Durerea unei pierderi de sarcina (33)

Michelle81 spune:

Buna fetelor...ma scuzati,nu am vrut sa va tin in suspans,la eco a fost totul ok chiar m-a intrebat de ce am venit ca valorile sunt normale,si apoi mi-a luat sange si mi-a injectat acea substanta(dupa care era sa lesin)si dupa 25 minute mi.a luat din nou sange iar rezultatele le avem intr-o saptamana dar nu are ce sa iasa rau,numai vor sa vada daca am nevoie sau nu de ceva preparate hormonale...
Nu v-am scris pentru ca am fost dezastru ieri,am plans,m-a luat deprimarea nu am mai putut sa ma abtin...Fiind in oras vazand atatia copii m-a dat plansul dintr-o data si asa am fost toata ziua...ma simteam ca o psihopata...nu mai suportam ideea ca mi-am pierdut copilul,ca ma chinui sa raman gravida...La fel sunt si azi...rau de tot...nu inteleg de ce de ce trebuie sa sufar atat...doare...am lacrimi cand va scriu..as vrea sa nu mai plang insa nu imi mai pot controla sentimentele...e rau asa...As vrea sa inchid ochii si sa ma trezesc cu o alta inima care sa nu aiba atata durere in ea...Nu stiu cum de ma mai suporta sotul,as vrea sa nu se chinuie langa mine si el..as vrea sa il vad din nou plin de viata..dar il vad trist cand ma vede asa si cand nu poate face nimik sa ma ajute pentru ca nu exista nimik pentru aceasta durere din suflet...Asa m-am saturat!As vrea sa redevin la viata sa fiu optimista catreva zile la rand sa ma bucur de ceea ce am...dar parca nimik nu mai conteaza...viata mea s-a oprit in loc si cred ca numai atunci cand voi avea un copilas sanatos in brate isi va continua cursul pana atunci nu cred...ma simt ca si cum nu as trai...astept sa treaca timpul sa raman gravida dar se pare ca si asta e greu!E atata de nedreapta viata asta,nu mai inteleg...Am aflat ca o aroganta a ramas gravida accidental,si nici nu iubeste copii...Unde e dreptatea?Ce rost are aceasta suferinta?Nu pot sa uit chipul ,trupul fetitei mele...cum statea micuta de parca ar dormi...ma mir ca nu am innebunit in acele momente,ma mir ca inca sunt in viata.Mai sunt doua luni si e un an.un an de cand am nascut-.o pe micuta de cand speram intr-o minune...o minune care sa o fi ajutat sa se nasca sanatoasa...n-a fost...au trecut atatea luni in care nu a existat clipa in care sa nu ma gandesc la Ea,la cum a trebuit sa plec din spital fara ea,cand toate mamicile plecau cu copilasii in brate..numai eu intrasem cu si trebuia sa plec fara...Ma uit in jurul meu oriunde as merge numai copilasi mici,ma uit la ei si mi se rupe sufletul ca eu nu am...si ma doare sa vad unele femei cum isi trateaza copii cu indiferenta sau cand aud cazuri cand copii cad de pe geam din neatentia parintilor,sau ii bat,il lasa sa moara de foame,sau ce mai stiu eu...de ce ele au copii?Merita acele femei?iar eu?Care as face orice pentru copilul noastru,care as plange cu el cand s.ar lovi la joaca,care mi-as da viata sa fie fericit....eu nu merit?in schimb stau si plang si sufar si imi distrug viata pentru ca uneori nu mai rezist,nu mai pot tine in mine si ma bufneste plansul dintr-o data asa cum s-a intamplat ieri in mijlocul orasului...nu imi mai pot controla sentimentele,imi spun"trebuie sa fiu optimista sa zambesc"dar nu pot...Am devenit obsedata de aceasta idee de a avea un copilas...stiu imi ve-ti spune ca de asta nu raman gravida..dar cum sa fac sa nu ma mai gandesc ,sa traiesc ca un om normal?Nu pot si nu pot oricat as vrea...Ar trebui sa fiu fericita ca mi-au iesit toate analizela bune dar la fel ca Irenecam nu pot fi,nu inteleg de ce...Ma simt ca si cum as avea un bolovan pe mine...am obosit incercand atata sa ies de sub el dar la urma urmei trezindu-ma tot acolo...E greu sa accept ca de doua ori am fost atat de fericita dar mi-a fost furata intr-o clipa aceasta fericire...ce fac gresit in viata asta?Of fetelor simt ca innnebunesc,abia ieri cand m-a dat plansul dintr-o data mi-am dat seama ce rau sunt,ca nici nu imi mai pot controla sentimele,ca nu ma mai pot bucura pentru nimik...Dupa atata suferinta de ce trebuie sa ma chinui si acum sa raman gravida,de ce nu se intampla odata??Chiar cer prea mult?Un copilas sanatos sa imi aline sufletul imi doresc sa imi redea dorinta de viata dar se pare ca pana atunci mai am drum lung si greu...Imi pare rau ca v-am plictisit cu starile mele....probabil credeti ca sunt o lasa care numai isi plange de mila si care nu vrea sa isi revina....dar fetelor credeti-ma ca VREAU dar nu pot pentru ca durerea e mult prea mare pentru mine...

