Nu ma mai descurc cu mama!

uricarudiana spune:

mai pune si tu sare pe rana!!!!!
ce bine ar fi sa fie la fel pt toti!!!
dar din pacate unii mai trebuie sa treaca si prin situatii de tot .... pana sa ne realizam

bird70 spune:

quote:

---

Originally posted by uricarudiana
AM 24 ANI SI NU STIU DE CE DAR PARCA NU MA SIMT STAPANA PE MINE SA IAU DECIZII FARA SA STIU CA MAMA NU AR FI DE ACORD CU MINE.

---

In viata ta cand iei decizii numai sotul tau conteaza daca este sau nu de acord. Eu asa gandesc. Am luat decizii cu care parintii mei nu au fost de acord la varste mai fragede. Parca parintii mei au fost incantati ca am plecat de acasa la 18 ani, dar nu au avut incotro, daca nu ma aranjau ei ma mutam in camin sau inchiriam o camera undeva. Eram atat de hotarata sa ma mut incat nu au putut decat sa ma sustina (destepti parinti ). Si nu am plecat de rau ce mi-a fost ci pentru ca vroiam sa fiu libera si nu conta daca asta ar fi insemnat sa mananc paine cu sare (am facut si asta ocazional ). Am facut un copil la 19 ani si nici asta nu a fost exact o idee buna in viziunea parintilor mei dar si aici au actionat exemplar sustinandu-ne atat cat au putut. Nici al 2-lea copil venit intr-un moment 'intens' din viata noastra sau plecarea la capatul lumii nu au vazut-o ca pe o alegere potrivita mai ales ca puteam sa ne stabilim legal in Europa unde aveam si rude, dar din nou au spus: voi stiti mai bine! e viata voastra!

In final e vorba de alegeri, parintii mei au ales sa creasca un copil independent, cu pareri proprii si care sa fie capabil sa se descurce in viata. Sunt sigura ca au fost momente cand au regretat asta . Eu am ales sa fiu libera inaintea confortului si sigurantei date de casa parinteasca, mi-a fost foarte greu cateodata dar nu am absolut nici un regret. Incerc sa imi cresc copiii sa fie independenti si sa stie ce vor. As considera un esec al meu ca mama daca as avea copiii acasa dupa 20-22 de ani. Nu pentru ca vreau sa scap de ei ci pentru ca nu vreau sa-i vad agatati de fusta mea incapabili sau lipsiti de dorinta de a trai o viata dupa propriile reguli.

uricarudiana spune:

multumesc pt raspuns!
ai dreptate si sunt si eu la fel. dar ce te faci cand nu ai parinti la fel ca ai tai? ce te faci cand atunci mergi acasa la ai tai si ei mereu au ceva de obiectat, mai ales mama care nu e de acord cu nimic daca nu e cum vrea ea?
sunt si eu independenta, ca si eu dupa facultate am plecat cu viitorul meu sot de acasa si am stat intai cu chirie, apoi am ajuns la soacra mea in apart ca nu ne descurcam asa de bine. ( ea sta la tara, aici nu e decat cumnatul meu si noi in apart. de 3 cam.)
intreb si eu oare cand e momentul sa faci un bebe?

MissParker spune:

Momentul sa faci un bebe este cand dispare cumnatul din apartamentul vostru.

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

lucia52 spune:

Uricarudiana, bebelusul sa-l faci cand esti tanara, adica acum... mai tarziu apar probleme. Chiar daca mama nu este de acord, cand o sa-si vada nepotul, o sa fie foarte fericita... o sa-l creasca si o sa-l iubeasca foarte mult.
Succes!

uricarudiana spune:

buna dimineata! nu mai e nimeni sa ne impartaseasca din probleme?
sa aveti o zi buna!!!

marcellinna spune:

Care zi buna?!
Eu una nu mai poooooooot! Gata s-a terminat rabdarea si buna vointa si intelegerea si tot.Sunt stoarsa de vlaga.
Am inceput sa iau distantza si sa nu mai fac nimic decat strictul necesar.Am terminat si doza de optimism de multa vreme.
Asta nu mai e viata sa fii vampirizat efectiv de o persoana pe care o ingrijesti ii faci toate poftele ,o sustii in tot si in toate stie ca esti singura fiinta ce-i sta aproape si trage de pe tine sapte piei pe zi.
Fetelor sunt parinti si parinti,unii aflati in dificultate stiu sa-si pastreze demnitatea ,sa calculeze cu sufletul pana unde se pot intinde cu cerintele si stiu si ceea ce nu pot pretinde, altii nu!

