Copilaria si echilibrul copilului unic
Raspunsuri - Pagina 8
simali spune:
| Citat: |
Citat:
- copilul unic nu are nici un fel de dubii in ceea ce priveste dragostea parintilor. Ceea ce-l face mai sigur pe el.
Nu cred ca vreunul din copiii mei are cel mai mic dubiu in ceea ce priveste dragostea noastra. Eu am un frate si nici un dubiu cu privire la parintii mei .
| Citat: |
Aici am vrut sa spun ca parintele cu mai multi copii trebuie sa acorde timp educarii copiilor in sensul asta : "parntii va iuesc la fel pe amnadoi". Natural, puiul de om, la vederea unei concurente va avea temeri. Este un sentiment normal si natural, de care parintii cu mai multi copii trebuie sa tina cont pentru a adopta stilul de "parenting" cel mai potrivit. Am vrut sa spun ca aceste temeri, la copilul unic nu exista din start.
alice
simali spune:
sunt sigura ca IN GENERAL parintii il iubesc mai mult pe copilul mai mic...
Sau pe cel mai neajutorat, pe cel care are mai mare nevoie de ei. Copilul prea descurcaret primeste de multe ori mai putina iubire.
alice
simali spune:
consider ca ideal e sa ai doi si sa ai suficienta minte sa ii ajuti sa isi construiasca o relatie buna si suficient curaj sa nu ii faci cand diferenta de varsta e prea mare ca atuci nu prea mai au multe puncte in comun...
Ideal este sa ai atati cati "poti duce". Nu exista norme sau "trenduri" atunci cand vorbim de viata. Sunt oameni care ar trebui sa nu faca niciodata copii, sunt oameni care nu au resurse emotonale decat pentru unul, saunt altii atat de plini de iubire ca e si pacat sa nu aiba 5.
Cand un cuplu decide sa aiba un copil, 2, 10, ar trebui sa se auto evalueze foarte bine...
Nu exista dezavantaje insurmontabile aparute din statutul de copil unic si nici din statutul de copil cu frati si surori. Sunt doar moduri de viata diferite, cu bune si rele, fiecare cu provocarile ei. Cu o singura conditie: familiile sa se inhame la atat cat stiu ca pot duce cu CU ZAMBETUL PE BUZE.
alice
addinel spune:
eu mai am un frate- cu 3 ani mai mare si o sora- cu 11 ani mai mica. si nu concep viata fara frati. cred ca ar fi cea mai mare pedeapsa pe care mi-ar putea-o da Dumnezeu sa nu-i mai pot oferi mariucai o sora/ un frate- natural sau infiat.
despre relatia cu sora mea nu am sa vorbesc acum- e mult mai mica decat mine si mereu am avut sentimente mai mult materne fata de ea. as vrea sa vorbesc despre relatia cu fratele meu- diferenta de 3 ani intre noi, el mai mare. cand ma gandesc la copilarie- primul lucru care imi vine in minte este relatia cu el: nazbatiile pe care le faceam impreuna, vacantele la munte sau mare, serile in care ne chicoteam amandoi in camera, pe intuneric, sa nu ne prinda parintii ca nu dormim, compunerile pe care i le faceam ca lui nu ii placea romana. imi amintesc si ca ne bateam mult, ca ne certam, ca imi rupea papusile cand se supara pe mine si eu ii smulgeam rotile de la masinute. insa sentimentul care imi staruie cel mai pregnant in minte este acela de unitate, frontul comun pe care il faceam in fata "nedreptatilor" parintesti: daca unul era pedepsit si nu avea voie sa iasa afara de ex (cea mai dura pedeapsa ptr noi) ramanea si celalalt in casa. sentimentul acesta ca orice ar fi in viata asta el imi va fi alaturi staruie si astazi. noi am trecut prin multe impreuna- cea mai grea fiind moartea parintilor nostri. si oricine mi-ar fi fost alaturi atunci (caci au fost o gramada de prieteni alaturi de mine) nimeni nu m-a alinat mai mult decat el, asa cum si eu i-am fost sprijin. acum suntem casatoriti amandoi, avem familiile noastre si copii, dar relatia a ramas neschimbata: alaturi la bine si la greu, orice ar fi, neconditionat.
eu as sfatui pe toata lumea sa aiba mai mult decat un copil. dar, evident, vorbesc din perspectiva mea, fara a cunoaste avantajele de a fi copil unic.
scuzati ca m-am intins atat de mult, dar cand vine vorba de relatia cu fratele meu... as scrie un roman :).
mama lu' maria
Ajutati-o pe Sonia!
