Se teme de alti copii :(

Vladut va implini curand un an. E un copil vesel si sanatos. Inca de cand era bebelus, am profitat de orice ocazie si ne-am intalnit des cu cateva prietene de pe forum care au copilasi cu varste apropiate de ale lui. Deci "socializarea" nu i-a lipsit niciodata, inca de cand era foarte mic. O prietena apropiata are o fetita nascuta cu 10 zile inaintea lui si ne-am intalnit chiar foarte frecvent, fara incidente. Copilul meu zambea tuturor, nu era (si nu este) excesiv de atasat de parinti (il pot lua in brate persoane complet straine, nu plange la medic etc) si nu avea nici o problema cand se intalnea cu alti copii.
Dar:
Cand avea 7 luni s-a intalnit cu verisoara lui, cu 8 luni mai mare decat el (avea deci 1 an si 3 luni atunci). Fetita e isteata, sociabila si mereu voioasa. Numai ca isi exprima bucuria si frustrarea tzipand. Tare. Si Vladut se speria de fiecare data si plangea. S-au intalnit atunci aproape zilnic timp de 2 saptamani, de fiecare data cu astfel de mici incidente. Vara asta s-au mai intalnit inca de 2 ori si au petrecut cateva zile impreuna, si, din nou, povestea s-a repetat. Vladut plangea si se temea de ea. In prezenta ei era mereu in expectativa, mereu lipit de noi, parintii. Ne temeam ca intalnirile astea sa nu fie traumatizante pentru el si le-am limitat, dar din cauza conjucturilor nu era mereu posibil.

La scurt timp a inceput sa se teama de toti copiii. Plangea in situatii in care inainte nu resimtea stres: in supermarket (la auzul anunturilor amplificate) ba chiar si in carucior, la plimbare, cand treceau alti copii pe langa el. Prietenii lui, bebelusii de pe forum, il speriau si ei. La cel mai mic tzipat al lor, intalnirea era compromisa, copilul meu plangea sfasietor, cu suspine, si cu greu il consolam.
Intre timp problema s-a mai remediat, nu mai e chiar asa de temator, dar la intalniri e adesea rezervat si ii scaneaza pe ceilalti cu o mutricica serioasa. Oricum limita lui e intotdeauna tipatul altui copil. Fie ca e mai mare sau mai mic decat el.

Noi ne intrebam cat de serioasa e problema asta si daca se va remedia in timp (dat fiind ca persista de 5 luni). Si cum putem noi sa-l ajutam. Oricum am continuat tot timpul sa incurajez interactiunile lui cu alti copii. Fara a-l forta, desigur. Daca dezastrul se produce, ii explicam cu voce calma ca celalat copil nu ii va face rau, ca tzipatul e de bucurie sau ca e putin suparat dar ca el, Vladut, e in siguranta.

Peste o saptamana ii vom serba prima aniversare cu alti copilasi, prietenii lui din bebelusie . Ma tem un pic anticipand reactiile lui. Sper sa fie un prilej de bucurie, si nu un chin pentru Vladut.


I'm reading a book. You know... it's like forums, just a little shorter.

Andra si Vladut (14.10.2006)
puiul meu creste...
~*~My dear old pics~*~

Medeea76 spune:

Cu rabdare multa va trece, sunt sigura. Cred ca procedezi foarte bine din ce povestesti. Poate ar fi bine sa il reobisnuiesti treptat, cu cate un copil, nu mai multi deodata. Sau cand auziti un tipat de copil sa incepeti sa radeti, sa nu intrati si voi in panica. Sau sa incepeti voi din cand in cand sa faceti putina galagie in joaca, in gluma, sa radeti mult, pana nu mai reactioneaza atat de rau.

