educatie in roz si bleu
Raspunsuri - Pagina 3
giulia71 spune:
Din ce povestiti voi aici si dupa cum reiese ca se impart copii ...intre normali si genderi, ar trebui sa ma duc sa imi pun streangu de gat!
Da, al meu se joaca mai mult cu lucruri de fetita si prefera culoarea roz!
E singurul nostru copil si de mic i-am cumparat jucarii specifice varstei si sexului, dar care nu-l interesau decat daca erau roze sau "mai finute, asa ca pentru fetite" ca sa copiez exprimarea lui de acum.
Mai tarziu , pe la patru ani, a inceput sa ceara papusi, machiaje pentru papusi samd.
I le-am luat si pe astea, dar nu s-a atasat de nici una, dar atunci cand i le cumparam era foarte fericit.
Am fost si la psiholog si in tara si in afara,au zis ca este foarte atasat de mine si ca mediul feminin in care a fost crescut si-a pus amprenta puternic asupra comportamentului lui?!
Asa sa fie?
Nu m-a convins foarte tare aceasta explicatie, mai ales ca mai toti copii sunt crescuti de mame, bine, bunici samd
Insa un psiholog cu ceva experinta ne-a spus ca e mult prea devreme pentru a se putea pronunta asupra viitoarei orientari sexuale.
Culmea este ca e foarte atras de fetite,iar in clasa I a avut chiar o "iubita", si pentru ca este foarte apropiat de mine imi povestea ca este foarte frumoasa si ca o saruta in pauze!
A plans cu lacrimi de crocodil cand fetita a cazut si s-a lovit la picior, destul de grav ca au dus-o la spital...
Au fost chiar invitati la o petrecere ca si cuplu, caci se pare ca erau destul de cunoscuti printre copii.
Acum fiind in cls a doua, ii plac la fel de mult lucrurile "fine", nu mai cere papusi, dar ii slipesc okii de bucurie daca ii cumpar "ceva roz".
E copilul meu si ma doare cumplit, sa vad cum altii l-ar cataloga "putin altfel", dar mi-l iubesc enorm si sunt in stare de orice pentru a mi-l apara de rautatile lumii, in cazul in care el va fi "altfel".
Deocamdata, eu mi-l tratez ca pe un copil normal si mi se pare o prostie sa etichetezi un copil ca este "gender" sau mai stiu eu ce, doar pentru ca nu ii plac pistoalele, masinile ssau mai stiu eu ce roboti.
Iar in situatia in care lucrurile nu sunt asa cum as vrea eu, ce alta varianta mi-ar mai ramane decat: acceptarea?!
allegro spune:
quote:
Originally posted by giulia71
Din ce povestiti voi aici si dupa cum reiese ca se impart copii ...intre normali si genderi, ar trebui sa ma duc sa imi pun streangu de gat!
Deocamdata, eu mi-l tratez ca pe un copil normal si mi se pare o prostie sa etichetezi un copil ca este "gender" sau mai stiu eu ce, doar pentru ca nu ii plac pistoalele, masinile ssau mai stiu eu ce roboti.
Iar in situatia in care lucrurile nu sunt asa cum as vrea eu, ce alta varianta mi-ar mai ramane decat: acceptarea?!
: )) Gender nu este opusul lui "normal", gender este un termen din stiintele sociale, impus de feminismul anglo-saxon, si care denumeste constructia sociala a sexului, desi este un pic impropriu spus: adica societatea stabileste ca fetele poarta roz, se joaca numai cu papusi, se indreapta catre limbi straine si psihologie (ca cine a auzit de o fata careia sa-i placa stiintele), ele sint fragile si slabe de inger (asta e stabilita tot de societate, desi am vazut atitea femei care ar conduce o armata, dar ele trebuie sa se simta rusinate de lipsa lor de "feminitate"),femeile se ocupa de copii (asta e "traditie" puternica in Ro), iar baietii trebuie sa iubeasca albastrul, sa fie duri, baietii nu pling niciodata si nu discuta. (de asta sint atititea casnicii pe butuci, pentru ca barbatii nu considera ca e cazul sa discute despre ceva...ce-i aia sa discuti? bati cu pumnul in masa sau te faci ca ploua. Pina o convingi pe ea sa plece si sa-i arunci pe urma responsabilitatea rupturii).
