oare am facut bine, sau nu ?
Ciao la toata lumea,
Sunt noua aici, nu am stiut de acest site, am aflat abia curand de el, si imi place foarte mult cum se discuta aici. Asa ca vreau sa va spun care e povestea mea, avand convingerea ca voi primi pareri obiective.Pentru inceput, sunt o mamica singura, mamica a unei fetite superbe, a carui tata biologic a facut tot posibilul ca ea sa nu apara pe aceasta lume, dar din fericire nu a reusit. Dupa ce s-a nascut fetita nu a vrut nici sa o recunoasca, nici sa o vada, ca urmare am crescut-o eu, impeuna cu parintii mei, care m-au ajutat enorm. Cand fetita a avut un an si jumatate, "taticul" ei, m-a contactat pe mail.Vazand ca nu am raspuns in niciun fel a inceput sa ma jigneasca, sa imi jigneasca familia, sa ma ameninte ca se va apropia de fetita.Nu mi-a cerut sa o vada, nu a vrut sa o recunoasca, a spus doar ca o va mai vedea si se va apropia de ea cand vrea el si cum vrea el. Ba mai mult, mi-a cerut si o suma considerabila de bani, pe motivul ca fetita e reusita datorita lui, iar eu trebuie sa platesc pentru asta. Atunci eu am fost foarte furioasa, si in singurul raspuns pe care i l-am dat i-am spus ca nu vreau sa stiu de el, ca nu el este tatal fetitei mele si sa ne lase in pace. A urmat din partea lui o avalansa de amenintari care au culminat cu amenintarea cu moartea la adresa mea si a intregii mele familii. Pentru ca il cunosc si stiu de ce e capabil am mers la politie, iar acolo mi s-a spus ca ei nu pot actiona pe baza unor mailuri, dar la prima miscare gresita pe care o va face, mai ales cu copilul, vor interveni. Adica, prima data sa o patesc si dupa aceea vine si politia.Pana la urma, vazand cat sunt de speriata, un prieten, i-a facut o vizita, si i-a explicat ce i se poate intampla, asa ca m-a lasat in pace pana acum. Partea care mi se pare mie de neinteles este ca dupa tot ce s-a intamplat, unii prieteni si colegii, ma acuza pe mine, si spun ca trebuia sa il rog sa vina inapoi, sa isi recunoasca copilul, si sa fim o familie. La inceput am crezut ca sunt glume, dar pana la urma m-am convins ca ei vorbesc foarte serios, si chiar il considera pe el o victima. Oi fi inebunit eu, dar chiar nu ma simt cu nimic vinovata. Ceea ce ma intriga cel mai tare este ca atat el, cat si ceilalti, sustin cu tarie ca eu sunt de vina ca fetita mea nu are tata. Asa ca m-am gandit sa va intreb si pe voi, ce parere aveti: trebuia sa ma rog de el, si sa ii ofer totul ca sa aiba fetita mea un tata? Am uitat sa va spun ca paternitatea lui avea un pret : jumatate din apartamentul meu. Stiu ca e foarte important un tata, dar eu am vrut sa o recunoasca el, ca om, ca tata, nu sa il fortez eu, sau sa il cumpar, iar acum eu sunt " omul negru".Mi se spune ca sunt egoista, si chiar rea, ca daca i-as fi dat ce a cerut, sau macar sa il fi dat in judecata, pana la urma si-ar fi iubit copilul, si s-ar fi purtat ca un tata adevarat.Eu ma simt foarte prost, ma doare foarte tare cand mi se spune ca eu sunt de vina. Am tras si am suferit enorm ca sa aduc pe lume acest copil,iar acum fetita mea e toata viata mea, si as face orice numai sa ii fie ei bine.
Raspunsuri
Deianira spune:
Adeia, scuza-ma ca iti spun, dar ce prieteni sunt astia??? Pai ei se gandesc intai la binele tatalui si apoi la al copilului?? Ei practic asteapta ca tu sa-i cumperi tata copilului (la jumatatea aia de apartament ma refer ).
