Profesorul trebuie sa educe?
Raspunsuri - Pagina 9
dora78 spune:
Ce fel de santaj poate exista in relatia parinte copil? Pai hai sa-ti spun eu: un baiat de la mine de la scoala, elev de-al meu, n-a reusit sa se acomodeze deloc la scoala, chiar dintr-a 9-a. Probleme personale, terapie la psiholog, internari la psihiatrie... in fine... gera treaba. La sfarsitul clasei a 10-a, n-aveam note sa-i inchei media, ca el nu venea la scoala. Venea mai mult tatal lui... si l-am intrebat daca e mai bine copilul, daca a iesit din spital, daca va veni in ultimele saptamani la scoala... Iar tatal, cu lacrimi in ochi mi-a zis ca n-are curaj sa-i ceara copilului sa vina la scoala, ca baiatul i-a spus ca daca-l mai trimite la scoala, se arunca de pe bloc. Asta e santaj sentimental in relatia copil (mai mare) - parinte. Sau altul ii spune mamei ca merge s-o ajute la camp doar daca il plateste cu ziua. Aici parca nu mai e sentimental... Dar poate ca gresesc la subiectul "santaj". Nu e exclus.
Poate parerea e aiurea din pct. tau de vedere, din al meu nu e...
Ar trebui sa accepti ca da, exista pe lumea asta parinti care sunt mai instruiti decat tine in ale psihanalizei sau psihologiei copilului - ai facut aceasta afirmatie despre mine, iar de aici se intelege ca eu m-as considera mai instruita decat parintii si ca nu accept contrariul. Lucru pe care eu nu l-am afirmat niciodata.
Daca te uiti bine la postarile mele, ai sa vezi ca eu sunt de acord si cu tine, si cu denizel, dar nu la modul general.
Dora, mami de 
Ami -- 7 ani - 12 februarie 2007
Quod non potest diabolus, mulier vincit!
Teodora D. spune:
quote:
Originally posted by dora78
Ce fel de santaj poate exista in relatia parinte copil? Pai hai sa-ti spun eu: un baiat de la mine de la scoala, elev de-al meu, n-a reusit sa se acomodeze deloc la scoala, chiar dintr-a 9-a. Probleme personale, terapie la psiholog, internari la psihiatrie... in fine... gera treaba. La sfarsitul clasei a 10-a, n-aveam note sa-i inchei media, ca el nu venea la scoala. Venea mai mult tatal lui... si l-am intrebat daca e mai bine copilul, daca a iesit din spital, daca va veni in ultimele saptamani la scoala... Iar tatal, cu lacrimi in ochi mi-a zis ca n-are curaj sa-i ceara copilului sa vina la scoala, ca baiatul i-a spus ca daca-l mai trimite la scoala, se arunca de pe bloc. Asta e santaj sentimental in relatia copil (mai mare) - parinte.
Copilul a fost internat la psihiatrie, deci e un caz care tine de patologia psihiatrica. Atunci cum ai tras concluzia ca isi santaja parintele si ca nu vorbea serios ca se sinucide?
Sau poate consideri ca daca i-au dat drumul din spital e vindecat 100%?
Sau nu ai auzit de copii care se sinucid?
Ce te determina sa afirmi asa de sigura ca e santaj?
Peste 100 de ani nu va conta ce cont in banca am avut, in ce casa am locuit sau ce masina am condus.
Dar lumea ar putea fi diferita pentru ca am fost importanta in viata unui copil.
denizel spune:
quote:
Originally posted by dora78
Daca te uiti bine la postarile mele, ai sa vezi ca eu sunt de acord si cu tine, si cu denizel, dar nu la modul general.
Dora, mami de
Quod non potest diabolus, mulier vincit!
OK! OK!
Intr-o scoala, cine stii tu ca se ocupa cu selectia profesorilor care sunt potriviti pentru a educa elevii?
Daca intr-un liceu este un profesor care insulta copiii (stim ca sunt si din astia. Putini
, da' sunt! ), deci e clar ca habar nu are de educatie, cine ii spune profesorului ala ca nu are voie sa-mi educe copilul?-------------------------
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil ! ! !