Iubeste-ti copilul asa cum e si nu-l baga in tipare. Mai bine asculta-l si nu-l culpabiliza pentru ca nu corespunde listei de mai sus. Daca vrei sa auzi mai multe reguli, du-te in orice parc si intreaba niste doamne binevoitoare. Cu siguranta iti vor aduce regulile la zi.
simali spune:
quote:
E copilul meu si ma doare cumplit, sa vad cum altii l-ar cataloga "putin altfel", dar mi-l iubesc enorm si sunt in stare de orice pentru a mi-l apara de rautatile lumii, in cazul in care el va fi "altfel".
quote:
De fapt de aici pleaca tot circul cand este vorba sa recunoastem adevaruri de tipul "majoritatea baietilor sunt...", "Majoritatea fetitelor sunt...". Pentru ca daca cineva nu se incadreaza in tipare cineva se ingrijoreaza, altcineva vine si-l trateaza ca pe un ciudat, etc. In realitate toti avem "zonele" noastre in care suntem sau devenim atipici. Si tocmai aceste iesiri din tipare ne fac deosebiti si ne contureaza personalitatea.
Eu de pilda am facut balet in copilarie (fetita clasica cu tutu si cu fundite), am fost pasionata de cresterea copiilor de pe la cam 12 ani (dar pasiune mare, cu stiut aproape pe de rost Capraru si capitolele aferente din Medicina in Familie), am printre marile pasiuni gastronomia, nu pot sa-mi explic cum functioneaza televizorul sau radioul, la masina nu stiu nimic de sub capota, etc. A ... si am uitat... sunt blonda.
Credeti ca faptul ca ma incadrez intr-un tipar de acest fel (care in cadrul discutiei noastre ar merge perfect cu "asa sunt fetitele" iar intr-un context mai larg ar trimite in zona arhicunoscutelor bancuri cu blonde) ma scapa de priviri ironice sau de marginalizarea fetelor mai "baietoase"?
In realitate secretul vietii traite in echilibru cu tine insuti si cu cei din jur consta in a invata sa te placi asa cum esti (tipic sau atipic) si a te inconjura apoi de cat mai multi oameni care te apreciaza tocmai pentru ca esti astfel. A, si am uitat, sa inveti sa pui o surdina tuturor acelora care nu te inteleg si nici nu fac nici un fel de efort in aceasta directie.
Dar in nici un caz nu este o solutie ca, pentru ca esti putintel "atipic" sau prea din cale-afara de "tipic" sa ignori faptul ca majoritatea celor din jurul tau sunt putintel diferiti. Inseamna sa nu te cunosti pe tine insuti si sa te raportezi gresit, la o societate utopica, care exista numai in mintea ta.
alice
Amethyst spune:
giulia71, dar de ce l-ai dus la psiholog? doar pentru ca isi manifesta preferinta pentru roz si lucruri "de fetita"?
E foarte posibil ca pur si simplu sa fie un baietel mai sensibil si mai finut :) care se va purta foarte tandru si frumos in relatia cu o fata mai tarziu. Ar putea suferi doar daca este ironizat de colegi ca se joaca cu lucruri de fetita etc.
Nu cred ca sunt motive sa-ti faci probleme de pe acum. E copilul tau, perfect sanatos si preferintele lui de acum nu reflecta in mod necesar o viitoare inclinatie pentru acelasi sex.
"Exista o infinitate de moduri prin care poti dovedi ca esti prost. E greu sa le eviti pe toate."
patou spune:
giulia71 de ce-i asa greu sa-ti accepti baietelul asa cum este?
