buna ziua mama, vreau sa imi gasesc seninatatea
Raspunsuri - Pagina 5
Alexia27 spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui XIO
Ba da . Pt. sacrificiile pe care le-au facut , ca si cel mai neinduplecat parinte s-a sacrificat la un moment dat pt. copilul sau. Ai citit cartea "Cuvinte care elibereaza"? "Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc " ***Fur is for petting** http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100 http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/ |
Uite, aici nu sunt de acord cu niciune din voi, doar partial cu Miss Parker. Parintii ii iubesti si ii respecti, dar nu ca "trebuie", de trrebuit nu trebuie nimic, respectul se castiga, chiar daca e vorba de parinti. In cele mai multe cazuri(in toate cazurile normale), respectul si iubirea vin de la sine, nu pot fi impuse. Nu poti spune "trebuie sa-ti respecti parintii" daca parintii respectivi nu merita sa fie respectati (abuzatori, betivi, violenti , neglijenti etc)
XIO, eu nu cred ca vreu copil datoreaza ceva parintilor lui, cel putin nu la modul asta. Parintii AU ALES sa aiba copil, si-au ASUMAT cresterea si educarea lui, cu tot ce implica asta: material, afectiv, spiritual. "Sacrificiile" facute de parinte sunt absolut normale, vin cu fisa postului ca sa zic asa.
Copilul...nu a cerut sa se nasca, nu a cerut nimic. A venit pe ume din voinat parintilor lui, si lor re revine datoria si responsabilitatea.
ada29 spune:
Pentru mine lucrurile stau umpic altfel.
Iubire=Respect=Iertare Asta se aplica familiei si prietenilor,nu se poate iubire fara respect si bineinteles fara iertare.
Pot sa-mi respect vecinii sau colegii PENTRU ca mi-au castigat respectul.
Pot sa iert pe cineva,pe tramvai de exemplu ca m-a impins cu ghiozdanul si si-a cerut scuze.
Cu familia e umpic altfel,ii respect si ii iert.Pur si simplu.
Cand apare un copil in familie il iubesti din prima clipa,neconditionat,toata viata,chiar daca e betiv etc.Ma gandesc ce bine e sa fii iubit neconditionat.
Pentru cazurile izolate,in care parintii n-au stiut sa-si arate dragostea fata de copii ma gandesc ca nu e mult daca-i tratam cu RESPECT si IERTARE.Asa,pur si simplu...
Ada
Simona_B iti doresc din suflet sa-ti gasesti seninatatea!
XIO spune:
Alexia , deci tu nu ai pt. ce sa le multumesti? Puteau sa faca sau sa nu faca acele sacrificii.
Sa-si lase copilul la spital sau sa-l tina.
Sa-l ingrijeasca sau sa-l abandoneze.
Samd.
Normal ca toti gresim si toti vom gresi , nu exista un om care sa se poarte perfect o vaita intreaga si sa nu calce gresit.
Nu TREBUIE sa le multumim si sa ne respectam parintii , vine de la sine respectul pt. ca ii iubesti si pt. ca ...sunt ai tai.
"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "
***Fur is for petting**
http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100
http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/
Chuny spune:
Xio, sunt parinti si parinti. Iar chestia cu sacrificiul e relativa. Pt unii parinti singurul sacrifiu o fi fost sa mearga la baut mai putin ... parintii care isi abuzeaza copiii degeaba au facut sacrificii ...
Tu te-ai nascut intr-o familie normala, ma uimeste faptul ca nu esti capabila sa te gandesti ca exista si altfel de parinti. si nu toti merita respect!
Ceea ce spun nu are legatura cu mama autoarei topicului, sa nu se inteleaga gresit. si eu cred ca mama ei trebuie sa plece acasa si sa se vada doar in vacante.
Sibylle
Nasterea ariciului junior VLADIMIR
Cum a intrat Anna in viata mea ANNA
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">SONIA ARE NEVOIE DE AJUTOR! UN CONT PAYPAL VA STA LA DISPOZITIE
XIO spune:
Sybille , mama-mea nu seintelege deloc cu mama ei . habar n-am de ce . Cu toate astea o iubeste si o respecta pt. ca e cea care i-a dat viata.
Nu prea poti avea o inima de piatra in fata unui om care te-a crescut si care acum e batran , singur , neajutorat sau mai stiu eu cum.
Nu ma refer la cei care-si omoara copiii sau mai stiu eu ce , ci la ce se discuta pe acest forum.
Probabil sunt eu mai subiectiva din cauza cazurilor vazute la spital , dar e trist sa nu poti ierta
"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "
***Fur is for petting**
http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100
http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/
Alexia27 spune:
XIO, e o discutie in sine aspectul acesta, cu iertarea, multumirea si respectul. Nu vreau sa continui acum pe linia asta pentru ca deviem off topic si ii stricam subiectul fetei. Daca vrei, putem continua pe PM. 
Simona_B spune:
Buna dimineata mama, buna dimineata doamnelor!
