Mi s-a prescris CIPRALEX10g-ce stiti de el?

blue eyes spune:

Nu pot acum, Val. Ma tin locului aspecte legate de familie si de venit. As vrea sa ma mut in Elvetia italiana, care are ca mentalitate o combinatie intre cea tipic elvetica (oameni constiinciosi, muncitori, corecti) si cea italiana (oameni cu mai mult soare in suflete). In plus, aici m-a imbolnavit si clima; presiunea atmosferica si umiditatea imi cauzeaza in mod regulat dureri de cap pana la migrene care necesita interventia medicului. Medicamentele pe care le-am luat aici in 10 ani ar ajunge sa omoare cativa elefanti pe loc.
In fine, 'om trai s'om vedea. Acum imi e mai bine, poti citi detasata Alfred Adler-Nevrose, iau medicamentele, imi iau sub lupa personalitatea si voi merge saptamanal le terapie. Nu pot lua decizii radicale (mutat, eu sunt cap de familie) in conditiile in care eu am psihicul varza. Intai sa ma fac bine, si apoi restul.

www.youtube.com/watch?v=9hMrY8jysdg" target="_blank">I want to break free

blue eyes spune:

Am uitat sa va spun ca de mai mult de o saptamana am inceput o cura intensiva cu vitamine; eram slabita, caderea nu m-a luat in totalitate prin surprindere. Vineri ma duc la analize. E posibil sa am si carente de vitamine si minerale, e posibil sa fiu "arsa" pe de-a intregul: fizic si psihic. La cate am tras in ultimii 10 ani, candva trebuia sa cad si eu. Dar o sa ma ridic, nu degeaba am titulatura "fluturas coconas"

www.youtube.com/watch?v=9hMrY8jysdg" target="_blank">I want to break free

giulia71 spune:

Val nu-s medic, dar va voi povesti cam ce stiu eu din experienta si din ce am citit despre antidepresive.

Sunt mai multe tipuri, unele de generatie veche care sunt de evitat din cauza efectelor secundare neplacute si cele noi SSR' -inhibitori ai recaptarii de serotonina, ce au mai putine efecte secundare dar cu rezultate mai bune.
Singurul mare dezavantaj este ca isi fac efectul dupa cel putin 3-4 saptamani de la administrare.
Pentru a contracara efectele neplacute (uscaciunea gurii, ameteli, insomnie sau hiper-somnie) este bine ca medicul sa va inceapa schema terapeutica de la doza min posibila, aceasta marindu-se progresiv.
In acest fel, organismul se obisnuieste mai usor cu medicatia si efectele secundare sunt mai putin neplacute.
Unele dintre SSRi produc ingrasare, altele dimpotriva, dar asta depinde foarte mult de la organism la organism.
Eu am luat efectin in trecut, care nu mi-a facut nici bine, nici rau pen ca dr imi dadea o doza minuscula, sperand ca imi va fi mai bine prin terapie.
Nu mi-a fost si am platit si o poala de bani degeaba, ca faceam mai mult vorbarie si atat de curios era in ultima vreme, incat ma intreba de cate ori prestez cu sotu pe saptamana, ca cica d-acolo s-ar trage panica mea?!
L-am lasat in plata domnului si mi-am vazut de drum:)))
Nu va mai plictisesc cu experienta mea negativa legata de dr psihiatrii, zic numa ca in 2003 Dumnezeu mi-a scos in cale un dr tanar, care stia cum sta treaba cu OCD asta si mi-a dat Prozac in doza care trebuie!
Cu el am facut si un "gen" de terapie, la care tot eu am renuntat ca fiind medic in spital era la el un dute-vino in cabinet cu tot felul de situatii inedite (unele mai mult administrative).
Am inteles in mare ca OCD asta are o componenta biologica, ca, creieru meu saracu nu produce destula serotonina si ca trbuie ajutat un pic.
Am invatat tot de la el ca sunt multi oameni bolnavi, dar care aparent par sanatosi si "munca" cu ei este mult mai dificila decat cu cei care isi recunosc depresiile si anxietatea.
...Am invatat ca sunt multi in situatia mea, ajuta ca te gandesti ca nu esti singur, si ca din pacate la noi inca tre sa-ti ascunzi fata cu poseta daca ajungi la un cab de psihologie si te vede cineva. Ca noi romanii asa ne place sa luam piatra si sa aruncam fara sa ne gandim macar o secunda ca nu e vina celuia care este bolnav si multe, multe alte chestii simple ,dar la care nu ma gandisem pana atunci.
Cam atat despre ...antidepresive!

