ptcine o facem?pt noi sau pt. copii?
Raspunsuri - Pagina 3
MissParker spune:
Copilul va face de multe ori ceea ce simte ca-i face placere parintelui (doar este persoana lui de referinta), deci e in sarcina parintelui sa respecte granitele.
10 minute de dansat cu el in brate nu e o problema.
Cunosc din pacate o mama care se imbratiseaza cam mult si cam des cu baiatul ei de 6 ani, el o mai pupa si pe gat (!), se giugiulesc bot in bot (nu vreau sa comentez), ea mai si doarme cu el ("imi face mie bine, ca mi-a lipsit dintotdeauna tandretea si afectiunea" - asta mi-a spus!!), iar apoi se mira ca baietelul este foarte subponderal (schilod mai bine spus) si ca are usoare probleme comportamentale cu alti adulti, pe care ii ignora... Normal, pe mama nu o poate ignora (cum poate si-ar dori), asa ca ii ignora pe ceilalti, e retras, singuratic, iar cand se joaca ii place sa arunce masinile pe jos, sa le vada cazand de pe masa (asa isi exprima agresiunea reprimata).
Mi-am dat seama de ceea ce si-ar dori el in clipa cand l-am vazut leganandu-se in bratele mamei si "cantand" pe ton de jelanie acelasi cuvant de zece ori: "Süüüüüüüüüüß! Süüüüüüüüüüß!" (inseamna "dulce" in germana). Ma zgaria pe creier, dar am simtit in clipele alea ca el de fapt implora ceva, el de fapt ar vrea sa redevina bebelusul "dulce" de 1 an, ca sa fie el cel care primeste tandrete, nu cel care-i umple mamei golul interior.
patou, din cate te cunosc, sunt convinsa ca voi stiti sa pastrati calea de mijloc: tot ceea ce-i face copilului bine, este ok. 
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
patou spune:
quote:
Copilul va face de multe ori ceea ce simte ca-i face placere parintelui (doar este persoana lui de referinta), deci e in sarcina parintelui sa respecte granitele.
intr-adevar asta e problema. mi-e foarte greu sa plasez granita, ma simt ca si cum as inainta pe un teren pe care nu exista repere. Probabil ca in subconstient am realizat ca hoemopata s-ar putea sa aiba dreptate - poate de aceea m-a intors pe dos parerea ei
quote:
patou, din cate te cunosc, sunt convinsa ca voi stiti sa pastrati calea de mijloc: tot ceea ce-i face copilului bine, este ok
ce mult mi-as dori sa fie asa, dar din pacate copilaria mea ma mai ajunge din urma si nu am deloc incredere ca ceea ce fac e bine. Incerc sa fac totul cat mai bine, dar de multe ori se intampla s-o dau in bara .
ce mi-as dori ca lucrurile sa fie clare -sa respect sa zicem o anumita conduita, un anumit regulament care sa-mi garanteze ca nu gresesc. De ce oare nu exista asa ceva :)) Cum pot sa-mi dau seama ce doreste copilul meu ciuadevarat? ce anume ii face bine si ce anume ii face rau?
Miss Parker, ca de obicei mi-ai dat de gandit
, si m-ai ajutat sa identific problema pentru toate raspunsurile. va multumesc ca ati fost alaturi de mine, am fost foarte stresata ieri, acum mi-a mai venit inima la loc :)Ce n'est pas l'inconnu qui fait peur, mais la peur de se libérer du connu.
ocebine spune:
quote:
Originally posted by MissParker
Copilul va face de multe ori ceea ce simte ca-i face placere parintelui (doar este persoana lui de referinta), deci e in sarcina parintelui sa respecte granitele.
10 minute de dansat cu el in brate nu e o problema.
Cunosc din pacate o mama care se imbratiseaza cam mult si cam des cu baiatul ei de 6 ani, el o mai pupa si pe gat (!), se giugiulesc bot in bot (nu vreau sa comentez), ea mai si doarme cu el ("imi face mie bine, ca mi-a lipsit dintotdeauna tandretea si afectiunea" - asta mi-a spus!!), iar apoi se mira ca baietelul este foarte subponderal (schilod mai bine spus) si ca are usoare probleme comportamentale cu alti adulti, pe care ii ignora... Normal, pe mama nu o poate ignora (cum poate si-ar dori), asa ca ii ignora pe ceilalti, e retras, singuratic, iar cand se joaca ii place sa arunce masinile pe jos, sa le vada cazand de pe masa (asa isi exprima agresiunea reprimata).
