Sa vorbim cu copiii despre sentimente!

b.nica spune:

Anastroe a spus ceva f. important!copilul de multe ori, el, te invata si tu trebuie sa receptionezi semnalele si neaparat, in mod corect.
daca aveti obiceiul(f. bun!)sa urmariti reactiile copiilor la ce se intampla in jurul lui,veti putea sa intelegeti mult mai bine cum judeca el si mai ales cum "analizeaza"tot ce vede.
cine are rabdare, va constata ca puisorul este plin de surprize in ceeace priveste procesarea evenimentelor din jurul lui.

J G spune:

Ce articol minunat, multumesc Felicia!

Cred ca totul ar fi mai usor daca oamenii ar intelege rolul pe care il au fata de copii lor: sa daruiasca, sa observe, sa ajute, sa invete. Si e cel mai frumos rol, de a insoti aceste fapturi la inceputul calatoriei lor, de a observa mirarea lor in fata lucrurilor noi. La un moment dat am petrecut o ora langa Carla in timp ce pipaia o frunza, o mirosea, o gusta. Am acordat credit acelei frunze de a fi un lucru minunat pe lumea asta. Astazi Carla a invatat sa se spele, isi freca burtica sapunita si radea. Este o calatorie minunata pe care o fac acum...

Ingrid puncteaza ceva important - ceilalti oameni din jurul copilului care fac greseli fata de acesta. Eu am alt exemplu: Carla se distra punand jucariile la loc in cos iar bona ii spune "Asa iubita, fa curat ca esti fetita". Am intrebat-o ce a vrut sa spuna cu asta? "Pi e fetita, trebuie sa invete sa fie gospodina, sa te ajute mai tarziu, doar nu e baiat!". O sa spuneti ca e ceva minor insa eu tratez fiecare lucru pe care il aude Carla ca ceva serios, care i va ramane in cap ca demand. Invata, absoarbe, intelege si nu vreau sa invete misoginisme.
Cum ne ferim?




J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

Elle_seb spune:

Felicia, copii tai vor fi norocosi sa aiba o mama ca tine!


Elle_seb


May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!

szivarvany spune:

J G
Mama mea avea o vorba: "daca vrei sa ma ajuti, fa-o, dar sa stii ca asta vei face oricum mai tarziu" Si asa a fost, am ajutat-o f rar si putin, iar acum oricum eu fac treburile prin casa. Asa ca fara sa fiu obligata sa invat ce sa trebaluiesc prin casa, m-am descurcat. Intotdeauna imi amintesc vorbele ei, foarte adevarate de altfel
Eu asta aplic si cu Giulia: camera ei este responsabilitatea ei, are seri cand face ordine, alte seri cand ii place sa doarma in haos, i-am aranjat initial lucrurile si stie cam ce pe unde este, in rest ... ne descurcam


Daria & www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)

Ingrid S spune:

Eu incerc sa iau toate lucrurile in calcul, inclusiv ce ai spus tu Janina, nu sa o fac un robotzel in casa, dar nici sa nu-si adune jucariile sau sa nu fie ordonata ca......
Daca tot se vorbeste despre sentimente, eu am invatat-o sa exprime: plansul, supararea, veselia si tzipatul...mor de ras cum imita toate astea...
Problemele care trebuie zic eu, gestionate cu atentie, apar cand vrea ceva si nu are voie, se pune pe jos si plange sfasietor...o las un timp, apoi o ridic frumos, o tin in brate, ii explic de zeci de ori ca nu se poate...dar obosesc grozav, iti trebuie niste nervi de otel.
Voi cum va descurcati?

Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/IngridS_28photo#

szivarvany spune:

Ingrid,
eu sunt mai nebuna la faza asta. Explic, argumentez, intreb daca a uinteles dc NU se poate ceva, dupa care o intreb daca simte ca-i vin istericalele si vrea sa se arunce pe pamant. Dca spune ca da, o pun eu pe jos, oriunde am fi, iar ea sare sus ca arsa ca mai bine nu, ca se murdareste si-mi spune ca simte ca-i trec istericalele.
Nu stiu daca e bine asa.
Daca vad ca a inteles si i-au trecut nervii, ofer la schimb pt pupici si imbratiseare ceva, orice (acadea, revista, orice as mai putea avea la indemana) sau daca nu am ii spun ca ajungem acasa si bem un suc cu gheata .
Dupa asemenea nervi, ii ofer si ca o car in brate, daca ne imbratisam in semn de pace Ma lasa doar cativa pasi, apoi fuge precum capritele conform obiceiului


