Nu imi (mai) plac prietenii mei :(

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 3

Clover spune:

Lemoni, poate tii omul de vorba cate 3 ore odata Da uite asa ai aflat cine ti-era cunostinta si cine prieten.

Pe mine cel mai rau si mai rau pe supara cei care promit ca te vor cauta si nu o fac niciodata. Daca n-ai de gand ce mai promiti si suferi din vorbe?

"Orice adevar este mai bun decat o incertidudine continua." - Arthur Conan Doyle

Lemoni spune:

Clover ma faci sa rad , la cat sunt de zgarciti crezi ca as putea sa stau atit ii auzi ca dupa doua minute gasesc o scuza ca trebuie sa inchida.Exact cum ai spus stiu cine imi e prieten si cine cunostintza.

MissParker spune:

Si eu am facut (de nevoie) o curatenie crunta in cercul "prietenilor". Cand am plecat din Romania aveam 22 de ani, am pornit-o la drum prin viata de una singura, am reusit tot de una singura, dar pana sa ma adaptez printre nemti am tinut legatura stransa cu prietenii din Romania. La fiecare vizita in tara, desi aveam datorii de mii de marci la banca, nu exista sa nu vin cu cadouri pentru vreo 25-30 de persoane (caci duceam si la mamele prietenelor cate o atentie, si copiilor prietenelor s.a.m.d.). Scriam frecvent scrisori (numai recomandate, sa nu se piarda pe drum), sunam la fel, dar - oarba cum eram pe atunci - nu observam ca la 5 scrisori ale mele abia primeam un raspuns, si ala chinuit si plin de vaicareli ca "nu stiu cum sa ma revansez pt. cadouri" (cand eu le spuneam "Scrieti, fratilor, dati semne de viata, daca va e importanta prietenia asta, mie nu-mi trebuie altceva!").

Ei, incetul cu incetul m-am trezit din pumni si am inceput sa mai scutur pomul cu "prieteni", astfel incat au cam cazut cu totii. Au mai ramas din cei vechi exact 3 prietene in Romania. Si le-am triat si pe cele din Germania care nu au mai corespuns la capitolul reciprocitate. De unde inainte trimiteam de prin concedii cate 45 de vederi, la ultimul concediu am trimis 10.

Sincer, nu-mi pare rau, s-a triat cantitatea si a ramas calitatea. Un singur caz a fost regretabil pentru mine, o prietena care - desi din motive personale nu a putut sa-mi mai fie mie prietena buna si apropiata - este un om bun si ar fi meritat o soarta mai buna. Eu sunt o persoana foarte intensa de felul meu ("omul-tavalug"), imi plac discutiile directe, aprinse, din suflet, despre chestii de substanta, nu suport small talk-ul si baterea campilor ca sa ne aflam in treaba, nu suport relatiile superficiale si mai ales minciunile si iluziile in care traiesc unii, de aceea ma implic ca sa le deschid ochii celor dragi.

Ei, pe tipa asta am confruntat-o direct si fara menajamente cu o situatie sinistra in care ea prefera sa traiasca. Pe scurt, dupa mai multe dezamagiri sentimentale, s-a cuplat cu un tip (culmea, pe care inainte il dispretuia!!) care i-a luat fata cu cadouri scumpe, respectivul traind in Germania (ea e in Romania); el a ajuns in Germania prin casatorie cu o tipa cu vreo 10 ani mai in varsta pe care a luat-o din interes, a inselat-o cu tot ce misca prin orasul lui de bastina unde venea de 2 ori pe an (astea le stia prietena mea!!), apoi s-a cuplat cu ea si prompt nevasta-sa se imbolnaveste de cancer la san. Tratament, citostatice, pierdut par etc., pe tip nu-l intereseaza nici cat negru sub unghie, el vine la mine ca s-o vada pe prietena mea (eu o invitasem), pleaca impreuna la Baden-Baden de Paste in timp ce nevasta-sa (care il tinea si pe salariul ei!!!) statea singura acasa si vomita probabil. ETC ETC ETC. Un parazit, un snob, un om lipsit de caracter si de suflet, uratel si arogant dar cu un ego imens (prietena mea era frumoasa si desteapta, se mandrea cu ea!), in fine, mi-e si sila sa-mi mai amintesc de el.

