buna ziua mama, vreau sa imi gasesc seninatatea

giulia71 spune:

Ma gandesc ca daca i-ai da ceva activitati, cu siguranta mama ta s-ar simti mai ocupata si in acelasi timp mai responsabila. Adica, ar avea si ea un rol in casa voastra.
Roag-o sa plimbe cainele, sa iasa in parc, sa mearga la cumparaturi, sa puna muraturi , da-i orice de lucru numa sa se simta importanta si sa-i ocupe mintea sa nu mai tzeasa de zor la scenarii.
La mine sta mama marea majoritate a anului si multumesc lui Dumnezeu Mare nu sunt probleme, caci ea isi are activitatile ei (gateste bine ) si se simte foarte apreciata.
In plus, a invatat in timp, ca daca vreau sa beau cafeaua cu sotu...face ea ce face si dispare.
A avut o vreme cand nu-l cunostea prea bine pe sot si pen ca al meu nu vorbeste mult, i se parea ca n-o baga in seama si se ataca pe chestia asta. Apoi a inteles ca omu are si el problemele lui cu serviciu, personale samd si nu poa sa fie mereu numa zambet si ca atare s-a conformat si mama.
Si da, cand se plictiseste o simt imediat si se duce acasa, dar n-o tine mult, i se face dor de noi si iar o luam de la capat.
Oricum si oricand e bine venita:))
Roag-o pe mama sa citeasca si poate invata ca se poate trai armonios intr-o familie.


"...mama prostilor e mereu gravida!"

Ramonika spune:

o alta solutie ar mai fi sa o tratezi cu indiferenta, sa comunicati cat mai putin iar cand ea arunca o pastila sa ii dai dreptate si sa o lasi (aparent) pe a ei... sa spui ca ea si sa faci ca tine...

---

Ramonika si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor www.flickr.com/photos/11125714@N02/2227425419/" target="_blank">Miki

Simona_B spune:

Draga Contrapunct, ce vad eu in viitor numai roz nu este. Simt ca cedez adica imediat dupa ce se intampla cate o faza din asta, imi pierd controlul si primul impuls este sa ... urlu. Incep prin a-i explica cu calm, dar cand vad ca refuza sa gandeasca inainte sa vorbeasca (si am senzatia ca sub apanajul varstei crede ca poate zice orice, ca doar are dreptul...) atunci... ma intunec. Solutia salvatoare mi se pare in momentul ala sa rup orice relatia atunci si ireversibil si ii cer sa faca cumva sa plece cat mai repede. Ea isi cere banii iar eu imi blestem ziua cand i-am cerut imprumutul... pana aaltaieri cand mi-a venit ideea ca doar n-o fi musai musai sa ii scot din pamant din iarba verde, dar dacii cer sa plece ar trebui sa plece si sa inteleaga ca o sa ii du banii cand oi putea, mai ales ca pt mine banii aia inseamna acum sa intru pe rosu in cont cu o parte din suma, nu f mare, e adevarat... dar sunt convinsa ca pt ea reprezinta o suma de care nici nu se va atinge, pusa deoparte, pt ca asa cum v-am mai zis ne schimba ea banii in lei cand mergem casa... deci stiu ca are... Ma face sa ma simt mizerabil insistand ca de fiecare data o scot afaradin casa in prag de iarna, ca stiu ca ea in apartament nu are caldura si apa calda... si ca ar fi o cheltuiala... si ea trebuie sa infrunte cheltuiala aia cu banii imprumutati mie. Pana alaltaieri nu a plecat dupa certuri. Alataieri insa a dormit peste noapte la o prietena de-a ei, nu stiu unde... dar vb cu mine in italiana, alt lucru care m-a scos din minti, cica din respect pt aia, da respectul fata de mine???? De ce trebuia sa inteleaga aia problemele noastre? Mai sunt niste romance pe care le cunoaste care stiu din fir in par ce mult sufera ea, si ca mi-a imprumutat bani... si eu sunt satula de cat m-a vorbit cu vecinii in Romania si cum apleca urchea la barfele babelor care ii raportau si cand am fost la baie ultima data. Asa le-a invatat de cand am fost mica si le-a incurajat sa isi bage nasul in familia noastra... nu a avut o data taria sa zica: "de copilul meu raspund exclusiv eu. punct"
Asa, deci urlu, nu mai pot sa ma stapanesc... si ma aud fetele si mi-e rusine, ca imi dau seama ca o iau razna... dar presiunea e prea mare. In plus nu consider ca este corect ca sa imi reped copilul de 4 ani care e copil si nu mereu intelege de prim data cand ii cer un lucru... De cea mica ce sa mai zic ca sunt mustrata de constiinta ca nu petrece suficient timp cu mine, si incer barem calitativ sa recuperez. Mi-e rusine ca iasa din casa o data pe saptamana, maxim de 2 ori si se uita mirata la orice fiinta sau lucru...
Ei, in perioadele astea devin fff agitata si ma tine poate 2- 5 zile s nu ma pot concentra pe nimic decat sa incerc eu "sa gasesc o solutie"... si apoi incet incet imi revin la "normal", gasesc iarasi fraiele si putin cate putin reiau controlul. Incep apoi sa inteleg ca de fapt m-am saturat sa caut solutii, ca de fapt nu este treaba mea asta, ca oricum ce gasesc eu nu e bine si ca vreau sa o trag in piept... A doua sau a treia z se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ba ultima data mi-a reprosat ca am dat-o afara din casa si ma si intreba obsesiv unde sa mearga... insa doa reu eram vinovata, ca ea sustinea ca parerea ei e tot aia ca iubes cainele mai mult... , si bia asteapta sa stranute fii-mea ca imediat dupa ce eu ii zic "noroc" ea ii zice "sa te faci bine!"...

