Odiseea Clarei Sophia

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Odiseea Clarei Sophia | Autor: monicaa

Odiseea Clarei Sophia

Care ca sa nu incep direct la obiect ci sa ma intind ca placinta cum imi place mie, a capatat numele final abia prin luna a 7-a. Pana atunci am avut la variante de nici eu nu le mai stiu pe toate. In orice caz a fost super distractiv sa necajesc rubedeniile propunand nume care mai de care mai traznite si sa observ apoi framantarile interne ale familiei care nu vroia sa se bage dar nici sa ma lase sa nenorocesc copilu’.

Dar sa incepem cu inceputul…Tati si eu suntem de obicei nedespartiti la modul cel mai serios ca si de lucrat lucram in aceeasi cladire dar la firme diferite si in pauza de pranz de intalnim la cantina. Dar anul trecut, scris la calendar la fiind 2007, ne-am despartit pentru 4 zile asta ca el sa isi viziteze parintii, eu ramanand in Bucuresti sa ma imi fac de cap cu sor’mea. Aveam concediul “mare” adica 3 saptamani semnate cu greu si dupa multi ochi dulci de sefu’ asa ca eram in mare buna dispozitie si relaxare. Si asa a sarit samantza..cel mai probabil intr-o zi de mai 2, 3 sau 4 dar asta aveam sa o aflam abia mai tarziu cand intorcandu-ne in Germania ciclul meu se lasa asteptat. Recunosc ca nu mi-am facut probleme, am zis ca o fi drumul lung cu masina si caldura, factori care au dus si alte dati la intarzieri. Plus ca vroiam copil dar nu acum ci dupa projectul cu Franta, de parca natura tine cont de asa ceva.

Dupa o saptamana, la cererile insistente ale sotzului, imi fac un test de sarcina. Iese a 2-a liniutza dar slaaaba slaaba rau, adica spun eu convinsa..nu e nimic. Pana a 2-a zi cand mergem in vizita la prieteni (actualii nasi) si imi arata Bianca liniutza ei a 2-a (ea fiind in 5 luni) care era slaaab slaaaba si mai rau ca a mea. Si brusc mi se face rau ca realizez ca e groasa treaba. Fac repede termin la ginecolog si a doua zi, sambata fiind, ne ducem la control.
Si atunci am vazut-o pe Clara…avem 5 mm..chestie pe care o repetam cu atata mandrie la toata lumea de ziceai ca e copilul gata de nastere nu abia la inceput. Recunosc ca eram fericita dar si total bulversata ca imi daduse toate planurile peste cap. Nu ma asteptam, nu se potrivea cu planurile la serviciu (nu vreau sa par mama denaturata, dar ptr mine jobul meu e foarte important si o parte esentiala din viatza mea). O sun pe mama, il sun pe tata, amandoi in culmea fericirii si usor usor imi vine si mie inima la loc.

Si asa au inceput 9 luni superbe si usoare, fara probleme majore. In primele 3 luni imi era super somn si tocmai dimineatza cand sa ma trezesc, asa ca au decis colegii si sefu sa-mi dea liber la sosire si tare bine mi-a prins. N-am ajuns mai tarziu de 9 jumate dar a fost ideal.
In luna a 7-a ne-am mutat ca sa aiba motanu camera ei si gradina, am renovat, cumparat mobila…a fost tare frumos. Si asa a venit sfarsitul lui decembrie si am intrat in prenatal. Am facut sarmale, piftie de curcan, prajituri si cate si mai cate ca sa avem un Craciun frumos, din pacate nu prea m-am bucurat de el. Fix in noaptea de dupa Craciun, varsaturi si diaree la greu asa ca am ajuns la spital. Norro virus, adica o forma de enterocolita mai usoara, epidemie in toata Germania si n-am putut sa o ratez desi m-am ferit cat am putut de bine.
Da n-a fost rau..cu ocazia celor 4 zile in spital am cunosc asistentele, moasele, doctorii. In Germania se practica alt sistem: ginecologul se ocupa de tine pe perioada sarcinii dar de nascut nasti unde vrei, inclusiv acasa daca nu sunt probleme si cu ce doctor vrei tu. Ba chiar am avut si ceva contractii serioase, chestie care pe mine ma bucura ca imi faceam probleme ca nu o sa stiu cand ma apuca, ca daca nu le recunoasc. Mica si naiva ce eram!!!

Si asa a venit ianuarie 2008. Pana pe 25 cand era socotita Clara mai e era mult rau si incepusem sa ma plictisesc ceva de speriat. Vroiam sa nasc, sa am action cum ii spuneam moasei si ea radea de mine ca mai vorbim de subiectul asta in vre-o 2 luni. Sotia unui coleg de serviciu care avea DPN pe 23 nascuse deja si eu mai sa mor de ciuda frecam menta prin casa ca ma sfatuise medicul sa nu ies in multime ca e prea cald si e plin de virusi si bacterii si inca o internare in spital n-ar fi tocmai buna.
Pe 23 ianuarie, tocmai luasem micul dejun si ii scriam lui sor’mea, ma ridic sa ma duc la toaleta si simt ca imi curge ceva pe picior. Zic mai sa fie…oare chiar e ce cred eu?!! Ma duc la toaleta, ma ridic si ma duc repede in pat sa ma intind ca asa citisem: daca se rupe apa si e bebe cu capul in jos, pune-te repede la orizontala ca atunci curge mai bine apa. Tzop in pat, fac balta sub mine, ma panichez pe moment, sun barbatul, fac rapid un dus, ma imbrac, infasc geanta si ma postez in fatza usii. Vine sotzu (era cam galben la fatza), ne urcam in masina si fuga la spital.
Acolo plin nene de zici ca nastea toata Germania. Am asteptat cuminte pe hol ca nu aveam nici pe naiba, nu tu contractii nik pana in sfarsit ma baga la control. M-a durut ca naiba, am catalogat rapid medicul respectiv ca “nu-mi place, nu vreau sa nasc cu asta” si m-am dus sa ma cazez in camera ca aveam de asteptat. Mai si stau si stau si abia pe la 5 dupa-amiaza ma cheama iar la control si iar stau vre-o 2 ore pe holuri ca e ca la nebuni. Nu tu contractii, nici un semn ca eu as naste. Ma baga pe antibiotic si incepem sa ne certam ca eu vreau sa imi dea ceva sa inceapa nasterea, doctoritza de garda nu ca mai bine asteptam pana dimineata. N-am nici o sansa sa o conving asa ca merg iar in salon si incerc sa dorm.Pe la 2 dimineatza incep contractiile, cam neregulate si ca intensitate si ca timp: ba la 10 min, ba la 5.
Rezist pana la 5 dimineata in camera dupa care ma duc la sala de nasteri sa imi spuna si mie cineva ce se mai intampla. Iar stau si astept, de data asta intinsa si abia pe la 7 jumatate apare o moasa, ma verifica, dilatatie 2 (he he) si imi da un sfert de pastilutza ca sa devina contractiile mai puternice. Si incepe nene…de nu mai stiam ce sa fac..nici nu apucam sa respir…veneau una dupa alta si dureau ca naiba..eram convinsa ca acum nasc. Pe la 12 iar control si cand o aud ca abia dilatatie 4 sa mor de inima. Imi mai da un sfert de pastilutza, imi trage o injectie pentru calmare de dureri (habar nu am ce a fost) si imi pregateste cada cu apa calda. Si stau eu in cada fain frumos vre-o 2 ore jumatate si cand ies tot dilatatie 4.
Se facuse intre timp ora 17 , eram moarta de somn si de foame cand s-au decis sa imi faca perfuzie sa porneasca nasterea (nu stiu cum le spune in romana..in germana sunt picaturi de contractii traduse mot-amot). Si incepe balul…dar macar acum apucam sa respir in burta cum ma invatzase moasa si era suportabil. La un moment dat ma intreaba daca vreau PDA. Initial nu vroiam, dar eram deja atat de obosita ca am zic ok. Vine anestezista imi pune PDA-ul (nasoala senzatie plus ca era disperata sa nu cumva sa ma misc ca tot veneau contractiile si ma durea ca naiba). Doamne ce bine a fost dupa !!! In 2 ore aveam dilatatie 10 si ma bucuram enorm ca uite vine Clara o zi mai devreme. Da de unde…nu a vrut sa iasa saracul copil sau mai bine zis n-a putut si ne-am chinuit amandoua pana la 1 dimineatza. Am urlat la un moment dat si am inceput sa plang in hohote ca nu mai puteam de durere si de oboseala (intre timp imi taiasera PDA-ul ca sa simt sa pot impinge) si incepusem sa ma gandesc serios la cezariana. Pana la urma am reusit sa ma adun, sa respir iar ca la carte si cu 2 moase calare pe burta mea a iesit bubulina. N-a scos nici un mac si ma panicasem total. Se innecase mititica si au trebui sa o curetze first si apoi s-a pus si ea pe urlat.
Dupa nu mai stiu exact…am eliminat placenta relativ repede..m-au cusut ca ma rupsesem cam nasol ca nu m-au taiat..mi-au dat-o pe Clara in brate care facea balonase cu saliva si de aici de rupe filmul. Stiu ca am ajuns in salon pe la 3 dimineata si am dormit pana la 7. Cum m-am trezit am sarit din pat sa imi caut copilul. Semana asa bine cu mine ca as fi recunoscut-o dintr-o mie. Avea capul tzuguiat si o umflatura urata pe dreapta (care a trecut in 8 saptamani) si era cam galbioara (a facut icter destul de puternic pana la urma). Doua zile a dormit, nu i-a trebuit nimic, nici san nici biberon. Eu nu aveam nici macar colostru, ma mulgeam din 3 in 3 ore si dupa 4 zile la iesirea din spital nici urma de lapte.
Acasa m-a ajutat moasa si in ziua a 6-a a venit si laptele si un pic un pic am renutzat la formula. Din pacate nu a durat mult dar asta este.
In orice caz pentru mine prima saptamana a fost oribila. Abia dupa vre-o 2 saptamani am scapat de depresie si m-am putut bucura cu adevarat de minunea mea cea mica. Iar acum dupa 6 luni nici nu stiu cum am putut trai fara ea.
Ce am uitat sa precizez e ca tati a fost toata nasterea langa mine si m-a tinut de mana. De fapt el stie cel mai bine ce si cum ca a vazut totul live. Si cand impingeam si nu iesea copilul imi tot facea curaj si imi spunea ca “Uite..se vede parul..hai ca mai e un pic” si tot asa. La cateva zile dupa nastere am discutat despre asta si am ajuns la concluzia ca nasterea Clarei ne-a unit intr-un mod special, greu de descris in cuvinte. Si cred ca a ajutat mult si la legatura dintre ei, care exista ca si la noi doua din primul moment.