Mi-am dat seama de ceea ce si-ar dori el in clipa cand l-am vazut leganandu-se in bratele mamei si "cantand" pe ton de jelanie acelasi cuvant de zece ori: "Süüüüüüüüüüß! Süüüüüüüüüüß!" (inseamna "dulce" in germana). Ma zgaria pe creier, dar am simtit in clipele alea ca el de fapt implora ceva, el de fapt ar vrea sa redevina bebelusul "dulce" de 1 an, ca sa fie el cel care primeste tandrete, nu cel care-i umple mamei golul interior.
patou, din cate te cunosc, sunt convinsa ca voi stiti sa pastrati calea de mijloc: tot ceea ce-i face copilului bine, este ok.
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
Nu imi dau seama de corelatia intre pupaceala si greutatea corporala? Nu ii da de mincare pentru a-l tine mic?
Eu am doi baieti si sintem o familie extrem de pupacioasa...ne pupam din orice, avem dimineti dedicate pentru pisiceala...seara stam si citim povesti ingramaditi unul in celalalt...Ii iau pe rind citeodata si le povestesc cum era cind erau mici...copiilor le place sa mai "joace" de-a bebelushul in anumite ocazii.
Nu avem probleme de socializare, nu au dependenta de mine, au plecat la scoala fara "Separation anxiety", isi fac prieteni rapid, se integreaza in colectiv...
Daca i-as tine cu forta sa-i pup, poate as avea o problema dar sincer nu vad cum afectiunea si timpul petrecut cu un copil ii poate dauna.
Anamaria
"After all is said & done, more is said than done."
szivarvany spune:
Io pe fi`mea o intreb ce vrea si daca ma lasa sa o pisicesc si bebelushesc seara la nani 
Pt orice ii cer pupici Profit si eu la maxim.
De adormit adoarme in multe feluri, singura de ma da afara din camera ei, inghesuita in mine si ma pune sa o mangai pe spate, depinde de ce toane si chefuri are.
Insa eu profit la maxim de orice imprejurare sa o giugiulesc si-i spun de o mie de ori pe zi cat de mult o iubesc. 
Trebuie sa stie ca o iubesc enorm de mult, dar ca-i respect alegerea sau opinia cand pot 
Sau daca nu, negociem
Daria & 
www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)
dianocica spune:
quote:vampir energetic is my middle name
Originally posted by aidaciolac
Pentru cele care dormiti cu copiica va simtiti mai bine , aveti grija ca cica le furati energia in timpul somnului.
Aida - mama de pisica mica.
diana si david 03.12.06
Pentru Sonia. Pentru Diana. Pentru Darius
M-am certat cu Mitica Dragomir, dar fara jigniri. El m-a facut oligofren, eu l-am facut zdreanta, dar nu ne-am insultat. In schimb Marian Iancu e obraznic si umbla cu tot felul de jargoane care nu e bine sa le dai la presa.
ruxij spune:
quote:
Originally posted by ocebinequote:
Originally posted by MissParker
Copilul va face de multe ori ceea ce simte ca-i face placere parintelui (doar este persoana lui de referinta), deci e in sarcina parintelui sa respecte granitele.
10 minute de dansat cu el in brate nu e o problema.
Cunosc din pacate o mama care se imbratiseaza cam mult si cam des cu baiatul ei de 6 ani, el o mai pupa si pe gat (!), se giugiulesc bot in bot (nu vreau sa comentez), ea mai si doarme cu el ("imi face mie bine, ca mi-a lipsit dintotdeauna tandretea si afectiunea" - asta mi-a spus!!), iar apoi se mira ca baietelul este foarte subponderal (schilod mai bine spus) si ca are usoare probleme comportamentale cu alti adulti, pe care ii ignora... Normal, pe mama nu o poate ignora (cum poate si-ar dori), asa ca ii ignora pe ceilalti, e retras, singuratic, iar cand se joaca ii place sa arunce masinile pe jos, sa le vada cazand de pe masa (asa isi exprima agresiunea reprimata).
Mi-am dat seama de ceea ce si-ar dori el in clipa cand l-am vazut leganandu-se in bratele mamei si "cantand" pe ton de jelanie acelasi cuvant de zece ori: "Süüüüüüüüüüß! Süüüüüüüüüüß!" (inseamna "dulce" in germana). Ma zgaria pe creier, dar am simtit in clipele alea ca el de fapt implora ceva, el de fapt ar vrea sa redevina bebelusul "dulce" de 1 an, ca sa fie el cel care primeste tandrete, nu cel care-i umple mamei golul interior.
patou, din cate te cunosc, sunt convinsa ca voi stiti sa pastrati calea de mijloc: tot ceea ce-i face copilului bine, este ok.
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
Nu imi dau seama de corelatia intre pupaceala si greutatea corporala? Nu ii da de mincare pentru a-l tine mic?
"After all is said & done, more is said than done."
Asta ma pregateam sa intreb si eu...
aidaciolac spune:
Haideti sa va sochez si eu putin ca oricum acum kupila mea doarme , iar sotul e abia pe la jumatatea Ungariei.