-------------------------
Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
diana21 spune:
Draga Dora, ai spus:
"Poate parerea e aiurea din pct. tau de vedere, din al meu nu e... "
Tu ca profesor, si mai ales din cauza asta, ar trebui sa stii ce influente negative poate avea asupra copilului o bona care nu e sau nu mai e ok. Inainte de a te gandi la confortul mamei stresate la serviciu, mai bine ar fi sa realizezi ca este foarte grav sa ii spui acelei mame ca odorul ei urla ca din gura de sarpe cand vine bona (cu care nu facea chair asa inainte) pentru ca o santeajeaza emotional. Prin sfatul tau, risti ca acea mama sa nu ia in serios problema. Si daca bona bate copilul, te-ai gandit la asta? Si daca bagatelizezi o astfel de problema, deja vorbim limbi diferite...Acel copil incearca sa ii comunice mamei ceva...ceva ce el nu poate inca sa exprime verbal. Nu e santaj emotional. Copilul nu urla pentru a o determina pe mama sa ramana acasa, ci pentru a-i semnala ca ceva nu e in regula, poate chiar ca NU o mai vrea pe acea bona langa el. In doi ani, copilul a inteles ca mama pleaca si vine, stie ca mama va pleca pentru ca TREBUIE si ca urletele lui nu o vor impiedica sa faca asta.
Eu personal as vrea ca cineva care nu are notiuni macar elementare de psihologia copilului sa NU se implice in educatia copilului meu. Pentru ca un ignorant plin de el nu poate face altceva decat sa strice ce am cladit eu. Si pentru ca, daca nu are aceste notiuni, vorbim limbi diferite. Acea persoana imi poate traumatiza copilul in prostia sa, cu zambetul pe buze si felicitandu-se pentru initiativele lui. Si aici nu ma refer la tine, la persoana ta, Dora. Pls, nu mai interpreta!
Si eu am inceput sa am probleme cu bona noastra, stiu ce vorbesc! Ma straduiesc din toate puterile sa le rezolv cat mai repede si, crede-ma , sunt minore.
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78981" target="_blank">Povestea Burticii
Dialoguri strumfesti
Poze strumfesti
dora78 spune:
Denizel... se da un examen psihologic. Acuma, si aici sunt probleme... unii dau "pe bune", altii nu, sau examenul nu e relevant... Normal ca parintii trebuie sa fie cu ochii in paispe... si eu sunt, si voi sunteti!!!! Deci, la prima intrebare (daca te referi la selectia pt. integritatea morala si cea de la mansarda...), raspunsul e psihologul. Ca asa e acum in invatamant la noi iar tu stii astea, cred ca nu-mi dai test... Am si eu exemple de profi care nu-s chiar... ok... valeuuuuuuuu!!!!
Diana, eu n-am zis ca bona aceea e ok. Dar mama are incredere in ea, e bona care a mai fost la copil. Am explicat doar felul in care copilul isi "cheama" mama. Asa cum stie el... prin plans. Nu urlete. Copiii nu urla. Nici oamenii. Doar animalele. Copilul de 3 ani in mod normal cam... spune ce-l supara. In legea lui... dar spune. Copiii de 3 ani vorbesc. Se exprima verbal, pot face asta. (Sorry ca te-am contrazis.) Nu toti. Majoritatea, da.
Teodora, n-am tras eu concluzia asta, ci parintele. Tatal baiatului mi-a zis ca se simte santajat... Azi m-am intalnit cu el si cu baiatul la scoala... avea baiatul corigenta la matematica... am stat de vorba cu acel tatic vreo 3 ore... situatia nu s-a schimbat... Tatal e cel care se simte santajat, pt. ca in afara de scoala, copilul se comporta ok... iar el a venit la noi la scoala (liceu) si din prima zi au aparut problemele... la scoala unde a fost ineinte (la tara, nu in oras) a fost cel mai bun, bagat in seama... aici n-a mai fost asa, toti au fost considerati agali si se pare ca de aici au pornit traumele. E o poveste lunga, cu multe detalii, multa suferinta... n-am cum sa dau detalii aici. Plus ca multe lucruri sunt confidentiale.
Sa stii ca nu privesc superficial problema sinuciderii... nici ca om, nici ca profesor, nici ca mama!!! Uite, zilele trecute a venit la fi-mea o fetita din vecini, de 9 ani. Cuminte, draguta, le-am lasat sa se joaca in casa, pt. ca afara era frig... ei, fetita asta i-a spus Ameliei ca daca n-o lasa sa se joace la calculator, se arunca pe geam!!! Cum am descoperit??? Am intrat la ele in camera sa le dau un suc si am descoperit ca geamul era rabatat... m-am racit toata... stau la etajul 7... Iar Ami mi-a zis toata povestea, iar cealalta a confirmat... Off...
La celelalte intrebari:
Nu.
Da.
Nimic.
Dora, mami de Ami -- 7 ani - 12 februarie 2007
Quod non potest diabolus, mulier vincit!
diana21 spune:
Dora, ai scris:
"Diana, eu n-am zis ca bona aceea e ok. Dar mama are incredere in ea, e bona care a mai fost la copil. Am explicat doar felul in care copilul isi "cheama" mama. Asa cum stie el... prin plans. Nu urlete. Copiii nu urla. Nici oamenii. Doar animalele. Copilul de 3 ani in mod normal cam... spune ce-l supara. In legea lui... dar spune. Copiii de 3 ani vorbesc. Se exprima verbal, pot face asta. (Sorry ca te-am contrazis.) Nu toti. Majoritatea, da."
Sa le iau pe rand:
1. Daca mama are incredere in bona, asta nu inseamna ca bona e ok. sa-ti spun de ce. Am o prietena care era incantata de doamna bona, pana cand s-a hotarat sa o filmeze. Nu lasa copilul sa se joace cu nimic si il ameninta cu tot felul de prostii (inclusiv cu bau-bau care nu stiu ce ii face daca nu sta cuminte pe canapea). A doua zi a dat-o afara. Oamenii se mai pot schimba pe masura ce copilul creste. Pot aparea in viata lor (a bonelor) diverse probleme care le fac sa devina mai irascibile, mai agitate, mai putin tolerante. Bona mea s-a schimbat radical de trei sapt. incoace, de cand i-a murit sotul. S-a schimbat in rau, iar fetita mea nu mai vrea sub nici o forma sa stea cu ea.
2. Copiii, si chiar si adultii, au capacitatea de a urla. Nu e ceva ce fac doar animalele, hai sa nu fim boemi...Urlatul nu are chiar nici cea mai mica legatura cu plansul. Urlatul este intotdeauna o forma de razvratire.
3. Copilul de trei ani nu stie intotdeauna ce il supara. Fetita mea are exact trei ani si o luna. Si este un copil inteligent, care vorbeste foarte mult, caruia incerc sa-i dezvolt empatia...insa nu stie intotdeauna de ce e suparata. Din nou, desi nu cunosti prihologia copilului mic, detii un "adevar"...Copilul meu, desi vorbesc mult cu el, incercand sa aflu cate ceva, se contrazice de nenumarate ori (ba a fost la nisip cu bona, ba nu a fost, ba a papat ciorbita, ba n-a papat nimic), inventeaza (cand a varsat apa pe jos, intr-o zi, m-a strigat sa-mi arate ce prostie a facut Anastasia, o fetita de varsta ei...pe care nu o vazuse de saptamani bune, de ex.) Ba odata, chiar m-a surprins cu urmatoarea chestie. Mi-a spus ca a muscat-o Luminita, adica prietena mea cea mai buna, femeie in toata firea, mama si ea...cu care nu a stat nici o secunda singura. Ei, ce zici de asta? Sau a vazut-o (tot pe Luminita)la geam, pe un cal...
Nu am nimic cu tine, pe cuvant...dar nu inteleg de insisti sa ma convingi ca ai dreptate. Mai ales ca tu cu manuta ta ai scris ca nu stapanesti subiectul. Subiectul cu bona.
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78981" target="_blank">Povestea Burticii
Dialoguri strumfesti
Poze strumfesti
dora78 spune:
Diana, stai linistita, nu incerc sa te conving cu nimic. Eu nu cred ca am folosit marci ale persuasiunii in ceea ce priveste mesajele catre tine, chiar iti respect foarte mult opiniile Daca am facut-o sau ti-am dat senzatia asta, imi cer scuze. Si vin cu o...
