In deriva

miau-miau spune:

banuiesc ca timp de 25 de ani parintii respectivi au facut ceva sacrificii ca sa-si tina copilasul pe meditatii, calculator, si altele, asa ca nu inteleg ce va mira ca sint disperati cind micutul de 25 de ani s-a saturat de bine si se ineaca ca tiganul la mal.
de acea unii sustin ca cel mai bine e sa lasi copilul in pace si sa-i oferi doar dragoste si daca se alege ceva de capul lui te bucri, daca nu se alege mare lucru, oricum nu ai investit prea mult. Paguba'n ciuperci.

mate spune:

Mai,nu-mi vine sa cred ce citesc,parca am fi la piata,eu iti dau,tu imi dai,care da mai mult.Cum adica,copilul e o investitie,investesc in el dragoste ,.bani si el e dator sa-mi raspunda cu aceeasi moneda...nu-mi vine sa cred ca sunt persoane inteligente pe forumul asta care nu vor sa vada abuzul de care sufera acest tanar,un handicapat psihic,opera parintilor sai.El acum e ca un pui aruncat din cuib,dupa ce toata viata a fost tinut sub un clopot de sticla de catre parintii inconstienti.
Solutia: Departarea de parinti,scapat de sub tutela lor,terapie si probabil medicatie pentru depresie si sunt sanse mari de reusita.In orice caz,Elle,nu va jucati.


Oana,mamica lu' Iepurici Alerg P'Aici(27 Nov 2004)
Christinel-the lightest star in the darkest night
Nefolosirea scaunului de masina special pentru bebe sau folosirea lui necorespunzatoare(respectiv neancorat corespunzator) poate avea urmari extrem de grave si reprezinta un abuz asupra copilului.

Romantic Swim

filofteia spune:

Mate foarte bine ai punctat.

Unde cred eu ca au grasit parintii... atunci cand l-au lasat in fata calculatorului in loc sa-l trimita la un sport, mai ales unul de echipa, atunci cand nu au "exploatat" placerea lui pentru muzica timitandu-l la un cor / scoala orice, in afara invatatului.

Ce se poate face acum... sa-i repete mereu ca-l iubesc (sunt convinsa ca n-o fac). Eu i-as propune chiar intreruperea facultatii pentru o perioada, mi se pare ca se poate face. I-as propune sa-si ia un serviciu... orice, poate chiar l-as ajuta sa-si gaseasca un serviciu.

Si fetelor atentie... "Niciodata nu spune niciodata" nu stiti unde puteti gresii...

mamica dulce spune:

Eu cred ca baiatul asta trece acum prin faza prin care am trecut majoritatea la 16-17 ani.Atunci n-a avut ocazia,n-a avut cercul de prieteni,n-a fost pregatit.Faza asta cu hard-rock,alcool,tigari,vorbe cu sinucidere,sensul vietii,(re)gasirea identitatii,spirit rebel si alte aiureli le-am trait si eu intens in liceu,la fel ca toti prietenii mei si nu ne-a trimis nimeni la psiholog,desi au fost ai mei pe punctul de a se duce ei asa viata grea le-am facut. Si a trecut si faza asta,sunt normala,matura si asta fara terapii si medicamente.
Sau poate e dezamagit in dragoste:)-ati luat in calcul varianta asta?
Sau,din contra,e singur,nu are prietena si nu reuseste sa-si faca una.
Eu sunt de parere ca o sa-i treaca,dar,daca se insista prea mult cu ce-i cu tine,du-te la psiholog,ia pastile etc e mare pericolul sa se incranceneze mai tare.


Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

Anca
carnaval
Marc

Laina spune:

mamica dulce, ai dreptate, nu trebuie insistat pe faza cu psihologul... dar nici nu trebuie lasat singur. Nu, nu-i vorba nici de Asperger's Syndrome, nu mai speriati oamenii , am trecut multi prin asta. Ce greseli s-au facut...se stiu. Acuma trebuie sa vedem cum le reparam.
Si cel mai bine ar fi ca parintii sa aiba puterea sa-i spuna "ok, iei cate examene poti, faci cat poti tu, daca nu, le iei mai tarziu." E periculos sa-l forteze. Am intalnit un caz (si eu am fost la scoli bune, in care erau multi copii innebuniti de parinti sa invete), o fata care, tot asa, simtea ca nu mai poate sa fie olimpica si premianta la toate cele. Ei, parintii au impins-o sa se duca totusi la olimpiada/olimpiade, si ea a facut un efort prea mare, s-a dus, dar de la efortul intelectual prea mare a ramas...cum sa va spun....parca n-o mai ducea mintea, parca se arsesera niste circuite suprasolicitate in creierul ei.

