Nu ma mai descurc cu mama!

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Nu ma mai descurc cu mama! | Autor: blahblah

Am 30 de ani, mama are 56. Tata a murit de ani buni, mama si cumine locuim separat, cam la distanta de 1 ora. Vorbim la telefon aproape in fiecare zi, ne vedem cam la doua saptamani. Nu m-am inteles niciodata prea bine cu ea, dar in ultima vreme a devenit foarte dificila.

Se complace in pozitia de victima si vrea ca altii sa preia responsabilitatile ei. Ieri m-a sunat ca nu-si gaseste portofelul, sa vin sa o ajut sa-l caute. Azi ca a scos niste carti din rafturi si nu le mai poate pune la loc. I-am spus sa le mut in alta camera, nimic, insista sa vin eu sa fac asta. Situatia a culminat cu apeul ca re febra. I-am spus sa ia o aspirina si sa se duca la doctor, insista sa ma duc cu ea. Interpretez toate astea drept o dorinta de a fi bagata in seama, dar incep sa fiu stresata, mai ales ca ma face sa ma simt vinovata pentru ca am o viata proprie. Si-ar dori sa traiasca prin mine (nu are prietene, hobby-uri etc., in schimb vrea sa stie totul despre mine si incearca sa-mi spuna ce sa fac), iar eu ma opun din rasputeri.

Imi inchipui ca nu sunt singura in aceasta postura, dar sentimentul de vina incepe sa ma doboare. De ce nu procedeaza ca alte mame, care fac totul sa-si ajute copii? In loc sa a ajute rezolvandu-si singura problemele, mi le arunca mie pe toate, conform teoriei "nu stiu, nu ma descurc, nu pot, fa tu". Se arunca fara sa ma intrebe in tot felul de initiative bazandu-se pe fatul ca o scot eu din impas si apoi reactioneaza urat cand ii spun ca nu pot/nu am timp etc. Am continuu senzatia ca eu sunt mama si ea copilul. Sincer, la 56 de ani mi se pare prea devreme sa inversam rolurile.

Aveti vreo idee cum sa procedez? Cunoasteti un psiholog bun in Bucuresti? Cum pot sa fac sa-si rezolve singura problemele (de genul platit impozitul, mers singura la doctor pentru chestiuni minore etc.)?

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

adriana spune:

E greu, stiu. Si mama mea e posesiva si soacra mea are multe din manifestarile mamei tale + muuulte altele mai rele.
Problema ei cred ca e singuratatea, si se agata de tine.. Mi se pare tanara totusi, sa nu fie un acces de disperare.. Ce sa zic..
Voiam sa iti dau o idee totusi, aici in America sunt niste locuri speciale pentru batrani, unde se duc in fiecare zi, cam 2-3 ore. Si stau de vorba, joaca bingo, mai organizeaza spectacole(am fost la o dansanta din asta).. isi petrec timpul intr-un fel, fac cunostinte, etc..
Ar fi tare bine daca ar exista asa ceva si in Romania.. oare exista?
Nu are prietene, rude pe care sa le poata vizita.. ceva?

Scuze, poate nu ti-am fost de ajutor..

Gabitza1977 spune:

Ma gndesc ca poate se comporta astfel din cauza ca ar vrea sa te vada mai des... si tot cauta pretexte ca sa vii la ea! Sa va vedeti la doua saptamani este totusi destul de rar, chiar daca vorbiti zilnic la telefon, mai ales in conditiile in care stati aproape.
Nu vreau sa ii iau apararea, dar e greu sa fii singur...stiu pentru ca si mama mea are aceeasi varsta, este singura si nu ii este deloc usor...
Incearca sa vezi daca nu cumva face gesturile acestea de dorul tau. Nu o judeca foarte aspru!

iuliana_2007 spune:

Stii sunt foarte multe mami care nu stiu sa-si arate afectiunea fata de copii intr-un mod tocmai agreabil.Poate ca ar trebui sa discutii cu ea intr-un mod mai calm,stiu ca poate esti foarte ocupata fa-ti timp 2,3 ore pe saptamana sa ti le petreci cu si sa o intelegi,sa discutati(cu siguranta va astepta ziua aia cu mare placere).Spune-i ca nu poti sa o ajuti de fiecare data si atunci cand va intalniti sa iti spuna tot ce vrea si ce are nevoie.
Are nevoie sa comunice ci cineva daca nu are prietene sau hobby-uri si de aceea de atata singuratate e si normal sa te streseze cu o gramada de chestii.Nu te indeparta de ea si incearca sa te pui in pielea ei sa vezi cum este.
Ai su tu dreptate pt ca esti tanara si ai nevoie de o viata a ta si sa fi lasata in pace atunci cand ai nevoie.

"Oamenii nu pot fi judecati dupa ceea ce spun altii despre ei, dar iti poti face o parere destul de corecta despre ei daca ii asculti ce spun ei despre altii."

cristiama spune:

Noi am avut aceeasi problema cu soacra.

