ce este maturitatea?

slimatei spune:

quote:

---

Originally posted by iuliana_2007

quote:

---

Originally posted by wonderful

Draga mea Pitzi,nu cred ca ai probleme legate de maturitate ci de frustrari,neaimpliniri,zi-le cumvrei.Locuinta prea mica pt. toti,venitul nesigur al sotului,faptul ca nu mai are timp de tine si,din ce ai relatat,mai mult reprosuri auzi de la el care-ti arunca doar tie in carca neamplinirile voastre,toate duc la trecerea de la ras la plans.Mie, una, mi-ar fi venit damblaua sa sparg ceva,tu esti cuminte,inca.Maturi nu devenim la o anumita varsta,e ceva ce se face in timp.Tu,din ce ai spus,nu esti o rasfatata a sortii(ai destule probleme)deci te-ai maturizat,vrei-nu vrei.Vrei un spatiu in care sa nu va mai sufocati-si nu stii cand se va intampla minunea asta,vrei sa ti se dea atentie si sa ti se arate dragoste.Asta-i ce cred eu.

---

Sunt de acord cu tine Wonderful.
Este si foarte important sa fi matur dar una peste alta dupa atata maturitate mai ai nevoie sa-ti trezesti si partea copilaroasa din tine.
Sunt foarte multe persoane(si aici vorbesc la modul general) care atunci cand nu sunt impliniti sufleteste,viata nu este tocmai roz,totul merge pe dos sa gaseasca multe defecte si sa aiba impresia ca tot ce se intampla in viata de zi cu zi a cuplului lor sa fie din cauza partenerului/partenerei pt ca nu trateaza problemele cu maturitate,parca nu sufera la fel de mult,parca nu se zbate la fel de mult si sunt o gramada de exemple.
Oricat de multi ani am trai pe pamant nu o sa fim niciodata de ajuns de maturi pt ca pana una alta suntem oameni.De ce am mai avea nevoie de altcineva cand este vorba de a lua o decizie daca suntem maturi pt ca dupa cum am citit maturitatea implica decizie,responsabilitate...
Eu cred ca e bine sa discuti cu sotul tau si ar trebui sa ii spui si ceea ce nu iti convine tie la el sa-i arati ca esti destul de matura,comunicarea este cea mai importanta in relatie.Nu este de ajuns sa-ti "strige" cineva ca nu esti matur daca nu iti spune ce vrea cu adevarat de la tine.Este ca si cum i-ai spune copilului tau ca esti pedepsit fara sa nu ii spui de ce.
Sper ca m-am facut inteleasa si ca nu am aberat.Mai am multe de invatat,inca sunt la inceput de drum si pot sa spun ca sunt foarte matura cu toate ca drumul meu spre maturitate a avut multi tepi.

"Oamenii nu pot fi judecati dupa ceea ce spun altii despre ei, dar iti poti face o parere destul de corecta despre ei daca ii asculti ce spun ei despre altii."

poze

---

cred ca fetele au spus cam tot ce era de spus....
as vrea sa mai adaug doar un lucru de la mine....si pt. ca nu inteleg...sau poate ca eu sunt mai "norocoasa" dupa cum spun altii....

totul are un inceput...am mai observat asta si la alte cupluri...totul porneste de la ceva...de la acel ceva care scartiei...nu credeti ca ar trebui cautat..inteles..de la ce a pornit totul?...daca era asa de la inceput sau cu timpul,usor,usor incepe sa se destrame povestea de dragoste...dar de la ce? tb cautat motivul..din senin nu vine...si eu banuiesc niste motive.....

vorbesc la generalsublinez ca sa se inteleaga...