Daria & www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)

J G spune:

Daria e ok ce spui tu, cred ca nu m-am exprimat eu bine... problema era diferenta pe care o face bona intre fete si baieti "asa, fa curat pt ca esti fetita" si targetul ei "sa fie gospodina sa te ajute". Personal nu consider ca aptitudinile astea au vreo importanta, desigur ca va trebui sa faca ordine si sa stranga dupa ea (regula de bun-simt) dar nu vreau sa ma ajute pe mine cat timp sunt sanatoasa, pot munci sau cand nu sunt ok (acum, de pilda) pot plati pe cineva sa o faca pentru mine.
In plus, repet, nu vreau ca fiica-mea sa invete ca stiinta housekeeping-ului e ceva important... Mai ales "pentru ca e fata"

Simonna uitasem ieri sa-ti multumesc pentru gaselnita "ce a fost bine, ce a fost rau?" esti geniala ca de obicei. Deci Atomix a ajuns la scoala? E adevarat ca trece prea repede timpul...

Azi am vazut rezultatele citirii articolului de mai sus, am calmat o crizulita de dimineata mult mai usor vorbind si numind starea copilului. "Iubita, vad ca esti agitata si nervoasa, vrei sa vii la mama in brate sa te calmezi?" nu stiu cat a inteles dar a stat in brate si si-a revenit.



J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

szivarvany spune:

JG
am inteles eu bine ca problema e bona, spune-i ei pe romaneste sa se calmeze, ca nu face nimic bun daca "indoctrineaza" copila
Bona noastra inca este socata la cate ii permit eu Giuliei in imparatia ei, adica in camera ei Am rugat-o sa faca diferenta intre dezordine si siguranta copilului


Daria & www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)

MissParker spune:

Fetelor, sunteti grozave!

Imi pare bine ca va foloseste articolul, si mie mi s-a incalzit inima traducandu-l si am fost sigura ca va gasi un ecou mare. Sa dea Dumnezeu sa am ocazia si eu sa-l pun in aplicare, daca voi avea norocul sa am si eu in curand un .

Pentru fetele din Canada/SUA, iata linkul cu cartea "Pasarea sufletului":

www.amazon.com/Soul-Bird-Michal-Snunit/dp/0786865199/ref=pd_bbs_sr_1/104-5090440-2623131?ie=UTF8&s=books&qid=1187777503&sr=8-1" target="_blank">http://www.amazon.com/Soul-Bird-Michal-Snunit/dp/0786865199/ref=pd_bbs_sr_1/104-5090440-2623131?ie=UTF8&s=books&qid=1187777503&sr=8-1

J G, ai mare dreptate, e o calatorie minunata sa insotesti un copil pe drumul descoperirilor vietii, sa te minunezi cu el pentru lucruri carora adultii nu le mai acorda atentie, sa-ti regasesti prospetimea sufleteasca. Un copil ne poate invata atatea, daca il lasam. Trebuie pur si simplu lasat sa fie el insusi si iubit asa cum este.

Daria, si mie mi se pare o metoda buna sa verbalizezi (uneori ironic) tendintele mai agresive ale copilului (atunci cand le simti ca sunt exagerate sau folosite ca manipulare), in felul asta le dezamorsezi si atmosfera se destinde. Eu cred ca un copil reactioneaza intotdeauna pozitiv atunci cand vede ca e tratat cu iubire (iar granitele se pot pune si ele cu iubire).

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

Simonna spune:

Daria, imi place ideea cu simtitul ca o apuca isteria, cred ca o expandez, ca Atomix a trecut de virsta cu isteriile, la modul: simti ca te apuca nervii (sau pe acolo).

JG, incepe clasa a treia maimutzica mea, tocmai descopera ce distractiv e sa fii obraznic si s-o enervezi pe mami... Acum imi ascut armele... Ah, cu scoala, pe linga ce-a fost bine/ce-a fost rau, mai trebuie sa-mi spuna un lucru nou, nu conteaza ce, pe care l-a aflat/invatat in acea zi. Sa stii ca s-a obisnuit greu sa raspunda, la inceput zicea sa-l las in pace, ce sa invete?, dar pe urma s-a dat pe brazda!

Felicia, multumesc de link, chiar vreau sa citesc cartea!

Pupici,
Simona