musettepink spune:

Michelle ti-am trimis un pm!

Liuda spune:

Michelle fetita stiu cat ai suferit acum un an, credeam ca ti-ai revenit macar un pic, dar acum vad ca esti intr-o stare proasta de tot. Nu prea stiu cum a evoluat viata ta, inafara de cateva secvente citite aici, apoi discutate cu tine, dar te rog eu mult fii mai tare, incerca sa-ti revii chiar daca pare destul de greu, totul o sa fie la timpul lui! Nu mai trai in trecut ca oricum nu mai poti schimba nimic, incearca sa te gandesti la ziua de maine, poimane, la luna urmatoare, anul urmator, nu conteaza cat de mult o sa dureze, numai sa fie bine. Nu prea ma pricep eu la cuvinte frumoase si tu stii asta, dar trebuie doar sa crezi, ca doar speranta o ai acum. Esti tanara, ai o viata inainte, mai ai niste ani in fata care pot sa-ti aduca oricand cea mai mare bucurie. Un copilas! Incearca sa fii alaturi de sotul tau, ca si lui cred ca ii este foarte greu, incearca sa gandesti pozitiv si Dumnezeu nu o sa te uite! Nu mai scriu mai mult ca prea ma screm la cuvinte din alea frumoase, daca e ceva ma gasesti pe messenger, sper ca mai ai ID meu, daca nu - stii oricum unde ma gasesti pe forum, asi vrea sa mai vb. cu tine, sper ca nu te deranjeaza, sper din tot sufletul! Multa putere iti doresc!

IreneCAM spune:

Michelle draga mea, stiu ca e rau si de neinteles ce s-a intamplat, ar fi bine daca am putea sa ne detasam si nu ne mai gandim la copilasii nostrii, ar fi bine daca am putea uita, daca durerea s-ar mai reduce putin...

Nimeni nu te priveste ca pe o lasa care isi plange de mila. Uneori durerea e mai puternica decat noi si cred ca toate fetele de aici au avut sentimentul acesta. Durerea care te copleseste, care te apasa, ca un bolovan de sub care nu poti iesi, cum spui tu.

Nu stiu de ce a trebuit sa trecem prin asta, oricat as incerca sa-mi dau seama nu pot. Dar, chiar daca nu am ajuns aici prin voia noastra, trebuie sa ne straduim sa iesim din acest calvar. Pasi mici sau mari, nu conteaza ce facem, dar trebuie sa mergem mai departe cum ne pricepem mai bine.

Nici eu nu inteleg nimic si simt ca viata mea s-a oprit atunci cand m-am dus la spital sa nasc. Nu stiu cum sa te incurajez, draga mea, cuvintele nu sunt suficiente...Dar nu trebuie sa renunti la tine cea care erai, plangi daca simti nevoia, dar spuneti apoi ca tu vei merge mai departe. Daca analizele sunt bune va veni si bebe mai devreme sau mai tarziu...E un drum lung si greu, dar fiecare pas conteaza, asa ca nu te opri.

Si pe mine ma doare sa vad copilasi, acum aproape ca ma uit dar nu ii mai vad, evit pe cat pot asta. Nu esti obsedata, doar ca ai obosit si te doare prea tare...