A mea soacra de exemplu,nimic de contestat are nevoie de ingrijiri si sustinere nimeni nu contesta dar pe mine efectiv m-a terminat.

M-am imbolnavit pe bune,am ajuns sa nu mai am pofta de viata,dorm putin si prost,nu mai tin minte ultima data cand am dormit 6 ore la rand.Dorm doar cate 3-4 ore dupa care ma trezesc mai trag cate un pui de somn de doua ore si apoi iar o iau de la capat cu cate o zi infernala in care ma toaca.
De la o vreme am tahicardii,ametesc asa din senin,nu mai reusesc sa ma controlez si rabufnesc.
O spal,ii fac de mancare,umblu de bezmetica pe la toti medicii pt tot soiul de simptome unele reale altele inchipuite(daca ar fi dupa ea as sta juma de zi pe drumuri la supermarketuri si alta jumatate in fata aragazului iar noaptea cu nasul in carti de specialitate sa gasesc elixirul vietii fara de moarte).
Nu-mi da un pic de pace de nicio culoare.
E vesmic nemultumita.Credeti-ma fetelor ca am intalnit batrani care doar o zecime din ingrijiri si atentii daca ar fi primit din cat primeste soacra mea, ar fi pupat si urmele pasilor celor care le-ar fi acordat.
Asta? Nimic in sfanta lume nu-i ajunge si nu-i destul de bun pt ea.
Si-a terorizat toti fiii cu pretentiile pe care le are, intr-atat incat e jenant de evident cat de trase de par sunt vizitele lor(din ce in ce mai rare la ea).
Sa nu mai vorbim de mine.Cumpar alimentele care-i plac ma straduiesc sa gatesc asa cum ii place ei(inutil sa mai spun ca tre sa gatesc mereu cate doua trei feluri ,nu de alta dar mai am si o fata si un sot),daca ati vedea frigiderele(sunt doua) noastre ati fi invidioase,am vesnic fructe de calitate optima cate 4-5 sortimente,sa nu mai vorbesc de alimente toate de calitate super.
Deseori mi s-a facut rusine cand vedeam cate un reportaj despre foamea in lume.
Ea...ba sunt acre,ba sunt crude,ba prea coapte ,ba nu-s de sezon,ba unele de ce le-am cumparat daca-s de import ca vrea doar productie autohtona si "cireasa de pe tort" ma mai tot purica de cat au costat de ce n-am mai umblat un pic sa vad si alte locuri ca-s prea scumpe.
Ea care n-a mai iesit sa faca piata de ani de zile STIE (nu-i bai ca multe aprozaruri si-au schimbat destinatia si acum vand de ex chiloti)ca acolo si-acolo sunt fructe asa si-asa si le descrie de parca ar fi din gardina raiului.
Oooo sa nu credeti ca n-am incercat sa fac miscarea sa trimit fiii ei sa-i cumpere cai verzi pe pereti ce cere ea.
I-am rugat frumos sa-mi cumpere carne pt mama lor(bineinteles a strambat din nas de fiecare data,ba nu-i destul de frageda,ba are gust ciudat si dulcis in fundo...nu-i place culoarea),produse de patiserie(nu sunt ca cele de pe vremea mea,nu-s destul de dulci,nu-s destul de coapte,nus destul de ....),mezeluri (nu-s destul de condimentate sau sunt prea condimentate,n-au gust nu-s bune...dar vrea mezeluri sa mai umblam la dracu-n praznic sa-i mai cautam),branzeturi(nu-s destul de stagionate,nu-s de calitate ,sunt prea moi ori prea dure).