se pare ca pe noi parintii ne influenteaza mai tare tiparele absurde ale societatii. Daca nu avem probleme le inventam noi 
. Baietelul
tau e tare dragut si daca as avea o fetita mi-ar place sa fie prieteni
Unde-i demoncratia in care traim? unde-i libertatea? cum cineva e putin diferit de ceilalti cum brusc democratia isi arata coltii si devine dictatura (copilul meu a fost intotdeauna deosebit,
a umblat foarte foarte tarziu, a inceput sa vorbeasca faorte foarte tarziu, a fost mereu cel din urma - iar eu am supravietuit presinilor doar pentru ca m-am izolat o vreme -acum am iesit din pestera mea si toate mamicile se mira ce copil cuminte am si ma intreaba cum se face ca n-am nici o problema cu el
khristin spune:
Patou, interesant subiect ai deschis 
...cel al stereotipurilor 
. A propos de ceea ce spuneai tu referitor la copii, societatea e cea care le impregneaza aceste stereotipe din frageda pruncie. Gandeste-te ca de mici, de la cele mai timpurii desene gen Alba ca Zapada si cei 7 pitici, Cenusareasa, Incredibles 
, copiii vad ca fetitele trebuie sa poarte rochii diafane, sa aiba rolul printesei cele blonde si blande, sa se marite cu un print frumos si neaparat bogat iar baietilor li se repeta ca trebuie sa se joace cu masini, sa nu planga in nici o circumstanta, ca papusile sint ceva ce nu ar trebui sa atinga, etc. Mai tarziu, fetitele observa din reclame, ca femeile trebuie sa fie toate inalte si suple, abonandu-se la o dieta vesnica, asadar iata stereotipurile societatii din ziua de azi. Rolul mediei nu poate fi negat in discutia asta.
E amuzant totusi ca unii parinti totusi subscriu inconstient la acest stereotipism, cand de fapt aici la scoala se incearca implicarea fetelor in treburi mai "baietesti" si vice-versa. Cred ca asta ar fi interesant de discutat intre parinti, cati ar fi de acord cu aceste idei 
PS: Eu stiu ca gender e echivalentul genului
Cristina
noi, www.flickr.com/photos/khristin107/sets/" target="_blank">poze mai noi si Paris & AOB
sinzi_ana spune:
Am vazut o emisiune pe Discovery, bazata pe studii stiintifice bineinteles, ca de fapt ne nastem de gen feminin sau masculin si nu neutrii cum se credea acum 20 de ani...(au studiat cazul unor baieti gemeni, unul dintre ei a avut un accident la 7 luni si ca sa nu "sufere" l-au facut fetita...a fost crescut si educat ca o fetita, iar acum la 28 de ani povestea tragedia vietii lui: sa existi cu un gen care stii ca nu iti apartine)
Acum parerea mea personala: eu nu cred in 2 genuri: feminin si masculin...
Eu cred ca exista foarte multe genuri cu care practic ne nastem...si atunci cand societatea te catalogheaza ca apartinand unui anumit gen automat te limiteaza, te controleaza iti impune o "mostenire a genului" cu care poate nu esti confortabil...
Ideal ar fi sa lasam copiii sa se exploreze singuri, sa decida singuri carui gen apartin si cu ce influente (ce este rau intr-un baiat feminin sau intr-o fetita baietoasa???).
Eu vad partea cu roz/bleu ca o frustrare in plus pentru niste copii atat de mici, care inca nu sunt suficienti de maturi sa recunoasca ce simt si cum sa exprime asta!!!!
In ograda mea nu am pus niciodata conditii de genul asta, incerc pe cat posibil sa nu influentez copilul in nici un fel, si sa ii explic ca cel mai important lucru este sa facem ceea ce simtim si nu sa ne inhibam sau ascundem sentimentele...
It is not giving children more that spoils them; it is giving them more to avoid confrontation
Sinzi, Radu si David 
psihologul
: varsta, poze, 3000km prin Romania
giulia71 spune:
Amethust, l-am dus la psiholog tocmai din vina unui doctor cretin (va rog sa-mi scuzati limbajul).
Ne aflam in vizita la un prieten de familie eram cu copilul care avea o papusa barby si a venit la acesti prieten si acest medic.
L-a vazut pe fi-mio ca se juca cu papusa si i-a bagat sotzului in cap ca sigur copilul meu are probleme de identitate sexula
si asta numai la patru ani.
Atunci m-am hotarat sa-l ducem la psiholog, care a avut o alta atitudine si m-a determinat in primul rand pe mine sa privesc problema cu alti ochi.
L-a evaluat in mai multe sedinte, iar dupa a ajuns la concluzia ca este un copil sensibil, nonviolent si care admira frumosul
Si asa este, va spun din inima cand vede o fetita frumoasa se face la fata ca toate culorile curcubeului!
Admira tot ce e frumos si "vede" culorile altfel decat le vad eu.
Detesta negrul si gri-ul, imi spune ca i se par culor care aduc suferinta si asta in conditiile in care nu l-am dus inca la cursuri de pictura.
Hai ca acu incep sa-l laud...