M-a impresionat ce ai scris: "As vrea sa inchid ochii si sa ma trezesc cu o alta inima care sa nu aiba atata durere in ea...". Cred ca toti avem de suportat o astfel de durere in viata, indiferent de originea ei. Nu o putem elimina, trebuie sa invatam sa traim cu ea si trebuie sa invatam sa o invingem, sa fim mai puternici ca ea. Cum...inca nu stiu, poate ca speranta si perseverenta sunt printre solutii.

Te imbratisez mult! Si iti dau mana, nu trebuie sa renuntam, trebuie sa mergem mai departe...Te tin bine, bine, nu te las si n-or sa te lase nici fetele

MUSETTE, ANDREEA, PEPSI

Spiridusha:))

blueeyes2003 spune:

Michellemi se rupe inima cand vad cat suferi,este atata tristete in aceste randuri... sunt alaturi de tine,te imbratisez cu drag si impreuna cu fetele nu te vom lasa sa cazi!Te inteleg atat de bine,aceste stari le am si eu.E foarte greu,stiu...
Nu stiu ce as putea sa iti spun sa te simti mai bine,vreau doar sa stii ca nu esti singura!Va fi bine intr-o zi,vei vedea!

Irina mersi mult!Asa este,plicul magic rezolva totul!

---

www.flickr.com/photos/9422654@N02/" target="_blank">Mirela

danangie spune:

MICHELLE nici nu stiu ce as putea sa-ti spun.......Michelle, cu cat traiesti in trecut.........cu atat iti alimentezi suferinta, durerea. Asta o stim toti. Ma vezi si eu sunt stresata, depresa........dar de plans nu mai plang asa des. De fapt, cred ca plang cam odata pe luna. Eu da, sunt depresa.........dar e o depresie diferita de a ta. Cum spuneam si-n mesajele mele trecute........poate si pentru faptul ca eu nuam simtit bbul, nu l-am vazut. Tu, din pacate, ai vazut-o si acest lucru nu poate sa te scoata din gaura neagra in care ai intrat. Si dupa cum imi dau seama , cred ca nici nu prea ai vointa sa iesi de acolo. Pentru ca tu astepti inca raspunsuri la "n" -urile intrebari care ti le faci. Of....Michelle ce as putea sa-ti spun......ce as putea sa fac ca sa-ti alin cat de cat durerea. Nu am cuvinte, sunt blocata in fata suferintei tale. Am citit azi un articol pe net, din cauza stresului nu ajutam organismul si hormonii sa-si faca treaba. Sunt sigura ca tu nu reusesti sa ramai pentru inca esti stresata si traiesti in trecut. Eu sunt depresa, dar totusi am un gram de speranta. Acest gram pe mine ma face sa ma ridic totusi de jos. Cad, ma ridic. Dar totusi ma ridic. Tu nu pleci in vacanta, Michelle? De-ai reusi sa te detasezi putin!! Trebuie sa traiesti Michelle. Trebuie sa vrei sa traiesti!! Reactzioneaza!! E clar ca daca analizele au iesit bine, tu nu ramai din cauza stresului!!! Stii cate schimbari se fac in organism cand intra in actiune stresul? Numai tu te poti ajuta! Numai vointa ta de a trai! Numai dorinta de a avea intr-adevar o viata linistita! De ce nu mergi la biserica? Sa faci niste pomelnice pentru a te linisti? Hai Michelle linistete-te. Incearca sa ai mai multa incredere in viata. D-zeu nu poate sa te lase de izbeliste! Te va ajuta! Dar trebuie sa-i arati si tu ca poti. Ca poti sa vezi viata cu alti ochi! Poate nu sunt asa de brava in cuvinte, dar tare mult as vrea sa te pot ajuta cumva. Te rog, gandeste-te putin la tine, la prezent si mai ales la viitor. Te imbratisez tare tare si ma rog la D-zeu sa te ajute, sa nu te uite......








