ce este maturitatea?

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns mexxa spune:

Pitzinuca de mult caut raspunsul la aceasta intrebare...si la noi e la fel, sotul lucrand in domeniul IT ii ocupa tot timpul...daca cer sa mai stam unul cu altul mereu este fraza nu e timp....cand o sa imbatranim o sa avem timp sa stam unul langa celalalt...asa ca te inteleg perfect.

Am ajuns la concluzia ca cei ce nu am avut copilarie, sau care nu ne-am bucurat de ea la adevatara ei valoare acum cautam alintaturi si cat mai multa iubire...de aceea ne maminfestam asa...mai ales ca de la o varsta doar nu te duci la mami sa te alinte...cauti iubirea sotului(daca il gasesti)

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^
, mamica de Sebastian-Mihai ( 10.09.2006 )

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns claudela spune:

Pentru mine maturitatea inseamna responsabilitate!

http://tt.lilypie.com/pYDdp3.png
http://s204.photobucket.com/albums/bb58/jidovuclaudia/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns slimatei spune:

scuza-ma adi atunci am inteles eu gresit...

Stefania20 nu vreau sa stiu sexul lui bb, vreau doar sa stiu ca e bine....
Cred in puterea lui Dumnezeu! nu am de ce sa fiu stresata...
nu am fost niciodata un manechin & foto cu burtici

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns akella spune:

Pitzinuca, parerea mea este ca simplul fapt ca virgula constientizezi toate aceste lucruri si pui aceste probleme - este un semn clar de maturitate. Un copil, un adolescent ar lua lucrurile asa cum vin, asa cum se intampla, fara sa se opreasca in loc pentru a analiza, fara sa se gandeasca prea mult la impact, consecinte...
Si eu sunt casatorita, am un copil de 5 ani, am un servici solicitant si o casa de tinut. Am trecut (si ma mai bantuie din cand in cand) printr-o serie de stari ciudate: nemultumire fata de starea de lucruri, regret ca ne-am schimbat si unul si celalalt in timp (si felul de a fi, si obiceiurile, si cateva kilograme etc.), disperare si chiar sentiment de inutilitate din cauza rutinei... Nu stiu daca m-am maturizat in adevaratul sens al cuvantului (copilul din mine mai tropaie uneori ), dar am ajuns la un echilibru in tot si in toate. Am stat de vorba cu mine insami, m-am intrebat cine sunt si ce vreau de la viata si am reusit (zic eu) sa-mi pun ordine in prioritati si chiar si in mofturi (ca am si de astea ).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

quote:
Originally posted by claudela

Pentru mine maturitatea inseamna responsabilitate!

http://tt.lilypie.com/pYDdp3.png
http://s204.photobucket.com/albums/bb58/jidovuclaudia/





Subscriu claudela!

Si in plus as zice ca,maturitatea e atunci cand nu-ti mai permiti sa reactionezi ca un copil.Din diferite motive.

ladyJ

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns akella spune:

quote:
Originally posted by ladyJ

quote:
Originally posted by claudela

Pentru mine maturitatea inseamna responsabilitate!

http://tt.lilypie.com/pYDdp3.png
http://s204.photobucket.com/albums/bb58/jidovuclaudia/





Subscriu claudela!

Si in plus as zice ca,maturitatea e atunci cand nu-ti mai permiti sa reactionezi ca un copil.Din diferite motive.

ladyJ



Lady, banuiesc ca te referi la faptul ca nu mai punem guma in parul colegei de birou si nici nu scoatem limba la un vecin nesuferit... Ca in rest... se mai intampla ca personaje trecute bine de 30 de ani sa-si odihneasca picioarele pe pereti (nu dau rezultate prea bune ceaiurile antiadipoase, ce sa fac), sa se tavaleasca pe covor cu cateaua familiei (si ea la respectabila varsta - pentru caini - de 8 ani) si sa dea iama prin borcanele de dulceata de cirese albe si de nuci verzi, aduse cu infinita grija de bunica personala, inca in putere... Ring any bells?
Eu sunt de parere ca-mi voi pastra intotdeauna o farama de copilarie in mine... Cand nu voi mai putea, atunci sigur voi fi deja moarta...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pitzinuca spune:

fetele dragele, multzumesc pentru raspunsuri...

pai daca maturitate=responsabilitate, inseamna ca io-s matura pentru simplul fapt ca nu sunt iresponsabila...

atunci, ce este responsabilitatea? ptr ca simt ca faptul de a nu fi iresponsabila nu este totul...

nu prea stiu eu sa ma exprim...

uite, de exemplu, mi-a fost greu sa intru pe subiectul meu poate si pentru ca nu stiu sa fiu o gazda buna, nici real si nici virtual...
as fi preferat sa fug ca un copil, dar totusi nu se face...

ellejsi tie, da ar fi o chestie sa ne trasam obiective impreuna, ne-am trasat: unul a fost sa strang eu bani, sa vedem cat pot strange: am strans o vreme, s-au cam dus, eu platesc 90% din everything, plus am fost la mare, plus l-am dat acum o luna pe epr verii pe andi la particulara, am luat patutz de copil mare, plus facturi, mancare, iesit cu cel mic prin parcuri, etc... EL AR SPUNE CA SUNT SCUZE PE CARE LE TOT GASESC, ca daca am zis ceva, sa fac no matter what. VOI CE SPUNETI?
alte obiective: sa facem impreuna curat = scandal!
sa iasa el cu andi sa fac eu curat = scandal!
sa mergem si noi AMANDOI cu copilul pe afara, la un teatru, la cinema, la DOCTOR (nu vede de ce tb sa mearga cu mine, a fost odata in 4 ani) = nu ne ies; el este ocupat, sau cand are el initiativa zice ca eu nu tresalt, sau pur si simplu cand ii spun, e obosit/sictirit eu nu il inteleg si imi aleg prost momentele

alessia- zici tu bine ce zici: el era mult mai copil ca mine si in acelasi timp are o minte foarte deschisa... poate aparitia celui mic l-a facut sa simta cu adevarat responsabilitatea si asta il apasa, l-a facut sa se schimbe; dar stii ce nu vad eu? oricat m-as chinui nu vad cum contribuie el la intretzinerea familiei: si nu ma refer la material. DELOC. cum spuneam si mai sus, nu mai iesim ca nu are timp, cu cel mioc se joaca, dar IN CASA - e prea mult sa imi doresc sa mai faca si ei lucruri impreuna? pe urma tot el zice ca il rasfatz pe copil, ca se ataseaza de mine, ca il invatz prost cu caracterul meu urat, etc.
si e prea mult sa ii cer sa facem curat in casa impreuna? sau sa intretzinem impreuna? nu itzi spun ce scandaluri am avut pe tema asta, strange o zi doua - dupa care sub aceleasi pretexte de ocupat/minte ocupata/stres ca nu-i iese, nu mai face nimic... in plus nu stie sa aprecieze: zice ca vreau medalii in l.oc sa fac lucrurile cu adevarat, sa dau cu aspiratorul nde fiecare data din placere si sa nu ma mai vait atat, ca nu-mi cade rangul...
am incercat sa il ajut, mai demult, ii mai bagam si eu facturi in program, chestii foarte mici, recunosc; insa nu e cazul de secretara, nu are nevoie; m-am oferit sa ii fac fluturasi sa bag pe la cutiile postale sau sa sun la firme - insa inca nu e cazul, softul nu e finalizat, inca nu poate oferi pachetul complet, in plus are 2 clienti mari care il solicita mult.
si nu il pot ajuta nicium daca el nu e hotarat si nu are incredere in noi ca reusim daca inchiriem altceva si separam naibii odata biroul de familie. garsoniera aceea ultracentrala nu se va vinde, nu intra in discutzie, e biroul lui. eu mai o garso in dristor, e inchiriata. i-am zis sa ne mutam acolo, nu vrea. intr-adevar e muult mai mica, dar era un inceput.
crede-ma ca stiu si eu ca solutii sunt, dar daca deschid gura imi spune ca sunt eternele mele vise, si doar le spun ca sa dau bine...

blue eyes, asta inseamna maturitatea? pentru mine ce ai scris tu acolo inseamna perfectiunea intruchipata. gresesc? sincer mi se pare greu sa fii capabil de toate acele lucruri, mi se pare ca trebuie sa fii foarte clar, stapan pe sine, sa stii de fiecare data sa actionezi perfect - recunosc ca nu sunt in stare de toate acelea. tu esti? si lipsesc cu desavarsire ludicul, iubirea fata de aproapele mai mult sau mai putzin ajutorat..., capacitatea de a te bucura de viatza pur si simplu - sau astea nu intra la maturitate? tzine de altceva?