Simona_B spune:

Giulia draga, mama mea nu este exact genul de gospodina, nu a prea avut niciodata o pasiune pt bucatarie si nici pt casa in general. In plus daca spala un vas si face de mancare imediat considera ca e servitoare, desi suntm noi cei care spalam closetul ca sa zic asa... Daca iasa cu cainele e nefericita si il lasa sa o traga dupa el de ti se face mil daca o vezi cum merge, asta desi i-am explicat ca e suficient sa tina lesa din scurt si sa ridice un pic de ea cand nu o asculta. La discutii aprinse imi arunca apoi ca a plimbat cainele prin Italia... Cu copilele afara nu iasa ca nu poate vedea de ele (la inceput zcea ca nu poate vedea si de caine si de copil, bbun am zis scoate numai unul...)
Daca ii spun sa nu mai faca ceva ca nu face bine (spalat, mancare, spalat vase)se bosumfla ca nu ne convine nimic, ca parca ar fi copil de ministru sotul meu la cat e de pretentios, dar o data nu a incercat sa faca mai bine data viitoare, sau sa nu ami faca... I-am zis sa lase asa si om face noi cand om avea timp... Casa mea a inceput sa semene cu casa ei... ordine inseamna aruncatul jucariilor pe unde nu se vad, in bucatarie inseamna inghesuitul intr-un colt... Daca zic sau fac se bosumfla... ba mai imi zice a ii este frica de mine... dar atunci de ce naiba nici o data nu asteapta si nu accepta sa ii explic cum se face o treaba, ci tot aiurea o face cum stie ea...
Este exact omul care ce poate sa faca, nu stie, ce sie sa faca, nu poate si ce stie si poate, nu vrea...
Imi spunea Ramonika sa o las si sa fac cum stiu eu, ad raici e 1-0 pt a, a inteles ea prima chesti asta, ca eu oricum laru cat latru si nu musc... si apoi nu mai latru ca ma satur...