Tonnia spune:
Addinel,
Si la mine la fel! Aceesi experienta, de neconceput cum ar fi altfel. Poate tine si de noroc...
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui simaliM-am refetit la certurile inerente intre frati. Copilul singur la parinti nu are un frate sau mai multi cu care sa-si dispude diferite chestii. |
Hai sa nu le numim certuri ci conflicte ca sa fie mai general. Copilul care are frati (mai mici sau mai mari) invata in familie sa rezolve conflictele aparute in viata de zi cu zi. Parintii ar trebui sa ghideze copiii in timpul conflictului si sa-i invete metode de rezolvare a conflictelor si gestionare a situatiei tensionate. Faptul ca aceste situatii nu apar in viata de zi cu zi (la copilul unic) nu mi se pare deloc un avantaj pentru ca acest copil va intra mai devreme sau mai tarziu in colectivitate si va fi pus in situatii conflictuale cu alti copii pe care nu va stii sa le gestioneze.
| Citat: |
| Aici am vrut sa spun ca parintele cu mai multi copii trebuie sa acorde timp educarii copiilor in sensul asta : "parntii va iuesc la fel pe amnadoi". Natural, puiul de om, la vederea unei concurente va avea temeri. Este un sentiment normal si natural, de care parintii cu mai multi copii trebuie sa tina cont pentru a adopta stilul de "parenting" cel mai potrivit. Am vrut sa spun ca aceste temeri, la copilul unic nu exista din start. |
Cred ca gresesti. Asta pentru ca un copil unic se poate vedea la concurenta nu cu fratele ci cu jobul parintilor sau viata lor sociala. Disponibilitatea parintelui pentru un copil anume nu este data neaparat de numarul sau existenta fratilor ci de interesul parintelui si situatia din familia respectiva. Eu nu am vazut niciodata in fratele meu 'concurenta' pentru atentia sau dragostea parintilor si mie foarte greu sa inteleg cum vine asta. Uite, noi ne gandim la al 3-lea copil in situatia in care avem un copil adolescent si unul in scoala primara si copiii sunt foarte incantati de idee, au ales deja nume si de fetita si de baietel
si abia asteapta sa ne hotaram.
simali spune:
Faptul ca aceste situatii nu apar in viata de zi cu zi (la copilul unic) nu mi se pare deloc un avantaj pentru ca acest copil va intra mai devreme sau mai tarziu in colectivitate si va fi pus in situatii conflictuale cu alti copii pe care nu va stii sa le gestioneze.
Noi de pilda am dat copilul la gradinita de la 3 ani, tocmai pentru ca am inteles cat este de importanta socializarea. Iar de la 5 la 7 ani a mers la o gradinita cu program prelungit. Pe de alta parte avem mai multi prieteni cu copii cu care ne petrecem concedii, la care el merge sa doarma sau care vin la noi sa doarma, organizam petreceri cu copii mai des (de exemplu de Haloween), etc. Asa cum am spus si la primul meu post, parintii cu copil unic trebuie sa depuna niste eforturi suplimentare in sensul socializarii, dar nu este imposibil.
Cred ca gresesti. Asta pentru ca un copil unic se poate vedea la concurenta nu cu fratele ci cu jobul parintilor sau viata lor sociala. Disponibilitatea parintelui pentru un copil anume nu este data neaparat de numarul sau existenta fratilor ci de interesul parintelui si situatia din familia respectiva. Eu nu am vazut niciodata in fratele meu 'concurenta' pentru atentia sau dragostea parintilor si mie foarte greu sa inteleg cum vine asta.
Daca tu nu te-ai simtit niciodata in concurenta cu fratele tau este pentru ca ai avut probabil parinti destepti, care au stiut cum sa procedeze astfel incat acest lucru sa nu se intample. Poate ca tu ai facut cu copiii tai acelasi lucru. S-A FACUT, PRIN URMARE, UN DEMERS IN SENSUL ASTA.
Este demonstrat faptul ca puiul de om, in mod natural, se naste in competitie cu fratii lui pentru dragostea parinilor. Se pare ca este o trasatura pe care o pastram de pe vremea cand, primate fiind, din lipsa resurselor, trebuia sa alegem care pui supravietuieste si care nu. Parintii tebuie sa-si orienteze educatia astfel incat aceasta teama subconstienta, primara, primitiva, sa fie atenuata.
maraki spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui simali
Citat: - copilul unic nu are nici un fel de dubii in ceea ce priveste dragostea parintilor. Ceea ce-l face mai sigur pe el. Nu cred ca vreunul din copiii mei are cel mai mic dubiu in ceea ce priveste dragostea noastra. Eu am un frate si nici un dubiu cu privire la parintii mei .
Aici am vrut sa spun ca parintele cu mai multi copii trebuie sa acorde timp educarii copiilor in sensul asta : "parntii va iuesc la fel pe amnadoi". Natural, puiul de om, la vederea unei concurente va avea temeri. Este un sentiment normal si natural, de care parintii cu mai multi copii trebuie sa tina cont pentru a adopta stilul de "parenting" cel mai potrivit. Am vrut sa spun ca aceste temeri, la copilul unic nu exista din start. alice |
Daca te comporti la fel cu toti copiii pe care-i ai, nu exista nici un dubiu ca ei sa isi dea seama ca sant iubiti in mod egal.
Monica
http://www.community.webshots.com/user/maraki36
mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 )
Foto Angelo
Angelo1
Angelo2
Angelo3
Angelo4
filmulete maraki5
maraki spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui simali Este demonstrat faptul ca puiul de om, in mod natural, se naste in competitie cu fratii lui pentru dragostea parinilor. Se pare ca este o trasatura pe care o pastram de pe vremea cand, primate fiind, din lipsa resurselor, trebuia sa alegem care pui supravietuieste si care nu. Parintii tebuie sa-si orienteze educatia astfel incat aceasta teama subconstienta, primara, primitiva, sa fie atenuata. |
Eu niciodata nu am simtit ca sant in competitie cu fratele meu indiferent pt ce ar fi fost.Citesc si ma minunez...
Monica
http://www.community.webshots.com/user/maraki36
mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 )
Foto Angelo
Angelo1
Angelo2
Angelo3
Angelo4
filmulete maraki5
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui simali Este demonstrat faptul ca puiul de om, in mod natural, se naste in competitie cu fratii lui pentru dragostea parinilor. Se pare ca este o trasatura pe care o pastram de pe vremea cand, primate fiind, din lipsa resurselor, trebuia sa alegem care pui supravietuieste si care nu. Parintii tebuie sa-si orienteze educatia astfel incat aceasta teama subconstienta, primara, primitiva, sa fie atenuata. |
Nu incurca pasarile (care mai arunca din cuib puiul mai slab) cu primatele. La animalele care functioneaza in grupuri familiale, cum sunt primatele, fratii/surorile au un rol foarte important, atat pentru socializare cat si pentru ajutorare mai tarziu. Primatele tin legaturile de rudenie si este vital pentru supravietuire ca un individ sa faca parte dintr-un grup familial. Cu cat grupul e mai mare cu atat mai puternic si sansele de supravietuire si bunastare mai mari. Nu cred ca exista o teama subconstienta in copiii care au frati. Nu ma intelege gresit, fiecare face cati copii vrea si cati se simte in stare sa creasca. Dar nu exista nici un fel de evidente ca un copil unic este avantajat, din contra. Daca familia nu poate gestiona 2-3 copii si conflictele lor, daca nu poate acorda atentie la acesti copii atunci problemele sunt la parinti si probabil acesti parinti ar avea probleme si cu un copil. Un cuplu echilibrat si interesat poate creste fara probleme 2-3 copii, chiar mai multi, fara sa ii lase sa-si scoata ochii unii la altii sau sa le creeze temeri si insecuritati.
Sunt foarte curioasa daca ai frati, sunt aproape sigura ca raspunsul este NU. Pentru ca eu am un frate si 'problemele' care le expui tu nici nu mi-au trecut prin cap.