Nasterea sufletelului nostru David

Pe David l-as naste de inca 10 ori numai ca sa il am in viata noastra. Il privesc ca pe o minune care mi s-a intamplat si pentru care nu stiu cui sa multumesc si in ce cuvinte. El a venit pe lume din cea mai arzanda dorinta de a avea un copil, un sufletel care sa implineasca familiutza noastra.
Am ramas insarcinata in prag de Sarbatori ( Craciun 2005) dupa un tratament lung si dureros pentru a scapa de o anexita nabadaiosa. Am simtit destul de repede ca se petrece ceva in corpul meu, asa ca am decis sa fac un test cu 2 zile inainte de venirea urmatoarei menstruatii. In mijlocul zilei, singura, cu un test no name de 3 lei, mi-a aparut in fata ochilor primul semn ca ni se va implini visul - a doua liniutza. Mi-am sunat sotul: " Puiuc sunt insarcinata!". El : " Baga-te in pat, nu fa nimic, vin." Si vine de la serviciu si ma pupa si ma tzuca si tot asa si fa planuri si griji...eram fericiti.
Sarcina a decurs cum de-ale ei: gretzuri pana in saptamana 19, emotii la ecografii, un diagnostic de placenta praevia in saptamana 29, repaos total si intrerupt serviciul mai devreme. Am avut grija excesiva de mine pentru a termina totul cu bine...dar David avea alte planuri pentru noi:
27 iulie - ecografie, totul bine, greutatea estimata de 2600 grame, ne vedem sapatamana urmatoare pentru analizele finale. Vorbesc cu o prietena afara pe culoar ca e medicul plecat in weekend din localitate, ne incurajam ca nu nastem chiar acum. Sunam pe toata lumea si anuntam ca suntem ok spre final.
28 iulie - ma trezesc dis de dimineata si ma duc la biserica sa ma spovedesc si sa ma impartasesc, desi sotul insista sa raman acasa pentru ca avusesem pete rozalii pe chilot. Ma intorc cu dureri de burta dar cu sufletul impacat, ma duc la pisu si descopar sange. Calma sun la medic, el ma cheama repede la maternitate sa ma consulte. Anunt sotul si el vine val-vartej cu un coleg cu masina, radem in masina pentru ca oricum pe el planuiam sa il chemam in cazul in care nasc, acum facem doar proba. Ma consulta medicul: da, aveti contractii, punem o perfuzie sa le oprim, nu va faceti griji, nu nasteti. Ma internez, pup sotul si il deleg sa imi aduca bagaje. In salon, 2 tipe in saptamana 41 asteptau sa le vina sorocul si el nu mai venea. Mi se pune perfuzia pe la 12 si mi se spune sa nu mananc. ( vreo 8 ore). Vine sotul la 4, mananc o supa, ma ajuta sa merg la pisu, burtica doare in continuare si inca sangerez. Noaptea trece tot asa, pisu des, sangerari, dureri de burtica, dar bebe e miscaretz si totul trebuie sa fie bine.
29 iulie - injectia de la ora 6, ma simt mai bine parca, ii spun asistentei ca sunt ok, peste 5 minute ma duc la pipi si .. . vine valul. Mi-am dat seama imediat ca ce eliminasem pana aunci era dopul iar acum e apa. Cu pantalonii fleasca intru in salon si rog colegele sa anunte asistenta. Nu se da nici una jos - chipurile aveau contractii...cobor cu apa siroind 2 etaje si anunt asistenta. Cheama medicul de garda, cu ochii impaienjeniti de somn, imi spune ce deja stiam: s-au rupt membranele, trecem in sala de nasteri. Urc 2 etaje cu pantalonii fleasca si imi iau bagajele si la revedere. Nu am nici o emotie, sunt amortita, stiu ca e periculos sa nasc in luna a 8-a si asta mi se intampla. Sun sotul, el incremeneste.