eu l-am luat( de sot)pt.ca,.... etc,etc....cand ne-am castorit era miere si lapte...nu l-am vazut ca eram orbita de dragoste ...si mi-era drag sa fac totul pt. el, eram mai tanara si nu-mi trebuia mana lui de ajutor...dar cu timpul am observat ca nu mai pot face fata...si imi tb acea mana de ajutor, dar pt ca nu l-am implicat niciodata in treburile casnice este imposibil sa-i impun asa din senin ca el doar saracul..n-are nici o vina si nici macar nu i-ar fi trecut prin cap ca el ar tb vreodata sa se implice si reactioneaza cum reactioneaza....
a doaua faza....cand l-am luat, imi dadea o mana de ajutor...cu timpul si cu venitul copiilor...el tb sa munceasca mai mult si tu sa iti petreci m.mult timp pe acasa cu treburile ,crescutul si educarea copiilor,indiferent daca ai si tu un job sau nu...totul devine din ce in ce mai monoton( in casa si mai ales pt tine) ...nu mai ai timp, nu-ti mai ajunge timpul,sau pur si simplu nu-ti mai vine, nu-ti mai poti permite sa ai si tu pasiunile tale..sau macar sa iesi cu alte fete la un suc)..cu atatea pe cap.. sa mai faci o pauza sa te detasezi de rutina de zi cu zi..de probleme care apar in fiecare zi mai mari...si la care voi doi vb doar printre randuri ..relatia e raceste...de distanteaza..el vine tarziu..tu esti deja franta de oboseala din ziua respectiva, din ce in ce nu se mai comunica, de mana de ajutor(de la el) nu se mai vorbeste caci el vine tarziu si nu mai arte chef...desi poate nu a muncit toata ziua.. .
de multe ori e posibil sa intarzie nustiu pe unde doar ca sa ajunga cat mai tarziu acasa sa nu-i mai rupi...
sau sa vine si sa se tolaneasca la TV sau sa-si vada de pasiunile lui caci el si-a facut datoria pe ziua respectiva(caci tu nu mai ai voie de pasinile tale, ca doar ai facut copii singura)...doar a adus bani acasa si saracul e obosit...si tu in toate astea nu ai nici un cuvant de spus caci daca spui ceva, poate iesi cu scandaluri si scantei...
..."da' ce: nu stiai la ce te-ai inhamat?", cu toate ca la inceput lucrurile mergeau strong...erau roz...

ceea ce ma indigneaza pe mine e: daca la inceput totul e bine...ce face pe parcurs ca lucrurile sa se schimbe? de ce tu tb sa ajungi sa te simti cu te simti ..si de de relatiile se duc de rapa?de ce se destrama totul...cine e devina..daca tot el munceste..tu muncesti nu e nimeni iresponsabil(nici unul din doi)...cum se ajunge la asta?....

de ce el are voie sa strambe din nas si tu nu? nu te lasa inima sa le lasi de prapastie pe toate si sa faci o pauza?...sa scoti din priza robotul?... da de ce?.. el are voie sa mearga la bere cu colegii si tu nu?..tu esti mai responsabila da de ce ai fi?...
ori tu nu muncesti (poate mai mult ca el)...si zi de zi aceleasi treburi...
pe mine asta ma enerveaza cand aud aceste chestii...eu sper sa nu ajung niciodat la stadiu de monotonie....desi cateodata mi le simt in spate dar alung repede...nu vreau sa cad in depresie...dar poate asa incepe totul....si daca asta inseamna. ..eu ma las de meserie...eu totusi cred ca fiecare trece prin momente bune si rele...mai grele si mai usoare....totul e sa nu se transforme intr-o obisnuinta sau sa incercam macar noi sa nu le lasam de la inceput sa se transforme...
caci(parerea mea) oricat de obosit ar fi "el" un pic de ajutor trebuie sa-ti dea...ok, muncesti f. mult... nu ai timp sa faci ceva prin casa..nu-i nimic fac eu ..tu macar pastrezi...dar daca vrei si-ti mai arde de mancat ma ajuti sa curati cartofi sau sa tai ceapa ca doar vrei sa manaci...si eu am venit de la munca..si pe deasupra am mai si aspirat si sters praful in casa, am spalat vasele,etc...si chiar daca stau acasa intotdeauna o femeie isi da de facut(acum scuzati-ma da'depinde si de femeie..)si oricum seara nu-i mai arde de nimic caci nu sta cu mainile in san...si munca de femeie cand se termina?....si numai pt. asta cred ca ar tb sa fim respectate si rasfatate...sa nu mai vorbim de altele cat suntem de utile(si inteligente) chiar si cand putem sa le dam un sfat sa o idee in munca lor sau in problemele lor...

