Clubul mamicilor de fetite BIANCA (2)
Raspunsuri - Pagina 5
greta4you spune:
buna fetelor...
..azi am scris o parte din povestea nasterii..mai am putin si o termin...e greu sa mai tin pasul cu voi..cu toate ca Mara e cuminte...apropos..noi ii spunem Mara fetitei noastre ..
...in rest toate bune si frumoase...ne-am adaptat...avem si un program...lapte din belsug (trebuie chiar sa folosesc aparatul de muls pentru ca e prea mult deocamdata)...singura problema e ...ca nu ne place cand ne schimbam scutecul...facem un show de parca cine stie ce se intampla.......
...matgravidut...nu mai sunt la fel de optimista poate si pentru ca traiesc ceva nou... e ceva ce nu am trait pana acum...si statul in casa ma deprima efectiv...as iesi cu Mara ,dar e prea mica ...eu sunt o fire activa...imi place sa ies...dar mai trebuie sa asteptam putin....am iesit doar cate 15 minute de vre-o 3 ori de cand sunt acasa...
Cristina mamica si bebe Mara Bianca
Fericirea mea...Mara...
Eu...in asteptarea ingerasului
Inainte de sarcina
matgravidut spune:
Greta, te inteleg perfect. Nici mie nu-mi place statul in casa... in plus eu am depus foarte multe eforturi ca sa imi gasesc un serviciu bun si bine platit (mai ales fiind intr-o tara straina). Acum mi-e groaza cand ma gandesc ca deja sunt in urma cu toate... Nu ma prea vad stand acasa cu copilul un an de zile.
Lasa ca o sa poti iesi cat de curand... nu te deprima. Am inteles ca din Martie va fi chiar foarte cald in Romania, asa ca uite o buna ocazie sa iesi cat de des vrei tu.
E excelent ca ai lapte destul, fetita e cuminte... O sa fie toate bune.
Monica-Matz 39 si Andreea Bianca
AMR oricand...
http://picasaweb.google.com/M.Creanga
LaLa_20 spune:
greta Mara nu e singura care face show la schimbatul scutecului la fel face si Bianca mea ,parca ii pare rau ca ii iei pampersul plin si ii dai unul gol in schimb...
si cu statul in casa te inteleg...eu am tot stat de cand am venit si mai am de stat,bine am iesit decat cand am avut examene...da nu amiesit cu bebe si mai e pana atunci
Cea mai optimista mamica!
LauradeBianca Mihaela
Povestea nasterii
Pitica mea
Atat are Bibi
poze burtik
poze cununie & nunta
Lucky
camera lui bibi
LaLa_20 spune:
matgravidut multumim de aprecieri
Cea mai optimista mamica!
LauradeBianca Mihaela
Povestea nasterii
Pitica mea
Atat are Bibi
poze burtik
poze cununie & nunta
Lucky
camera lui bibi
greta4you spune:
...nu am talent la scris ...dar ,am incercat sa spun exact ceea ce am simtit atunci cand am trait cel mai emotionant eveniment din viata mea....
Povestea nasterii unei stelutze...
In viata noastra totul parea normal ...anii treceau si noi eram fericiti,dar cu toate astea simteam ca ne lipseste ceva...acel ceva care sa ne apropie si mai mult ,simteam ca nu suntem impliniti...ne lipsea bucuria pe care o aduce un copil in viata fiecaruia...
Ne-am hotarat ,dupa 8 ani de casnicie,ca e momentul sa avem si noi un copil. Si uite asa ,am planificat sa mergem in august in concediu si asa relaxati, sa concepem o noua viata. Destinul insa,nu a vrut sa fie asa... si in aprilie mi-am dat seama ca sunt insarcinata.Mi-am cumparat 2 teste de sarcina care au iesit pozitiv...eram super incantata si in aceelasi timp putin dezorientata....
Timpul trecea..si noi ne pregateam sa primim cel mai frumos cadou de la viata...Pot spune ca perioada sarcinii a fost una foarte usoara, pana in ultima luna,cand nu mai aveam rabdare,cand de abia asteptam sa-mi vad fetita...
A trecut Craciunul...a trecut si Revelionul si noi eram nerabdatori...dar nu a durat mult ...
Duminica (06.01.2008) m-am trezit foarte bolnava, cu o durere in partea stanga la fiecare inspiratie si cu febra mare .Am chemat salvarea si mi s-a spus sa stau linistita la pat, cu tratament
naturist (algocalmin doar la nevoie) . Uite asa am stat eu la pat 3 zile..Simteam ca sunt pe ultima suta de metrii...simteam ca nu mai e mult si urma sa-mi tin odorul in brate...
Urmatoarele zile au trecut repede ...Vineri dimineata (11.01.2008)la ora 5 m-am trezit cu durere pe "sub burta"...m-am asezat la calculator ,crezand ca o sa-mi treaca...Ei bine,nu a fost asa...ma durea constant si fara sa simt vre-o contractie....In acea zi am fost si foarte harnica ,am facut treaba acasa si la amiaz mi-am facut ultimele poze cu burtica...simteam ca e ultima data..
stiam ca e ultima zi cand o mai vad...
Asa a trecut toata ziua de vineri fara sa spun nimanui nimic...fara sa spun cuiva ca nu mai e mult...
Seara ,sotul meu a vrut sa iasa cu prietenii,iar eu i-am dat voie ...nu vroiam sa-l tin langa mine sa ma vada cum sufar era durerea pe care o simteam doar eu...si nu mi-ar fi placut sa mai fac pe cineva partas la ceea ce simteam eu (oricum nu-mi putea lua durerea).
Am intrat seara pe forum...si una dintre fete a descris exact ce simti cand incepe travaliul...atunci am realizat ca exact la fel simteam si eu...si ca a inceput travaliul......Am mai vorbit cu cativa amici pe net ..le-am spus ,mai in gluma mai in serios ca in noaptea asta nasc si m-am asezat in pat...cu gandul sa ma odihnesc macar o ora...Nu a durat mult si m-am trezit...m-am dus la baie si am vazut ca sangerez (am pierdut dopul)..Mi-am sunat sotul dezorienata..i-am spus ca trebuie sa mergem la spital pentru ca nasc in noaptea asta...
Bagajul era pregatit,toate erau la indemana...Dupa cateva minute a sosit si sotul meu...a chemat salvarea si in 30 de minute eram la poarta spitalului.
Ora 2 noaptea...in spital toata lumea dormea...am sunat la poarta cateva minute si ne-a deschis portarul somnoros...La "internari" o asistenta rupta de somn mi-a facut internarea ,nici nu vedea bine sa scrie de somnoroasa ce era...Sotul meu innebunea de nervi cand o vedea...S-a trezit si medicul de garda(o doctorita tanara)...rupta si ea de somn...m-a controlat pe masa si a dat verdictul "la sala de nasteri...dilatatie 6..."
Am urcat cu greutate la etajul intai,unde era sala de nasteri,ne-a intampinat moasa care era si ea trezita din dulcele somn...Eu, incercam sa fiu calma,cu toate ca simteam ca innebunesc..cand le vedeam fetele adormite...Sala de nasteri era exact asa
cum mi-am si imaginat-o ...exact asa cum am si vazut-o inainte...o incapere rece,neprimitoare,o gramada de aparate ,unele mai noi altele invechite de trecerea anilor...aveam impresia ca sunt undeva in anii'20 (ca dotare)si nu in 2008...
M-am uitat la ceas...era ora 3... au inceput contractiile dureroase dar neregulate....M-au monitorizat,bebe era bine...si urma sa asteptam dilatatia...Intre timp moasa pregatea ustensilele,adormita...Eu am iesit sa vorbesc cu sotul meu,care astepta dezorientat pe hol...Peste tot era o liniste de mormant...toata lumea dormea..doar eu si sotul meu eram cei care trezeam lumea...Am vorbit putin,m-a intrebat ce se intampla,i-am raspuns ca nu stiu ,inca...ca am contractii dureroase si ca nu stiu cat dureaza...
Ma uitam la el..si ii citeam pe fata nelinistea si dezorientarea...i-am propus sa mearga acasa...era mai bine...nu as fi rezistat ,sa-l stiu asteptand aiurea pe hol..oricum,nu avea cum sa ma ajute si nu stiam exact cat o sa dureze,aveam nevoie de el odihnit...
Contractiile erau tot mai dese si mai dureroase...ma uitam la ceasul de pe perete si aveam impresia ca a stat timpul.....Moasa mi-a recomandat sa stau pe minge ca cica asta ar ajuta...dar eu nu puteam ..Singura modalitate de a-mi alina durerea era,plimbatul...
ma plimbam prin incapere ca un leu prin cusca....M-au monitorizat din nou....cand stateam in pat pe spate, aveam impresia ca mor de durere....important era ca bebe era bine.Mi-au sunat doctorita (binenteles de pe mobilul meu)si urma sa asteptam....Aveam permanent
senzatia ca trebuie sa merg la WC...nu mai reuseam sa-mi controlez corpul...imi venea sa imping si la fiecare contractie mi se inmuiau genunchii...
Nu dupa mult timp,a aparut si doctorita ,m-a examinat si mi-a zis ca e timpul sa imping la urmatoarea contractie...Zis si facut,problema era ca nu stiam cum sa fac asta...Parca si acum aud vocile care imi spuneau "impingeti doamna Samoila ca si cand a-ti fi constipata.." ..."n-ati fost niciodata constipata?...".."hai la urmatoarea contractie...impinge cat poti...inspira si inca o data..."..Dar totul era inca in zadar...M-au dus la un WC acoperit cu un tifon ca sa mai imping si acolo..dar degeaba....nu mergea...Intr-un final ,m-au asezat in pat si faceam totul din instinct...impingeam de parca asta as fi facut toata viata...Am auzit atunci vocea moasei :"gata,i se vede capul...are par negru.." Asta m-a stimulat foarte mult.De aici incolo..pana la expulzie au mai fost doar cateva minute...
