M-am hotarat.........adoptie-cap.51

Raspunsuri - Pagina 7

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns misha71 spune:


Am gasit: Legea 273, Art. 23. - (1) Incuviintarea deschiderii procedurii adoptiei interne se face numai daca:
a) planul individualizat de protectie stabileste necesitatea adoptiei interne;
b) parintii copilului sau, dupa caz, tutorele isi exprima consimtamantul la adoptie, in conditiile prezentei legi



Impreuna alaturi de DICIU- noua data-8 octombrie

LOC DE DAT CU CAPU'

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns asi spune:

Citat:
citat din mesajul lui denialex

Sper ca am nimerit bine in acest subiect din pacate saptamana aceasta incepem procedurile pentru al treilea an de atestat pur si simplu nu stiu ce sa mai cred si suntem dezamagiti ce sfaturi imi dati sa continui sau accept viata asa cum este sunt nou venita si pana ma voi familiariza cu voi sper sa imi scuzati greselilie


Tot eu va deranjez as dori daca ma puteti ajuta cu o cerere pentru motivatia adoptiei la reatestare dna de acolo ne a sugerat ca ar merge inlocuita iar in starea actuala chiar ca nu imi sta capul la asa ceva nu doresc sa o copiez nu mai putin sa ma inspir , si inca o ultima intrebare unde pot face controlul de psihiatrie anul trecut l am facut la Batistei ceea nu as recomanda la nimeni si am umblat trei zile pe drumuri pentru ca nu stiau ce formular trebuie


Fetelor va rog sa-i raspundeti daca stiti.

Denialex bun venit si mult succes!Scrie repede mai multe mesaje ca sa nu mai fi moderat si sa iti apara mesajele in acelsi timp.



Mami de Razvan si de Maria
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mariaa spune:

astazi facem si noi controlul psihiatric, stiu ca medicii au un certificat medical standard folosit ca recomandare in situatii ca aceasta. despre motivatie, noi am scris efectiv in doua randuri motivatia, nu o pagina intreaga sau ceva de genul.
lunea viitoare incepe cursul la DPC, abia astept.
in mintea mea imi si inaginez ca o sa vad niste mogaldete, desi stiu ca nu-i asa

poate fetele cu experienta te pot ajuta cu mai multe informatii.



pentru Emma

Lyme
blog DC,Impreuna Timisoara



"mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi" Che Guevara

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns zambarici74 spune:

Salutare fetelor !

Revin, dupa foarte mult timp.
Am scris inainte sa obtin atestatul (pe care l-am pus in rama in aprilie anul asta).
Saptamana trecuta am vazut o fetita de 1 an si 9 luni.
Primul copil pe care l-am vazut. Si ... nu am simtit nimic.
Logic nu avem niciun motiv sa nu o vrem pe Stefania. Sotului i-a placut. L-a impresionat placut ca este vesela (nu rade, dar se vede ca nu este un copil trist). Eu ...
Eu cand s-a deschis usa si am vazuto am avut o reactie de genul "OK. Am vazuto, hai sa fugim!!!" Si ... tot plang de 4 zile de cand am vazuto.
Nu ma inteleg deloc. Nu pot sa dau un raspuns daca vrem sa o vizitam in continuare sau nu.
I s-a mai intamplat cuiva asa ceva?
Nu pot spune ca nu o vreau, dar nici nu pot spune "EA ESTE!"

Stiam ca o sa fie greu, dar nu mi-am imaginat ca o sa-mi fie in halul asta de greu!

Sper sa ma luminati un pic.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns asi spune:

Mariaa succes la curs!

Eu numar zilele pana ma duc sa-mi vad puiul.Tot nu stiu cum e mai bine cu cercelusii.Si ma enerveaza ca inloc sa ma ocup de alte chestii mai importante pe mine ma straseaza cerceii.dar tot ma bucur ca ne-am hotarat cu sotul la nasi.



Mami de Razvan si de Maria
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Manuelita spune:

Asi, si eu cred ca e mai important sa i se puna cerceii intr-un loc de incredere, cred ca e mai important sa nu risti decat sa poarte cercei (zic asa ptr ca probabil vei amana cateva luni operatiunea:)daca nu o duce maternala )

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns misha71 spune:

denialex eu ti-aqm raspuns la celelalte subiecte unde ai mai pus intrebarile, adica AICI si Aici

Iar in ce priveste continuarea procedurilor pentru adoptie, stiu ca esti foarte dezamagita (cine nu ar fi dupa atitia ani), insa doar tu singura stii daca mai poti sa rezisti sau nu. Eu una sper ca dezamagirea asta sa nu te faca sa iei o decizie pe care sa o regreti ma tirziu. Si pina la urma gindeste-te: ce pierzi si ce cistigi in ambele cazuri: daca mai astepti sau nu. Sau mai bine: ce cistigi daca NU mai astepti? O viata fara un sufletel linga voi. O viata in care va veti intreba: si ce ar fi fost daca..., cum ar fi fost acum daca....
Eu sincer, sper sa mai rezisti, si dupa cum iti spuneam intr-un alt mesaj: asta e un forum norocos. Pe bune! Eu cind am postat aici prima oara (fetele cred ca-si mai amintesc pe toate) mai aveam putin si-mi luam glanda. Uite cum vorbesc acum (si eu sint la al doilea atestat) si chiar sint convinsa de faptul ca undeva in tara asta e copilasul meu. Nu stiu de ce sint sigura ca s-a nascut deja si ca ma asteapta. O sa trec eu peste toate si o sa ajung la el. Nu exista ca eu sa nu pot fi mamica.
Hai capul sus si tu si mergem inainte!


