Sa vorbim cu copiii despre sentimente!

szivarvany spune:

Si revin la subiect, poate putin of-topic; cel mai important sentiment pt un copil, dupa parerea mea, este sentimentul de siguranta, incredere, in parinte.
Pt mine e foarte important sa-i spun Giuliei starea exacta a lucrurilor, sa stie la ce sa se astepte, chiar de ar fi sa ramana dezamagita sau placut surprinsa :-) Sa stie ca poate conta pe mine orice probleme ar avea.

Mi-a venit in minte acest lucru ieri: fi`mea era in bazinul cu apa de 1,5 m. A nshpea oara s-a lansat singura (ca deh, nu o pot tine ca face urat ), s-a scufundat si a luat apa la bord pe toate caile posibile. Toate astea in fractiune de secunda, va dati seama ! Ei bine, cum am scos-o la suprafata mi-a sarit in gat si m-a pupat si mi-a cerut sa-i zambesc sa-mi treaca supararea. Nu va spun ce am simtit in suflet, ce m-am speriat. Am pedepsit-o si am scos-o din bazin, nu a comentat nimic. Iar seara la nani mi-a spus: "stiu ca erai acolo mami in apa, de asta am sarit eu ca o vacutza". Deci stia ca sunt acolo si de asta a sarit.

PS ca am uitat: NU pot sa inteleg ceva: dc se mira lumea in jurul meu cand eu ii spun Giuliei ca o iubesc mult mult, mai mult decat foarte mult. De parca ar fi un mare secret ca ne iubim copiii, de parca ei nu ar trebui sa afle ... mai ales persoanele mai in varsta se uita crucis la noi. In parc, pe strada, ma apuca sa-i spun asta si apoi ne haggalim in semn de mare love si prietenie si pace


Daria & www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)

J G spune:

Asa e Daria, siguranta, certitudinea ca sunt aparati si iubiti, increderea sunt esentiale. Si uite ca zici: am observati si eu ca se mira multa lume cand imi declam adoratia Carlei... unii ca " e prea mica sa inteleaga" (?!!) altora li se pare anormal sa spui copilului asa ceva pentru ca vezidoamne e subinteles, la ce sa mai spui? In fine.

Simona clasa a 3-a?? pai ce sa zic, multa bafta!

J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

marci spune:

Felicitari pentru intiativa unui astfel de subiect! Daca toata lumea ar intelege cat de important este sa vorbim cu copiii despre sentimente, psihologii nu si-ar mai gasi locul, nu ar mai exista atata frustrare si durere pe lumea asta.
Daca un copil simte si intelege ca este iubit neconditionat, daca simte ca parintii lui urmaresc sa fie un copil fericit, acel copil va deveni un adult echilibrat, puternic, va fi capabil sa infrunte viata, esecul pt el va insemna doar o batalie pierduta etc.
Eu pot sa ma laud ca sunt "posesoarea" unor astfel de parinti si ar trebui sa-i multumesc zilnic lui Dumnezeu pt asta.
Imi aduc aminte de primul meu 4: intru in curte urland cat ma tin plamanii (invatatoarea ne-a trimis cu carnetele la semnat).Mama iese speriata, ma intoarce pe toate fetele sa vada daca nu am ceva rupt si printre sughituri ii arat carnetul. Il ia, se uita la el si incepe sa ma pupe: vai, ce m-ai speriat, lasa, mama, ca nu e asta o nenorocire,eu credeam ca ai cazut, ca ti-ai rupt ceva! Da-l la mama sa-l semneze, tu sa fii sanatoasa, ca nu se moare dintr-un 4!
Cand am ajuns la scoala, toate colegele mele erau batute, cu ochii plini de lacrimi.
Cand am dat treapta aI-a, toate colegele mele auzeau acasa: pune mana si invata, daca nu iei treapta nu mai ai ce cauta acasa! Am avut o colega care a picat examenul si s-a aruncat in Dunare, n-a mai venit acasa, ca doar asa i-au cantat parintii un an de zile.
Mama mea: invata mama, ca pentru tine inveti si daca Doamne fereste pici, nu e o nenorocire si nu e nici o rusine, ca nu esti nici prima, nici ultima, gasim noi o solutie!
Dimineata cand ma trezeam mama era la patul meu, ma alinta si-mi spunea ca ma iubeste. Cred ca-mi spunea de 100 de ori pe zi asta, si nu numai ca o spunea, dar o si simteam.
Cand o mai suparam si ma certa intotdeauna aveam o discutie si inceputul era cu: mama te iubeste oricum, esti fata mea frumoasa si desteapta, dar cu chestia asta m-ai suparat pt ca....am simtit ca....TU de ce ai facut asta, ce-ai simtit?
Cand eram in clasa a XI-a se murea pe capete din cauza avorturilor facute cu diverse obiecte pe la tiganci. Pe mama a impresionat-o o colega de-a mea care a venit acasa sa-i spuna mamei ei ca este gravida. Mama-sa a facut istericale si i-a zis ca nu are ce cauta acasa cu copil, sa faca ce-o face si sa scape de el. In urma avortului a facut septicemie si a murit.
Mama a fost atat de impresionata ca a doua zi s-a urcat in autobuz si via Braila. Atunci am stat de vorba si, printre multe altele, mi-a zis: mama,daca te pacaleste vreunul si ramai gravida sa vii sa-i spui lui mama, sa nu faci avort. Nu te gandi ce zice lumea, ca mie nu-mi pasa! Eu prefer sa te stiu cu copil din flori decat moarta. Lumea vorbeste o saptamana-doua si dupa aia uita, ca apare alt eveniment care le atrage atentia, dar eu cu ce raman? Cu durerea, mama!
La clasa a saptea mama mi-a facut educatie sexuala si parintii prietenelor mele o credeau mama denaturata, dar ea considera ca mai bine aflu de la ea, dacat in mod eronat de pe la colturi.
Niciodata nu mi-a interzis ceva. De la inceput mi-a zis ca nu pot alege decat 2 cai! Dupa o descriere amanuntita a lor mi-a zis ca decizia imi apartine!
Niciodata nu s-a indoit de mine, intotdeauna a avut incredere ca am sa reusesc, orice imi propuneam.
Cand luam o decizie gresita imi spunea: bun, ai gresit, acum hai sa vedem cum putem sa indreptam, n-are sens sa ne pierdem vremea cu reprosuri si cu vaicareli!
In concluzie, am inteles ca: e normal sa gresesti si vorba maica-mi referitor la greseala in alegerea partenerului: am gresit ca te-am ales, dar n-o sa gresesc sa te si tin, by, by!, in viata e normal sa mai si pierzi, dar asta nu inseamna sfarsitul sfarsitului, ci un nou inceput.
Daca intelegeti ca ati facut copii nu pt a demonstra lumii ce savanti aveti, nu pt a va proiecta frustrarile in ei, sigur veti fi niste parinti buni si veti avea niste copii fericiti si echilibrati.
Si inca ceva: nu folositi niciodata cuvantul sacrifiuciu in prezenta copiilor! Nu le reprosati ca datorita lor nu va permiteti nu stiu ce, ca datorita lor indurati chinurile sotilor, ca datorita lor munciti 12 ore pe zi etc.
Nu mi-as fi permis sa va spun asta, daca prietenele mele de cate ori au probleme cu copiii lor nu ar consulta-o pe Coana Mare, care ma uimeste cu raspunsurile ei.
Sa va dau un exemplu: prietena mea, suparata foc ca fi-sa poarta tricouri pana la buric, o intreaba pe coana mare ce sa faca sa o convinga ca nu e frumos, la care mama: n-ar fi mai bine sa o intrebi de ce poarta tricouri pana la buric, sa vezi de ce-i place sa le poarte asa? Cand a auzit ca toate fetele din clasa le poarta asa, coana mare: si ce vrei, sa mearga cu tricouri peste fund asa cum era pe vremea ta? Vremurile se schimba!
Si......Coana Mare are 70 de ani si 4 clase primare, sic!

vilma spune:

Marci, !! Ai mare noroc cu Coana Mare, sa -i dea Domnul multa sanatate!!!
Dupa postarea Miss-ei, am cautat cartile despre care vorbea, din nefericire nu sunt traduse in ro. Multe din erorile semnalate le-am facut deja.

MissParker spune:

marci, o imbratisare virtuala pentru Coana MARE (dar MARE de tot!!) si o floare cat casa pentru ea. O asemenea poveste iti incalzeste inima si iti reda speranta ca mai exista si astfel de parinti.

vilma, "Secretul copiilor fericiti" a lui Biddulph a fost tradusa si in romana: Uite-o aici:

www.librariaeminescu.ro/index.php?option=com_catalog&pid=16577&prevtask=produse&task=produs" target="_blank">http://www.librariaeminescu.ro/index.php?option=com_catalog&pid=16577&prevtask=produse&task=produs

Sigur, o poti achizitiona si din alta parte...

toate mamicile iubitoare!!

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

daniela_b spune:

Sint dintre copiii care s-au straduit sa inteleaga dragostea dincolo de cuvinte.

Am auzit doar ca:
-esti moale
-esti proasta
-esti urita ( ca bunica-ta, ai ochii ei de vaca, ai parul ei aiurit, ai vocea ei de "tabagista")
-esti ca cele mai groaznice dintre rudele noastre ( x, Y, Z)
-nu-ti intra nimic in cap, iti vor minca si ciini din traista.

Eu am inteles altceva, am inteles doar ca:
-nu sint moale, sint calma
-nu sint proasta, doar ca inteleg mai greu ( dar pentru totdeauna!) lucrurile
-nu sint urita, sint deosebita si nu seman cu bunica chiar asa (m-am uitat pe poze)si nici bunica nu era chiar urita, doar ca fi-su (taica-miu) avea o problema iar vocea mea e doar joasa si uneori chiar placuta (necum de "tabagista")
-nu am cum semana cu toate rudele, ar vrea ele!!!
- imi mai intra citeva in cap cind sint atenta si interesata iar ciinii de mi-or minca din traista, ma bucur, iubesc ciinii!

Deci eu spun ca m-au iubit da' nu stiau cum sa imi spuna, sa nu mi se urce la cap!


www.helpsonia.com

principe spune:

Deci eu spun ca m-au iubit da' nu stiau cum sa imi spuna, sa nu mi se urce la cap!

---------------------------------------------------------------------
este f adevarat ce spui,am fost iubiti in somn si "fara sa ni se urce la cap"

din pacate noi ma fost crescuti privati de multe libertati,iar una majora a fost libertatea de a ne exprima sentimentele.
nu este de mirare, am fost crescuti intr-o societate falsa unde trebuia sa mostram fericire si multumire absoluta ca sa fim acceptati.parintii nostrii la rindul lor faceau parte din aceasta societate "perfecta" unde slabul ,uritul ,bolnavul,incompetentul era hulit,ca urmare cred ca au incercat sa modeleze caracterul nostru dupa modelul impus si aceptat.ei la rindul lor au fost privati de libertati,adica am fost crescuti si educati de parinti incatusati, ar fi fost mult prea greu ca adultii robi sa creasca copii liberi.
libertatea sentimentelor pe care vrem sa o dam copiilor nostri, trebuie intii sa invatam sa ne o dam noua,ca apoi copii nostri sa disfrute de aceste libertati umane.


monica mami de print

Porumbita spune:

marci un buchet de floricele pt ai tai

ladyJ spune:

quote:

---

Originally posted by daniela_b

Sint dintre copiii care s-au straduit sa inteleaga dragostea dincolo de cuvinte.

Am auzit doar ca:
-esti moale
-esti proasta
-esti urita ( ca bunica-ta, ai ochii ei de vaca, ai parul ei aiurit, ai vocea ei de "tabagista")
-esti ca cele mai groaznice dintre rudele noastre ( x, Y, Z)
-nu-ti intra nimic in cap, iti vor minca si ciini din traista.

Eu am inteles altceva, am inteles doar ca:
-nu sint moale, sint calma
-nu sint proasta, doar ca inteleg mai greu ( dar pentru totdeauna!) lucrurile
-nu sint urita, sint deosebita si nu seman cu bunica chiar asa (m-am uitat pe poze)si nici bunica nu era chiar urita, doar ca fi-su (taica-miu) avea o problema iar vocea mea e doar joasa si uneori chiar placuta (necum de "tabagista")
-nu am cum semana cu toate rudele, ar vrea ele!!!
- imi mai intra citeva in cap cind sint atenta si interesata iar ciinii de mi-or minca din traista, ma bucur, iubesc ciinii!

Deci eu spun ca m-au iubit da' nu stiau cum sa imi spuna, sa nu mi se urce la cap!


www.helpsonia.com

---

Daniela,
Esti un om special.


Cat despre acest subiect,doar cuvinte de lauda.Ar fi minunat sa existe din ce in ce mai multa informare de genul asta.
Eu nu am fost invatata de parintii mei sa vorbesc despre sentimente.Nu ne spuneam ´´te iubesc´´ de exemplu.Simteam dragostea lor cand ma priveau cu ochii in lacrimi, plini de mandrie.
Simteam dragostea tatalui meu cand imi cumpara inghetata din ultimi bani care-i avea.
Dar mi-as fi dorit sa fi vorbit mai deschis despre dragoste,despre sentimente.
Vina o poarta educatia,lipsa de informare.Asa era atunci probabil.

Dar azi nu mai avem nicio scuza.Trebuie sa invatam cum sa ne purtam cu copii nostri,trebuie sa invatam sa spunem ce simtim.

Miss Parker,ai citit ´´Psihanaliza si copilul´´ de Francoise Dolto?
Acum am terminat-o.Este incredibil cate ´´secrete´´ ascunde cresterea si educarea unu copil,astfel incat el sa creasca armonios,fericit.O recomand cu caldura(iti sunt datoare )
Desi eu cred ca tu cunosti deja ´´agnosa de castrare´´ sau fazele de organizare libidinala.

Sper sa ramai curand insarcinata.Vei fi o mama model.





ladyJ



O palma data la timp face mai mult decat o mangaiere.

Bee spune:

Minunat subiect.
Daria si eu ma lovesc de aceleasi priviri crucise cand ii spun Anei mele cat o iubesc. Si de la cine? De la tata sau de la mama, care evident ma iubesc pe mine si pe fratele meu ca pe ochii din cap, dar au invatat atat de greu sa-si exprime sentimentele. Offff, ce greu mi-a fost sa inteleg ca mama ma iubeste, asta in adolescenta. SI ea recunoaste ca intre goana dupa mancare, munca si treburile casnice (viata chinuita de pe vremea "raposatului Ceashca"), ii ramanea prea putin timp pentru alintari, imbratisari si alte semne ale afectiunii. Important era sa fim curati, ingrijiti si hraniti. Hrana afectiva, nu se vede, nu conteaza, nu? Si prin urmare am ajuns o adolescenta disperata dupa afectiune, cu nenumarate probleme, care s-a transformat intr-un adult cu probleme afective. Si totul a trecut cu timpul. Fiindca am invatat sa cer si sa primesc dragoste. Sa spun cand iubesc si sa cer sa mi se spuna asta (si in cuvinte). Si acum grija mea cea mai mare e ca ai mei copii (si Ana si cel care e pe drum) sa se simta iubiti, sa poata sa exprime tot ce tine de sentimentele lor, sa inteleaga ca nu e o rusine sa simti ceva (asa cum multi am fost educati sa ne reprimam orice sentimente). Mama mea, imi spune mereu, "lasa ca ai sa vezi tu ce-o sa-ti faca Ana cand va fi mare, pentru ca o lasi prea libera si o rasfeti prea tare". Si nu-mi pasa! Tot ce vreau e sa se simta iubita, libera si in rest.......ce-o fi o fi.
Sa va mai spun ceva de fetita mea? E foarte iubitoare, ma ia mereu in brate si ma pupa, se bucura foarte tare de orice, dar uneori, parca se intristeaza prea mult de lucrurile pe care le percepe a fi dureroase pentru altii. Daca ma lovesc si scot o exclamatie de durere, e foarte speriata si ingrijorata si vine imediat sa ma pupe. Si de multe ori trebuie sa o linistesc sa-i arat ca de exemplu o urma de lovitura pe piciorul meu ("buba"), nu e neaparat dureroasa. Nu mai spun ca e ingrijorata si de urmele de julituri de pe pereti (am prins-o pupand peretii). Ce ma fac cu ea?
Inca odata fetelor!

Bee 32+


si Ana Teodora (22.12.2005)
http://www.dropshots.com/dochia