Eu nu as vrea un astfel de tata pentru copilul meu! Scuza-ma ca sunt asa "isterizata" dar mi s-a ridica tensiunea cand vad ce ridicoli sunt unii si ce pretentii emit .
Numai bine tie si fetitei .
adeia spune:
Da Deianira, la asta ma gandeam si eu , cu asa prieteni... nu mai ai nevoie de dusmani. Acesti " prieteni" l-au cunoscut inaintea mea, de fapt, datorita lor l-am cunoscut pe el. Ei, aveau, si vad ca au si acum o parere ff. buna despre el. Asta e, eu m-am obisnuit cu toate barfele, pro si contra, dar acum mi-am ridicat serios problema aceasta pentru ca fetita mea va creste si daca va auzi aceste " variante" nu stiu cum va reactiona. Asta este singura mea teama, ca in rest, e parerea fiecaruia. El acum spune pe la toata lumea ca ii pare rau, ca vrea sa ne impacam, sa ne crestem copilul, dar mie nu mi-a spus niciodata asa ceva, doar jigniri si acuzatii, atat am auzit de la el. Iar eu nu il vreau sub nicio forma, nici ca sot, nici ca tata al fetitei mel, dar oare am dreptul sa o privez pe ea de tatal ei?
Gabi_K spune:
Adeia, da-l incolo de prieteni, mai bine n-as vorbi cu ei niciodata in viata mea, important e ca tu si copilul sa fiti bine. N-au decat sa-l compatimeasca pe el acesti prieteni, iar tu sa-ti vezi de treaba.
Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses1#" target="_blank">poze si mai noi
Povestea nasterii: Lili si Robert
hannen spune:
Adeia,sincer,nu pot sa-mi inchipui cum de iti poti pune o asa intrebare "oare pot sa o privez pe ea de tatal ei?"
Pai ce tata e asta draga mea?Ai zis ca a facut tot posibilul ca ea sa nu vina pe lume(ce a facut numai tu stii),nu l-a recunoscut,te-a parasit inainte ca ea sa se nasca...te-ai chinuit singura s-o nasti,s-o cresti iar acum apare individul asta sa-ti ceara jumate de apartament ca sa o recunoasca,sa-ti ceara bani pt. ca datorita lui copilul e asa reusit....te ameninta ,si tu te intrebi cum poti sa o privezi pe fetita ta de tata.
CARE TATA???
Scuze,m-am cam aprins dar chiar mi se pare incredibila si situatia ta dar si faptul ca desi e urita ca naiba(situatia) tu tot ai dubii!
Eu zic sa-ti vezi de treaba ta,de viata ta si a copilei.Vrei sa umbli in "patru labe" dupa el sa-l implori sa-ti semneze nush ce acte in diferitele situatii care se pot ivi in viata,doar pt. faptul ca l-ai trecut in acte si apoi iar si-a pus coada pe spinare???
Hannen mamica de trei printzese Amira Israa Inas
www.flickr.com/photos/moodyamira2" target="_blank">Pozici
www.flickr.com/photos/moodyamira2" target="_blank">Noutati
www.flickr.com/photos/moodyamira2" target="_blank">Amira scolarita
www.onetruemedia.com/my_shared?z=30f78e9baad27e25a5c2d1&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank"> la joaca si undokai
adeia spune:
Fetelor va multumesc mult. Mi-ati dat impulsul de care aveam nevoie. Nu stiu de ce m-am lasat influentata de lume, de obicei nu fac asa ceva, dar acum m-am simtit ingrozitor cand mi-au spus ce mi-au spus.