si asa as putea sa ma lungesc dar v-am plictisit prea mult.... erau asa niste....daca tot se vb de astea...

sa dea Domnul sa avem casnicii fericite!

akella spune:

Oho, pai din cate citesc semnul de intrebare cu privire la gradul de maturizare nu e la tine, draga mea, ci la sotz... Asta doar daca nu s-a maturizat in stilul secolului al XIX-lea, cand barbatul era buricul universului, iar femeia doar o chestie utila...
Te rog sa ma ierti daca vorbele mele jignesc. Nu asta e intentia mea. Iti vorbesc din propria experienta cu un barbat aproape la fel cu al tau... Mi-au trebuit cativa ani sa-i scot fumurile din cap, ani in care eu le-am facut pe toate si, pe deasupra, mai si inghiteam tot felul de... Never mind. In prezent, dupa lupte seculare , ne ocupam amandoi si de casa (de servici este subinteles): el da cu aspiratorul si cu mopul, eu sterg praful si curat bucataria si baia; el toaca legumele si taie carnea, eu pregatesc mancarea; el isi calca pantalonii si, ocazional, cate o camasa, eu calc toate celelalte... Slava Domnului ca de cand vorbeste pitica se ocupa si de ea... Pana acum zicea ca-i obosit si ca-l enerveaza miorlaielile copilului... Acuma fata e marisoara si e scai de ta-su...

slimatei spune:

ce bine, ca mai sunt si cazuri din astea...si ce ma bucur cand aud... deci se poate!pacat ca procentualul e mult prea mic...dar nu credeti ca functioneaza "cum il educi asa il ai?" si "cum iti asteni asa dormi"?

mai sunt valabile vorbele babelor?

Stefania20 nu vreau sa stiu sexul lui bb, vreau doar sa stiu ca e bine....
Cred in puterea lui Dumnezeu! nu am de ce sa fiu stresata...
nu am fost niciodata un manechin & foto cu burtici

akella spune:

Stefania ai dreptate. Si sunt adevarate si vorbele babelor. Insa eu nu am vrut sa ma resemnez si m-am zbatut pana l-am facut sa inteleaga ca nu numai registrul de stare civila cere doua semnaturi, ci intreaga viata casnica are nevoie de doua contributii, ca altfel nu mai e viata in doi, ci fiecare cu papucii ma-sii... Scuze de papuci...
Iar replica aceea "Ce, nu stiai ce asteptari am de cand m-ai luat?" are doua taisuri... Si eu i-am servit-o la timpul potrivit. In sensul ca-si putea angaja o menajera care sa-i si gateasca, iar fete pentru exercitii la orizontala se gasesc, ca doar nu-i schiop sau chior... Despre mine stia de cand m-a cunoscut ca am o educatie si vederi moderne... Asa ca n-a avut succes sa-mi impuna preceptele maica-sii... "Locul femeii e in casa, la oale, rufe si scutece..." Serios?

slimatei spune:

trebuie sa fii o femeie....nu as putea sa exprim exact " cu capul pe umeri", "puternica" ,care pune punctul pe "i" sau cre stii ce vrei de la viata....imi place... sunt putine ca tine... alceva nu mai comentez ca nu-si are rostul....poate ai sa intelegi tu...