Am avut in sfarsit un we frumos: cu multe discutii, cu ceva planuri de viitor unanim acceptate, cu musafii duminica si cu pranzul luat IMPREUNA, un pic cam complicat cu gestionarea a trei copiluti la masa, dar minunat.
Multumesc pt idei 
, am mai tras cu ochiul si pe alte topicuri si mi-am dat seama dintr-o data, in plina discutie, ca mama mea aavea parte de exact acelasi tratament din partea socrilor ei (care si ei de altfel ma iubeau f mult), adica sfanta INCONSECVENTA. In consecinta am invitat-o la un exercitiu: sa nu ma ami intrebe pe mine cum sa rezolvam situatia, ci sa se aseze si sa cugete. Ii facea placere cand bunicii mei ii scoteau din casa cu copilul si ii trimiteau la ei la apartament si trebuia a imi faca analizele ca sa pot merge la gradi (pe vremea aia asa era). Ca doar si ei veneau apoi ca nu mai pot sa stea fara mine si ma luau iara la ei 
si imi mai si bagau in cap cat ma iubesc si ma faceau sa ma simt vinovata daca ii mai las singuri... si eu chiar sufeream ...
Deci, mama mea mi-a spus ca a citit si ea topicul asat si ca nu a inteles "ce vreau eu de la ea", ca sunt eu inconsecventa: ca ba vreau sa plece, ba sa ramana, si ca io ii musai sa ma duc la doctor. Poate o trebui sa merg ca sa imi dea ceva "pastile de putut in continuare" 
Pai, draga mama, astepti din partea mea sa judec in locul tau si sa iti zic eu in ce parte sa mergi. Eu as dori sa te hotarasti daca doresti sa ma ajuti sau nu (sa stai tu cu fetele) in orarul 3 - 7 (uneori 3.30 - 7.30) de luni pana vineri, dat fiind ca si Julia va merge la cresa.
Vom cauta o psibilitate de a locui pt mama mea in localitatea unde merg eu la job-ul part time, de dimineata, care i-l voi ceda cu mare bucurie. Oricum pt mine trezitul f de dimineata e un chin si va fi o placere sa fiu cu fetele, sa le pregatesc pt gradi etc Cand mi se sfarseste pauza o voi aduce pe mama care va lua galustele de la gradi si va petrece 4 ore cu ele. Apoi, va merge acasa... Se pare ca asta e cea mai buna solutie.
Apropo de polemica cu respectul fata de parinti. Eu cred ca pseudovalorile astea transmise din generatie in generatie, alaturi de miorita si de poverbe gen "capul plecat sabia nu-l taie", vin sa altereze echilibrul psihologic colectiv al poporului nostru, ca sa ma exprim asa. Si mai cred ca biserica ortodoxa romana are un rol deosebit de activ in acest sens. Eu n ma consider atee si daca stau putin sa ma gandesc nici mcar ortodoxa, asa nepracticanta cm sunt, dar am relatia mea cu un dumnezeu care nu ma pedepseste, eventual imi intareste unele reguli elementare de bun simt si imi da o conduita morala, si ceea ce considr f important, ma iubeste neconditionat si ma iara oricum, ca stie ca nu fac rau voluntar niciodata. Dar de aici si pana la a-mi intrzice sa judec, la a ma obliga sa ma confesez unui popa, l a ma umili, e cale lunga... Cel zece porunci biblice cred ca sunt niste norme elementare incrise in adn-ul fiecaruia si cred ca trebuie aplicate cu discernamant (nici macar biserica nu zicea in cruciade ca n uar trebui sa ucizi, nu-i asa?). Hai sa profitam mai mult de faptul ca suntem inzestrati cu ratiune si sa o si folosim :) in functie de context.
Dupa cum vedeti, ma simt mult mai senina. Sambata si duminica am si cantat (desi sunt ragusita ca un magar), deci sunt happy :) Mama, iti multumesc, si te rog sa nu astepti o ocazie de atmosfera de glume, cum ai zis,ci sa pui sotului meu chiar azi intrebarea nenorcita in legatura cu merele acelea. Incepe de azi o schimbare! Hai sa lamurim si sa ingropam! Ok?
tora97 spune:
buna fetele.....
am citit si nu prea intreg subiectul (nu prea caci m a cuprins tristetea si dorul)
recunosc toate aceste certuri si hachite dintre generatii, le aveam si eu cu mama. cit am stat in aceeasi casa ne certam non stop si ne amaram reciproc
apoi, intr o zi, m am casatorit iar mama s a trezit peste noapte singura.. fara mine, fara teodora. nu cred ca i a fost usor, dar nu aveam timp sa inteleg acest lucru.