Da Hannen, e incredibila situatia mea, nici eu nu o inteleg, desi a trecut atata timp. trebuia sa ne casatorim, el a insistat foarte mult, spunea ca vrea o familie, si vrea 2 copii, ca s-a saturat de burlacie. Cand a aflat de sarcina a fost foarte bucuros, si-a cumparat alta masina, spunand ca a lui e mica si veche si daca vom avea copii trebuie sa fie in siguranta, a comandat mobila pentru camera colpilului, chiar vroia sa faca si stocul de biberoane, dar nu l-am lasat eu. Nu ma lasa sa fac nimic ca sa nu se intample ceva cu bebe, si deodata apare acasa, si imi spune foarte clar ca el nu mai vrea copilul, daca eu il vreau sa ma descurc singura, imi tranteste prostia cu apartamentul si pt. ca eu am spus categoric nu, a plecat. A doua zi dupa ce a plecat mi-a facut o reclamatie penala la politie, ca sa fie tacamul complet. Dupa toate astea nu am mai stiut nimic de el, iar acum vine si tot el ameninta, acuza si, culmea lumea il si sustine. Eu am avut aceasta scapare, ca sa o numesc asa, pentru ca tot timpul am avut senzatia ca ceva, sau cineva l-a fortat sa faca asta. cred ca de fapt am sperat ca isi va recunoaste copilul, ca nu o va lasa asa, ca poate a avut un motiv serios atunci sa procedeze in felul acesta.
nicoll_mada spune:
Adeia sa fi puternica mai departe si sa reusesti sa-ti cresti singura fetita.Un astfel de om ,care te lasa singura sa nasti,care nu-si vede fata decat dupa nu stiu cat timp nu e tata.Si auzi,sa vrea juma' de apartamanent ca sa o recunoasca.Dar mai bine ii ramane fetei tot apartamentul,e mai castigata cu un astfel de tata.
Ma bucur ca nu ai cazut in capacana "prietenilor" care va vroiau impreuna ca o fam fericita.
Putere multa si incredere iti doresc!
nicoll_mada Codruta Andreea ( 29.07.2005 ) si Alexandra Stefania ( 12.07.2007 }
http://community.webshots.com/user/nicoll_mada
MMN
p.a.ade spune:
adeia,iti spun din experienta personala,mergi mai departe ,nu te uita in urma,daca tot nu sunteti impreuna, pt. ca nu va intelegeti fi bucuroasa ca nu a recunoscut copilul pt. ca in viata te vei izbi mereu de el si pt. orice lucru vei avea nevoie de aprobarea lui.Prietenii schimbai dar tu ramai cum esti,iubesteti copilul si nu-i cumpara dragostea tatalui ca asta nu se poate,daca nu vine de la sine nu se poate face nimic.
catale spune:
Adeia, ai luat cea mai buna hotarare, iar respectivii nu-ti sunt prieteni. Stai departe de ei. Nu esti deloc egoista, mai bine ca nu te-ai lasat pacalita de ideea ca ar fi devenit un tata minunat, daca vrea sa fie tata, este, fara sa-l platesti pentru asta in vreun fel.
Lorikay spune:
Din cate imi dau eu seama prietenii aceia sunt mai mult ai lui decat ai tai asa ca nu vor fi de partea ta niciodata. In ceea ce il priveste pe "el" un tata care apare doar cand are chef si te lasa singura cand e mai greu pentru ca nu il platesti nu cred ca ii va lipsi vreodata copilei tale. Si sa stii ca eu sunt impotriva parerilor ca un copil care creste fara unul din parinti va fi "handicapat". Eu am fost unul dintre acesti copii. Un singur sfat ti-as da: sa nu ii ascunzi fetei niciodata nimic in legatura cu el.
adeia spune:
Multumesc tuturor, e bine sa vezi ca mai sunt si altii care gandesc ca tine. Lorikay ai pus degetul pe rana. Nu consider sub nicio forma ca un copil fara tata e handicapat, dar cum ii voi putea spune adevarul? Cum sa ii spui copilului tau ca tatal lui l-a abandonat pentru bani, ca a pus practic un pret pe viata si viitorul lui, cand nici macar nu se nascuse? Ba mai mult, azi am aflat, ca si-a trecut toate bunurile pe numele nepoatei lui care e mai mare cu cateva luni decat fetita mea, ca sa fie sigur ca fiica mea nu va putea niciodata sa ceara ceva de pe urma lui. Nu vad cum voi fi in stare sa-i spun aceste lucruri, dar nici nu vreau sa o mint, si sa il pictez frumos in fata ei. Nu stiu, pur si simplu ma simt depasita, nu pot sa imi fac nicio strategie, nu am nicio idee, nu ma pot gandi la acest moment fara sa ma umfle plansul...