Impreuna alaturi de DICIU- noua data-8 octombrie

LOC DE DAT CU CAPU'

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns IreneCAM spune:

Citat:
citat din mesajul lui zambarici74

Salutare fetelor !

Revin, dupa foarte mult timp.
Am scris inainte sa obtin atestatul (pe care l-am pus in rama in aprilie anul asta).
Saptamana trecuta am vazut o fetita de 1 an si 9 luni.
Primul copil pe care l-am vazut. Si ... nu am simtit nimic.
Logic nu avem niciun motiv sa nu o vrem pe Stefania. Sotului i-a placut. L-a impresionat placut ca este vesela (nu rade, dar se vede ca nu este un copil trist). Eu ...
Eu cand s-a deschis usa si am vazuto am avut o reactie de genul "OK. Am vazuto, hai sa fugim!!!" Si ... tot plang de 4 zile de cand am vazuto.
Nu ma inteleg deloc. Nu pot sa dau un raspuns daca vrem sa o vizitam in continuare sau nu.
I s-a mai intamplat cuiva asa ceva?



Da, mie. Adica nu am vrut sa fug, numai ca nu stiam ce simt. Imi placea, dar nu fusese o revelatie, cum ma asteptam eu sa fie. Nu m-a fulgerat, nu m-a traznit! Asa ca i-am rugat pe cei de la DPC sa-mi permita sa mai merg o data sa o vad. Si a doua intalnire a fost edificatoare, am descoperit ca e un copil minunat.
Eu zic asa: gandeste-te daca vrei sa renunti la ea. Daca simti ca asa e, atunci mergi inainte cu speranta. Daca nu, mai viziteaz-o o data, chiar de doua ori, vezi cum decurg lucrurile si poate o sa-ti fie mai usor sa iei o decizie.

deMiruna

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tzuni spune:

Citat:
citat din mesajul lui zambarici74

Salutare fetelor !

Revin, dupa foarte mult timp.
Am scris inainte sa obtin atestatul (pe care l-am pus in rama in aprilie anul asta).
Saptamana trecuta am vazut o fetita de 1 an si 9 luni.
Primul copil pe care l-am vazut. Si ... nu am simtit nimic.
Logic nu avem niciun motiv sa nu o vrem pe Stefania. Sotului i-a placut. L-a impresionat placut ca este vesela (nu rade, dar se vede ca nu este un copil trist). Eu ...
Eu cand s-a deschis usa si am vazuto am avut o reactie de genul "OK. Am vazuto, hai sa fugim!!!" Si ... tot plang de 4 zile de cand am vazuto.
Nu ma inteleg deloc. Nu pot sa dau un raspuns daca vrem sa o vizitam in continuare sau nu.
I s-a mai intamplat cuiva asa ceva?
Nu pot spune ca nu o vreau, dar nici nu pot spune "EA ESTE!"

Stiam ca o sa fie greu, dar nu mi-am imaginat ca o sa-mi fie in halul asta de greu!

Sper sa ma luminati un pic.




Si mie mi s-a intamplat! M-am blocat cand am vazut-o. N-am simtit fluturasi, virmishori, fiori sau altceva.... O saptamana aproape n-am inchis un ochi. O priveam intr-o poza si ma intrebam daca eu sunt mama ei. AM decis s-o mai vizitez. Nu eram foarte convinsa... Acum in oct se implineste exact un an de cand m vazut-o prima data si stiu ca da, eu sunt mama ei si ea trebuia sa fie copilul meu. Suntem fericite! Asa ca, da-ti o sansa.... mai viziteaz-o si cine stie....


Tzuni mic si drag si scump si pisicos si fericit si cu...blog

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns claudia72 spune:

Citat:
citat din mesajul lui zambarici74

Salutare fetelor !

Revin, dupa foarte mult timp.
Am scris inainte sa obtin atestatul (pe care l-am pus in rama in aprilie anul asta).
Saptamana trecuta am vazut o fetita de 1 an si 9 luni.
Primul copil pe care l-am vazut. Si ... nu am simtit nimic.
Logic nu avem niciun motiv sa nu o vrem pe Stefania. Sotului i-a placut. L-a impresionat placut ca este vesela (nu rade, dar se vede ca nu este un copil trist). Eu ...
Eu cand s-a deschis usa si am vazuto am avut o reactie de genul "OK. Am vazuto, hai sa fugim!!!" Si ... tot plang de 4 zile de cand am vazuto.
Nu ma inteleg deloc. Nu pot sa dau un raspuns daca vrem sa o vizitam in continuare sau nu.
I s-a mai intamplat cuiva asa ceva?
Nu pot spune ca nu o vreau, dar nici nu pot spune "EA ESTE!"

Stiam ca o sa fie greu, dar nu mi-am imaginat ca o sa-mi fie in halul asta de greu!

Sper sa ma luminati un pic.



Draga Zambarici,

si eu am vizitat o fetita de 2 ani si 3 luni imediat dupa ce am luat atestatul,dar cand am vazut-o nu am avut acei fluturasi in stomac, sotului meu i-a placut foarte mult dar mie .............
Oricum avea o situatie neclara,era adoptabila, dar in fisa ei medicala nu era trecut mai nimic. Dar cand am fost si am vazut-o pe Bianca am stiut ca o sa fetita mea,am simtit acei fluturasi in stomac, dar sotul meu si mai multi fluturasi, si acum suntem acasa de o luna si 10 zile in asteptatrea botezului si dupa aceea tribunalul 16.10.2008 ca sa schimbam plasamentul de urgenta.

Eu iti urez succes, si daca doresti sa mai vezi fetita ,poti sa incerci, poate cine stie.

Va pup pe toate

MAMI DE BIANCA
http://community.webshots.com/album/565950448ZZCdpV

Mergi la inceput