Mi-a fost dat multe sa vad pe lumea asta!
In spital am cunoscut o pereche (mama+copil) tare ciudata. Ok , am inteles ca a trecut (copilul) prin multe chinuri si suspinuri , dar baiatul avea 8 ani si terminase chimio de un an (era la control) si am aflat ca si acasa ei dorm impreuna , iar Costin (copilul) cu mana bagata la tzitzi. Acum sa nu credeti ca in spital se fereau ...
Ce m-a mirat si mai tare a fost faptul ca desi erau de pe langa Tg.Jiu , mama foarte dezghetata.
Acum voi va faceti probleme ca adoarme dansat in brate la tati? ... Sincer eu nici nu prea mi-as fi batut capul.
Va doresc o noapte linistita si multa sanatate!
Aida - mama de pisica mica.
MissParker spune:
quote:
Originally posted by ocebine
Nu imi dau seama de corelatia intre pupaceala si greutatea corporala? Nu ii da de mincare pentru a-l tine mic?
Sa dezvolt putin. Acel copil sta de fapt uneori minute in sir agatat in bratele mamei, tolanit efectiv pe ea, cu mainile pe corpul ei, o pupa pe gat (un baietel de 6 ani nu are ce cauta sa-si pupe mama pe gat, aia e zona erogena!!) ea pare in extaz asa cum nu poate sa fie la partenerul ei (care e rece ca gheata) si de aceea incurajeaza prea mult acest gen de "imbratisari". Ah, trebuie sa precizez ca baietelul are o sora de 8 ani, pe care mama o ignora in marea parte a timpului; in timp ce baietelul se leagana la ea in brate cu acel obsesiv "Süüüüüüüüß... Süüüüüüüüüß", fetita vine de exemplu si ea cu un biletel pentru mama ei pe care i-a scris si ea cu cerneala rosie "Süüüüüß" si i-a desenat o inimioara...
Mama este constienta ca o ignora, mi-a marturisit ca se identifica inconstient cu aia mica si atunci simte nevoia s-o respinga, mi-a zis ca parca se vede pe ea insasi la varsta aia si instinctiv nu vrea sa se confrunte cu ceea ce simte. Eu i-am zis ca in cazul asta ea de fapt se respinge pe ea insasi, nu pe fetita, deci la ea insasi si la subconstientul ei trebuie sa lucreze, ca sa vada ce anume respinge ea, ce a reprimat din copilaria ei si de ce anume fuge acum...
Faptul ca baietelul e schilod are mult de-a face cu faptul ca mama lui, fara sa-si dea seama, ii trage din energie, se "alimenteaza" din el pentru a-si umple golul ei sufletesc. Am vorbit cu ea despre asta, i-am spus ca am observat ca fetita ei practic nu primeste nimic, iar baietelul "primeste" o atentie nelalocul ei, primeste ce nu trebuie... adica i se ia sub pretextul ca i se da...
Impulsurile de aceasta natura sunt normale la oamenii care sunt infometati de afectiune, insa parintii sunt adultii si ei trebuie sa se stapaneasca si sa se controleze cand e vorba de nevoile lor si nu de cele ale copiilor. Mai greu este sa constientizezi asta. Iar prietena mea a constientizat ca ceea ce nu i-au oferit ei parintii si ceea ce din pacate nu-i ofera nici partenerul (iubire si tandrete si caldura) ea incerca inconstient sa isi ia de la baietelul ei.
Cand eu i-am relatat observatiile mele, a mai realizat inca ceva, cu care mi-a dat dreptate: inconstient o atragea mai mult baietelul din cauza ca "miroase mai bine decat fetita", pe ea nu o prea poate "mirosi" (expresia in germana este "ich kann sie nicht so gut riechen" - are dublu inteles, ceva gen "nu-l pot mirosi pe cutare" care mai inseamna si "nu-mi prea place de cutare").
Cand am inceput sa discutam, ea a plans mai intai, dar o admir mult pentru ca apoi a recunoscut ca de fapt nevoia ei proprie de afectiune (nesatisfacuta in copilarie si nici acum) este mai puternica decat ratiunea care-i spune ca ar trebui ori sa le dea la ambii copii aceeasi afectiune (si nu stand atarnati unii de altii si pipaindu-se permanent), ori sa ia putina distanta de amandoi in mod egal. Nu am condamnat-o, caci o inteleg, e prietena mea si stiu ca e un om bun si cald si nu a avut o viata prea buna... In orice caz, partea buna este ca si ea face terapie si a discutat aceasta problema, iar acum vrea neaparat s-o rezolve. Va fi greu, dar nu in relatia cu copiii trebuie cautate motivele, ci in relatia ei cu ea insasi, in trecutul ei care inca o apasa si o influenteaza. Am incredere ca va reusi, pentru ca isi doreste si pentru ca are o mare capacitate de autocritica.