La alt nivel: sigur ca-l afecteaza faptul ca nu are o prietena. Scoala, scoala, scoala...nici n-a avut timp sa traiasca macar in imaginatie o poveste din asta. Da'si revine el. In timp. Poate ii e si frica, daca face el primul pas si e respins?...Dar daca reuseste sa intre in grupul acela, poate ii va veni mai usor.

A_Iulia spune:

Mda. Ce e asa complicat in ziua de azi sa termini o facultate?
Si cu ce gresesc parintii ca si-ar dori un viitor pentru copilul lor?

Eu totusi cred ca ce a zis Burned Brain e corect.
Ori e o afectiune psihica care trebuie tratata obligatoriu - de catre specialisti, ori daca nu, n-ar mai trebui nimeni din familie sa-si mai bata capul cu el. Cum isi asterne asa doarme.

Cam tarzie totusi criza asta, el a iesit din adolescenta cam de multicel.

Adina + Olivia Q1.04

Laina spune:

Adina Iulia, gandeste-te daca tot asa ai reactiona daca ar fi vorba de copilul tau. Ce zici tu echivaleaza pe undeva cu "sa se ocupe cineva de el, daca poate, eu ma las pagubasa".

MissParker spune:

Elle, varul tau are varsta biologica de 25 de ani, dar varsta lui emotionala (multumita dresurii lui mami si lui tati) este de aprox. 15 ani. De aceea se teme sa se apropie de fete (femei), de aceea nu are prieteni, de aceea nu mai da randamentul asteptat, deoarece nu ratiunea si creierul au momentan controlul, ci emotiile, l-au coplesit emotiile si depresia (care e inevitabila cand ies la suprafata sentimente reprimate), iar emotiile acestui tanar sunt pur si simplu subdezvoltate in raport cu inteligenta, capacitatea lui de a simti este cea a unui adolescent, chiar daca inteligenta este de adult.

Inca o dovada a catastrofei care se intampla in viata oamenilor cand dezvoltarea emotionala le este franata, cand parintii nu se ocupa de viata interioara si de sentimentele copiilor, ci doar ii biciuiesc sa dea rezultate in societate: unii clacheaza pur si simplu.

Elle, eu am trecut prin ce trece varul tau si sa stii ca oamenii aflati intr-o asemenea situatie au antenele extraordinar de sensibile si simt cu certitudine cand cineva este cu adevarat solidar cu ei sau doar vine cu vorbe de complezenta ca sa-l convinga sa faca ceva ce el nu doreste. Gandeste-te bine daca poti fi cu adevarat de partea lui, daca poti cu adevarat sa-i intelegi durerea, altfel nu ai nici o sansa sa patrunzi pana la sufletul lui ranit. Cu clisee educationale, cu morala superficiala nu vei obtine absolut nimic. Varului tau ii trebuie ceva autentic, iubire si intelegere, pentru ca sa inceapa incet-incet sa se accepte si sa se iubeasca si el si astfel sa iasa din depresie.

Cum spunea cineva mai inainte, lasa-l sa citeasca pe forum ce s-a scris la subiectul asta si vezi ce reactii are, cu ce pareri si sfaturi se poate identifica cel mai bine, ce crede el ca-l va putea ajuta. Ca doar e un tip foarte inteligent. Si asculta-l cu atentie si cu iubire, ia-l in serios!!

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

Laina spune:

MissParker , ai dreptate cu "antenele"

A_Iulia spune:

quote:

---

Originally posted by Laina

Adina Iulia, gandeste-te daca tot asa ai reactiona daca ar fi vorba de copilul tau. Ce zici tu echivaleaza pe undeva cu "sa se ocupe cineva de el, daca poate, eu ma las pagubasa".

---

Laina, crede-ma, exact la fel a facut si mama cu noi, scoala, meditatii, olimpiade...
N-as putea vreodata s-o acuz cu ceva, dimpotriva, pot sa-i aduc mii de buchete de flori ca mi-a oferit suportul asta, pe care multi nu l-au avut.

La fel voi face si cu Vivi. Ii voi oferi posibilitatea sa studieze unde o sa vrea ea in lumea asta. Daca va incepe cu mutre ca serviciul nu stiu care nu e bun, ca nu mai merge la scoala...dupa un control psihiatric si psihologic in care sa ma conving ca e totusi sanatoasa la minte, n-are decat sa se faca chelnerita. E optiunea ei.

Dar mi se pare aiurea sa acuz parintii. Sincer.

Adina + Olivia Q1.04