Durerea unei pierderi de sarcina (74)

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns unducthable spune:

Tiana , eu cred ca a fost sarcina , si ... atat ... si la mine se mai vedea ceva in uter , la CM urmator am primit 3 fiole de ergomed ?? ( nu stiu daca am scris corect ...) , deci nu chiuretaj, dar in felul asta s-a curatat bine uterul si nu s-a mai vazut nimic dupa aia la ecografie

http://tt.lilypie.com/Ixqbp3.png

A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .

pagina mea: http://www.dianabostan.evonet.ro/




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iubita_tiana spune:

cate sapt aveai cand s-a oprit.........si cand ar trebui sa imi dea medicamentul? pana la urmatorul ciclu?

inca o speranta sfaramata...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns laurraa spune:

Tiana, ce varsta ar tbui sa aiba sarcina?
Daca nu s-au eliminat cheaguri si sangerare abundenta poate e menstra peste....Mai ales ca trei teste au iesit pozitive....
Eu asa cred.
Sa dea Dzeu sa fie asa.

http://tt.lilypie.com/h6uap3.png

Laura

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iubita_tiana spune:

dupa prima zi de sangerare nu a mai iesit testul poztiv...........deloc, nici macar palida liniutzaa

inca o speranta sfaramata...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns unducthable spune:

quote:
Originally posted by iubita_tiana

cate sapt aveai cand s-a oprit.........si cand ar trebui sa imi dea medicamentul? pana la urmatorul ciclu?

inca o speranta sfaramata...



aveam cam 5 saptamani, a murit in evolutie

m-am dus la alt doctor, e si un bun ecografist , a vazut o pata alba in uter si ca sa fie sigur mi-a dat aceste 3 fiole pe reteta , sa le fac din ziua 4 de menstra, sa fie sigur ca e uterul curat ,, si intr-adevar dupa aceea era curat

http://tt.lilypie.com/Ixqbp3.png

A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .

pagina mea: http://www.dianabostan.evonet.ro/




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns L5845 spune:

iubita_tiana chiar nu stiu ce sa-ti zic, decat sa fii puternica si sa ai incredere in DD...poate totusi a fost CM peste sarcina....au mai fost cazuri, si pana la urma s-a nascut un bb sanatos...iti tin pumnii.
Olga asa cum spunea si laurraa, nu ai de ce sa-ti fie rusine de durerea ta, pentru ca si asta din pacate face parte din viata. Daca ne e rusine de durere, la fel ar trebui sa ne fie rusine si de bucurie...Iti doresc multa putere si speranta. Imi pare rau ca si tu treci prin asa ceva....
laurraa este foarte adevarat ca doare, la mine de exemplu a fost un "banal" (daca ii pot spune asa) avort menstrual acum doua luni si de asta tot am simtit un mare gol in suflet...mai ales ca a fost prima data cand am avut test cu II. Cred ca desi cu cat varsta sarcinii e mai mare, durerea e mai mare, pana la urma tot durere e...din pacate. Doar ca, atunci cand se pierde sarcina avansata, trecerea peste sau obisnuita cu ideea, este de mai lunga durata. si putere multa si tie.



Va doresc si voua ce-mi doresc mie: sanatate si mult doritul BEBE! Cu DD inainte!
Lau-Meli si
" Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fii invins cu adevarat, daca nu te ridici!...G. Funakoshi"

Spre tzel!
www.onetruemedia.com/shared?p=435ebfa7d282ab934c08b2&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Poveste
Doi zapaciti!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ignatica spune:

tiana ai noutati? cum te simti ?

catalina cum esti?

Olga mai scrie-ne despre tine.

Ignatica - mamica de David (29 iulie 2006)



Nasterea sufletelului nostru David

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carpediem spune:

Este prima oara cand scriu pe acest topic, dar trebuie sa ma alatur si eu voua...Pana acum fix o saptamana eram o graviduta fericita...Vinerea trecuta eram la doctor cu sotul meu pt a efectua triplu test si echo care se face impreuna cu TT, in care sa-i vedem organele si sexul...Eram in 16 saptamani...Si la echo in loc sa primesc aceste vesti bune, am primit vestea ca puiului meu nu-i mai bate inima de aproximativ o saptamana...Nu am avut nici o durere, nici un strop de sange, nici un simptom care sa-mi prevesteasca tragedia...Eram ok, toate analizele facuta pana in acel moment fusesera ok, eram veseli ca urma sa-l vedem din nou pe bb miscand pe ecran...Si lui de fapt nu-i mai batea inimioara...A fost cumplit...Nu exista cuvinte...A urmat internare in spital...Eram singura pe palier cu asa ceva, toate erau gravidute in jurul meu, toate faceau perfuzii ca sa tina pe bb si sa-i faca bine lui bb, numai eu faceam perfuzii cu oxitocina ca sa-mi provoace nasterea lui bb al meu mort...Si degeaba au bagat perfuziile alea in mine...ca parca nu vroiam sa-i dau drumul...si nici el mie...si nu au avut absolut nici un efect asupra mea...se mirau toate asistentele...apoi m-au dus asa in sala de cezariene la et 8 sa-mi faca chiuretaj...si cand eram in anticamera de langa sala, cea de langa mine de pe targa ma intreba "Ah, si tu il dai afara, ah?"...imi venea s-o strang de gat...ea il daduse viu afara si ca vrusese...eu il aveam mort si il vroiam...si in acelasi timp se auzea o mama care nastea natural cum tipa de durere in sala de nasteri si apoi am auzit plansetul de copil...si plangeam si zambeam in acelasi timp...plangeam pt mine si bebele meu si zambeam pt acea mama care era fericita si stiam ca trebuia sa fiu si eu asa in decembrie cand urma sa nasc...si toate astea in cele 5-10 min din anticamera...care au parut o eternitate...si am iesit din spital cu un bilet de externare...si un concediu medical pe care nu stiau ce cod sa-mi treaca la diagnostic: alte avorturi sau retentie de fat mort...m-a ajutat enorm doctora mea in care am incredere sa merg cu ochii inchisi, pt ca este extraordinara!!!Obtinusem sarcina prin tratament cu ea, luand Clomifen pt ca am SOP si din prima luna de tratament am si ramas. Astept rezultatul de la spital sa vedem ce cauza a avut oprirea din evolutie, dar e probabil sa fi fost ceva de natura hormonala...pt ca hormonii mei nu functionau bine, ii tineam sub tratament, si pe sarcina am luat duphaston, insa s-ar putea sa nu mai fi facut fata...nu stim inca o cauza...sper sa o aflam...
nu am cuvinte pt durerea pe care o simtim noi cele care am trecut printr-o astfel de trauma...sa ne ajute Dumnezeu sa trecem cu bine peste o astfel de trauma si sa reusim sa gasim puterea si speranta de a o lua de la capat cu o noua sarcina pe care sa o ducem la termen!!!!

"Homo sum, humani nihil a me alienum puto!"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns unducthable spune:

16 saptamani .... ingrozitor ... tu si sotul ajutati-va mult acuma ... o sa va salveze iubirea voastra ... in rest ... sunt alaturi de tine

diana

http://tt.lilypie.com/Ixqbp3.png

A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .

pagina mea: http://www.dianabostan.evonet.ro/




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns jasmine30 spune:

Of Doamne Carpediem.... cata durere...

Cata suferinta si ce ironie a sortii... Tu sa astepti la chiuretaj iar alta femeie sa nasca in acelasi timp...

Daca te incalzeste cu ceva si eu am trait asa ceva si mi s-a parut cea mai grea pedeapsa pe care Dumnezeu putea sa mi-o dea: eram la Medlife si asteptam pe hol sa fiu chemata in sala pentru chiuretaj, caci bebele meu se oprise in evolutie la 9 saptamani, exact la fel, fara sangerari sau alte semne; pur si simplu nu se mai auzea inimioara...

Si stand eu pe hol, vad ca in stanga mea se afla sala de nasteri, unde unei femei i se facea o cezariana. Nu peste mult timp asistentele au iesit cu un bebe nascut de cateva minute intr-un incubator, pentru a-l duce la neonatologie. Pe hol, alaturi de mine se aflau bineinteles fericitul tatic, bunicii, etc... Nu vreti sa stiti ca am simtit ca ma prabusesc, iata cata bucurie era acolo si ce tristete mare se afla in sufletul meu si al sotului meu...

Nici acum nu stiu cum am reusit sa trec peste acest moment si ii multumesc lui Dumnezeu ca inca mai sunt intreaga la minte pentru ca va spun sincer sa pierzi o sarcina mult dorita e crunt, dar cand tu astepti sa ti se faca chiuretajul, pentru a fi scos sufletelul acela care cu putin timp in urma era parte din tine, si ii vezi pe altii cum gusta din bucuria primelor secunde dintr-o noua viata, mi se pare traumatizant pentru psihicul oricui...

Of, cata durere...

Suntem langa tine Carpediem si sa fii tare !

Te pup cu drag si crede-ma ca te inteleg perfect, iar cand am citit povestea ta parca am si retrait acele crunte momente...

Mergi la inceput