Ma duc la clisma si la cosmetizat, sunt deja frumoasa, dar ma mai ajusteaza si doamna, fac asta de parca as naste zilnic, nu simt nici un impluls nervos, parca as fi de piatra. Terminam si cu asta, ma conduce in sala de nasteri, ma preia o asistenta care iesea din tura, imi da o camasa rupta pe o parte si imi sparge o vena incercand sa imi puna o perfuzie.
Pe la 7 dimineata intra in tura moasa cu care voi naste, ma ia in primire, imi da o camasa buna si imi pune perfuzia bine, ii dau cascavalul ca sa scap de grija si ea ma anunta ca : nasterea e cu dureri. Curaj gaina ca te tai, incep durerile. Pe la 8 apare doctoritza de garda, imi cere numele doctorului si cand i-l spun parca imi trozneste cu ceva in cap: aaa, Anastasiu e la o nunta in bucuresti, dar il sunam sa verificam. Il suna si aud conversatia pe hol, ea ii promite ca va avea grija de mine. Incep emotiile si gandurile negre, intreb pe toata lumea daca e asa de grav ca nasc la 35 de saptamani, nimeni nu imi zice nimic decat sa gandesc pozitiv. Ora 10, doctora ma consulta, eu am dureri, zic eu mari, col nedilatat si dur, ma ia cu frig cand ma gandesc ca astea nu sunt de fapt dureri daca eu sunt nedilatata. Imi pune 2 supozitoare si in 2 ore incep durerile mai mari. Sun sotul care asteapta jos sa participe la nastere ( dupa planurile noastre mirifice), il trimit acasa, ca nu e cazul acum. Din nou la consultat, dureri groaznice, dilatatie 3, am crezut ca mor cand am auzit. Ma intorc pe patul de travaliu si continuu sa respir ca la carte...inca 2 ore. Consultatie, urlu de durere ...dilatatie 6 si eu am impresia ca mi se desfac soldurile de tot...incep sa gem mai tare, ma rog in gand sa se termine cu bine si ascult inimioara lui bebe. De la dilatatie 6 la 10 mi se mai rupe firul, mai vad dublu, mai gandesc ca de ce sunt femeie, ca nu mai nasc,desi mai vreau 2 si tot asa, incep sa ma screm.....si hai pe fotoliu de nasteri...parca nu imi vine sa cred, as alerga. Spun moasei ca mi-e foame si imi pune o perfuzie cu glucoza si sus fundul. Impinge! Imping o data, doctoritza imi striga ca nu e bine, ca bebe e prematur, nu are caputzul tare si ca nu trebuie sa impinga el deloc, deci eu trebuie sa fac efort pentru amandoi si din toate puterile imping ...il aud ...raman inmanrmurita, parca nu ar fi al meu, sunt mamica si nu pot plange de emotie, nu pot spune nimic, mi-l pun pe piept si il pup pe frunte...printre toate astea mai iese si placenta, se mai coase la corpul meu pe acolo.
Incerc sa ma uit cum il cantaresc, sterg, aud 2500 grame, ora 16:30 si mi-l iau repede...puiul meu iubit...nici nu stiu daca o sa fie bine sau nu, dar s-a terminat...moasa si doctoritza ma felicita ca am fost cuminte si curajoasa si imi spun sa gandesc pozitiv.
Am trecut cu greu de prima noapte, mi-a scazut tensiunea, m-am ridicat greu in picioare, dar a doua zi, la 9 dimineata l-am vazut pe sufletelul nostru David, in incubator, mic si dulce, facea nani. Am trecut prin 5 zile de cosmar in sectia de prematuri, 2 dintre copiii colegelor de salon au murit, David scadea in greutate, ni s-a pus si diagnostic de suflu sistolic, dar a fost curajos si papacios si am venit repede acasa.
3 august - mi se da vestea ca plecam cu bebe, l-am imbracat cu hainutze de 2 ori mai mari, pe piticul de 2340 grame si l-am adus in casutza noastra si de-acum si a lui, plina de dragoste.