Medeea, mamica de Tea - 17 iulie 2006 si cu bebe mic in burtica (17+)

eloise spune:

Medeea, multumesc pentru raspuns. De atunci au mai fost nenumarate ocazii in care a intalnit copii, si unul cate unul, si in grup. Il scot zilnic intr-un parc unde se aduna grupuri de mame si copii de la 1 la 3-4 ani. El are initiativa de a se apropia de altii, dar totul se sfarseste cu plansete atunci cand aude un tzipat. De exemplu mai deunazi doi baietei de 3-4 ani s-au incaierat, noi eram la o distanta considerabila de micii batausi (6-7 metri), si totusi auzindu-le tzipetele Vladut a inceput sa planga.
Si ieri am fost la singurii invitati la ziua unei bebeluse-prietene. Deci el+un alt copil in camera. Si din nou s-a lasat cu plansete...
Situatii de astea s-au repetat de nu stiu cate ori.

I'm reading a book. You know... it's like forums, just a little shorter.

Andra si Vladut (14.10.2006)
puiul meu creste...
~*~My dear old pics~*~

Adriana mica spune:

Andra, nepotica mea are aproape 3 ani. Cand era de varsta baietilor nostri, incepea sa planga atunci cand ne intalnea (pe mine si pe sotul meu); ne vedeam aproape saptamanal, si de fiecare data ii duceam cate un mic cadou, de aceea pur si simplu nu ne puteam explica reactia ei. A trecut cu timpul si cu foarte multa rabdare din partea noastra. Eventual poti incearca pt o perioada de timp sa evitati zone aglomerate de parc sau prezenta unor copilasi mai "agresivi".

Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)
Uite ce mare am crescut...
O raza de speranta...sau cum a venit pe lume Tudor

www.totsites.com/tot/dudu" target="_blank">Paginuta mea de web

ioana_77 spune:

Eloise si Maria mea e mai sensibila si la fel reactiona la tipetele copiilor. Diferenta intre noi este ca eu nu o prea scot la copii zilnic. Dar la fel facea la 1 an si chiar mai tarziu; la un moment dat am fost la o petrecere la o fetita de 1 an si din vreo 5 copii mici si mari numai a mea plangea din cauza unui tipat. Am observat ca face asa mai ales asa la oboseala. I-am explicat ca asa se bucura copii si a mai acceptat ideea.
acum e in faza in care se apuca de plans cand radem noi, adultii, in hohote. Se supara rau si plange cu lacrimi de crocodil. Eu o suspectez ca ar crede ca radem de ea, lucru complet eronat, dar sunt sigura ca o sa trecem si de faza asta.

Ea nu a tipat nicioadata (a inceput sa experimenteze dupa ce a mai auzit copiii de-afara, dar fara succes). Este un copil tare dragastos si extraordinar de intelegator si cuminte. Si sunt sigura ca o sa se obisnuiasca de-a binelea cu copii tipand si plangand cand va veni frate-sau pe lume.



Maria(29.11.2005) si Ioana 35+

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=1ea9815662d7c2a948441b&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">1 an
Septembrie07

MissParker spune:

Andra, cand plange din cauza asta, nu bagateliza spaima lui. Poti sa-l iei in brate si sa incerci sa-l calmezi, dar intr-un fel in care el sa simta ca-l intelegi, nu ca incerci sa-i transmiti ca de fapt nu are de ce sa se teama (si indirect, ca e un mic fraier daca se sperie de tipetele altora). Chiar daca el nu intelege toate cuvintele tale, va simti din tonul tau si din limbajul corpului ca ii esti alaturi, incearca sa-l calmezi spunandu-i lucruri de genul "Of, mami, cine tipa asa tare? Nu-i asa ca e neplacut? Te dor urechile? Si pe mami o deranjeaza cineva care tipa..." si tot asa...

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia

simali spune:

Eu nu voi uita toata viata urmatoarea scena:
Circul in oras. Mami disperata (adica eu) cumpara cele mai bune bilete, mai invita si alti cativa piticuti cu mamicile lor (ca sa fie antren. Dupa care pregatit totul in cele mai mici detalii, citit despre circ, aratat poze cu animale de la circ, vorbit despre clovni... Copilul parea incantat, mami era exaltata.
Vine ziua cu circul, ajungem langa cort si brusc incepe o muzica asurzitoare. Copilul a inceput sa urle isteric, nu am reusit nici sa-l bag pe usa circului si am fost nevoita sa plecam acasa. Si totul numai din cauza muzicii.

