PIERSICUTZE de iulie - august 2006 (78)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

PIERSICUTZE de iulie - august 2006 (78) | Autor: Piersicutze

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

Muuh spune:

Tweety de ce nu sunt AP? In primul rand nu din cauza dormitului impreuna, consider ca este una dintre cele mai banale, nerealiste si neimportante "reguli/principii" ale AP. Sa iti zic ce am inteles eu prin AP, pe langa tot ce ai enumerat tu. Eu am inteles din AP o codependenta sau interdependenta mama/copil mult prea exagerata. Sunt de acord ca ea este absolut necesara la o varsta frageda dar ea trebuie sa scada odata ce varsta copilului creste, altfel, strict dupa mine, devine nesanatoasa pentru amandoi. Eu ca mama, il iubesc si ma dedic lui din suflet dar nu imi traiesc propria viata prin el. Nu ma simt vinovata ca vreau sa traiesc si eu (sa plec cu sotul in excursie, sa ma duc cu el la film, sa merg la restaurant si fara copil) intentionez ca pe masura ce creste sa il fac sa fie cat mai independent fata de mine si asta ghidandu-l eu pe el si nu el pe mine (dupa mine AP pune accentul putin cam mult pe asta). Eu am reguli stabilite si chiar daca nu tip si nu dau in el nu inseamna ca nu il invat sa le respecte. Daca vrei eu nu sunt AP ci sunt un parinte "copilul face ce vrea, cand vrea si unde vrea atata timp cat nu isi face rau si nu ii deranjeaza pe cei din jur (ma includ si pe mine aici)". Daca vrei uite scriind imi dau seama ca sunt semi AP atat timp cat copilul are mare nevoie de mine sau exclusiv de mine dar nu mai sunt AP pe masura ce creste si trebuie sa invete sa devina independent. Si daca as fi AP as fi pentru ca asa consider eu ca este mai bine si nu pentru ca Alexei mi-o cere.

Miruna + Alexei (13.07.2006)

Muuh spune:

Bun. Citesc de ceva timp replica "fiecare face cum vrea/stie/simte" evident, nu a zis nimeni sa facem toti la fel ca doar de asta am luptat sa scapam de comunism acum 18 ani. Dar daca vi se pare ca eu vreau sa faceti ca mine va spun sincer ca vi se pare. Eu nu vreau sa faceti ca mine, doar va spun cum fac eu poate va dau o idee, poate e un exemplu de asa nu. Nici nu vreau sa devin pisaloaga asa ca daca vi se pare ca ma intind prea mult cu discutia asta spuneti ferm gata ca ma opresc, mai am ceva subiecte de scos la dezbatere sau la polemica doar asa ca sa ne mai animam si noi. Si ca sa mai lamurim un aspect eu port discutii in contradictoriu si cu sotul si cu prietenii cei mai apropiati fara sa ajungem in final la aceiasi concluzie si cu toate astea cu unul traiesc bine merci iar cu ceilalti imi petrec deja aproape 25 de ani din viata.

Miruna + Alexei (13.07.2006)

Cristina_Ioana spune:

Miruna- Io sunt de acord cu tine, stii ca esti un exemplu pentru mine? ....eh daca nu stiai afli acum....pentru tot ce ai enumerat mai sus si multe in plus sunt de acord cu tine si cu dormitul ca stii bine cat am incercat sa il obisnuim sa doarma singur, ca are camera lui, ca bla bla...dar se pare ca mai tine si de copil, de cum e el...chiar nu vreau sa il traumatizez si de-asta am zis momentan 'ok-nu doarme singur', pana o fi pregatit...si profitam de chestia asta ca sa ne iubarim si rasfatzam cat putem
La fel consider si eu ca ii este permis tot ce nu ii dauneaza si nu suport sa isi bata joc de mancare si mereu ii explic ferm ce am de spus, fara sa tip la el.
Il respect si ii explic mereu de ce nu are voie una alta, si noi ne-am fript la cuptor pana am inteles ca nu e de joaca acolo
M-am intins si nush cat sunt de coerenta, ca am stat azi in parc 3h de dimi si 2h acum, sunt cam praf de obo, sunt ca dupa 2h de fitness

Bysko spune:

Eu am fost crescuta de bunici pana la trei ani, apoi in comun. Bunica-mea cred ca avea notiuni de AP, ca ma lasa sa fac aproape orice imi doream, bataie nu-mi amintesc sa fi mancat vreodata de la bunici si-i iubeam si-i respectam mai mult decat pe parintii mei.
Mai tarziu oricum ne lovim de atatea greutati, iar faptul ca vreau s-o fac pe Busra sa aiba incredere in ea, sa nu-i fie frica sa exploreze, sa aiba initiativa( chiar daca uneori poate voi regreta) se bazeaza atat pe dragostea mea, a tatalui ei(si implicit a celorlalti din familie), pe atentia acordata.
Este greu sa fii parinte. Zilele trecute mi-am facut un test si cica risc sa fiu prea prietenoasa, permisiva si cam fara limite cu copilul meu. Dar de-a lungul anilor mi-am repetat de atatea ori ca eu nu o sa fac asa... Oare o sa fac? In mod sigur nu o sa faca Busra ce vrea din mine(in sensul peiorativ), dar nici eu nu vreau s-o influentez prea mult, ci doar s-o ajut sa-si gaseasca propriul drum.
Faptul ca am nascut-o si am crescut-o nu ne da noua(mami si tati) nici-un drept sa facem ce vrem din ea. Vreau sa aiba incredere in noi, sa isi deschida sufletul in fata noastra si la 5 ani si la 50 de ani(daca o sa apucam ziua aia) fara frica de a fi judecata/ pedepsita. De multe ori parintii sunt egoisti in relatia cu copiii, egoism pe care il ascund sub valul dragostei. Imi doresc sa nu experimentez asa ceva, cu toate ca sunt sigura ca este greu.
Ce am mai aberat

michella78 spune:

sabina, miruna va multumesc ca ati reusit sa exprimati mult mai bine in cuvinte ceea ce am incercat eu sa spun mai devreme

michella

michella78 spune:

cristina, fiecare copil este unic si de aceea noi trebuie sa ne adaptam coportamentul raportat la el. teodora nu a cerut niciodata cu noi in pat. desi dimineata, inainte sa incep serviciul o luam cu noi intotdeauna in pat si... ce ne mai dragaleam. acum ne-au ramas diminetile de week-end pentru asta. pur si simplu a dormit la ea in patut. ceea ce am facut noi a fost sa o mutam la ea in camera dupa un an, dar fara absolut nici un protest din partea ei. nu a scancit nici o secunda la momentul mutarii desi mie recunosc mi-a fost tare teama de acest moment.
ceea ce incerc sa spun este ca nu trebuie sa ne simtim vinovate nici daca doarme cu noi in pat ( ca ne critica nu stiu cine ), nici ca nu doarme cu noi in pat ( iarasi critica ca ostracizezi copilul )
cum o dai nu e bine pt cei din afara. dar tu, mama lui, simti cum e cel mai bine.

michella

oanaalex spune:

Noroc ca doarme Alex si am putut sa va citesc. Grea discutia...

Eu sunt genul care nu-l las pe Alex sa faca ce-i taie capul pentru ca ar fi jale la noi in casa. El e o fire tare incapatanata (seamana cu tati la asta) si daca nu faci ce vrea el e gata scandalul. Pot sa incerc cu explicatii, cu distragerea atentiei, etc ca nu merge, asa ca solutia la noi e sa-i spun ca nu-mi place ca tipa si nu-i frumos si-l las in pace. Acum depinde de la copil la copil dar la noi asta e metoda care functioneaza si prin care se calmeaza cel mai repede (renunta in cateva secunde).
Am avut perioade cand am adoptat metoda cu luatul in brate si la noi functiona invers, in sensul ca se apuca mai tare de urlat si nu se mai lasa pana nu obtinea ce vroia. Nu consider ca-mi traumatizez copilul, incerc sa-l fac sa inteleaga ca nu poate face numai ce vrea el daca aceal ceva nu e bine.
Sper ca s-a inteles ce am vrut sa zic ca sunt pe fuga.
Cat despre dormit nu l-am luat niciodata cu noi in pat (acum si sa vrem nu sta el). A dormit singur in camera lui de la 2 luni. Am avut probleme cu adormitul pe la 10 luni - 1 an dar nu am cedat. Am citit atunci intr-o carte de la cineva (scrisa de un psiholog de altfel) cum ca trebuie lasat copilul in patut si tu sa stai in camera cu el (sa nu se simta parasit) si explicat ca el acolo trebuie sa doarma. La inceput ma simteam foarte vinovata ca fac asta pt ca a iesit cu scandal in prima zi (40 de minute de plans si incercari sa ma faca sa-l iau din patut) dar de a doua zi povestea si se juca cu mine sa-mi atraga atentia pana adormea. A durat o perioada pana a inceput iarasi sa adorma singur dar nu era un efort sa stau cu el in camera pana adormea. Unii poate o sa zica ca nu am inima de am aplicat asemenea metode, dar avand in vedere ca sunt singura cu el mai toata ziua si trebuie sa tin casa locuibila, aveam nevoie de lucrul asta.
Sincera sa fiu desi adoarme singur eu tot nu pot spune ca am timp si pentru mine. As vrea si eu sa mai evadez dar nu am cum. Nu inseamna ca nu-mi iubesc copilul dar cred ca fiecare om are nevoie de timp pentru el insusi.