Eu i-am spus ei parerea mea sincera despre el (care fusese dealtfel si parerea ei pana sa-i cada in capcana cu gentile lui Prada si cu vacanta in Toscana si inelul cu diamant etc.). I-am atras atentia ca din cauza ca se minte pe ea insasi a ajuns si sa se distanteze de mine (eu ii puneam oglinda in fata), insa cu toata pasiunea si afectiunea mea pentru ea nu am reusit s-o scot din mocirla aia. Acolo a ramas. Cu antidepresive si pastilute homeopatice impotriva stresului si insomniei, dar fara puterea de a-si lua viata in maini si a iesi dintr-o situatie toxica. Eu ii spuneam ca nu e fericita si ca oricum nu va putea fi fericita daca isi cladeste viitorul asteptand moartea unui alt om, ea plangea si-mi dadea dreptate, pentru ca atunci cand a ajuns acasa sa-mi scrie ca ea stie mai bine ce e intre ea si ala si, daca nu-i pot scrie nimic bun despre el, mai bine sa nu-i mai scriu nimic. Ceea ce am si facut. Cu durere in suflet.

De restul nu-mi pare rau ca i-am pierdut. De fapt nu am pierdut nimic, fiindca nu avusesem niciodata ceva autentic de la ei. Cat timp am fost plina de energie si optimism, toti imi cautau compania. Cand am dat si eu putin de greu si le povesteam despre ce mi se intampla (si nota bene: eu imi rezolv singura problemele, deci nu ceream sfaturi sau compatimire!), cum au luat distanta, fiindca nu ma mai puteau parazita ca sa se alimenteze cu substanta mea vitala, eu incepusem sa vad ca eram folosita si nu mai "livram" cum asteptau dumnealor.

Oamenii se schimba, unii evolueaza mai repede ca altii, altii o iau in directia "iad" si nu vor cu nici un chip sa fie intorsi din drum... Asta e, invat si eu sa ma tin deoparte cand vad ca bat la usi inchise. Mi-e greu, dar prin autodisciplina reusesc tot mai bine. Nu am de ales. Energia mi-o folosesc mai bine pentru mine insami. E mai bine investita.

Si de cand mi-am dat viata "peste cap" si fac terapie si m-am trezit din "somnul cel de moarte" al orbirii emotionale, mi-am facut prietene noi cu care sunt pe aceeasi lungime de unda, cu care pot avea discutii profunde si nu despre toale sau bani sau cosmetice...

Iar cel mai bun prieten imi e sotul. Cu el stau uneori pana noaptea tarziu de vorba, iar cand mai intalnim specimene care traiesc ca niste zombie (100% creier, 0% sentimente), ne spunem "Doamne, ce bine ca ne-am gasit"... Si de mai mult nici nu am nevoie.

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

diana2004 spune:

Subiectul asta m-a pus pe ginduri ....am realizat ca am lasat relatiile mele de prietenie sa lincezeasca .Dupa ce am nascut parca a intrat timpul in sac pt mine ,acum imi dau seama ca nu am fost mereu receptiva la nevoile prietenilor ,parca nu mi-a mai pasat de ei si m-am concentrat doar pe familia mea.
Azi am dat deja niste telefoane ,sper sa nu fie prea tirziu si sa ramin si fara cei citiva prieteni pe care ii mai aveam !

eloise spune:

Diana, chiar ma bucur ca topicul meu a avut un astfel de efect. Cateodata trebuie sa facem noi acel mic gest care revitalizeaza unele legaturi puse in stand by. Ceilalti, cine stie, se gandesc poate si ei la noi si tot asa, amana de pe o zi pe alta sa dea un semn, un telefon...

Ankalaura, motivele de iritare enumerate de tine sunt si ale mele, nici ca ai fi putut sa le spui mai bine!

Andra si Vladut (14.10.2006)
puiul meu creste...

~*~My dear old pics~*~

alessia105 spune:

Ehe he ...prietenii ...as putea sa scriu adevarate romane despre prietenii mei si cat de" prieteni" mi-au fost unii dintre ei ..si eu mi-am triat prietenii ..pot sa zic ca la sange ...si cum spunea Miss Parker [,s-a triat cantitatea si a ramas calitatea.
Aveam multiiiiii prieteni ..prieteni din copilarie,adolescenta, facultate ..si cand zic multiiii spun in randul a sute de prieteni pe oriunde ma duceam aveam prieteni muuuulti ..apoi am facut "prostia"(dupa unii dintre ei ) sa am un copil la o varsta la care altii au in cap numai distractie ( 21 de ani neimpliniti ) ..normal muuuulti au inceput sa se scuze , sa se fofileze asa ca am ramas un grup ...vreo 20 de persoane .Prieteni buni ...imi sunt si acum ,dar sincer si cu mana pe inima va spun ca imi sunt doar amici atat si asta exact din motivele enumereate mai sus de ankalaura.Am lasat doar cum ziceai tu eloise eternul "loc de buna ziua ".Nu ii mai simt prietenii mei ...si nu imi sunt prieteni adevarati ..nu ii simt ...prietenii nu te judeca dupa ce pui pe masa de mancare , unde te duci in vacanta , de la ce casa de moda ti-ai luat cesul .

Poate ca am evoluat si m-am maturizat ...si poate de ce nu " mi-am luat nasul la purtare decand sunt in strainezia "( am mai povestit la un alt subiect ca asa am fost catalogata) ...dar ce as putea sa discut cu niste persoane care nici macar nu scriu bine romaneste si asculta numai manele cand eu am cu totul alte pasiuni...imi place sa discut civilizat ..imi place sa privesc lumea fara sa o judec ..imi place sa privesc pozele tale Eloise ... imi plac atatea lucruri pe lumea asta ...nu stiu cat mai sunt apta sa ma aplec la nivelul unor prieteni de ai mei pentru care a asculta manele , a privii stirile de la ora 5 si a barfii pe oricine si orice sunt mod de culturalizare... pur si simplu numai pot ..a fost o vreme in care in numele prieteniei acceptam sa imi urle manele in cap ca asa ascultau anumiti prieteni si asta in conditiile in care stiau ca efortul meu il fac pentru ei si numai pentru ei .
Apoi anul trecut am avut niste probleme maaaaaari ..am pierdut tot de la casa si alte bunuri omenesi ..pana apoape ca mi-am pierdut respectul fata de mine .NU sunt genul care sa ma plang sau sa cer ajutor de la unii si de la altii, viata m-a invatat ca cel mai bun ajutor vine de la tine insuti ..am cerut o vorba buna ...atat .Niciunul dintre prietenii mei nu mi-a fost aproape NICIUNUL,dar am avut alaturi fete dragi pe care nu le-am vazut face2face niciodata ..fete dragi cunoscute aici pe forum ..fete dragi care m-au ajutat sa trec peste tot si toate ... si in special una dintre ele pe care cu mana pe inima va spun ca o iubesc enorm si a carui prietenie o pretuiesc mai presut de orice ... fete care m-au invatat ca prietenia e multtt mai mult decat bla bla bla -uri si a te oferii pe tava fara a primii in schimb nimic ...sorry poate numai suturi in fund ....fete care m-au invatat ca prietenia adevarata exista chiar si dincolo de frontiera virtuala .
Aici nu am prieteni in Olanda ..nu stiu de ce. Am avut si prietene olandeze ,dar tot asa ..una imi spuneau pe fata si alta ma barfeau pe la spate ..ba mi-au dovedit in nenumarate ocazii ca nu au incredere in mine, pentru ca sunt romanca, desi veneam cu argumente in sprijinul celor spuse de mine( un fix de al meu capatat de aici pe de Dc) ..ex clar sa intelegeti ..Am avut o cearta cu fratele domnului meu( care imi era bun prieten) si el s-a dus la un cuplu bun prieteni cu noi si le-a povestit ca i-am umblat in mail si i-am spart parola ... era adevarat i-am umblat in mail ..dar pentru ca ma rugase el printr-o scrisoare ...era plecat in Indonezia si am primit de la el scrisoare sa intru in pc-ul lui si sa dau un mail unei iubite de a lui ..am intrat ..am luat adresa si mail-ul l-am dat din adresa mea trimitand copia [e adresa lui de mail .M-am aprins cand am auzit ce a spus pentru ca nu is o diavolitza si nu imi place sa ma bag in viata nimanui ..asa ca am aratat scrisoarea amicilor mei( care imi spusesera bineinteles cand el nu era de fata ) ...scria negru pe alb rugamintea...nick-ul sau si parola ...la vreo 6 luni de zile, fiind in vizita la ei am rugat daca pot intra pe id-ul meu sa le pot arata niste poze a celui mic pe care vroiau sa le vada .amica mea imi spune "da de unde stiu eu draga ca nu o sa ne spargi parola asa cum i-ai spart-o lui X"....deci dovada mea nu a insemnat nimic ... pentru faptul ca nu eram de-a lor, nu eram crezuta nici macar cu dovada in mana ..iar el care a dovedit nu odata, ci de mii de ori ca e un mincinos era crezut ...bun... atunci ramneti voi ceea ce ati fost ..prieteni ai domnului meu ..si eu raman cu prietenii mei ..aia care is pe net .Vin in vizita vorbim ..buna ziua ...buna ziua si gata .
Eu imi iubesc prietenii adevarati ...ii iubesc asa cum ma iubesc pe mine ...imi place sa ii pretuiesc si sa le ofer prietenia mea sincera .dau si haina de pe mine daca e nevoie, dar sa te simt prieten .NU am nevoie de amici interesati sau barfitori ..am nevoie de prieteni ...am doar cativa prieteni ...restul sunt cunostinte.