Trebusoara asta a mers o vreme uite tot asa cu lamentele de tot soiul.Intr-un timp sotiile lor ii trimiteau de mancare gatita deh ca eu nu-s italianca sa fie ca au gatit-o ele care stiu mai bine decat mine(desi toti din familie ma lauda ca am invatat sa gatesc repde exact la fel de bine mancarea lor)nici aia nu era buna.
Ajunsi la punctul asta,fiii ei, pe rand s-au lamurit ca nu se poate,mama lor e efectiv nemultumita si nici mana cereasca n-o multumeste.

Dupa ce ai fost la cumparaturi,ai cheltuit bani energie si benzina,ai cheltuit bani seriosi sa cumperi de toate cele bune,le-ai purtat acasa,le-ai gatit iti vine ea ca nu-i place asta dar nici ailalta si in loc sa ma pun sa mananc linistita tre sa inventez altceva ca deh...cum sa ramana nemancata.

E in scaun cu rotile pt ca are artrita,nu e paralizata dar e si obeza si nu intelege ca ar trebui sa nu se ingrase.Vesnic imi cere mancaruri ce ingrasa,mananca atat cat fiusu ce face munca fizica cate 10 ore pe zi si se plange ca ea mananca putin.Dar pe bune si atat de convingator de-mi venea sa intru-n pamant de rusine cand odata doctorita inainte de a iesi pe usa imi zice "doamna dati-i sa manance".Le-am spus fiilor ei ce-a zis mama lor si astia au cam certat-o ....apoi a fost vina mea ca o vreme ei au refuzat sa vina sa o vada.

Acum eu nu ma plang ca tre sa o spal sa o imbrac si alte de-astea,dar efectiv ma TOACA marunt sistematic cu rahaturi(scuzati-mi exprimarea)si nu intelege ca nu ar trebui sa faca asta.
Am umblat de bezmetica sa-i alegem un alt scaun cu rotile,i-am luat fetelor ca sa zic asa mercedesul scaunelor cu rotile,de calitate,captusit cu burete si material antialergic,se poate modifica usor si poate sa stea, sa umble cu el prin casa sa-i dea spatarul la asa nivel ca sa poata si dormi in el daca fix n-are pofta sa se puna-n pat in timp ce se uita la tv in fine.
Nu-i bun, il vrea mai scund,l-a dus unul din fiii ei la modificat,nici asa nu-i bun ca ei nu-i place senzatia ce i-o da captuseala la coapse cand se aseaza.I-am facut o husa noua ...nici asa nu-i bun ca nu e obisnuita cu el.
Spatamana trecuta i s-a rupt o roata la celalalt sacun cu rotile (de productie cand era bunicamea fata) nu mai gasim roti sa le inlocuim si am invitat-o sa-l foloseasca pe asta nou.
Sa nu va povestesc cate povesti face....ba ca-i asa ba ca-i pe dincolo,ba ca eu ar trebui sa cumpar un baby-phon sa ma duc cu ea noaptea in baie ca n-are curaj sa circule cu noul scaun...asa vreo doua trei luni pana se obisnuieste si o spune cu o seninatate dezarmanta.Cand i-am spus in urma cu UN AN sa inceapa incet incet sa se obisnuiasca si cu mersul noului scaun a durut-o in cot sa ma asculte,nici nu s-a sinchisit.Da dragele mele scaunul e cumparat de un an jumate si de un an e gata scaunul ei adaptat la cerintele ei si nu l-a vrut pur si simplu din comoditate.
Acuma se plange la tot pasul si de treaba asta si eu nu mai am nervi sa o inghit .
Le-am povestit(dar stiu ei si fara sa le spun eu)fiilor ei ce face si trag din umeri,nu mai o intelege nimeni.
Are companie IN FIECARE ZI cate o prietena de varsta ei...fetelor mor incet cand o aud cum isi blameaza fiii ce efectiv se fac in patru sa-i fie ei bine si in general pe oricine face ceva pt ea.E vesnic nemultumita.
N-ai sa auzi din gura ei odata ca e multumita de cat i se face si aduce.Cateodata mai face cate un efort si multumeste dand impresia ca in sfarsit ai reusit sa o multumesti,dar ajunge sa iesi pe usa ca o auzi cum bombane " uite si la fraierul/a asta ce mi-a adus...da ce astea-s..."
Saptamana trecuta n-am mai rezistat,eram la masa si m-au apucat toate furiile.Sa nu va spun ca sunt ani de cand n-am mai avut un pranz linistit,uneori refuz sa mananc zic ca nu mi-e foame si mananc dupa ce ea pleaca de la masa,doar oi manca si eu din cand in cand fara sa-mi tremure stomacul de nervi.
Saptamana trecuta insa de fata cu toti i-am zis ca daca-mi mai face odata critici(e singura nemultumita toti se ling pe degete) la ce i-am pus in farfurie in cap i-o pun ca sunt restanta cu cativa ani.Trebuia sa o fac demult.
Stiti cat a tinut?
Pana-n seara asta!!!!