Deci, asta ne-a deteminat sa mergem totusi la psiholog.
Si da, sufera enorm ca beietii il striga "fetita" pentru ca nu ii place fotbalul si nu ii place sa se bata.
I-a spus invatatoarei ca lui nu ii place sa fie dur, si ca violenta duce la violenta!
Probleme nu pot sa spun ca imi fac, dar are si scapari...care imi dau de gandit?!
Vrea sa fie elegant, parfumat , desigur nu e nimic rau in asta, dar eleganta la el inseamna si o agrafa roza prinsa in par.
Atunci intervin si ii precizez limitele!
quote:
Originally posted by Amethyst
giulia71, dar de ce l-ai dus la psiholog? doar pentru ca isi manifesta preferinta pentru roz si lucruri "de fetita"?
E foarte posibil ca pur si simplu sa fie un baietel mai sensibil si mai finut :) care se va purta foarte tandru si frumos in relatia cu o fata mai tarziu. Ar putea suferi doar daca este ironizat de colegi ca se joaca cu lucruri de fetita etc.
Nu cred ca sunt motive sa-ti faci probleme de pe acum. E copilul tau, perfect sanatos si preferintele lui de acum nu reflecta in mod necesar o viitoare inclinatie pentru acelasi sex.
"Exista o infinitate de moduri prin care poti dovedi ca esti prost. E greu sa le eviti pe toate."
giulia71 spune:
Ma tem ca m-am exprimat gresit, eu nu ca imi accept copilul, mi-l ador ca orice mama de pe pamant!!!
M-am referit numai la situatia cand, poate, va creste si va fi "altfel" atunci va trebui sa accept situatia ca atare!
Sa fim seriosi, cui Dumnezeu i-ar conveni sa-si vada copilul peste ani trans-sexual??? Mai ales ca din cate am citit, acestia au si o mare suferinta psihica, sunt depresivi, neintelesi, marginalizati de societate samd.
Pentru asta nu sunt pregatita..
De ce gandesc asa?
Nu stiu, probabil cultura e de vina , mediul, societatea ,oamenii, habar n-am sa raspund!
Cred ca as invata sa tolerez si sa accept, dar nu am intalnit nici un caz apropiat (prin rude , prin vecini), practic nu stiu cum as reactiona!
quote:
Originally posted by patou
giulia71 de ce-i asa greu sa-ti accepti baietelul asa cum este?
se pare ca pe noi parintii ne influenteaza mai tare tiparele absurde ale societatii. Daca nu avem probleme le inventam noi
tau e tare dragut si daca as avea o fetita mi-ar place sa fie prieteni
Unde-i demoncratia in care traim? unde-i libertatea?
a umblat foarte foarte tarziu, a inceput sa vorbeasca faorte foarte tarziu, a fost mereu cel din urma - iar eu am supravietuit presinilor doar pentru ca m-am izolat o vreme -acum am iesit din pestera mea si toate mamicile se mira ce copil cuminte am si ma intreaba cum se face ca n-am nici o problema cu el
Amethyst spune:
Din ce povestesti tu, ai un baietel extraordinar. Nu te mai gandi negativ la viitor si sa nu-l mai duci influentata de prejudecatile altora la psiholog. Sa stii ca nici sotului meu nu i-a placut niciodata fotbalul si este foarte bland si calm dar asta nu il face mai putin barbat. Dimpotriva. Asa ca nu te stresa degeaba. Eu nu vad nimic rau ca baietelului tau ii plac clamitele roz, se simte liber si nesupus predestinarii anumitor lucruri ca fiind numai pentru fetite. Vad rau doar faptul ca nu toti parintii isi invata copiii sa ii accepte pe ceilalti si prin atitudinea lor vis-a-vis de oameni diferiti de ei le transmit copiilor ca trebuie sa aiba un anumit comportament fata de cei care nu se conformeaza majoritatii. Foarte gresit. Tu transforma fiecare lucru pe care il vezi diferit fata de majoritatea in ceva pozitiv. Ca ii plac culorile si le apreciaza cu o sensibilitate aparte este minunat, poate va fi pictor, designer sau doar o persoana care stie sa aprecieze arta si frumosul la cel mai inalt nivel.
Fii mandra de copilul tau!
"Exista o infinitate de moduri prin care poti dovedi ca esti prost. E greu sa le eviti pe toate."