Cand am auzit vocea fetitei mele plangand..nu-mi venea sa cred ca totul a durat atat de putin...am zis: "asta a fost tot??" si toata lumea a inceput sa zambeasca satisfacuta...
Era ora 5 fix ...ora la care mi-am vazut fetita ...o studiam in timp ce ea plangea ,in timp ce era curatata si infasata...Mi-au pus-o pe piept cateva minute si nu ma saturam sa o privesc...era cea mai" frumoasa fetita din lume".. Drept multumire, a deschis un ochisor si s-a uitat la mine smechereste...Dupa cateva minute,au dus-o si eu am ramas pe masa pentru "broderia' ce urma sa mi se faca...E totusi foarte interesant ca nu am simtit deloc cand mi s-a facut epiziotomia si cand mi s-a facut broderia....
Au urmat cateva ore de neliniste...de abia asteptam sa imi vad odorul.A venit si sotul meu si impreuna ne-am intampinat"PRINTESA"...
Ar mai fi multe de spus,dar cuvintele sunt de prisos...a da nastere unui copil e ceva ce nu se poate descrie in cuvinte ...e cel mai frumos cadou pe care il poate primi o femeie de la viata...
Plang chiar si acum,cand imi amintesc acele momente foarte emotionante pentru mine...
Imi privesc si acum fetita si imi vine sa plang de fericire...nu credeam vreo-data ca un copil poate sa aduca atata fericire in viata mea...multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat cel mai frumos cadou....
....fetelor...mie mi-e greu sa vorbesc despre sentimentele mele...o sa vedeti si voi, ce-o sa simtiti atunci cand o sa va tineti bebelusii in brate ....o sa simtiti si voi ce se intampla in sufletele voastre...si o sa va inunde o fericire de nedescris.....
Cristina mamica si bebe Mara Bianca
Fericirea mea...Mara...
Eu...in asteptarea ingerasului
Inainte de sarcina
ella10 spune:
Greta foarte emotionanta povestea voastra, mi-au dat lacrimile si m-am emotionat foarte tare,sa va dea Dzeu multa sanatate, fericire si numai bucurii
poze
BIANCA ANTONIA
38+
Adryana_4u spune:
Fetelor, am venit si noi cu vesti proaspete de la doctor, acum un sfert de ora...Bebe s-a facut de 3,400 kg, este foarte jos, colul s-a mai scurtat si s-a si deschis, a zis doc ca mai stam cam o saptamana....Mi-a spus sa nu imi mai fac alta programare, ca nu mai are rost, deoarece o sa ne auzim direct la telefon, cand incepe nasterea...Acuma, cum o vrea Dumnezeu..bagajul de spital e gata, am terminat azi si cu ce trebuia luat din farmacie, si deci, ne punem pe asteptat....Doamne ajuta sa fie usor si sa treaca repede...pupicei...ma duc sa mai citesc p-aici, sa vad noutatile, si revin
Adriana S.
AMR maxim 2 saptamani
-38 sapt BIANCA
de toate
bebe evolueaza
www.flickr.com/photos/adryana_4u/1468720937/in/photostream/" target="_blank">Bianca-22sapt.
ella10 spune:
Adryana se pare ca o sa nastem cam in aceeasi perioada, si bebelina mea are 3.400kg, doamne ajuta sa avem nasteri usoara si fara complicatii si copii sanatosi
poze
BIANCA ANTONIA
38+
Adryana_4u spune:
Greta, cu cata emotie ai descris prin ce ai trecut, sigur asa o sa patim si noi, celelalte, care inca asteptam....ma bucur pentru tine...
Ella, doamne ajuta...sa fim bine si sa nastem usor bebite sanatoase si frumoase, si apoi sa povestim si noi cu drag (ca greta sau lala) cum s-a petrecut marele eveniment
Va pup, fetele mele dragi
Adriana S.
AMR maxim 1 saptamani
-39 sapt BIANCA
de toate
bebe evolueaza
www.flickr.com/photos/adryana_4u/1468720937/in/photostream/" target="_blank">Bianca-22sapt.
Adryana_4u spune:
Fetele? Nici o miscare azi? Nimic? Asta sper ca inseamna ca sunteti bine cu toate, si fara probleme de semnalat...totusi, intrati si voi putin si spuneti macar "buna seara" sa stim ca sunteti in regula...pupici
Adriana S.
AMR maxim 1 saptamani
-39 sapt BIANCA
de toate
bebe evolueaza
www.flickr.com/photos/adryana_4u/1468720937/in/photostream/" target="_blank">Bianca-22sapt.