certurile s au mai diminuat (si asta mai mult datorita sotului meu care ma pondera si mi explica cit de greu tb sa i fie mamei. Desi mama nu l am inghitit dintr un inceput, deh ii luase fetele, el o intelegea si o respecta)
si intr o zi fierbinte de vara flacara mamei mele s a stins. brusc, fara sa ne anunte. cu o zi inainte sotul meu ma intreba ca daca i s ar intimpla ceva, daca eu as suferi... i am spus ca nu simt nimic pt mama.. eram suparate
dar cind s a prapadit am simtit cum cerul se pravale peste mine.. abea atunci am inteles cit de importanta a fost MAMA in viata mea. abea atunci (dar prea tirziu) am capatat intelepciunea de a o intelege, intelepciunea de a o fi acceptat asa cum era ea...
ce risipa! intreaga viata ne am hartuit reciproc.. intreaga viata am acuzat o ca nu ma iubeste, nici pe mine, si nici pe ceilalti copii ai ei, si totusi niciodata nu i am spus EU ca o iubesc. Ca si tine simona, spuneam ca m am impietrit.. ca daca ea nu mi a spus, nu mi a oferit acea forma de dragoste pe care eu as fi putut o intelege, nici eu nu am cum sa i spun ori arata iubirea mea
acum, imi lipseste.. ENORM! abea acum am putut sa o accept si sa o inteleg, sa i inteleg viata, abea acum as fi gasit puterea sa o iert pt racelea ei sufleteasca, pt ca nu ne a spus ca ne iubeste, dar de fapt ne a dovesit o in fiece clipa.. NOI, copii ei eram orbi.
ei, parintii nostri, sint alta lume.. au trait in alta lume, au cunoscut alte valori.. au alta "viteza" de a trece prin viata...
"ce s parinti,niste oameni acolo si ei,
care stiu dureros ce i suta de lei...
...
ba nu vad, ba n aud, ba fac pasii prea mici
ba i nevoie prea mult sa le spui si explici"
dar da, simona, mamei tale ii este dor de casa... acolo, printre lucrurile si oamenii pe care le stie isi regaseste echilibrul
mama ta te iubeste, dar poate ca este atit de trista incit nu stie sa ti o arate in modul in care tu sa l intelegi si accepti
bucura te de ea atit cit o mai ai!
poze multe cu noi/Ana a implinit un an/ 2006/2007
"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez
lemia50 spune:
Simona,draga mea, mare dreptate are d-na care a scris inaintea mea.Tu nu realizezi cit o iubesti pe mama ta,iar ea ar pleca dar nu se indura de tine.Chiar daca nu iti spune ,in fundul sufletului simte ca fara ea iti va fi mult mai greu si nu poate sa te lase singura.Sau poate fi si asa,se teme ca daca pleaca va pierde in totalitate dragostea ta.E ca un copil mic:ca sa fie sigur ca il iubesti ti se baga in suflet pina la sufocare.Nu stiu daca esti in stare sa intelegi asta.Tot aici as dori sa scriu si pentru mama ta;Draga Ana Lugojana fa un efort,calca-ti pe inima si du-te la casuta ta,ia-ti viata in miini ,gaseste-ti preocupari si obisnuieste-te cu ideea ca nu este posibila o relatie apropiata ,macar in spatiu,cu fata ta.Este destul de mare,este timpul sa-si asume toate gesturile ei corecte sau gresite,altfel nu se va maturiza complet niciodata.Crede-ma ca ii faci un serviciu ei prin distantare.
Simona_B spune:
Tora97, multumesc pt postare. Imi pare rau pt mama ta, dar aici eu nu vorbesc despre acest gen de despartire atat de tragica, ci doar despre necesitatea unei distantari in spatiu, care nu e nici pe departe chiar asa o mare problema, as zice ca ar fi cazul sa ma obisnuiesc cu faptul ca e chiar normala.
Stiu ca ai dreptate, si ca din legaturi tensionate cu parintii se pot naste eterne pareri de rau dupa. Si eu l-am pierdut si de multe ori imi pare rau ca nu am putut sa ma apropii mai mult de necesitatile lui de atunci, sa ii vin in ajutor mai mult... El era f curajos si demn. Ma bucur enorm insa ca am avut timp sa ne cunoastem bie si sa ne iubim in final...
Acum il regasesc in propria personalitate si ma staduiesc sa ma folosesc de defectele lui (noastre) intorcandu-le in favoarea mea .
Lemia50, iti multumesc si tie. Intentia mea nu era insa aceea de a ipotiza raul suprem si de a-mi plange inevitabilul sfarsit tragic. Timpul este din pacate curgator si odata nascuti trebuie sa si murim, si eu, si amam si, pana la coada cozii trebuie acceptat ca si pruncii nostri s-or duce cand o veni ceasul lor. Dar nu i-ao plange de acuma, sau ami rau din momentul nasterii lor..., nu?
Permite-mi sa te contrazic insa: io imi dau seama f bine cat de mult imi iubesc mama si de altfel si de dragostea ei pt mine sunt constienta. I-am spus nu o data ca nu imi ba fi mai usor, dar voi fi mai linistita daca va pleca.
Stii ce nu inteleg eu, daca tot e sa nu inteleg ceva ...: cum faci tu sa intelegi ca eu nu inteleg? Si cam cat crezi ca as fi eu de imatura? 
In rest numai bine si 