copilul tau.




[poze]

Kea spune:

Simona, eu o inteleg pe mama ta. Stiu si eu o mama care s-a mutat la fiica ei si n-are voie sa mestece in mancare, nu are voie sa faca curat ca nu face bine, sa nu gateasca ca nu face cum sunt ei obisnuiti, nu aia , nu ailalta. Numai ce vrea fiica. Nu mi se pare normal. Mie pur si simplu mi-e mila de femeia aia. Nu poti trai fericit facand numai ce vor ceilalti. Si frustrarile in timp se aduna si candva ies la suprafata. In felul asta nu se simte "ca acasa", se simte ca in vizita si asta merge un timp, dar nu cu lunile, cu anii.
Pe de alta parte 3 camere pentru voi toti mi se pare putin. Poate merge cand asa a fost de la inceput, dar mama ta a venit deja intr-um mediu cu reguli gata stabilite, ea nu trebuie decat sa se supuna, ca-i place sau nu, si ii inteleg frustrarea.
Apoi, am vazut la mama mea, care e zilnic pana seara cu nepoata mea, ca pur si simplu oboseste, are nevoie seara de cateva ore de liniste, numai ale ei. Eu am inteles ca mama ta si fetele tale au camera comuna, deci n-are intimitate, n-are un spatiu numai ai ei in care sa se retraga fara sa dea buzna nimeni.
Scuze, sar de la o idee la alta, pe masura ce-mi amintesc fragmente din mesajele tale. Vroiam sa mai adaug, ca in locul tau as fi mai receptiva la micile nemultumiri ale mamei tale. Ma refer la povestea cu merele. Ei bine si mie daca mi s-ar fi facut observatie ca marul pe care il mananc e al fetelor (sa fim seriosi, e vorba de mere, se gasesc pe toate drumurile, chiar nu inteleg de ce a trebuit sa-i atraga atentia) si eu de fiecare data cand as vrea sa mananc ceva, m-as gandi de doua ori daca am voie sau nu. Incearca sa vezi lucrurile si din punctul ei de vedere si nu ezita sa-i spui sotului unde a gresit.
Cum am scris mai sus, ii inteleg frustrarile, dar nu inteleg modul in care si le manifesta: ameninta ca se omoara, se considera povara, ba vrea banii, ba nu-i vrea etc.
Din afara lucrurile par foarte simple: nu puteti trai impreuna, traiti separat. Va vedeti periodic cand vi se face dor si gata. Decat sa stiti ca va iubiti, dar sa va amarati una pe alta, mai bine va vedeti mai rarut, dar cu drag.

MissParker spune:

Nu.

Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)

Poze cu noi

Povestea nasterii *** www.onetruemedia.com/shared?p=7248d8e682f97e03a2212a&skin_id=1602&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Slide show David

XIO spune:

Ba da . Pt. sacrificiile pe care le-au facut , ca si cel mai neinduplecat parinte s-a sacrificat la un moment dat pt. copilul sau.
Ai citit cartea "Cuvinte care elibereaza"?


"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "

***Fur is for petting**

http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100

http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/

ada29 spune:

MissParker,

Cand citeam acest subiect chiar ma gandeam ca poate il citesti si tu si iti dai cu parerea.Mi-ar face placere sa te citesc,esti mai in tema din pacate.

Respectul fata de parinti pentru mine e o PORUNCA pe care tare n-as vrea sa o incalc.

Ada