POZELE MELE

oana_oana26 spune:

Michelle,

daca lacrimile noastre ar ajuta la ceva probabil ca nu ne-am mai opri din plans, dar nu putem schimba nimic din ce s-a intamplat, eu te inteleg perfect, parca mi-ar fi citit cineva gandurile si le-ar fi insirat pe hartie
Trebuie sa acceptam ca asta este durerea cu care trebuie sa traim toata viata, toti au necazuri, mai mari sau mai mici, numai ca unii trec mai usor si altii mai greu
Durerea pe care o traim noi nu se poate masura si nici compara cu un altfel de durere, stiu ca e nedrept, stiu ca am dori un raspuns pe care nu ni-l ofera nimeni, dar trebuie iubita sa lupti pentru ce ai, sa te bucuri de fiecare lucru din viata ta
Stiu ca inima e grea si impietrita de durere dar eu ma gandesc ca puiutii mei din cer ma vad si ei nu si-ar dori o mamica trista, asa ca ma "ridic" si merg inainte cu gandul la copii mei si cu speranta ca va fi bine
Priveste partea buna a lucrurilor, analizele sunt bune, deci sanse sa vina bebe sunt mari, asa ca mai putin stress si poate ne dai in curand vestea cea buna
Avem aici atatea dovezi ca se poate, deci trebuie sa fim tari si sa luptam

Te pup si astept vesti bune

jojo_miha spune:

Of Michelle nici nu stiu ce sa-ti mai zic sa te incurajez insa eu sunt sigura ca vei fi rasplatita si vei avea un bebelus care va umple golul lasat de fetita ta.

Mihaela 30+Theodora Natalya

irinabobe spune:

Michelle din pacate vorbele nu iti pot alina durerea, dar incearca sa iti revii in ideea ca dupa atatea asteptari D-zeu te va rasplati cat mai curand.
hai ca eu sunt pe faza pentru momenul in care ne vei anunta ca esti insarcinata si vei avea gemeni.
hai te rog eu capul sus.

baby_r7 spune:

Michelle pai ce faci iubita, lipsesc si eu un pic si tu fugi repede si pici in melancolie?
hai te rog eu revino-ti si te rog priveste inspre viitor.
sa sti ca ma uit in fiecare seara la pozele fetitei tale si in fiecare seara ma rog pentru tine sa-ti revii.
e nedrept mai ales ca esti asa tanara sa treci prin asemenea durere.
dar oricum, necazurile nu te intreaba varsta atunci cand vin la tine.
sincer din tot sufletul iti spun ca te inteleg.
eu mi-am pierdut unul din gemeni acasa in cada si unul in drum sper spital.
stiu ce inseamna sa iti vezi copilul viu, dar tottusi sa nu il poti ajuta sa supravietuiasca.
stiu ce inseamna sa vezi cum nu mai are sens viata ta, nici chiar dragostea pentru sot din pacate nu poate umple golul din suflet, dar in acelasi timp cred, pentru mine cel putin sotul a fost cel de care m-am agatat sa imi revin.
pentru el am facut efortul de a nu ma da batuta in lupta asta nedreapta cu viata si datorita lui am inceput sa cred in viitor.
in fiecare seara ma rog pentru o noua sarcina si desi stiu ca in clipa cand voi ramane gravida voi sta permanent cu frica in suflet pana voi naste, ceva ma face sa trec peste aceasta frica si imi doresc sa iti dau si tie din puterea asta.
dorinta de a avea un copil ma face sa trec peste toate problemele si necazurile mele.
sper din tot sufletul sa intelegi mesajul meu si sa incerci sa treci peste perioada asta grea din viata ta.
imi esti foarte draga si imi doresc enorm sa te vad iar graviduta si fericita........
cu drag fata!!!!!!!!!
IreneCam sper din tot sufletul sa iti revii si tu .
am citit mesajul tau si mi-au dat lacrimile.
sufar atunci cand vad cate femei am trecut prin aceasta durere si mi-as dori sa va vad pe toate cat de curand mai vesele.......
pup toate fetele si imi cer iertare ca nu mai pot scrie acum mai mult............ma cam pufneste plansul.........dar sigur imi va trece repede.........
dar chiar daca nu mai scriu azi ma voi gandi la toate!!!!!!
multumesc mult pentru urarile pentru ziua mea.
chiar daca suna a cliseu........... m-ati impresionat enorm cu urarile voastre.
sa de-a Bunul Dumnezeu sa avem cat mai multe vesti bune de acum in colo.........


poze
bebita te asteptam!!!!

in asteptare din 13 decembrie 2000
ROXANA