1. Perfect de acord, nici eu n-am zis ca e bona ok. Mamica trebuie sa verifice. Imi pare rau de problemele cu bona ta.
2. Stiu eu ce ai vrut sa spui. Cuvantul insa suna asa de...zoo!!! Mie una imi displace total, m-as zburli daca as auzi pe cineva care spune ca fi-mea urla. Si crede-ma, tipa si ea...daca-i musai. Poate e doar o chestie de semantica, pana la urma.
3. Ma mir... te cred, dar tot ma mir... Piticii astia au imaginatie, nu gluma. Plus ca ei confunda momentele temporale: azi, ieri, acu' un an... Am zis ca ma mir pt. ca la 3 ani cred ca ar trebui sa semnaleze faptele cu adevarat grave (daca bona aceea il sperie sau il bate, sau... cine stie...Fetita ta nu zice de ce nu mai vrea cu bona?). Poate a trecut prea mult timp de cand avea Ami 3 ani... ea vorbea bine la 3 ani, aveam baza in ce spune. Mai ales daca o intrebam acelasi lucru de 2-3 ori si raspundea la fel... era clar... Raspunsurile despre copii de varste mici eu le dau din experienta proprie, nu din carti sau tratate de cine stie ce psihologie a copilului. Deci, gresesc si eu. Asa e. Stapanesc doar experienta proprie.
Oricum, faza cu calul e mortala... :))
Dora, mami de Ami -- 7 ani - 12 februarie 2007
Quod non potest diabolus, mulier vincit!
claujro spune:
quote:
Originally posted by dora78
Denizel... se da un examen psihologic. Acuma, si aici sunt probleme... unii dau "pe bune", altii nu, sau examenul nu e relevant... Normal ca parintii trebuie sa fie cu ochii in paispe... si eu sunt, si voi sunteti!!!! Deci, la prima intrebare (daca te referi la selectia pt. integritatea morala si cea de la mansarda...), raspunsul e psihologul. Ca asa e acum in invatamant la noi iar tu stii astea, cred ca nu-mi dai test... Am si eu exemple de profi care nu-s chiar... ok... valeuuuuuuuu!!!!
Unde se da examen pishologic???? Eu sunt in invatamant din 1994 si nu m-a testat nimeni niciodata!!!!
Eforie-august
dora78 spune:
Claujro,
Tu vorbesti serios? Noua ni se cere anual!!!! Eu chiar l-am facut in fiecare an!!!! Pe banii mei, cel mai ades! Vine directorul la primul consiliu si ne zice si de actele medicale! Si toata lumea se duce la medic, sau unde are de mers, la psiholog...
La plamani faceti analize? Anual?
Dora, mami de Ami -- 7 ani - 12 februarie 2007
Quod non potest diabolus, mulier vincit!
denizel spune:
Eu stiam ca asa zisa evaluare psihologica e facuta numai de suplinitori, pentru ca au nevoie de acel aviz medical la dosarul pe care il depun anual la Inspectorat.
In ce consta maretul "examen psihologic"? Pai, in nimica! 
Am inteles de la colegele mele, ca se duceau cu un buchet de flori, il puneau pe biroul medicului psihiatru, care scria repede ca e apta sa functioneze in invatamant si intr-un minut era afara 
.
Sa fim seriosi! Daca pe 'testarea' asta se bazeaza admiterea unui prof. intr-o scoala, nu trebuie sa ne mai mire nimic.
Dora, la 3 ani, chiar daca un copil vorbeste foarte bine si poate sa descrie o situatie, nu e obligatoriu ca iti va spune despre ceva ce il incomodeaza sau ii produce diconfort de natura emotionala, fizica, etc.
S-ar putea ca trairile negative vis-a-vis de o situatie sa fie atat de puternice, incat sa blocheze copilul. Singura modalitate prin care se poate exprima (buna si asta!) ramane plansul, aparent fara motiv, sau pus pe seama mofturilor si alintului 
.
-------------------------
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil ! ! !
-------------------------
Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.