----------------------------------------------------
Alessia,Dezbracatu' si Spiderman

Si ei au dreptul la viata...semneaza si tu

O parte din mine

patou spune:

eu cred, cel putin asa s-a intamplat in cazul meu, ca pe masura ce anii trec, interesele /prioritatile noastre se schimba si deci n-avem cum sa ramanem prieteni cu aceleasi persoane. poate doar in cazul fericit in care evoluam impreuna pe acelasi drum, dar asta cred ca-i prea putin probabil si in cazul meu nu s-a intamplat.
In ce ma priveste pe mine in fiecare etapa a vietii mele am avut alti prieteni oarecum in paralel cu cei vechi. Si acum mentin legatura cu prietena mea din copilarie, (aveam 6 ani cand ne-am cunoscut). Bineinteles ca vietile noastre au evoluat in mod diferit, si chiar daca acum avem idei diferite, chiar diametral opuse uneori, asta nu ne impiedica sa tinem una la alta. cu toate astea prietenele mele mai noi, sunt cele cu care am mai multe in comun si-mi place sa-mi petrec timpul.
eu cred ca-i aproape inevitabil sa nu ne mai corespunda vechii nostri prieteni (si e valabila si reciproca :)

Ce n'est pas l'inconnu qui fait peur, mais la peur de se libérer du connu.

larissa_79 spune:

Eu am facut facultatea in Iasi si acolo s-au legat prieteniile mele cele mai trainice. Dar viata si-a urmat fagasul si din cele 4 prietene ale mele nici una nu a venit in Bucuresti. S-au dus in urmatoarele orase: Constanta, Iasi, Dej, Braila. Si uite asa am ajuns sa am eu prietenie de mess, cateva telefoane din cand in cand si vizite doar daca ajungem in acelasi oras sau la mare. Iar in Bucuresti nu am nici o prietena....cateva amice doar. Trist dar adevarat. Pe mine chiar ma doare subiectul asta si evit sa ma gandesc la el....eu daca as avea prietenii mei aproape...buni sau rai asa cum sunt si i-am acceptat as fi fericita....dar nu ii am si nu imi ramane decat sa regret ca de prieteni noi nu stiu....dar nu prea cred.

Larisa si Alexia (13 iulie 2006)

www.sonia.as.ro" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia!

herra spune:

quote:
Originally posted by ilse
Viata e prea scurta sa ne-o pierdem cu cineva care nu ne "imbogateste spiritual" cu nimic, nu ne simtim naturali in preajma lui.

frumos spus.

parca m-am mai linistit si eu, chiar daca am o singura prietena, nu e in acelasi oras cu mine, dar inca gandim si simtim la fel.

Eu
stau pe tarm si-sufletul mi-e dus de-acasa.
S-a pierdut pe-o cararuire-n nesfârsit si nu-si gaseste
drumul înapoi. (Lucian Blaga, „La Mare”, 1919)

lilina spune:

hmm...prietenii...subiectul e bun dar si greu in acelasi timp
as avea atatea de povestit la capitolul asta...si o sa revin candva cu detalii...acum insa nu pot

eloise, mama...si eu trec printr-o criza existentiala...sa fie oare faptul ca am devenit mama si viata mi s-a schimbat in mod radical ?!?!...e posibil...ma rog, mai sunt si alte aspecte care fac existenta greu de suportat...nu stiu daca ma intelege cineva...e greu sa vezi ca ai pt.ce trai si totusi sa-ti doresti cumva sa nu..

uneori faptul ca ai o familie care te iubeste si o situatie materiala cat de cat buna...practic o viata care te-ar putea multumi si totusi nu o face....devine atat de greu de suportat...repet...nu stiu daca ma intelege cineva si sper ca n-am deviat de la subiect sau am suparat pe cineva

Lilina si Vlad - Alexandru (23 septembrie 2006)
cum s-a nascut bebe site-ul lui bebe varsta lui bebe
JUCATI TRIBURILE

"Is nice to be important, but is more important to be nice"