Uneori sunt convinsa ca un weekend fara Alex mi-ar incarca bateriile pentru inca o perioada, dar cand nu exista posibilitatea (asta este ,locuim departe de parinti) ajungi sa te mai lase si nervii.

Nu-mi poate spune nimeni ca nu-mi iubesc si respect copilul daca ma mai lasa cateodata nervii si mai tip la el, sau il mai las sa tipe ca eu trebuie sa termin mancarea si nu pot atunci in secunda aia sa fac ce vrea el. Ideal ar fi sa reusim sa fim calme si rabdatoare, dar cine nu-si doreste asta. Zicea-ti careva de factorii externi, sunt perfect de acord.

PS Inca una si ma duc...
Pentru mine e un factor de stres dezordinea din casa, asa ca imi ia destul din timpul de joaca cu Alex faptul ca tot strang cand una cand alta. Il mai implic si pe el in asta dar placerea lui e sa le imprastie nu sa ma ajute. Eu consider ca la mine personal solutia ar fi o persoana care sa ma ajute cu menajul, dar cum deocamdata nu-mi permit....

Oana si bb Alex(05.08.2006)
Poze Alex

oanaalex spune:

Babee vreau sa-ti spun ca e cea mai superba poza pe carea-m vazut-o vreodata. Pupam cei trei puiuti draguti.
Apropo, cred ca tu esti persoana la care ma gandesc, tot timpul cand ma depaseste situatia, ca reusesti sa le faci pe toate cu zambetul pe buze.

Oana si bb Alex(05.08.2006)
Poze Alex

Tweety7 spune:

Bysko, Michella foarte frumos ati vorbit in ultimele mesaje.
Michella scuze pentru tonul rautacios din stii tu ce mesaj. Chiar imi pare rau.
Editez mesajul pentru ca l-am scris cu un ochi la Clara si nu mi-a iesit chiar cum mi-as fi dorit.
Sabina eu nu am spus ca vreau sa-mi impun parerea. Nici nu as putea, desi mi-as placea. Evident ca fiecare isi creste copilul cum vrea, asta nu inseamna ca metodele unora dintre noi sunt neaparat bune si ca trebuie sa ne limitam la ceea ce consideram noi a fi bine. Eu am fost mereu dispusa sa ascult o parere bine argumentata si nu o data s-a intamplat sa ma razgandesc in legatura cu lucruri pe care le consideram de neclintit. Ideea pe care vreau s-o transmit este ca un copil nu se afla in proprietatea noastra, a parintilor. Deci, nu suntem noi sefii si el(sau ei)subordonatul(ii). Daca asa vei alege sa te comporti (ca cel fara discutie superior) intotdeauna ii vei inspira copilului tau in loc de dragoste si respect doar teama (teama de istericalele lui mami, teama de a fi ignorat, teama de a nu gresi - de unde un copil stresat - sau alte astfel de temeri). Daca tu crezi ca ignorandu-i crizele o inveti ca plansul n-o ajuta cu nimic in obtinerea anumitor lucruri, te inseli amarnic. Am spus intr-un mesaj anterior ce inteleg piticii din asemenea atitudini ale parintilor si n-am sa ma repet. Ce-ar fi daca in loc s-o lasi sa planga, ai impaca-o, fara insa a-i oferi lucrul dupa care jeleste? Nici nu iese ca ea (deci, nu a obtinut nimic prin atitudinea ei si tu esti multumita), nici nu suporta consecintele ignorarii (care, din punctul meu de vedere, sunt f grave). Poate tu iti imaginezi ca fiica-mea e vreun fel de D-l Goe care face ce vrea cand vrea. Fals. Exista si pentru ea locuri si lucruri off-limits. Regula in educatia copilului meu este aceeasi dupa care se ghideaza si Miruna "copilul face ce vrea, cand vrea si unde vrea atata timp cat nu isi face rau si nu ii deranjeaza pe cei din jur (ma includ si pe mine aici)".

Don't cry, for if you cry your tears might prevent you from seeing some beautiful things ahead of you!

Muuh spune:

Cristina cred ca m-am exprimat prea drastic legat de dormit. ma refeream doar la faptul ca in cadrul AP mi se pare un lucru minor, nicidecum esenta lui. ii raspundeam mai mult lui Tweety la intrebarea ei, retorica stiu, daca am inteles ca AP e dormit in acelasi pat. Nu am nimic impotriva lucrului in sine. Daca va simtiti toti trei bine e ok, daca ai fi zis ca tu sau sotul sunteti presati de asta as fi zis sa te mai gandesti dar daca toata lumea e multumita de ce nu. Cand unul dintre voi veti fi satui sunt convinsa ca veti spune "pana aici" si ca impreuna veti gasi solutia cea mai buna pentru toti trei.

Miruna + Alexei (13.07.2006)

Pag. 2

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici