Nasaterea lui Bibi(minune Dumnezeiasca)

Sa incepem cu inceputul...intrerupsesem pastilele de 5 luni...in septembrie avem nunta...si in decembrie planuisem "sa punem un pui mic la cuptor"...dar eram in aprilie si menstruatia intarziase o saptamna jumate...nici o problema...se mai intamplase...totusi puiu era convins ca de data asta e "cu ochii"...am facut un test dar a iesit negativ...si a doua zi a aparut si menstruatia ...mai sa nu planga puiu cand a vazut ca se inselase...drept urmare am hotarat sa nu mai asteptam pana in decembrie...ci de luna ce vine sa ne apucam de treaba(nu mai aveam rabdare)....au urmat cateva zile de lucru intensiv...avand ca rezultat cateva teste slab pozitive...la eco nu se vedea nimic...dar eu aveam nevoie de o confirmare urgenta...trebuia sa fac un vacci contraindicat in sarcina,asa ca am fost la o doamnda doctor si am facut un eco...da nu se vedea decat sacul ovular...asa ca mi-a zis ca nu poata sa zica sigur daca este vorba despre o sarcina,oricum mi-a dat ceva la mana ca ra fi pentru a duce la scoala si sa scap de vaccin...
Abia la o luna jumate s-a confirmat cu adevarat sarcina...care s-a dovedit a fi una foarte usoara...asa ca la 4 luni jumate...bebe a dansat in burtica la nunta....
Dar la 5 luni la eco s-a vazut o usoara scurtare de col iar 6 luni...mami s-a urcat pe caun si a facut "buf"...rezultatul:col scurtat...orificiu intern deschis...internare 3 zile...si repaus absolut la pat.Din pacate nu am stat numai in pat...pentru ca nu am primit intelegerea celor din jur(si nu ma refer aici la sotul meu,pentru ca mereu ne certam din cauza ca nu stateam numai in pat)si pentru ca eu sund de fel mai energica...si rezultatul s-a vazut la eco de la 32 de saptamani:col complet sters...neaparat repaus la pat...zis si facut...dar dupa numai cinci ore,fara nici un semn in prealabil...m-i s-a rupt apa.
SOTUL:"Si asta ce inseamna?Ca nasti?!"
EU:"Cred ca da!"
Am mers la camera de garda...mi-au facut fisa de internare,apoi m-au dus sus in camera de travaliu...a venit doctorul de garda m-a controlat...si s-au apucat sa faca injectiile pt maturarea plamanilor lu bebe...si mi-a zis ca travaliu treebui sa dureze cel puti 12 ore pt binele lu bebe...am mers si mi-am anuntat sotul sa se duca acasa ca nu nasc in noaptea aia,oricum in caz de ceva...noi locuim chiar vizavi de spital...totusi i-am zis sa-si i-a liber a doua zi si de dimineata sa vina la mine.
Din pacate...la 6 aveam dilatatie mare...si m-au anuntat ca in scurt timp o sa nasc...intre timp a venit tatal meu la mine...i-am dat lui vestile si l-am rugat sa-i anunte pe toti sa vina de "urgenta"la spital...la 7 a venit doctora mea...si al 7.30 am nascut...un bebe mic...de 2050 gr,42 cm si scor apgar 6...Nasterea a fost relativ usoara...am tipat in momentul in care am impins...da sincer tipam de frica sa nu fac ceva gresit si sa-i dauneze lu bebe...momentul de dupa a fost greu...doctora a fugit cu bebe mic la maternitate...si eu tot intrebam "Da bebe e bine?"Insa era o intrebare retorica nimeni nu raspundea...intr-un tarziu o asistenta mi-a zis ca nu stie nimeni decat doctorul care se ocupa de ea si ca trebuie sa vorbesc cu el...pai cum sa vorbesc...daca doar ce ma terminasera de cusut...si ma tineau in patul ala pt inca 2 ore pana urma sa ma transefere la salon?
Imi revin putin in buimaceala...si imi sun sotul:"Bebe e bine?"
"Poftim ce spui?"intreaba el buimac de somn
"Pai nu esti la spital?"
"Nu.da ma imbrac si vin imediat?tu ce faci?ti-au spus cand nasti?"
"Pai nu ai vb cu tata?la 7.30 am nascut si nu stiu nimic de bebe...vino mai repede"
Tata...de zapacit ce era o anuntase doar pe mama...eram asa suparata ca nu stiam nimic de bebe...si acum sa aflu ca eu nascusem si sotul meu nu fusese pe holuri(de parca m-ar fi ajutat),nici macar nu aflase.In cateva minnute ma suna puiu...sa-mi zica ca e la spital ...ii spun numele doctorului de copii...si il trimit sa vorbeasca cu el...si sa ma sune imediat ce afla ceva(si pentru prima data in viata lui s-a descurcat sa faca ceva fara mine)...:"Bebe e mic...bolnavior,da va fi bine!atat am aflat...cum m-au mutat in salon mi-au dat voie sa merg sa-l vad pe bebe mic...era la incubator,la oxigen..cu perfuzie..m-a bufnit plansu...a inceput si bebe sa planga...intra si doctora...si imi spune sa nu mai plang ca nu mai imi da voie la bebe(da cum sa nu plang?)...si imi spune ca bebe mai are si lichid sub piele si vase proaste...ca nu au de unde sa-i ia analize...eram atat de confuza...ca nu am cerut prea multe explicatii...imi spuneau ca bebe va fi bine in final...si asta ma linistea...
Dar a doua zi pe la 2...m-a chemat doctorul la el in cabinet de urgenta...sa-mi zica ca bebe...nu are un plaman...si celalalt plaman si inima deplasate...are nevoie de o operatie...si ca a sunat deja la cateva spitale in Bucuresti...asteapta confirmare...si in 2-3 zile ne trmite la Bucuresti...dar bebe nu prea are sanse...Nu am avut curaj sa-l sun pe puiu...si am sunat-o mai intai pe mama...si apoi pe el...intre timp parintii mei au venit la spital si au cerut sa vorbeasca si ei cu doctorul...le-a explicat si lor da cam repezit...ca ce le-am zis si lor...tata...se gandea sa faca ceva sa anunte un ziar ceva...mama sa sunam noi la Bucuresti sa cerem salvare de acolo,vroiam si sa platim daca era nevoie(marea problema era ca salvarea de aici nu era echipata corespunzator)...si cand i-a vazut doctorul ca se agita..."a primit mai repede confirmarea de la Bucuresti"si m-a anuntat ca bebe pleaca imediat catre buc...dar eu raman,ca acolo nu este sectie de lehuze,nu-mi venea sa cred ca bebelul meu pleaca fara mine...mi-am sunat parinti(care intre timp plecasera sa vada ce pot face)...si le-am cerut sa se urce imediat in masina...sa treaca sa-l i-a pe puiu si sa merga in urma salvarii...am intrebat apoi o asistenta daca o sa aflu si eu cand ajunge salvarea,iar ea mi-a raspuns rece...ca daca ajunge cu bine o sa aflu abia cand o veni salvarea inapoi...a venit apoi o prietena la mine...au urmat ore de asteptare...un pachet de tigari fumat...teama la fiecare sunet al telefonului...dupa 2 ore si un pic ma suna mama...ei nu ajunsesera inca...dar ajunsese o matusa...care statea in buc...si aflase k Bibi ajunsese cu bine...si acum medicii se acupau de ea...M-am bucurat nespus...castarea ei evoluat lent favorabil a ajuns cu bine...si am inceput sa sper ca daca a trecut de drum va trece si de restu...la inca doua ore am primit alt telefon...fusese stabilizata...avea amandoi plamanii...dar facuse pneumotorax(aer la plamani)...deci starea ei era extrem de grava...
A doua zi (lunea)am cerut sa fiu externata...a trebuit sa astept sa faca puiu certificatul Biancai...ca altfel nu puteau sa ma externeze...si la 12 am plecat spre bucuresti...la 3 am intrat si am vazut-o pe bebe mic,i-au dat voie si tatalui...si apoi au urmat 2 saptamani in care bibi a stat la terapie intensiva,starea ei evolua lent favorabil:a fost intubata o saptamana jumate,intre timp i-am facut botezul de urgenta...ca sa o ajute Dumnezeu(si a ajutat-o)...in tot acest timp aveam voie o data pe zi sa o vad...am mai incercat de cateva ori sa intre si tati da nu i-au mai dat voie.
In sfarsit pe 29 dececembrie mi-au zis sa ma prezint pe 30 de dim la muls...dar surpriza cand am ajuns sa intreb de bebe o mutasera la pediatrie...si ma internau cu ea...nu-mi venea sa cred:aveam sa fac revelionul cu bebelina mea.
Nici aici nu avea voie tati s-o vada...bebe era inca la incubator cu oxigen...dar evolua spre bine...au aparut si doua galmute la caput...dar se pare ca nu-i nimic grav trebuiesc tinute cu rivanol(intre timp aproape ca au disparut)...dar au descoperit si un suflu la inimioara de gradul 2 spre 3...am facut eco si au spus sa revenim la 6 luni...dar ca pana atunci se va inchide oriciciul...
Pe 9 ianuarie ne-au scos definitiv de la oxigen..apoi la vizita din 10 ianuarie nea dis doamna doctora...ca ne mai tine doar pentru galmute(trebuiau verificate de doctora chirurga)...ca altfel ne-ar da drumu pe 14...eu care nu mai aveam rabdare...i-am zis pai daca bebe e sigur bine eu plec si azi si revin la control cand spuneti dvs!"si a zis "atunci suna sa vina dupa tine"l-am sunat pe pui sa vina ne ia...nici nu-i venea sa creada zicea ca glumesc...
Am strans bagajele...si ne fataiam prin reverva in astemparea lui tati..la un moment dat a venit la noi doamana doctora...a luat-o pe bebe in brate...si a zis "Pe asta mica trebuia s-o cheme Lazar...numai ala a inviat din morti!",deci acum se nascuse Bibi!
Multumesc in primul rand lui Dumnezeu,dotoritei topor,doctoritei bradeanu si doctoritei carasava!
Aceasta consider eu ca este povestea nasterii lui Bibi.
Intre timp am fost si la control si bebe e bine,ba chiar doamna doctor a zis:"Mi-ai adus alt copil!".
Iar acum la 3 luni are 5 kg si ceva...si nici nu zici ca s-a nascut prematur si ca a avut atatea probleme...sunt momente cand o tin in brate si plang,de fericire ca e bine!
Am fost si la ultimul control si se pare ca suntem bine la ochisori(desi am avut si retinopatie gradul 1,dar s-a reabsorbit),am scapat de suflu la inimioara si la 6 Luni avem 8,300 gr si 70 cm.
Concluzia:
1.Dumnezeu exista,minunile exista!
2.Bianca e cea mai mare realizarea a mea si a lu tati!
3.Sunt doctori ca nu merita sa fie nici macar infirmieri si sunt doctori care merita slaviti!
4.Sanatatea e cea mai mare avutie!



Cea mai optimista mamica!
Laura de Bianca Mihaela(15.12.2007)
Povestea nasterii
Printesa mea new
Bibi se face mare


In viata toti oamenii sunt trecatori,dar nu toti trecatorii sunt oameni!!!

grati.ela spune:

Dumnezeu sa fie in continuare alaturi de voi in realizarea fiecarui vis!

38 Tudor Gabriel
AMR 7 sau 8 zile

LaLa_20 spune:

multumim irina.l si gratiela...

Cea mai optimista mamica!
LauradeBianca Mihaela
Povestea nasterii
Pitica mea
Atat are Bibi
poze burtik
poze cununie & nunta
Lucky
camera lui bibi

CameliaH spune:

Impresionant, inteleg prin ce ai trecut. Am trait si eu la dublu tot ce povesteti tu aici, cu botez la spital, cu toate cele. Fetele mele s-au nascut tot la 32 de saptamani dar au fost mult mai mici si mult mai multe probleme. Le-am depasit si pe 1 feb fac 6 ani. Sunt sanatoase frumoase si destepte ceea ce va doresc si voua.

Chiar am urmarit la odisee in mod special ce mesaje puneau fetele de la tine si ma rugam sa fie bine.

Bravo pentru tine, esti foarte puternica. Bravo si pentru Bibi (este o frumoasa si o luptatoare), ati facut fata cu bine incercarii si Doamne ajuta ca totul sa fie bine de acum incolo.

35+ si fetele Maria si Ioana 6 ani
Toate bune!

cllaudia spune:

Intr-adevar o poveste impresionanta despre miracolul vietii, o minune facuta de Dumnezeu. Felicitari Lala pt credinta ta. Sa ne pui mai muuuuulte poze cu printesa ta.

LaLa_20 spune:

multumim de mesaj cameliah...ma bucur ca fetele tale sunt bine...le doresc multa sanatate in continuare...si multa sanatate si pt bebelul care e pe drum...
si tie bravo ca ai trecut peste greutati...si mai ales ca au fost si la dublu


Cea mai optimista mamica!
LauradeBianca Mihaela
Povestea nasterii
Pitica mea
Atat are Bibi
poze burtik
poze cununie & nunta
Lucky
camera lui bibi

nemary spune:

Lala, Doamne doamne sa va ocroteasca si de acum inainte, sa aveti o fetita sanatoasa care sa va aduca numai bucurii.
pupici celei mai optimiste mamici

---

Mari 38+ bebe

odiseea
www.onetruemedia.com/shared?p=3d1513077dbe4d8dc619f9&skin_id=402&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">montaj bebelina

Daca ai vointa, poti sa muti si muntii din loc.Daca ai creier, ii lasi acolo, ca nu te deranjeaza.

LaLa_20 spune:

multumim si tie claudia...da numai Dumnezeu a facut o minune...oricand sa aveti incredere in El...

Cea mai optimista mamica!
LauradeBianca Mihaela
Povestea nasterii
Pitica mea
Atat are Bibi
poze burtik
poze cununie & nunta
Lucky
camera lui bibi

Eliza spune:

Impresionanta povestea, un bebe mic luptator si o mamica pe masura. Sa dea Dumenezeu ca asta sa fi fost tot greul din viata ei si de acum sa va puteti bucura de bebele vostru fara alte probleme.

Eliza
Povestea burticii
Craciun 2007

alina023 spune:

Lala, sa o pupi dulce pe Bibi din partea noastra. Este o adevarata luptatoare iar tu esti o mamica tare curajoasa. Felicitari pentru o reusita asa de mare. In mod sigur Bibi va fi toata viata o castigatoare.
M-a impreionat foarte mult povestea voastra si ma bucur foarte mult ca sunteti bine acum.

Sa va ajute Doamne Doamne si de acum inainte!

Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

poze Luca nazdravan
poze Ana mica
Povestea nasterii Anei

Tinna S. spune:

LaLa , povestea voastra este intr-adevar impresionanta, iar micuta Bibi e o adevarata luptatoare!
Eu am fost tot timpul cu sufletul langa voi si m-am rugat pentru Bibi sa se faca bine si sa fiti o familie fericita langa puiul vostru!
Sunt foarte bucuroasa ca povestea voastra, desi parea la un moment dat una foarte foarte trista, are un final atat de fericit!
Sa dea DD ca Bibi sa fie o fetita fericita si norocoasa!!! Am vazut si pozele voastre, si Bibi este o bebelina superba! Va doresc tot binele din lume!

Un pupic dulce,


Tina 36+ cu si mami de Andrei (7 ani)

Bb2 e tot baietel!
Povestea nasterii lui Andrei
www.flickr.com/photos/21493362@N02/sets/72157603366051910/" target="_blank">Poze cu iubirea mea Andrei

AMR maxim 28 de zile !!!