E foarte complicata problema. Eu zic ca la mamele care au parteneri cu care sunt fericite, riscul e foarte mic ca ele inconstient sa-si exploateze emotional copilul. Dar aspectul asta cu tragerea energiei e serios. Exista o gramada de oameni care sunt "vampiri emotionali", care ne trag energie si in a caror prezenta ne simtim storsi de vlaga. Fiecare din noi cunoaste probabil cate un asemenea exemplar. Ei, un copil e si mai sensibil la asa ceva, fiindca un copil e mult mai capabil sa simta decat un adult. Asa ca sa avem mare grija.
Imi aduc si acum aminte de anii cand ai mei erau "certati" (dar nu se desparteau, fereasca sfantul) si eu am fost obligata sa dorm cu mama in acelasi pat. Dupa ce ziua ma batea si era rece cu mine, seara in pat dorea sa dormim imbratisate, iar eu ma simteam sufocata de-a dreptul, iar a doua zi ma trezeam chiauna si dormeam pe mine la scoala. Mai e nevoie sa spun ca eram anemica si schiloada, in ciuda carnii macre si a mancarurilor bogate pe care aveam "onoarea" sa le mananc, si ma pompau si cu vitamine si calciu? Am mentionat ca la 7 ani am fost 3 luni intr-un preventoriu fiindca eram foarte sensibila cu plamanii? Abia cand am inceput sa-i spun mamei ca nu mai pot sa dorm asa, ca vreau sa dorm la capatul celalalt, mi-am mai revenit. Dar nici atunci nu dormeam bine, caci ea citea la veioza pana pe la 1-2 noaptea si daca ma plangeam ca nu pot sa adorm si o rugam sa stinga lumina imi arunca dispretuitor un "cine e obosit doarme si cu lumina aprinsa" (era pedeapsa pentru ca indraznisem sa nu-i mai ofer ce voia ea, indraznisem sa ma apar - dupa cati ani si cu ce pret...).
Asa ca stiu prea bine diferenta dintre iubire si incest emotional. Am trait-o prea multa vreme pe propria mea piele.
patou, insusi faptul ca ceea ce ti-a spus homeopata nu s-a lovit de urechi surde demonstreaza ca tu esti vigilenta in privinta asta, ca esti deschisa la alte pareri din afara si nu negi totul a priori dupa motto-ul "eu stiu cel mai bine, e copilul meu" etc. Dupa parerea mea, faptul ca-ti pui intrebari si doresti sa clarifici pentru tine aceasta chestie este dovada ca la tine totul e ok.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
Ingrid S spune:
Interesant punctul de vedere al lui Miss Parker, eu ma confrunt cu o altfel de problema, copila mea de 1 an si 6 luni se da jos din pat la 3-4 dimineatza si vine langa mine...pot sa spun ca atunci cand dorm cu ea ma simt rau de tot dimineatza, nu-mi pot reveni, n-am vlaga de fel. Plus ca toata ziua e pe capul meu, ma striga, ma cauta, nu vrea la altcineva si asta incepand de vreo 2 luni...nu prea e sociabila si se fereste mereu de straini, sare la mine in brate si se catara cat poate de sus..
E si subponderala, o indop cu tot ce pot, dar nu prea mananca, i-am facut analizele si au iesit ok, deci si pediatra mi-a spus ca nu stie ce sa faca sa se ingrase fata...are 9200 gr...cik asa e stilul ei, si eu eram f. slaba cand eram mica, mama ma imbraca in pantaloni ca sa nu se vada betzele.., dar nu mi se pare un argument satisfacator.
La noi e atmosfera ok, nu ne certam eu cu sotzul, si el o iubeste si i-ar cauta si in coarne...cred ca e si rasfatata...
Pe 22 aug. ma duc cu ea la un psiholog foarte bun, poate imi da ceva sfaturi, ca eu am obosit deja. Nu pot sa plec nicaieri fata ea, face crize, atata tzipa dupa mine.
Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/IngridS_28photo#
Tonnia spune:
Nici eu nu vad nicio problema in a-l adormi dansand cu el! Mi se pare mult mai greu sa-i citesti 3 povesti. Esential e cat dureaza in fiecare seara tabietul asta de culcare. Daca vorbim de doar 10 minute, ce conteaza ce faci exact in astea 10 minute? Asa ...si povestile sunt doar pentru noi, ca ei ar putea sa adoarma si fara!
Editez: Nu inteleg ce cauta povestea aia lugubra (cu baietelul de 6 ani) in subiectul asta.
Cum se deschide un subiect, hop cu patologie la greu! Care nu are nici legatura...Si uite, imediat mai cade pe ganduri cate o mamica al carei copil de 1 an si 1/2 e mamos. Normal ca e mamos la varsta asta.
Ce varza a iesit...