buna ziua mama, vreau sa imi gasesc seninatatea

Buna ziua doamnelor si buna ziua mama!
Am ales aceasta cale si am instiintat-o pe mama mea ca ne vom intalni virtual aici. Sunt ingrozitor de nefericita. Comportamentul mamei mele ma otraveste. O iubesc si ii urasc comportamentul. Va rog sa ma ajutati sa inteleg si sa corectez ce este de corectat ca sa imi pot vedea senin de viata si de familia mea mea.
Ma raneste cu afirmatii malitioase la adresa mea, a sotului meu si a familiei sotului, afirmatii gratuite care nu au alt scop decat sa ma amarasca.
Ultima ar fi de tipul ca iubesc mai mult cainele decat fetele, apropo de faptul ca nu o duc pe cea mare la doc desi tuseste. Ca sotul meu e zgarcit si ca s-a luat de ea ca manca un mar si i-a zis ca merele sunt ale fetelor. Ca ea nu indrazneste din aceasta cauza sa manance mezeluri si branzeturi si ca nici fetelor nu le face decat ciorba di acelasi motiv... I-am cerut sa ne confruntam cu sotul. Mi-a zis ok, dar cand am ajuns acasa in fata lui, nu mai vroia, zicand ca sotul o uraste destul ca nu spala bine vasele pt ca nu e lumina destula in bucatarie... si ca a devenit o povara pt noi... ca ea se omoara... Astea in fata copiilor mei... si nu ste prima data
Pe de alta parte o vad ca sufera... cu adevarat. Imi spune ca doreste sa mearga undeva, de unde eu sa o chem cand am eu nevoie si ca eu sa gasesc o solutie... de parca solutiile se gasesc la coltul strazii. Vrea sa imi induca aceasta responsabilitate si sa ma invinuiasca pentru ceea ce se intampla intre noi.
Ieri, dupa faza cu cainele i-am zis sa plece dupa ce ne-am certat urat. I-am cerut sa n intalnim la magazinul unde lucrez si sa discutam. Nu a venit. Amsunat-o aseara sa vad unde se afla si cum crede c am putea rezolva situatia cerandu-i sa imi explice ce e cu afirmatia aceea. Mi-a spus ca sio mentine, ca asa crede ea. M-a lovit in moalele capului si i-m spus ca nu mai are ce cauta in casa mea. Ea ma tot intreba daca am nevoie de ea. Fetita mea cea mare este acasa cu tuse, ca mica mai are 2 sapt pana o primeste la cresa, sotul munceste in 3 schimburi si e student in primul an dupa ce a renuntat in anul 2 in Ro ca sa venim in Italia, iar eu nu am avut pana acum sansa sa lucrez astfel ca l sa poata relua). Ma simt datoare moral. Ela sustinut singur familia 3 ani. Imi este rusine pentru situatia penibila la care il expun. Cu toate acestea i-am zis sa vina sa isi faca bagajul si sa plece. Urma ca cea mare sa marga la gradi, iar cea micuta la serviciu cu mine.

Ea ne-a dat niste bani imprumut si vrea sa plece cu ei. I-am spus ca nu ii am. De fiecare data cand ii spun sa plece mi-i cere. I-am zis ca as vrea sa ma dea in judecata sa vad care tribunal din lume ma condamna sa traiesc cu creditorul in casa... Precizez ca acei bani ne-au fost necesari ca sa inchidem un imprumut pt a putea cumpara apartamentul in care locuim facand un alt imprumut. De ce? Pt ca dupa moartea tatalui meu, eu eram gravi in 6 luni si am inventat necesitatea unui ajutor din partea mamei mele pt ca sa o lamurim sa locuiasca cu noi in Italia. Noi locuiam intr-un apartament cu un dormitor si sufragerie cu un o bucatarie minimala. Iar ea avea nevoie de intimitate... Asa ca ce mai tura vura am cumparat in graba un apartament mai mare...

Ma pierd in amanunte pt ca povestea este veche si mocnita, dar promit sa raspund intrebarilor voastre.

De fapt stiti ce cred eu, cred ca amandoua suntem nefericite. As vrea sa stiu numai care ar putea fi rezolvarea acestei situatii vazute un pic din exteriorul tensiunilor dintre noi...

anisiap spune:

chiar de ce nu duci copilu la doctor daca tuseste....
cine a lamrit o sa vina sa stea cu voi ea are unde sa se intoarca? si eu ma cert cu mama ori de cate ori se face sa stam impreuna pentru catva timp ;;;;am refuzat categoric ajutorul ei la cresterea copiilor pt ca sa nu se ajunga la astfel de discutii
daca banii au fost imprumut si nu cadou trebuie inapoiati
si faza cu maru asa am facut eu cu el meu barbat dar era para "nu manca para aia ca e a copilului"si el mi a zis daca e in casa noastra e a tuturor deci m am linistit..... m a induiosat fraza aia in care ti a zis ca ar vrea sa stea undeva departe si sa vina doar cand ai nevoie de ea eu cred ca se simte in plus locul ei nu e printre voi zilnic are dreptul la o viata linistita

http://good-times.webshots.com/album/564034404CbidQP?vhost=good-times&start=132

Simona_B spune:

Da, are unde sa se intoarca. Evident ca nu e face pt ca vrea sa plece doar daca ii dau banii. Eu banii deocamdata nu am de unde sa i iscot decat dca rama inrosu pe cont... ceea ce voi si face cat decurand...
Imi reproseza ca ae nevoie de o central pt caldura si apa calda daca merge in Ro, ceea ce este corect... si pt asta re nevoie de bani... Motivul real nu ete asta ataat vreme cat noi, cel putin in ultimii 2 ani candam mers acaas ne-a schimbat ea euro in lei, deci bani ar fi. Ca nu zic io ca stiu ca sunt, nu zic ca nu ma intereseaza si nu m-a interesat cati bani are, dar nu ca as fi proasta...
Ideea este ca NU vrea sa plece si pe de alta parte nici eu nu as prea fi de acord pt ca mama mea nu este consecventa in idei si in plus sufera de o depresie care dupa moartea tatalui meu a fost f crunta, apoi s-a mai ameliorat, acuma ma gata u zile si pe mine. Merge de curandla psiholog. Acest i-a spus ca ar trebui sa isi exteriorizeze trairile, ca urmare, daca ea a considerat ca iubesc cainele mai mult decat copiii, ce daca mi-a spus? Ce mai conteaza ca ma simt ca dreaq? S-a exteriorizat, nu? Eu am intrebato nomal: dar, bine mama, dar tu aa si crezi? DA. Pai nu tedoare sufletul cand ma amarasti asa? Crezi ca e bine? "Nu stiu daca bine sau nu, ca oamenii mai gresesc, dar asta e parerea mea si o spun"
Concluzia: hai sa spun si eu ceva ca sa va mai sochez un pic, ca poate sunteti prea plictisiti.


Aaaa ca sa nu va mai spun ca u nu cred o iota din faza aia cu marul. Dupa ce iam si zis ca nu cred, mi-a spus ca nu a zs chiar asa, ci ca astea sunt mere galbene, f bune si sa le dea la fete.

CristinaT spune:

Simona_B, uite cum vad eu treaba: cine are nevoie de ea? voi si copii, atunci tu trebuie sa faci in asa fel incat sa va atingeti scopurile. Va pierdeti aiurea in discutii. Iti zice ca iubesti caine mai mult decat copilul? ii zici da mama. Plus de asta e mama ta sigur ca vrea sa va ajute dar nu stie sa taca din gura. Dar nici voi.

Mult succes!

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank"> 8 ani .... La multi ani!

CristinaT spune:

Citeste si mama?... nu am putut sa citesc tot mesajul...

deci si pentru mama: incercati sa spuneti doar lucruri pozitive daca se poate.
Imi aduc aminte ca a venit mama duminica si ma invata cum sa fac cafea... beau doar vreo 5/zi ... sper sa nu imi cical si eu fata la fel, iar daca o fac, te rog sa ma ierti scumpo, ma bag si eu in seama.

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank"> 8 ani .... La multi ani!

Simona_B spune:

Pa uite cum stau lucrurile, daga Cristina: initial, evident ca am convins-o sa vina pt ca ma temeam pt viat ei, ar eu sunt unicul copil la parinti. Este o deosebire izbitoare intre fotografiile mamei mele cand a venit si cele de acum. Parca ar f mama si fata. Era intr-o faza f avansaat de depresie.

Dupa ce am nascut-o pe fetita mea cea mare, bazele nu mi le-m pus eu in mama, dar o vedeam ca devenea din ce in ce mai independenta. A mers la scoalaaici ca sa invete limba, a inceputsa socializeze. Eu intre timp imi cautam de lucru. Mereu nu a fot multumita si nu a rfi multumita cunimic pana la urma.