David a venit pe lume cand si cum nu m-am asteptat. Planuiam o nastere la termen, cu sotul alaturi si cu anestezie epidurala, cu medicul meu langa mine, dar el a venit la noi cand a vrut el si cum a vrut. Am nascut natural ca pe vremea bunicii, cu sotul afara plin de griji si in luna a 8-a cum e mai rau.
Dar cineva acolo sus ne iubeste!



Ignatica - mamica de David( 29 iulie 2006)


poze

Adriana mica spune:

Ignatica, emotionanta poveste! Sa va traiasca David, sa fie sanatos si sa va bucurati de el.

Ca o paranteza, de multe ori socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la targ. Si noi am trecut prin destul de multe momente mai dificile, dar totul este bine cand se termina cu bine, nu-i asa?




Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'
Uite ce mare am crescut...
O raza de speranta...sau cum a venit pe lume Tudor

www.totsites.com/tot/dudu" target="_blank">Paginuta mea de web
Mai multe pozici

David_mami spune:

Ignatica, sa iti traiasca baietelul! Sa fie sanatos!

roxanae spune:

Ignatiga felicitari pt. ingerasul luptator si pt. mamica curajoasa .

Roxana de Diana-Rahela(8.05.2002) & Sarah-Rebecca (18.09.2006)

ramomar spune:

Ignatica felicitari pentru poveste si mai ales pentru minunea: David .
Sa aiba o viata senina, plina de bucurii, sanatate si mult noroc!

mami fericita de PATRICIA MARIA (06.09.2006)


pozici cu minunea noastra mica

gripo spune:

Of, of, bine ca s-a terminat cu bine! hmmm, si zi asa, colegele de salon n-a vrut niciuna sa te ajute? ce lume! dar DD a fost langa tine si ingerasul tau si acum s-a terminat totul cu bine. Va pup pe amandoi.

DORI, mami lui RADU ANDREI 11 septembrie 2006

www.totsites.com/tot/raduandrei" target="_blank">poze
VARSTA RADU ANDREI

anangel_lexi spune:

Ignatica, sincer iti spun ca am avut ochii in lacrimi de cand am inceput sa citesc povestea voastra si pana la final! Sa va traiasca ingerasul scump si luptator iar tu, mamica lui, sa fii mereu la fel de curajoasa si optimista. Un dulce de la noi!

de Maria Cornelia (20.09.2006)
Varsta Mariei, Mariuta mamaruta,
www.totsites.com/tot/mariacornelia" target="_blank">Am si paginuta, Asa am venit pe lume

Ignatica spune:

Multumim mult pentru felicitari si urari.

Ignatica - mamica de David( 29 iulie 2006)


poze

mexxa spune:

Emotionanta poveste...cand am citit despre hainele de 2 ori mai mari ca el....mi s'au umplut ochii de lacrimi pentru ca stiu ce inseamna copil prematur..cu greutate mica.
Acum insa trebui sa ii multumim lui Dumnezeu ca sunt bine..sanatosi...asta conteaza.
Stii tu copii prematuri se zice ca sunt foarte inteligenti
Pup si FELICITARI...ai tras multe dar a meritat fiecare sacrifciu si fiecare lacrima.
Pupici de la Sebastian pentru David.

mamica de ingeras luptator **
Povestea nasterii ingerasului meu Sebastian-Mihai 10.09.2006

Ce repede crestem...

www.totsites.com/tot/sebastian-mihai" target="_blank">Pagina noastra...

Mirabelac spune:

M-am emotionat tare citind povestea ta, sa fiti sanatosi amandoi si sa va bucurati de tot ce va da Dzeu. David, pupici de la tizul tau

Mirabela mamica fericita de David Stefan (21.09.2006),
www.totsites.com/tot/davidstefan" target="_blank"> site-ul nostru si povestea nasterii.

_Ralu_ spune:

ignatica, foarte emotionanta povestea voastra!
imi amintesc cum ne miram toate ca am deschis sub gresit cand am vazut in capul listei: avem 1 bb!
mi-amintesc si acum ce emotii ne-au incercat!
multi pupici pt ce mai mare dintre "bucurii"!



raluca mami de www.totsites.com/tot/alexia-maria" target="_blank">alexia-maria care creste si tot creste...