Si totusi, oricat ar parea de ciudat, nasterea in sine si zilele in spital parca mi s-au sters din minte. Mi-a ramas mult mai puternica bucuria din sarcina, la primele miscari simtite, de la ecografii cand vedea ce traznai face fii-mea (baga degetele de la picioare in gura de ex) si apoi clar timpul de dupa nastere, cand am ajuns in sfarsit acasa si stateam cu tati si ne uitam la ea cum doarme ca un ingeras.

Mami draga, cat te vei face mare o sa-ti dau sa citesti povestea ta si o sa ti-o mai dau o data cand vei fi tu la randul tau mamica.
Te iubeste mama mult de tot si te pupa dulce astazi cand ai facut 6 luni.

Moni, mami de Clara Sophia (25.01.2008)
http://community.webshots.com/user/mangyalosi

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

Lala_D spune:

La multi ani Clara ! Frumoasa povestea nasterii tale . Ai o mamica tare curajoasa

O zi excelenta !
Lala.

Fratele mai mare!
Baby Andrei ! (27.12.2007)

Poze

aweya spune:

Uite ca sunt prima care iti raspund .... Am citit povestea voastra, ai scris asa de frumos ca parca eram de fata si asteptam sa nasti. Eu am nascut prin cezariana si din pacate nu am trecut prin asa ceva... Dar totusi nu stiu daca as fi avut puterea sa rezist pana la capat. Felicitari! Sa-ti traiasca minunea mica si sa fiti sanatosi s-o cresteti.
Va pup pe amandoua!

Nicole-mamica si www.flickr.com/photos/25114008@N06/" target="_blank">Mihai Alexandru (26.01.2008)

Ellenuta spune:

moni sa-ti traiasca minunea si sa fie sanatoasa, clara scumpa!! cred ca tot efortul si toate durerile merita .. cand vezi ce scumpica ai adus pe lume! sa fiti fericiti pana la adanci batraneti si sa va aduca numai bucurii clara scumpa!

seamana foarte bine cu tine pitikuta si are ochisori superbi!

Elena de Eva Maria (14.01.2008)

BITZI CRESTE MARE

BEBE EVA MARIA
POVESTEA NASTERII

CLOPOTEI SI ZUZE

stancutza spune:

O poveste frumoasa, cu ceva peripetii asa cum ii sta bine unei nasteri de motan mic si scump :-) M-au induiosat fotografiile din maternitate, Clara iti seamana bine intr-adevar, si se anunta o mare poznasa. Sa fie sanatoasa si sa va bucurati mereu de ea!

Stancutza, de Sofia Elena - 21.01.2008

Poze
www.youtube.com/profile_videos?user=stancutza78" target="_blank">Filmulete
Povestea nasterii Sofiei

monicaa spune:

Multumim din suflet pentru cuvintele frumoase.

Off..astazi sunt asa extrem de induiosata cand ma uit la copilul meu!!

Pupici

Moni, mami de Clara Sophia (25.01.2008)
http://community.webshots.com/user/mangyalosi

CameliaH spune:

O poveste duioasa care mi-a adus lacrimi in ochi. Foarte frumos.

maitreyi spune:

la multi ani bulinei! sa va traiasca!

-------

Cine-ti saruta genele-n somn ?
Si cine-i acolo cand ingerii dorm ?
Toate zanele bune sa te ocroteasca...
Toate florile campului sa te infloreasca...

povestea nasterii - http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=124063