Nu ma mai descurc cu mama!

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns lalilu spune:

Hai sa va spun si eu cum stau lucrurile cu mama. Noi din pacate stam cu parintii mei, in apartamentul lor pe care noi l am renovat si utilat cu de toate. Deocamdata, pt urmatorii 2 ani situatia noastra locativa nu se va putea schimba. Avem 2 copii, unul de 8 ani si unul de 1 an. Toate bune, dar...Mama, ma ajuta...atat cat poate asa zice, adica face piata si mancare. Atat!!Ok, e un real ajutor, dar eu am nevoie de mai mult, vreau sa ma intorc la serviciu. Ea zice ca nu poate sa aibe grija de 2 copii. Buun, poate ca asa e. Am zis ca iau pt cel mic o bona..Vaii.. "BONA? Aici? In casa mea?! Niciodata! Sa va duceti la dracu cu ea cu tot!" E, ce ziceti? Nici nu vrea sa stea cu ei, nici sa aduc bona. Asta in cond in care eu si sotul meu sustinem financiar total, toata casa, caci parintii mei la 56 de ani sunt prea tineri pt pensie si prea batrani sa se mai angajeze. Mereu imi zice, ca daca am vrut copii, sa i cresc, ce " eu ti am zis sa nu i faci!"Asta in cond in care mama nu e bolnava, are e adevarat o tensiune oscilanta dar pe care o tine in frau si nu i a creat probleme.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns wonderful spune:

Si ce speri ca se va schimba in 2 ani?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bird70 spune:

Te lasi santajata de mama ta. Eu as spune: uite cum sta problema, eu am nevoie de o bona pentru ca vreau sa ma intorc la lucru. Daca in casa ta nu se poate atunci va trebui sa ma mut. Cum crezi ca va veti descurca in cazul in care ne mutam?

Dar chiar, de ce nu va mutati la casa voastra?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

quote:
Originally posted by lalilu

Hai sa va spun si eu cum stau lucrurile cu mama. Noi din pacate stam cu parintii mei, in apartamentul lor pe care noi l am renovat si utilat cu de toate. Deocamdata, pt urmatorii 2 ani situatia noastra locativa nu se va putea schimba. Avem 2 copii, unul de 8 ani si unul de 1 an. Toate bune, dar...Mama, ma ajuta...atat cat poate asa zice, adica face piata si mancare. Atat!!Ok, e un real ajutor, dar eu am nevoie de mai mult, vreau sa ma intorc la serviciu. Ea zice ca nu poate sa aibe grija de 2 copii. Buun, poate ca asa e. Am zis ca iau pt cel mic o bona..Vaii.. "BONA? Aici? In casa mea?! Niciodata! Sa va duceti la dracu cu ea cu tot!" E, ce ziceti? Nici nu vrea sa stea cu ei, nici sa aduc bona. Asta in cond in care eu si sotul meu sustinem financiar total, toata casa, caci parintii mei la 56 de ani sunt prea tineri pt pensie si prea batrani sa se mai angajeze. Mereu imi zice, ca daca am vrut copii, sa i cresc, ce " eu ti am zis sa nu i faci!" Asta in cond in care mama nu e bolnava, are e adevarat o tensiune oscilanta dar pe care o tine in frau si nu i a creat probleme.


Inca o mama la care se vede "iubirea" cu ochiul liber


Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns miria_cristina spune:

Mai, ma inscriu in clubul tristetilor materne.

Sunt atatea de povestit despre, saraca mama, de mai bine nu incep.

Pe mine, ce ma doare cel mai tare si cand zic pe mine ma refer si la sotul meu, este ca mama nu participa cu nimic in viata nostra. Nu-i simt prezenta. S-a instrainat.

Da, am un vagon de explicatii pe care mi le-am dat singura ca sa o inteleg si sa-i gasesc scuze, dar sufar enorm pe chestia asta.

Nu o putem face sa se urneasca din, comoditatea, blazarea, depresia sau ce-o avea ea.

Nici macar nepotica ei n-o face sa vina s-o vada. Ne-am mutat aproape de ea crezand ca-i va fi mai usor, dar tot degeaba.

Ma doare cum nu puteti sa va imaginati cand o aud pe Damiana vorbind cu telefonul de parca mamaie ar fi la celalalt fir sau cand striga prin casa: "Vie a mamaie!", adica sa mergem la mamaie. Apoi, singurica isi spune: " Nu mamaie, mamaie nani".

Uneori am senzatia ca ma uraste si nu poate sa mi-o spuna in fata, dar ar vrea sa o las definitiv in pace.

Dar chestia este ca nu i-am facut niciodata nimic, nu am gresit in fata ei cu ceva, iar sotul meu este prietenos si chiar insistent cu ea sa se simta bine.

Nimic!





Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cristiama spune:

Lalilu,

Ai tai sunt prea batrani ca sa mai lucreze? Asta pt ca voi ii sustineti finaciar. Daca ar incepe sa nu-si poata plati intretinerea, mancarea, medicamentele, ar descoperi brusc ca pot sa lucreze!

Cunosc o gramada de doamne de 50-60 de ani plecate sa vada de batrani in strainatate, sau care fac menajul cuiva in Romania, sau vad de copii.

Eu nu iteleg de ce tu stai cu ei. Probabil ca ai putea plati linistita chirie din banii cu care ii intretii.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lucia52 spune:

Lalilu,
Sincer, imi pare tare rau de cum se poarta mama ta cu tine! Cum sa-ti zica asa ceva? O mama care-si iubeste cu adevarat copilul este in stare de orice pentru binele lui. Poate ca ii este greu, sunteti cam multi... mancare, piata, curatenie... dar, am inteles ca vrei sa o ajuti, sa aduci o bona pentru cel mic... Nu e de acord! Egoism? Gelozie? Problema este, ca nici o bona n-o sa poata sta cu ea... O sa-i faca zile fripte. Solutia ar fi sa gasesti o persoana iubitoare de copii dispusa sa ingrijeasca copilul la locuinta ei.
Mult succes!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lalilu spune:

Fetelor, nu stiu ce sa fac. Daca ne am muta cu chirie ne ar fii greu, in sensul ca nu stiu dc am face fata cheltuielilor. Si pe de alta parte, indiferent cum sunt ai mei, n as putea nicidata sa i las balta, sa stiu ca n au de mancare sau traiesc in lipsuri mari.Cred ca e de datoria mea sa i sustin, ca si ei m au crescut, m au tinut in facultate, si au fost parinti buni.Nu stiu ce se intampla acum cu ei, poate de vina e varsta, asa ciufuti si rautaciosi s or face toti la un mom dat? Oricum m am hotarat sa iau bona pt cel mic, indiferent ce va zice, o voi pune in fata faptului implinit. Am mai avut de atunci o discutie cu ea, i am spus ca asta i situatia, ca la cati bani am bagat in casa asta oi avea si eu dreptul sa hotarasc cine mi vine in casa. Tacea, nu mai zicea nimic...Dar nu m am asteptat niciodata sa mi zica as cuv, nicidata n a mai vb asa cu mine, am plans e m am umflat toata noaptea.. Asta e, va tin la curent. pupici!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns uricarudiana spune:

BUNA! SUNT NOUA PE ACEST FORUM SI NU PREA AM CE SA COMENTEZ LA ADRESA MAMEI. NE INTELEGEM BINE, DAR EU IMI DORESC MULT UN COPIL. ASTA E, MI-AM DORIT CRED CA DE CAND MA STIU. NU STIU DE CE... EU SI PRIETENUL MEU FACEM NUNTA IN OCTOMBRIE ANUL ACESTA. SI AS VREA APOI SA FAC UN BB. DAR MAMA ZICE CA SA STAU SA VAD DE CASA, SA IMI CUMPAR O LOCUINTA ETC. MENTIONEZ CA SI EU SI VIITORUL SOT AVEM SERVICII STABILE ( EU SUNT PROFESOARA SI EL LUCREAZA LA POL. PRIMARIEI). DECI: CE CREDETI: UN COPIL AR TREBUI SA VINA NUMAI DUPA CE AI REALIZAT TOATE CELELALTE, ADICA CARIERA, CASA, MASINA. OARE ASA E? AM 24 ANI SI NU STIU DE CE DAR PARCA NU MA SIMT STAPANA PE MINE SA IAU DECIZII FARA SA STIU CA MAMA NU AR FI DE ACORD CU MINE.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bird70 spune:

quote:
Originally posted by lalilu
Daca ne am muta cu chirie ne ar fii greu, in sensul ca nu stiu dc am face fata cheltuielilor.

Dar ai fi libera, LIBERA sa faci ce vrei tu, sa aduci in casa pe cine vrei tu, sa gatesti la 1 noaptea in chiloti sau sa stai in sufragerie pe canapea in pijama toata ziua. Nu stiu cum sunteti voi dar eu de la 16 ani numai asta am visat, sa am locul meu unde sa fac ce vreau eu si cum vreau eu. Si parintii mei au fost extraordinari, nu am ce sa le reprosez. Atat de grozavi au fost ca mi-au luat apartament si m-au lasat sa ma mut acolo la 18 ani si m-au ajutat financiar pe timpul facultatii pana m-am pus pe picioare. Nici nu pot sa-mi imaginez sa locuiesc undeva unde altcineva face reguli , nu stiu cum va descurcati voi. Probabil ca mi-as lua lumea-n cap si as prefera sa stau intr-o camera cu chirie undeva. Dar sa fiu in situatia in care eu sustin financiar toata casa si sa mi se faca figuri , nope....nu cred ca ar merge cu mine.

Mergi la inceput