principe - ai scris frumos despre copilul interior, clar asta e vocatzia mea, dar prea tarziu, nu cred ca se mai poate... mi-e si frica sa indraznesc sa ma simt ATAT de libera in gandire, in simtzire... adevarul e ca ma simt al dracului de prinsa in vartejul asta al vietzii si barbata-miu nu ma face sa ma simt mai bine. nu ma mai face. sau poate nu mai are puterea. asa zice. ca de cand m-a cunoscut a vazut ca sunt intr-o cusca din care ma incapatzanez sa ies; ca a fost cu mine acolo (si s-a indepartat de prieteni, eu l-am indepartat)dar ca nu mai vrea sa stea acolo cu mine, ca a incercat sa ma scoata dar degeaba. la inceput m-a socat afirmatzia asta a lui cu cushca. il uram pentru cuvantul asta, mi se pare ca ma vede ca pe un animal (sunt mai grea de cap)... ei, si ce sa vezi? dupa 8 ani da fata un test la servici, si ce-i zice pisicologul? "fata mea, esti cam deprimata si cam nevricoasa, si esti asa, ca INTR-O CAMERA INTUNECOASA in c are iti place sa stai"
1. le sotz m-a bunghit din prima
2. dupa 8 ani, tot acolo sunt fir-ar sa fie!
ca vreau sa spun cu asta? habar n-am! m-am pornit acum si imi mai spun si eu oful, mi-am adus aminte ca nu am bocit pe ziua de azi. ha! super subiect de boceala, nu? ... am ratat subiectul flaviutzei cu inchisoarea sufletului... mai puteam sa ma vait un pic si pe acolo si mai bocesc un pic.
in clipa asta ma urasc, ca nu stiu ce vreau si ca nu stiu ce e cu mine, si ca nu pot evolua in nici un fel. nu am aspiratzii, nu am tzeluri, vreau si eu puterea de a construi ceva, de a avea o satisfactie profesionala la sfarsitul zilei de lucru, de a avea o satisfactie ca sunt un capabil si intreg.

unde sa gasesc eu puterea asta sa ma schimb, sa ies, sa interactzionez, sa ma bucur? are cineva de vanzare asa ceva?
nici sotzul nu ma ajuta e critic si nemultzumit, eu nu mai sunt bucuroasa langa el, nu vreau sa ma despart de el, n-as suporta sa nu mai fie langa mine, si stiu ca alt om ca el nu mai e.
asa ca trebuie sa gasesc in mine puterea de a fi bucuroasa sau macar cu chef de viatza.

dati-mi si mie niste exercitzii, ceva.

am sa revin multumesc mult de tot ca ati avut rabdarea sa imi parcurgeti delirul

numai fericire va doresc,






b

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

quote:
Originally posted by akella

quote:
Originally posted by ladyJ

quote:
Originally posted by claudela

Pentru mine maturitatea inseamna responsabilitate!

http://tt.lilypie.com/pYDdp3.png
http://s204.photobucket.com/albums/bb58/jidovuclaudia/





Subscriu claudela!

Si in plus as zice ca,maturitatea e atunci cand nu-ti mai permiti sa reactionezi ca un copil.Din diferite motive.

ladyJ



Lady, banuiesc ca te referi la faptul ca nu mai punem guma in parul colegei de birou si nici nu scoatem limba la un vecin nesuferit... Ca in rest... se mai intampla ca personaje trecute bine de 30 de ani sa-si odihneasca picioarele pe pereti (nu dau rezultate prea bune ceaiurile antiadipoase, ce sa fac), sa se tavaleasca pe covor cu cateaua familiei (si ea la respectabila varsta - pentru caini - de 8 ani) si sa dea iama prin borcanele de dulceata de cirese albe si de nuci verzi, aduse cu infinita grija de bunica personala, inca in putere... Ring any bells?
Eu sunt de parere ca-mi voi pastra intotdeauna o farama de copilarie in mine... Cand nu voi mai putea, atunci sigur voi fi deja moarta...