Gata s-a terminat si bunavointa mea si intelegerea si tot.De maine o spal,ii fac curat in camera ,ii fac tratamentele ca deobicei si daca mananca bine daca nu...o sa slabeasca un pic ca nu-i strica si basta.

bird70 spune:

Marcellinna ,
incearca sa privesti situatia in felul urmator: daca tot nu o poti multumi cu nimic ce rost are sa te mai straduiesti atat? Hraneste-o cu ce mancati voi, da-i fructele ce le cumperi pentru voi s.a.m.d. Poate ar trebui sa cauti pe cineva sa vina sa stea cu ea macar o zi pe saptamana sa poti si tu sa rasufli. Poate ceilalti fii ai ei o pot lua de pe capul vostru in weekenduri sa aveti si voi liniste si sa aprecieze si ei ce faci. In cazul in care o persoana are asa un efect distructiv asupra celor care o ingrijesc cred ca este de luat in considerare ingrijirea de specialitate. Cineva care face asta ca profesie este mult mai detasat si stie sa faca reguli si sa le impuna. Poate ar fi bine sa va ganditi la un camin de batrani sau o alta forma de ingrijire pentru ea. Eu lucrez in spital si de nenumarate ori internam pacienti dificili care altfel nu ar trebui sa fie in spital doar pentru ca familiile lor sunt la capatul puterilor si in felul asta le dam o pauza de 1-2 saptamani sa se adune.

marcellinna spune:

Hehe Bird,le-am incercat noi cam pe toate.A fost ingrijita in trecut inainte sa vin eu aici de alte nurori si aceeasi poveste...le-a epuizat pe toate.Unele din ele vazand rezultatul suratelor lor pur si simplu nu vor sa auda sa stea mai mult de o vizita scurta cu ea ca-s lamurite.
Anul trecut totusi una din cumnatele mele mi-a dus-o la ea pe o saptamana...stai tu pe pace ca nu se va mai oferi in veci sa faca miscarea asta.S-a lamurit.
Fiii ei la fel!
Acuma de internare nici nu poate fi vorba din diverse motive,ca asta a mai ramas de facut dar din pacate nu se poate.
Atata noroc am ca toti din familie stiu ca o tratez bine si nu ar indrazni sa-mi faca vreun repros ca de altfel nici nu au de ce.
Sa nu crezi ca am tacaut pana acum doar ca saptamana trecuta am avut o reactie mai puternica si se pare ca a cam inteles mesajul.Mai incearca ea marea cu degetul dar de-acum incolo gata cu delicatetea -s-a dus pe apa sambetii.
Daca nu a stiut sa aprecieze ai mei "te rog frumos" si "incearca sa intelegi" de-acum incolo ori va fi cum vreau eu ori va fi cum vreau eu.

bird70 spune:

Eu as insista sa o ia cumnatele pe rand cate un weekend, atata pot sa faca si ele sa sacrifice cate un weekend. Le-as spune ca ori asa, ori pot sa astepte pana cand ai sa ajungi in spital epuizata sau o sa fugi de acasa si atunci o sa trebuiasca sa o ingrijeasca 24/7.

Am impresia ca ceilalti fii profita de bunatatea si bunavointa ta. Oricum cred ca trebuie sa te gandesti serios sa aduci o persoana calificata sa stea cu ea macar 1-2 zile pe saptamana (poate pot cumnatii sa plateasca daca nu vor sa se ocupe altfel de batrana). Pentru tine e ca un job 24/7 si nimeni nu rezista la asa ceva si nici nu este corect sa ti se ceara asta.