Eu nevoie de ea am inceput sa am cand mi-am gasit servici (de cca un an), a se intelege ca a doua fetita este ingrijita mai mult de ea. Eu alaptez cam de doua oi pe noapte, dimineata plec devrme, vin la 8.30, duc pe cea mare la grai, ies cu cainele si deschid magazinul pana la 12.30. Pauza pana la 3 si apoi de la 3 la 7 alta tura. Am 2 part - time care ma solicita mult si in plus traduc. Pt a da randament as avea nevoie de liniste. Eu tocmai linistea mi-am pierdut-o de cand este mama cu noi. Mereu ceva nu e bine, ori are probleme cu dantura ori cu fierea, ori una ori alta, cam cand se apropie sarbatorile sau afla ca pleaca vreun roman acasa... atunci incepe scandalul, ori eu si sotul meu nu putem sa ne reevaluam viata in funcie de toanele ei...
Pare ca as exagera, stiu,dar nu e deloc asa. Am rugat-o a imisuna daca ma poate ajuta in conditiile mele, asacum eu consider ca trebuie crescuti copiii mei... Nu obtin raspunsuri ci doar intrebari:"ai nevoi de ajutorul meu?" si clisee de genul: "as vrea sa dispar si sa vin cand ma chemi. Gaseste tu o modalitate" Spune ca nu e simte bine in casa noastra (in care e doar ea in mareparte a timpului:ex azi sotul a plecat la 8 si vine la 23, eu trebaluit la bucatarie de la 1 la 3)...
Am incercat sa gasesc o modalitate si sa infiintz o societate pe numele ei cu acelasi profil cu magazinul unde lucrez eu. As ar avea unloc de mca linistit. S-a isterizat ca cine stie ce vreau eu sa afc pe numele ei,ca nu are incredeer,etc... O data imi zice ca a lucrat destul, o data ca vrea sa mearga sa lucreze intr-o famlie ca ingrijitoare... dar apoi tot ea zce ca nuar putea, ca ea a muncit destul etc

DA, Cristina draga, sper din tot sufletul sa citeaca si sa inteleaga ca sunt ... disperata , iar eu nu plang de felul meu, dar acuma sunt groaznic de trita...

Contrapunct spune:

Inteleg comportamentul mamei tale, fara ca asta sa insemne ca sunt de acord cu el. Mama ta are nevoie de confirmarea permanenta a faptului ca inca mai are un rost in viata, ca inca mai ai nevoie de ea, asa cum aveai cand erai copil. Ii este greu sa accepte ca rolurile s-au schimbat intre timp si forteaza lucrurile, in speranta ca isi va recapata autoritatea. Toate mizeriile acestea (pentru ca sunt mizerii)sunt instrumentele ei de a-ti atrage atentia asupra ei, in conditiile in care nu mai este ea cel mai important om din viata ta, postura din care a fost uzurpata de familia ta. Pe nepoate e greu sa le urasca, dar pe sot - da, din motivul pe care l-am spus.
Se vede aici ca batranetea nu inseamna neaparat intelepciune. Mama ta nu face decat sa erodeze constant relatia dintre voi, desi ea vrea exact contrariul.
Iti ramane tie sarcina sa opresti erodarea relatiei.
Din pacate, singura solutie pe care o vad eu este sa va indepartati fizic una de alta. De la distanta veti putea sa va reamintiti ca va iubiti. Traiul in comun de zi cu zi nu va lasa sa vedeti ca tineti una la cealalta.
Fa in asa fel incat sa plece inapoi acasa la ea, dar asigura-te ca stie ca tii la ea foarte mult. Si repeta-i asta si dupa ce ea va fi plecat. Incearca sa eviti orice cearta si ignora orice rautate. Sunt sigura ca nu vrea sa faca asta, dar nu stie cum sa faca altfel.

beshter spune:

Contrapunct, . Cred ca ai dreptate.
Simona, si eu am o relatie incordata cu mama (am folosit un eufemism) de cand m-am maritat. Lucrurile s-au inrautatit considerabil de cand am nascut. Si asta pentru ca, in marea mea intelepciune, l-am convins pe sotul meu sa ne mutam la ea ca sa-mi fie mai usor. Rezultatul? Abia astept sa ma intorc la mine acasa - un loc pe care il uram din tot sufletul pentru ca ma rupea de mama si de unde fugeam in fiecare zi tot la mama. Am facut naveta asta aproape 3 ani, chiar si cu burta la gura.
Am trecut prin cele mai urate momente din viata mea (desi ar fi trebuit sa fie cele mai fericite) si mi-a luat foarte mult sa ma impac cu ideea ca mama, omul pe care il iubeam cel mai mult pe lumea asta, trece si ea prin niste clipe grele si nu mai simte fata de mine ce simtea inainte sa nasc.
Asadar, precum Contrapunct, cred ca distanta fizica e leacul.
Mult succes si multa liniste!