Ideea este ca daca voi sunteti o famile linistita, in jurul copilului se vorbeste cu calm si tipatul nu face parte din cotidian este normal ca si copilului vostru sa aiba aceleasi preferinte. Poate chiar tu te sperii si sari agitata cand in vecinatatea ta se bat sau tipa niste copii... In timp o sa inteleaga (daca continui sa-i explici calm)ca numai zgomotele singure nu fac rau nimanui. La noi spaima (de muzica, bormasina, vorbit tare)a trecut pe la 5 ani.

alice

Mmmaria spune:

Asa am patit si noi cu Alexandra. S-a speriat foarte tare de tipatul unei fetite in parc pe cand avea un an si ceva. Eu insa de atunci am fost foarte atenta si am evitat sa o tin in preajma copiilor mai mici, care au in mod normal astfel de manifestari.
Insa si acum, la aproape trei ani, Alexandra reactioneaza la fel la tipete. S-a intamplat de doua ori recent, la tobogan, cand doi baieti au ridicat vocea, nemaiavand rabdare sa astepte dupa ea.
Eu zic ca pentru moment ar fi bine sa-l tii pe copil departe de astfel de manifestari. Nu este vorba despre zgomot in sine, ci despre sperietura/trauma repetata, care nu cred ca duce la nimic bun.
Presupun ca e un copil mai sensibil, care a crescut intr-o casa linistita. Intr-adevar, nu o sa poti sa-l tii la nesfarsit departe de astfel de manifestari, nu poti sa-l cresti sub un clopot de sticla, dar totusi...cel putin deocamdata, ai grija. Cauta-i parteneri de joaca mai mari.
Eu cel putin asa fac si o feresc cat pot, fiindca daca explicatiile unor lucruri le-a inteles, pentru altele trebuie inca sa mai treaca un pic de timp.

eloise spune:

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri!

Felicia, tot timpul am luat in serios reactiile lui. La inceput cand plangea dupa tipatul verisoarei il luam imediat in brate, ne indepartam de locul "accidentului" si il consolam cu magaieri. Apoi ne-am gandit ca poate el vazand reactia noastra, vazand ca dam atata importanta incidentului considera ca are intr-adevar motive de spaima. Ne gandeam sa nu ii alimentam si noi teama cu imbratisarile si mangaierile si excesul de vorbe linistitoare. Asa ca n-am mai plecat de langa copilasul tipator si i-am explicat lui Vladut ca acesta nu ii va face nici un rau, ca el doar isi exprima bucuria sau supararea. Pe moment se oprea din plans (ceea ce se intampla si atunci cand il consolam la distanta) dar echilibrul castigat era foarte fragil, statea in continuare imbufnat si izbucnea prompt la primul motiv.
A, Felicia, daca as spune aproximativ ceea ce mi-ai sugerat tu dupa ce un alt copil tipa si al meu incepe sa se smiorcaie (de fapt "smiorcaie" e un termen inexact pentru ca el plange cu lacrimi cat pumnul si suspina adanc)... cred ca mamicile impricinatilor m-ar privi chioras rau de tot. Cand se intampla asta, unele se scuza, altele spun ceva de genul: "Vai, draga, dar ce sperios e al tau, ce-o sa faca la gradinita?"

Noi am identificat punctul de debut al problemei atunci la 7 luni cand a avut loc intalnirea cu verisoara, pentru ca inainte nu mai reactionase asa si pentru ca 7 luni reprezinta un prag important in evolutia bebelusului (trecerea la statutul de "bebelus mare"), atunci incepe sa fie mai constient de diferenta familiar-strain, atunci devine mai timid, mai retinut fata de necunoscuti si tot atunci incepe explorarea mai intensa a mediului inconjurator (datorita progreselor motorii). Ei, si taman atunci Vladut a avut aceasta mica trauma care se pare ca a lasat urme destul de adanci.

Alice, spui ca a trecut abia la 5 ani? . Intr-adevar si Vladut se teme si de alte zgomote puternice (muzica tare etc).