...mami daca nu mananc acuma, intru'-n grebla foamei!!!!

giulia71 spune:

KULTA,
imi datorezi niste bani...
desigur glumesc
dar daca re-citesti topicul cu OCD-ul o sa vezi ca eu ti-am sugerat diagnosticul pus de medicul tau?!
Citeste despre asta, informeaza-te si totul va fi ok. Iti garantez!
Numai bine!

...mami daca nu mananc acuma, intru'-n grebla foamei!!!!

Val_ spune:

Blue eyes sper sa nu fi chiar atat de "arsa fizic si psihic". Tin pumnii pentru analize.

Giulia multumesc pentru raspuns . Eu cred ca si tulburarile de panica, anxietate etc. au o componenta chimica declansatoare, nu numai OCD. Din punctul asta de vedere explicatia terapiei cognitiv comportamentale privind mecanismul de producere al acestor tulburari mi se pare foarte simplista.

Ieri am inceput o terapie cognitiv comportamentala dar sunt destul de dezamagita.

Pentru ca nu prea am inteles cum ma va ajuta. Strategia terapeutei este expunerea fortata si directa si cam atat. Dar pot si singura sa fac expuneri si stiu si eu care este mecanismul producerii si intretinerii atacurilor de panica, fobiilor etc.

Si, interesant, desi este psihiatru-terapeut este complet impotriva medicatiei antidepresive care, spunea ea, nu functioneaza decat atat timp cat o iei plus o mica perioada de gratie. Asa ca sunt un pic cam debusolata mai ales ca ma dusesem plina de speranta.

giulia71 spune:

Eu zic s-o schimbi, decizia fina iti apartine evident!
Da, terapia de acest gen cuprinde si expunerea la factorii anxiosi dar nu numai atat.
Cred ca abordarea trebuia facuta mai ales cognitiv, adica sa "umble " cumva la disfunctiile cognitive pe care noi anxiosii le posedam. Ceva de genu..."stim ca afara nu este nici-un pericol, dar totusi ne temem sa iasim din casa".
Aici trebuie gasita hiba si cum sa inlocuiesti gandurile negative cu cele pozitive sau care nu iti mai aduc atata anxietate.
Pare usor, insa nu este si gasirea acestor ganduri disfunctionale dureaza destul de mult, acum depinde si de complianta clientului de a participa la programul de terapie dar si de gradul de implicare al terapeutului.
Unii sunt dispusi sa o ia pe un drum anevoios, altii prefera calea directa si mai scurta, dar mult mai neplacuta pentru pacient.
Despre medicatie, depinde de gradul de severitate al tulburarii, in unele situatii se impune si atunci se lucreaza mult mai usor cu pacientul (nu ca ar fi violent, dar este mult mai relaxat, ii revine pofta de viata, se odihneste mai bine samd), in alte situatii psihoterapia este suficienta.
Am uitat sati zic un lucru foarte important legat de dependenta. Antidepresivele nu dau dependenta daca sunt luate dupa o schema terapeutica bine determinata si urmarita de specialist. Nici xanaxul, care datorita metabolizarii foarte rapide e considerat addictive, daca e luat "cu cap" nu da dependenta.
Dar,iti repet, numai luate sub supravegherea dr si nu marita sau micsorata doza de la sine putere.




...mami daca nu mananc acuma, intru'-n grebla foamei!!!!

Val_ spune:

Da Giulia ai drepatate. Cred ca am pornit oricum cu stangul si desi ii apreciez sinceritatea, poate realista, poate nu, m-as fi asteptat sa imi transmita si incredere.

Daca pornesc de la inceput cu ideea, inoculata chiar de catre terapeut, ca sunt sanse mici sa iasa bine atunci cred ca asa se va si intampla.

Tu ai "doar" OCD sau si alte tulburari "complementare"? Si cum mai esti?

Apropo de Xanax, esti sigura ca exista o modalitate de a face tratament cu el astfel incat sa nu fie addicted? Intreb asta pentru ca eu mai iau din cand in cand 1/4 de lexotan dar traiesc cu frica in san sa nu devin dependenta. Care ar fi schema aceea?

Kulta ce mai faci?

Blue eyes ai fost la analize?

MissParker spune:

Fetelor, mai intai un pentru toate si va doresc sa va rezolvati problemele!

Val, eu nu am luat nici un fel de medicatie, am inceput in plin moment de criza sufleteasca direct cu terapia. Personal, nu cred in solutiile oferite de terapia cognitiv-comportamentala, mie asta nu mi s-ar fi potrivit deloc. Schimbarea comportamentului ar fi fost cel mult o dresura, o autosugestie, la mine asa ceva nu functioneaza pe termen lung. La fel de bine as fi putut sa imi cant singura niste mantre budiste cu lumanarele si betigase parfumate, sa ma autosugestionez ca de fapt mi-e bine, ca totul depinde de mine, sa schimb ce nu-mi convine etc. A fost mult mai mult de munca. In plus, cauza problemelor era ingropata mult mai in adancime decat ar fi putut sa dezgroape o terapie cognitiv-comportamentala. "Cognitiv" le stiam eu pe toate, la mine sectorul emotional era distrus si la asta nu se ajunge in mod cognitiv, ci doar prin empatia totala a terapeutului. Si asta pe o perioada indelungata.