Stiti ce ma macina cel mai mult? Ei bine, este faptul ca ii spun sa plece. Este asa cum ma trata ea in adolescenta si paaana cana am plecat de tot. Si o facea de cate ori nu era de acord cu ceea ce fac... de cate ori aveam un prieten de are nu era incantata... dar asta fara ca vreodata sa accepte ca acela sa vina la noi in casa... de altfel la noi in casa nic prietenele mele nu erau bine venite niciodata... nu mi-am serbat nici o zi de nastere... iar din pacate, eu incep se reactionez ca si ea, iar casa mea si regulile din casa mea seamana din ce in ce mai mult cu regulile din casa ei... Daca ne veneau musafiri incepea sa se agite exact cum facea si la ea acas si sa ascunda dezordinea e parca venea cu politia si trebuia sa fie totul ceas... Musafirii si rudele sotului toti au cate ceva s asa am renuntat usor usor... chiar daca si lipsa de timp e de vina...

Tala spune:

draga mea, mama ta este depresiva, daca n-ar avea probleme...si le-ar face. Poti sa faci si sa incerci sa faci orice pt ca tot nefericita ar fi, iar tu incarcata de problemele ei insumate cu ale tale si cele pe care ti le face...Probabil ca-i si place sa vicitmizeze f mult (am si eu una bucata...si cunosc).
Sfatul meu e urmatorul: trebuie s-o zgudui bine cu o discutie realista si sa nu uiti ca mai intai trebuie tie sa-ti fie bine, pt familia, sotul si copiii tai, din cate-mi dau seama in mometul de fata ea reprezinta copilul cel mai problematic din viata ta. Poate suna dur si crud dar nu o sa ajungati nicaieri in felul asta.
Eu am incheiat conturile cu mama mea onorabil (in sensul ca nu am nici o datorie financiara - din contra, si nici sentimentala - am dat tot ce am avut ca sa o multumesc, dar evident n-a fost suficient si tot la blesteme a ajuns....), nu spun sa faci la fel, dar s-ar puttea sa nu fie chiar asa slaba daca se pricepe sa te santajeze emotional...

Bucurie!

osolita spune:

Simona, daca vrei ca mama ta sa mai ramana in Italia solutia e sa se mute de la voi intr-o garsoniera sau eventual sa imparta un apartament cu vreo prietena. In felul asta ati fi si voi mai linistiti si ea. Daca nu, las-o sa se intoarca in Romania.

Nu sunt de acord cu atitudinea ta referitor la banii imprumutati. Inteleg ca nu stati prea bine cu banii, insa cred ca e cazul sa dati macar o parte din imprumut inapoi, indiferent de cati bani crezi ca are mama ta sau nu. Probabil ca perspectiva de a se intoarce in Romania si de a-si cheltui economiile pe o centrala ca apoi sa trebuiasca sa se roage de tine cand are nevoie de bani, n-o prea incanta si mi se pare normal de vreme ce banii respectivi n-au fost cadou.

Simona_B spune:

Asa, mama mea a citit totul. Prima reactie ca nu credea sa sufar io asa de mult dar daca e asa, ea pleaca... dar repede de fapt mi-am dar seama ca nu a inteles nimic din tot ceea ce am scris eu... Mi-a zis ca dupa cum am scris ea e ultima femeie si ca nu valoreaza nimic... insa la o confruntare (si am rugat-o sa o faca public) se pare ca totusi nu ar fi nimic inventat de mine.

I-am dat banii si evident: nu ii doreste..., s-a lasat cu mototolit de bani (bine ca tin la tavaleala). Ma asteptam ca e mereu melodramatica, dar am fost ferma si i-am si zis ca mi-au iesit pe ochi si pe urechi de cand imi tot arunca in fata... Imediat mi-am dat seama ca in timp ce eu am iesit cu fetele ca ea sa poata sa si-i adune, cu siguranta i-a pus pe undeva ca eu, cand ii voi gasi sa zic: "vai ce suflet nobil are mama, cum se gandeste ea la mine...", si nu neg aici ca ma iubeste, poate prea mult, in felul ei insa, asa ca o intoxicatie... Fara falsitate, mama, NU ii vreau, si asa cum ti-am spus ca voi proceda cu orice ban de la tine, ii voi dona daca si cand ii voi gasi. Ma vor amara prea mult, stiu ca au provocat energii negative si asta nu doar referitor la relatia dintre noi doua...