Simona_B spune:

Va multumesc din suflet.
Ideea este ca sunt convinsa ca aveti dreptate. Acum sa va explic si de ce, desi i-am explicat ca totusi hotaraea este doar a ei, nu as fi de acord. Mama a venit aici la insistentele mele pt ca simteam ca sunt in pericol sa o pierd si pe ea pe langa tata. Niciodata mama mea nu a fost o fire puternica. Tata, ramanand cu ambele picioare amputate de deasupr genunchilor, o incuraja pe ea... ca a va faceti o idee. Relatia dintre ei doi nu a fost una stralucita, iar dintre ei si mine nici atata... numai ca eu sunt si am fost dintotdeauna o razvratita s cand am fost mai jos am stiut ca de acolo nu voi putea decat sa merg mai sus... Atunci, dupa moatea tatalui meu, am decis eu pt ea, fara ca sa o intrb prea multe ca nici nu aveam pe cine intreba... Ma bucur enorm ca a depasit momentul si ca este cu totul alt om, cel putin in unele momente, apoi aluneca iara... Acum macar a inteles ca este nevoie de terapie si merge la un psiholog. Daca voi reusi, si jur ca e doar chestie de timp, voi merge si eu, mai mult decat bucuroasa.
Acuma, sa mearga in Ro inseamna sa intre in contact zilnic cu sora ei care este intro situatie psihica muult mai critica decat mama mea si care o influenteaza, transferandu-i din problemele ei (in mare parte exagerate si chiar inventate). Acum sa nu credeti ca as avea ceva cu matusa mea, nu, chair deloc. O inteleg desi dezaprob total comportamentul sau fata de unicul fiu. Nu vreau sa o mi aduca pe mama mea in starea sa ma urasca si sa mei ii inventeze probleme.
Sotul meu intelege si el problema mea si intelege si ca vreau sa am grija de mama. Este un om bland dar demn si vorbeste al naibii de putin. Nu stie sa se faca placut, si cred ca nici nu il prea intereseaza, nici cand are ceva de castigat... Eu mai trancanesc vrute si nevrute si cu socrii mei si incer sa-i mai linistesc cand au probleme desi la telefon sincer vb f rar cu ei, asa de rar ca ei cred uneori ca sunt suparata pe ei...
Pe mama oderanjeaza orice_: daca ii vorbeste se leaga de orice prostie ca sa mi-l descrie ea ca pe un om de nimic, daca nu vb, nu o respecta... dar niciodata nu se gandeste ca suntem intr-o relatie intre oameni maturi si ca pt a fi respectat trebuie sa respecti...

anya spune:

Cred si eu, la fel ca fetele. E nevoie de putina distanta.

Puteti (financiar vorbind) sa inchiriati o garsoniera in zona, pentru ea? Sa vina pe la voi doar cand e musai , sau sa ia fetele la ea pana iesiti de la servici? Asa veti avea contact foarte rar, o perioada, se linisteste, o solociti strict pentru copii - ca sa se simta utila si poate cu ajutorul psihologului ajungeti la relatii mai bune.

Contrapunct spune:

Simona, iti propun sa privesti in perspectiva. Ce vezi tu in viitor, daca lucrurile raman ca acum? Sa incercam: mama ta continua cu mizeriile, tu continui sa iti otravesti viata, sotul tau suporta cat suporta, si la un moment dat nu mai intelege de ce trebuie sa suporte pe cineva care nu are sa ii aduca decat critici, cand el nu face decat sa isi vada de treaba lui, tu esti intre ciocan si nicovala, in loc sa te concentrezi pe prioritatile din viata ta, care sunt copiii, iti pierzi vremea si cheful de viata incercand sa iti dezamorsezi mama, ca pe o bomba cu ceas.
Cam asta te asteapta.
Vrei asta? Nu cred. Daca nu vrei, trebuie sa faci ceva. Iar la mama ta nu trebuie sa te astepti la nici un fel de ajutor si nici un fel de intelegere.
Pe de alta parte, cred ca, totusi, fiecare este responsabil pentru viata lui. Daca mama ta, in pofida eforturilor tale de pana acum, alege sa isi amarasca viata cu scenarii, rautati si sa plece urechea la matusa ori vecini, asta este optiunea ei si trebuie sa suporte consecintele. Tu ii esti datoare sa ii asiguri o viata buna atata vreme cat asta nu inseamna sa iti faci tu viata rea. Tu esti datoare copiilor tai, si abia apoi mamei tale. Asa e lasat.
Mama ta e un adult responsabil. Inteleg ca este un om slab si depresiv, dar asta nu este vina ta. Ajutorul pe care i-l acorzi nu trebuie sa fie fara limite, decat daca iti asumi riscul destramari familiei tale si al propriei depresii.
Pe de alta parte, daca nu esti convinsa ca departarea de ea este cea mai buna solutie posibila (eu, una, sunt sigura ca asta e solutia, nici unul din argumentele tale nu mi-au parut suficient de puternice cat sa justifice sacrificiul tau) nu iti ramane decat sa devii un munte de rabdare pentru ea. Dar va fi greu sa nu iti iesi din minti de foarte multe ori, daca ea va continua cu rautatile. Nu cred ca ajungi departe cu solutia asta.