Ceea ce nu ne ucide ne face mai puternici.

http://community.webshots.com/user/miana_dragnea






da Akella,la aia ma refeream!Stii cum imi vine cateodata sa scot limba la diferite babutze?Da nu prea pot....bine,as putea,dar nu se face ca trebuie sa actionam matur

Si faza aia cu dulceata...stii tu....o fac in super secret!Asa,pentru placerea mea personala si copilareasca.Si picioarele mi le pun pe pereti..mama ce-mi place,dar tot asa,top secret!Lumea ma stie ca-s responsabila si matura,nu pot eu sa ma dau pe topogan si sa joc vati-ascunselea pe afara....
Bine,ma mai apuca uneori sa dau si eu niste suturi in mingea copiilor din parc,dar ma abtin...sau sa iau niste cirese din gradina nu stiu cui....vezi tu,daca iau acum cirese din gradina vecinului,fara sa-l anunt,se cheama furt...(ca si vecinul e matur)
De asta ziceam,atunci sunt matura cand nu mai pot actiona ca un copil....asa ca imi cumpar ciresele,nu la mai sterpelesc de la vecini


ladyJ

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns wonderful spune:

Draga mea Pitzi,nu cred ca ai probleme legate de maturitate ci de frustrari,neaimpliniri,zi-le cumvrei.Locuinta prea mica pt. toti,venitul nesigur al sotului,faptul ca nu mai are timp de tine si,din ce ai relatat,mai mult reprosuri auzi de la el care-ti arunca doar tie in carca neamplinirile voastre,toate duc la trecerea de la ras la plans.Mie, una, mi-ar fi venit damblaua sa sparg ceva,tu esti cuminte,inca.Maturi nu devenim la o anumita varsta,e ceva ce se face in timp.Tu,din ce ai spus,nu esti o rasfatata a sortii(ai destule probleme)deci te-ai maturizat,vrei-nu vrei.Vrei un spatiu in care sa nu va mai sufocati-si nu stii cand se va intampla minunea asta,vrei sa ti se dea atentie si sa ti se arate dragoste.Asta-i ce cred eu.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iuliana_2007 spune:

quote:
Originally posted by wonderful

Draga mea Pitzi,nu cred ca ai probleme legate de maturitate ci de frustrari,neaimpliniri,zi-le cumvrei.Locuinta prea mica pt. toti,venitul nesigur al sotului,faptul ca nu mai are timp de tine si,din ce ai relatat,mai mult reprosuri auzi de la el care-ti arunca doar tie in carca neamplinirile voastre,toate duc la trecerea de la ras la plans.Mie, una, mi-ar fi venit damblaua sa sparg ceva,tu esti cuminte,inca.Maturi nu devenim la o anumita varsta,e ceva ce se face in timp.Tu,din ce ai spus,nu esti o rasfatata a sortii(ai destule probleme)deci te-ai maturizat,vrei-nu vrei.Vrei un spatiu in care sa nu va mai sufocati-si nu stii cand se va intampla minunea asta,vrei sa ti se dea atentie si sa ti se arate dragoste.Asta-i ce cred eu.

Sunt de acord cu tine Wonderful.
Este si foarte important sa fi matur dar una peste alta dupa atata maturitate mai ai nevoie sa-ti trezesti si partea copilaroasa din tine.
Sunt foarte multe persoane(si aici vorbesc la modul general) care atunci cand nu sunt impliniti sufleteste,viata nu este tocmai roz,totul merge pe dos sa gaseasca multe defecte si sa aiba impresia ca tot ce se intampla in viata de zi cu zi a cuplului lor sa fie din cauza partenerului/partenerei pt ca nu trateaza problemele cu maturitate,parca nu sufera la fel de mult,parca nu se zbate la fel de mult si sunt o gramada de exemple.
Oricat de multi ani am trai pe pamant nu o sa fim niciodata de ajuns de maturi pt ca pana una alta suntem oameni.De ce am mai avea nevoie de altcineva cand este vorba de a lua o decizie daca suntem maturi pt ca dupa cum am citit maturitatea implica decizie,responsabilitate...
Eu cred ca e bine sa discuti cu sotul tau si ar trebui sa ii spui si ceea ce nu iti convine tie la el sa-i arati ca esti destul de matura,comunicarea este cea mai importanta in relatie.
Nu este de ajuns sa-ti "strige" cineva ca nu esti matur daca nu iti spune ce vrea cu adevarat de la tine.Este ca si cum i-ai spune copilului tau ca esti pedepsit fara sa nu ii spui de ce.
Sper ca m-am facut inteleasa si ca nu am aberat.Mai am multe de invatat,inca sunt la inceput de drum si pot sa spun ca sunt foarte matura cu toate ca drumul meu spre maturitate a avut multi tepi.



"Oamenii nu pot fi judecati dupa ceea ce spun altii despre ei, dar iti poti face o parere destul de corecta despre ei daca ii asculti ce spun ei despre altii."


poze

Mergi la inceput