I-am spus pe de alta parte ca eu sunt ff incantata de evolutia sa pozitiva din ultimul timp. Faptul ca a mers la un psiholog pt mine reprezinta un mare pas inainte, inseamna ca incepe sa constientizeze si nu doar atat, ci si sa actioneze in consecinta. Daca nu ii spun "bravo, mama", pt fiecare lucru pozitiv este pt ca efectiv o consider adult si fac o diferenta intre anii fetitelor mele si anii ei...

Osolita, nu ne permitem sa ii platim o chirie iar banii imprumutati nu am fost un cadou pt mine, dar provin dintr-un cadou al mamei ei pt ea... Ar fi vrut ca eu sa renunt la o parte din apartament (de care e ea mai legata), ca sa il aiba pe numele sau interal dupa ce tata a murit, ca deh, ea nu are nimic doar al ei, etc. Am fost imediat de acord punand conditia ca sa imi lase mie integral casa bunicilor tatalui meu (care se darama)... Mi-a venit rau cand am auzit: ca ma intelege ca doar ei sunt multi frati si eu sunt singura si nu imi dau seama ca nu ma invata bine... (a se citi fratii sotului). Astea erau cuvintele surorii ei care nu-si inghite nora din aceste motive inventate. Jur ca ideea aceea era numai si numai a mea si in plus mi-a venit in acel moment. Adica de ce eu sa nu am nimic al meu mai ales ca e de la tata... M-am amarat si atunci si am plans ca un copil al nimanui ce sunt... pe umerii si asa fragezi ai cumnatei mele care cu mare intelepciune mi-a zis: "dar tu nu ai nici o problema, simona. care este diferenta pt tine daca una sau alta este sau nu pe numele tau? fa cum doreste mama ta." Asa ma invata cei multi mama, si imi readuc zambetul pe buze si iubirea in suflet! Si, in definitiv, eu sanatate sa am si intelegere in casa, ca apoi restul l-om face incet incet...

In seara asta am auzit ca aceste lucruri care ma amarasc ata de mult sunt de fapt nici nu stiu cum sa le numesc: "trebuia sa zic si eu ceva ca si asa eu nu prea vorbesc" adica "hai sa te mai otaravesc un pic, iubitul meu copil"

Aaa, mai era ceva, eu nu am asteptat niciodata ca mama mea sa ma roage sa ii ofer ceva. Eu as zice ca am intuit din timp necesitatile si am incercat, cu modestele mele posiblitati, sa anticipez ajutorul. Nu vreau sa isi pape economiile si sa imi ceara, cum nu doresc nici sa ii creez un sentiment de dependenta de mine. I-am incurajat, si ea cunoaste asta, fiecare incercare reusita sau mai putin reusita pe care a dorit sa o faca.

analugojana spune:

Buna dimineata fetelor
Va multumesc ca v-ati facut timp sa cititi despre problemele noastre
Eu niciodata nu am stiut sa ma cert...am tacut si am plans....mi-am lins ranile singura....
Poate ca sunt eu cea mai rea mama din lume..
Sunt mandra insa ca am doi copii si doua nepotele minunate..
Niciodata nu am crezut ca eu le fac rau..
Sunt o fire inchisa...de aceea merg la psiholog...sa vad ce e cu mine...
Am uitat sa zambesc ...de ras nici pomeneala...
Sunt la o varsta inaintata intr-o tara straina...
Va rog sa ma credeti ca nu-mi este usor...
Mi-e dor de casa mea,de saracia mea, de Romania asa cum este cu bune cu rele...
Fie painea cat de rea ...tot mai buna -n tara ta
Va rog sa ma credeti ca mi-s dragi nepotelele ca ochii din cap....
dar simt si i-am spus de multe ori ca trebuie sa ne departam putin...
Numai bine tuturor


.

A_Iulia spune:

Simona, eu te inteleg ca esti ranita, suprasolicitata, cu psihicul la pamant, asa ca ai rabufnit. Insa mama ta are dreptate, daca tu asa ai interpretat toate gesturile ei, daca tu gasesti in fiecare chestie ceva de reprosat, ti le amintesti acum pe toate si i-ai creat in mintea ta o imagine de personaj negativ care iti distruge viata, atunci ea nu prea mai are multe de facut.

