Nu imi (mai) plac prietenii mei :(

cami30 spune:

Eu am alta problema poate mai grava! Refuz sa-mi mai fac prieteni!
Sotzul ma acuza ca sunt antisociala, rea si plina de fitze si de multe ori chiar daca nu recunosc sunt sigura ca are dreptate.

N-am fost niciodata genul de om dependent de prieteni sau amicitii. Am fost dintotdeauna o solitara desi la un moment dat aveam un grup de prieteni destul de mare. Dar n-am avut niciodata decat 1-2 de suflet.
S-a intamplat o tranzitie importanta in viata mea, mutatul dintr-un oras mare intr-un oras mic, intr-o zona a carei oameni nu-mi placeau, prietena din copilarie ma tradase miseleste in adevaratul sens al cuvantului si singurul care mi-a fost aproape a fost sotzul. Am pastrat legatura cu singurele 2 colege care m-au sustinut moral de la distanta pe toata perioada tranzitiei in rest n-am avut pe nimeni.
Am capatat oarecum o dependenta sufleteasca de el. Imi stia si cel mai negru trecut si cel mai frumos. Cativa ani n-am stiut decat serviciu si casa. Prietenii lui erau si prietenii mei.
Pentru mine prieten inseamna enorm de mult. Eu am fost prieten pentru foarte multi oameni insa putini au dovedit ca sunt prieteni cu mine. Ceea ce ma inversuneaza enorm este atunci cand sotul meu este dispus la "prietenii usoare". Prin natura meseriei trebuie sa cunoasca oameni si sa intretina relatii. E genul de om care isi zice mereu ca trebuie sa ma fac frate cu dracul pana trec lacul sau poate... si dupa aceea.
Pe mine ma enerveaza asta la culme pentru ca imi baga oarecum pe gat oameni pe care nu-i suport, ale caror principii sunt de toata jena sau cu care simplu, nu sunt pe aceeasi lungime de unda. Iar eu nu pot sa stau ca proasta si sa zambesc frumos. Si ce nu-mi convine spun cu voce tare! Nu-mi place sa fiu pupincurista doar pentru ca la mijloc exista un interes.
Si uite asa avem discutii pe motiv ca sunt intoleranta cu prietenii/amicii/partenerii lui, ca nu-mi fac prieteni noi, ca sunt salbatica si antisociala, ceea ce n-ar zice despre mine un om care ajunge sa ma cunoasca. Asa ca in aproape 7 ani nu mi-am facut decat o prietena desi lucrez intr-un mediu de intelectuali. ( teoretic).
Recunosc lipsa-mi de diplomatie de multe ori si nu stiu cum sa fac sa nu mai spun "adevarul gol golut", sa nu mai fiu acida, sa nu mai fiu feminista si sa fiu mai toleranta.
Si ca sa va dau un exemplu. Proaspatul partener de afaceri al sotului meu in vizita cu sotia la noi. Nu e o relatie formala, glumim, radem dar n-as zice ca vai ce mi-e drag de ei. Sunt de alta formatie si cu alte viziuni. Erau pentru a doua oara in vizita la noi la un pahar de suc sa zicem. La un moment dat studiind peretii ( cu okiu critic de constructor) deschide larg usile de le debara si exclama! Ia uite ce-are cami aici! Faza la care mie mi-a scapat "Ce faci... asta e chiar nesimtire!" El a ramas socat, eu mi-am dat seama de reactia exagerata iar sotul meu evident ca a luat foc si m-a certat.
Recunosc ca am gresit vizavi de apelativ dar gestul lui a fost cu adevarat nesimtit. Cum puii mei sa-mi deschizi usile de la debara fara permisiune.
Din toata povestea evident ca eu am iesit ciufulita ( teoretic). De ce oare n-am putut sa fiu mai diplomata in observatia pe care am facut-o? Am mari pretentii de la mine uneori si sunt uimita de reactiile mele spontane si total nereusite ca sa nu spun negandite...

Cred ca... am fost off topic


cami

maru spune:

nu stiu cum e sa ai prieteni
sunt o fiinta socialbila, am amici, cunostinte, vecini, dar prieteni? sotul fratele, sotul fratelui cu sotia lui. Dar astia nu sunt prieteni, sunt familie.

am stat 15 ani intr-un bloc de 7 etaje, n-am stiut nici un vecin mai sus de etajul 3, eu locuind la 2. Acum sunt de un an jumate intr-un bloc de 7 etaje, nu stiu decat vecina de sub mine, cu care am venit impreuna din tara, care sunt amici buni. hmmmmmmmpoate ei se incadreaza la categoria prieteni, dar e cam devreme, ii stiu de 2 ani si jumate

intretinerea unei relatii necesita efort, sa iesi impreuna, sa ii ai in vizita, sa mergi in vizita. dar de multe ori n-am chef!

de-a lungul vietii am fost ajutata de oameni, am ajutat.
unele relatii sociale au fost trecatoare, oameni cu care am impartit ceva minor, o clipa trecatoare

n-oi fi atat de sociabila cum cred?

mi s-a intamplat sa fiu ajutata de un strain intr-un moment de disperare, iar cei care m-ar fi putut ajuta mi-au spus: lasa draga ce te vaiti, se mai intampla si asta, capul sus, fii increzatoare! na, fleosc, eu am nevoie de o solutie sa ies din starea in care sunt

pe masura ce scriam, mi-a defilat in minte toata viata mea din pvd are relatiilor, si acum realizez ca am avut o prietena, spun am avut pentru ca acum e inger si ii duc tare dorul. sunt ani buni de cand nu mai e....offfffff


Doamne'ajuta!

cami30 spune:

maru... ciudat cum ma regasesc in povestea ta! Eu locuiesc intr-un bloc de 4 etaje si nu am habar de vecinii mai sus de etj1 ( unde locuiesc eu )


cami