Lupta cu constientul mi se pare prea putin efectiva, sincer! Comportamentul se schimba abia atunci cand putem sa constientizam ceea ce exista in subconstient, atunci vin schimbarile de la sine, fara vreo interventie directa din afara. Eu am experimentat chestia asta si stiu cum este. Daca terapeuta mi-ar fi spus de la bun inceput si mi-ar fi dat mura in gura totul, pe o ureche mi-ar fi intrat si pe alta mi-ar fi iesit, as fi abordat totul intelectual. Pe cand daca stimulezi subconstientul sa se deschida, de acolo ies la iveala traumele care vor putea fi prelucrate emotional, iar dupa aceea schimbarile vin de la sine. Asa merge la mine si la sotul meu.

Modalitatea de abordare a terapeutei tale mi se pare putin fortata, dar e conforma cu prejudecatile pe care le am si eu referitor la acest tip de terapie, care lucreaza mai mult la simptome si mai putin la cauza; sau poate incepe cu simptomele si se apropie treptat de cauza, nu stiu, dar totusi mi se pare putin prea brusca metoda...

Poate n-ar strica sa te reorientezi spre un gen de terapie mai "umanista". Eu sunt adepta convinsa a terapiei non-directive centrate pe client (metoda Rogers - da-i un google pe Carl R. Rogers si citeste despre metoda lui), pentru ca este cea care ofera empatie si sustinere din partea terapeutului, fara celebra neutralitate psihanalitica, dar si fara indicatii, fara sfaturi, fara dirijare directa etc. Ti se ofera intelegere si acceptare intr-o asemenea masura, pana cand se darama blocajele interioare... La mine a functionat extraordinar de bine. Cunosc o terapeuta in Bucuresti care lucreaza cu metoda asta, ti-o pot recomanda pe PM daca doresti.

blue eyes, pt. tine un special si imi pare tare rau sa citesc ca nu-ti merge bine. Dar stii ce? Nevroza e de bine. Este primul semn ca o criza se manifesta si se cere rezolvata. Jung a spus odata despre unul din pacientii lui (care era usor psihotic): "Slava Domnului ca a devenit nevrotic". Pentru ca daca te ajunge din urma nevroza, ai sanse mai mari sa te confrunti cu problemele (in loc sa le reprimi, sa le infunzi la loc in subconstient) si astfel sa le rezolvi.

Eu tocmai de aceea nu sunt fan medicamente, ci sustin ca e mai bine sa facem terapie ca sa ne infruntam demonii si nu sa reducem la tacere simptomele. Dar trebuie cautat si gasit acel terapeut care sa ne ajute exact cu ce avem noi nevoie.

Haideti, fetele, curaj si putere si speranta! Exista un drum de iesire din situatia asta, nu abandonati!

Felicia 35+ mami under construction pentru - David

Poze cu noi si vacantele noastre

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

Val_ spune:

Miss Parker mai ai un pic si nasti asa ca iti urez nastere usoara si bebelus sanatos.

In teorie ai dreptate si nu ma dau inapoi de la a experimenta noi terapii asa ca astept pe PM nr de telefon al terapeutului recomandat de tine.

Totusi problemele noastre difera mult asa incat este probabil sa ne ajute tipuri de terapii diferite.

Eu fac atacuri de panica si sufar de o agorafobie severa care ma invalideaza efectiv si am nevoie acum de o terapie care sa se axeze pe simptom. Cunosc destule persoane cu tulburari similare care au fost scoase din criza de o terapie cognitiv-comportamentala.

Oricum este o terapie pe termen scurt si poate fi continuata cu alt ip de terapie care sa "caute" mai in profunzime. Nici mie terapia psihanalitica nu mi se potriveste. De fapt atat terapia cognitiv-comportamentala cat si cea psihanalitica mi se par foarte limitate dar in momentul asta am nevoie de ceva care sa ma ajute sa redevin functionala.

KULTA spune:

Buna fetele.
Va pupicesc pe toate si vreau sa va spun ca incepe sa treaca perioada de depresia care a inceput cama cum doua saptamini.
Doamne, a fost crunt. Dupa cum spuneam, psihoterapeutul mi-a crescut doza de Cipralex acum aproape doua saptamini insa efectul benefic incepe sa se cunoasca abia acum.
Oricum, sunt bine si mai am prescris si Opamox, pentru cazuri de urgenta (anxietate, atacuri de panica, depresie severa).