Pacat. Poate ar fi bine sa faci un exercitiu similar, dar nu negativ, ci pozitiv, si sa incerci sa-ti amintesti si cat bine ti-a facut (banuiesc ca ar fi exemple cu duiumul).

Si eu am o mama, si la noi mai sunt tensiuni din cand in cand. Este si normal ca un om la o anumita varsta sa nu mai reactioneze asa cum doreste altcineva, sa nu poti sa-l manevrezi ca pe o marioneta.
Eu cred ca ea a venit la tine ca sa te ajute, nu ca s-o ajuti tu, ea considera casa ta acum casa ei, ca locuieste acolo, si normal ca regulile nu pot fi doar ale tale. Daca doresti doar regulile tale, poti sa angajezi o bona, care va face exact cum spui tu, fara sa se implice emotional si fara sa considere casa voastra casa ei.

Ai scris foarte multe rautati aici. Din ceva respect care eventual ti-a mai ramas pentru mama ta, poate ar fi bine sa te opresti si sa cauti si tu un psiholog. Nu cred ca ai sa rezolvi ceva cu atitudinea asta razboinica, dimpotriva, si nu inteleg de ce ai recurs la asa ceva.

Si asa cum spuneau fetele, chiar cu inima sfasiata, mama ta ar trebui sa plece o perioada. Probabil ca o sa te ierte pentru postarile tale, pentru ca o mama...ramane o mama, si tu intelegi foarte bine ce vreau sa spun cu asta.

Va urez, si tie si mamei tale, multa putere sa treceti peste acuze, sa gasiti calea de impacare si sa va fie bine. Insa pentru asta va trebui sa te cobori din centrul atentiei si sa te gandesti ce simte si celalalt.

Contrapunct spune:

Analugojana, daca fie numai un sfert din intamplarile pe care le-a descris Simona aici sunt adevarate, poate ar fi bine sa reflectati mult la felul cum a ajuns relatia dintre voi. Cu intelepciunea anilor pe care ii aveti, incercati sa va puneti in locul ei si sa vedeti cum ati reactiona daca cineva s-ar purta in acest fel cu dumneavoastra.
V-am citit cu atentie mesajul. Nu numai o singura data, ca sa fiu sigura ca inteleg bine ce spuneti.
Va marturisesc ca nu am gasit decat vorbele unui om care se victimizeaza, un fel de ciobanas din "miorita".
Nu spuneti care sunt problemele dumneavoastra concrete cu Simona, ce vina are ea in situatia dumneavoastra si cum actionati dumneavoastra sa rezolvati situatia. Spuneti ca va iubiti nepoatele, ca va e greu in tara straina, ca nu va e bine. Inca ceva: cand intr-o discutie, incepi prin a spune "eu sunt cea mai rea mama din lume", va asigur ca discutia aceea inceteaza inainte de a incepe. S-a terminat. Nimeni nu mai are disponibilitate pentru o discutie constructiva cand celalalt se victimizeaza in felul acesta.
Mesajul dumneavoastra a fost un bun exemplu pentru discutiile dintre voi doua. Am inteles exact despre ce vorbeste Simona.
Doamna, nu faceti bine. Va pierdeti familia, o pierdeti pe Simona. Ea spune exact ce vrea de la dumneavoastra, cat sufera ca va purtati asa si ca va iubeste.
De ce nu incercati sa va reveniti si sa va purtati cu maturitatea varstei dumneavoastra? Copilariile acestea cu cerutul banilor imprumutati, pe care apoi ii mototolesc si ii arunci cand ii primesc... Sunt pentru alta varsta, doamna.
Simona, imi pare rau pentru tine. Revin cu sfatul de a va indeparta una de alta. Chiar impotriva vointei ei (pentru ca te asigur ca ea, in realitate, nu vrea sa plece, acesta este doar teatru menit sa te impresioneze).