Stefania20 nu vreau sa stiu sexul lui bb, vreau doar sa stiu ca e bine....
Cred in puterea lui Dumnezeu! nu am de ce sa fiu stresata...
nu am fost niciodata un manechin & foto cu burtici

anamaria spune:

b ...

ce sa-ti zic, raspunsuri la intrebari si definitii ai primit, nu cred ca e cazul sa repet - oricum ar trebui sa zic din teorie, din carti... asa ca o sa-ti spun doar: bun venit in club!

sunt si eu copilaroasa, zapacita, imatura... desi am 9 ani de casatorie si vreo 15 de viata in 2, desi am 2 nazdravani pe care cu mai multa sau mai putina maturitate ii cresc de 7/ resp 4 ani...

nu m-am mai gandit de mult la asta: sunt sau nu matura?!
nu prea cred, mai ales NU cand ma dau pe topogan cu copiii, cand ii fur pantalonii barbatului care facea baie in picina gol... , cand ma dau in leagan sau ma balacesc... cand mananc inghetata la 11 noaptea...

dar ma simt suficient de matura cand iau salariul, cand fac liste de cumparaturi pt super-market si vin apoi acasa cu de 2-3 ori mai multe lucruri, cand spal si fac mancare, cand le dau copiilor raspuns la intrebari fara raspuns...

cred ca pana la urma totul e ok cata vreme te simti bine in pielea ta!
eu am fost dintotdeauna asa, si daca il apuca vreo criza pe barbat ii spun ca asa s-a indragostit de mine, sunt la fel, sa fie asadar fericit ca... nu m-am schimbat!

cat despre locuinte prea mici... la noi e fix invers: eu sunt constransa pe undeva (sau, zice el, ma las constransa ) sa stau in apartamentul actual, care are doar 2 camere si care lui de vreo 2 ani a inceput sa i se para sufocant, unde mai pui ca la toamna incepem scoala?!

asa ca eu i-am spus parerea mea: unii stau cu cate 3-4 copii in garsoniera si totusi copiii aia sunt olimpici pe la scoala, asa ca eu una nu vad de ce graba de a ne muta in situatia data... dar daca totusi pt el asta este o prioritate, sa se zbata cat o vrea si daca gaseste ceva ffff aproape de apartamentul actual, care sa ne placa si sa ne si permitem... eu sunt de acord sa ne mutam!

ma gandesc ca asta e pe undeva un compromis la care puteti ajunge si voi, daca totusi nu mai poti asa, cauta un apartament, faci un credit si va mutati; el va avea un birou central in care sa lucreze fara tine + cupil pe cap, dar va trebui sa se arate cat de matur si responsabil este in a participa efectiv la cheltuieli si la economii!

ca veni vorba, si sper ca asta sa fie ultima idee care imi vine ca am scris deja un roman, din toata povestea asta cu acuzatii si cusururi pe care ti le gaseste el, singurul care ma deranjeaza cu adevarat este ca tu nu reusesti sa strangi bani! si ce daca??? tu reusesti, totusi, sa faci o multime de lucruri... de ce nu economiseste el, cel matur si responsabil???
(al meu face el economii, fiinda la cat de matur este s-a prins ca eu stiu doar sa cheltui... cu eficienta maxima!!! nu sunt risipitoare, dar ma pricep de minune sa gasesc utile 1 milion de chestii fara de care putea am trai bine merci' !)


_
ANAMARIA, o mami ca in filme:

Nascut pe 4 iulie (2000) si

Vineri, 13 (iunie, 2003)

poze cu frumosii mei (si nu numai )
************************
DRAGOSTEA NU INSEAMNA DOI OAMENI CARE SE PRIVESC UNUL PE ALTUL, CI DOI OAMENI CARE PRIVESC IN ACEEASI DIRECTIE ! Antoine de Saint-Exupery

cmirela35 spune:

Sorry,nu am citi toate postarile...,dar promit sa o fac deseara sau dimineata cand dorm copiii...
Maturitatea dupa cum o vad eu....
Sa stii sa treci prin perioadele dificile din viata si sa gasesti totusi un liant...
Sa stii cum,cand,si cine merita atentia si respectul tau...
Sa stii cand si de ce sa te bucuri...
Sa apreciezi fiecare realizare...
SI,practic...SA STIM CAND SA FIM COPII(nu luati drept strigat sau insulta majusculele)

cmirela35 spune:

Si cu toate astea,ramane in fiecare putin din copilarie...Nimeni,cre eu,nu este in totalitate matur...Poate mai linistit,mai calculat...,dar si putina infantilitate...