I'm reading a book. You know... it's like forums, just a little shorter.

Andra si Vladut (14.10.2006)
puiul meu creste...
~*~My dear old pics~*~

eloise spune:

Priviti-l cat e de circumspect (cat de hilar e atributul aplicat unui copil de 1 an) in prezenta altor micuti. Ca si cand ceilalti ar fi niste avataruri miniaturale ale lui Bau-bau , ca si cand s-ar astepta din secunda in secunda la ceva neplacut din partea lor.

Acum sa nu ma intelegeti gresit! Nu am de gand sa fortez nicidecum apropiarea lui de altii. Nu as vrea neaparat sa il vad facand tumbe si chicotind exuberant si nici nu vreau, si nu pot sa il fortez sa se joace astfel daca nu ii sta in fire (desi cand noi ne jucam cu el e vesel pana la isterie adeseori ). Il accept si il iubesc asa cum e, tot ce vreau e sa aflu cum as putea sa il ajut si cat de serioasa e treaba asta. Sfaturile primite sunt un pic contradictorii: unii sugereaza sa nu ii limitez interactiunile, atii, sa il izolez temporar, macar de copiii cei mai galagiosi.

Problema e cu atat mai delicata cu cat el nu e deloc intimidat de adulti. Femeilor le zambeste din prima clipa, se alinta si rade cand e luat in brate de ele (mai ales ca sunt de obicei impodobite cu tot felul de chestii irezistibile cum ar fi lantisoare, bratari, cercei, toate numai bune de inhatzat ), si nici fata de barbati nu e retinut, daca acestia nu sunt extrem de seriosi (daca zambesc si ei sau fac strambaturi amuzante, gata, l-au castigat!)

I'm reading a book. You know... it's like forums, just a little shorter.

Andra si Vladut (14.10.2006)
puiul meu creste...
~*~My dear old pics~*~

Lore71 spune:

De la inceputul vietii, cu totii trecem prin niste etape, pe care Erik Erikson le denumeste "sociale" si le enumera ca fiind 8. Prima este cea numita "Incredere versus neincredere" si dureaza de la 0 la 18 luni.Urmatoarea etapa, de la 18 luni la 3 ani, se numeste "autonomie versus rusine sau teama"- asta ca sa stii ce urmeaza;).Si acum: daca in familia voatra exista un exces de armonie, calm, si evitati sa expuneti copilul la TV , sau atragi atentia prietenilor/rudelor etc sa nu tipe in fata copilului, e posibil sa-i fi dezvoltat chiar tu sensibilitatea aceasta.Nu e nimic rau in asta.Poate ca nu neaparat zgomotul tipatului il sperie, ci expresia fetei - ai urmarit si asta? Mai e o fata a monezii: se spune ca copilul e sindromul parintilor:vezi ce anume ar trebui chiar voi:mama+tata sa "tipati" adica sa va spuneti, si nu o faceti pentru ca va e teama sa nu va deranjati, sau sa nu sufere copilul - voi stiti cel mai bine! Pana una alta, copilul nu va ramane traumatizat, fii pe pace!Si nici nu pot spune ca e ceva in neregula sau ca e "altfel", iar cand te duci in parc si alte mamici au de comentat, baga-le undeva, si sa vezi ca si copilul se va simti mai bine.Pana una alta, iti recomand, terapeutic muzica lui Mozart: fa un CD /MP3cu "Cantec de leagan" dar sa inregistrezi piesa de vreo 20 ori, si pune-i seara , langa pat ca si muzica de fond::nici prea tare, nici prea incet astfel incat sa cante pana dimineata la trezire.Nu renunta la acest obicei inca vreo cativa ani, iar ziua, dedica-ti cel putin o ora in care sa te joci cu copilu iar pe fundal sa aveti Mozart;-Eine Kleine Nacht Music, sau concertul nr. 21 e excelent, Mica serenada etc:vezi ca au aparut niste CD-uri cu Relaxing Music, Energy Controlling etc ale lui Mozart, costa in jur de 12 RON si le gasesti in Cora,Auchan sau la Mall la Diverta.Cu drag de tine si de Vladut.