Soacra mea a ramas singura dupa ce "baiatul ei" de 35 de ani a plecat de acasa. Si soacra a inceput, cam la fel ca mama ta, sa "nu poata" o gramada de lucruri, nu putea sa-si care cartofii de la piata, apa minerala, sa se plimbe singura, sa iasa in weekend singura, evident nu putea sa mearga la doctor singura!!!!
Si erau zeci de telefoane zilnic. Daca lipseam 2 ore si nu aveam telefoanele la noi aveam si cate 20 de apeluri!!! Daca vorbea, peste 10-20 de minute suna din nou. Uneori ne suna si de peste 10 ori pe zi. De la 7 dimineata in weekend pana la 10-11 seara.
Daca vroiam sa plecam singuri la munte se inbolnavea si chema salvarea, sigur ca nu mai plecam!
Daca venea cu noi, nu putea sa coboare pe sosea, nu cine stie ce traseu, tb sa o tina sotul de mana, etc.

Si am avut un noroc imens, sotul meu a inceput sa se duca la un psiholog bun. Soacra s-a dus si ea o data dar ne-a spus ca ea nu are nevoie!!!!

Si cam ce ne-a spus psihologul:

- soacra a facut niste alegeri in viata: sa ramana singura fara prietene, fara activitati, in speranta ca fiul, la tine fiica, va fi toata viata langa ea sa-i ocupe timpul

- daca a facut alegerile astea sa suporte consecintele

- nu este vina ta ca ea nu are viata proprie

- daca tu incerci sa-i ocupi timpul sacrificandu-te pe tine nu-ti faci tie nici un bine si, paradoxal, nu o ajuti nici pe ea pt ca nu poti sa traiesti o viata pt altul, nu poti avea bucuri pt altcineva

Noua ne-a spus psihologul ca soacra nu o sa aiba o viata implinita si fericita indiferent ce am face noi, deja o cunoscuse si pe ea si-si facuse o impresie, dar ca noi avem posibilitatea sa ne facem o viata a nostra implinita.

A luat ceva timp la noi, dar uite ca acum e muult mai bine.
Cam cum am rezolvat noi:
- nu pot sa car sacul de cartofi, piata e in spatele blocului ei, asa ca i-am spus sa ia 1 kg o data, la fel si cu apa minerala care e la parterul blocului
Pentru ce nu poate face singura sa plateasca pe cineva, o ajutam in continuare material.

Nu o luam cu noi in weekenduri si in concediu, nu merge singura sta acasa, dupa ce a stat un an acu se duce singura!!!!

A, si ami avea un obicei enervant: treceti pe la mine ca v-am luat carne sau branza sau fructe. Sta cam la 30-40 min cu masina de noi. Piata e la numai 3 min de noi, de ce sa nu le cumparam singuri?
Si o data nu ne-am dus, a doua oara la fel, acu nu ne mai cumpara.

La noi a fost o lupta dura, dar a inteles ca tb sa-si faca viata singura si ca nu ne lasam impresionati si parca si ei ii e mai bine.

Mama ta e si foarte tanara, de ce nu-si gaseste ceva de facut?
Noi o sa iesim la pensie la 65 de ani, deci ea mai are 9 ani in care mai poate fi activa. Cred ca este si un pic de santaj emotional la mijloc.

Iti tin pumnii sa ai o viata fericita si sa nu te simti tu vinovata pentru alegerile mamei tale!

Mariaa spune:

Ok!
Ai ascultat parerile pe care probabil vroiai sa le auzi :) sa-ti spun si de pe partea cealalta a baricadei cate ceva :)
acum 4-5 ani, mama avea 55-56 de ani si incepea sa mearga pe la medic pentru diferite probleme oarecum minore. facea consultul, primea medicatie iar la 2-3 saptamani cand vorbeam imi spunea - nu mi-e deloc mai bine, mi-e chiar mai rau! azi asa,maine asa...a trecut asa un an in care starea ei se deteriora tot mai tare. am mers la medicii cu care discuta ea si ii intrebam in particular ce parere au dansii...poate fi un procedeu de atragere a atentiei noastre cumva? raspunsul a fost : daaaa, cu sigurantaaa!!! e tanara inca, nu poate avea probleme atat de serioase de acum !!! sunt frustrari !
ok!

Am decis sa nu mai reactionez atat de rapid la 'strigatele' ei si sa imi vad de viata mai departe...ne vedeam saptamanal de 2-3 ori, week-end-ul in facea la noi (statea singura dupa ce m-am casatorit) o duceam duminica seara inapoi acasa...mergeam inainte...ea insa tot cu probleme si din ce in ce mai mari.

In noiembrie anul trecut s-a internat in spital pe picioare pentru analize si din nou mi-am zis ca e asa...o chichita sa vedem ca nah....o face si pe asta...i-am zis: pe picioare ai intrat, te rog sa nu-mi faci surprize si tot asa sa si iesi! ( stiu ca pare cinic, dar recunosc,am fost in stare de asa ceva...)
Evident ca a primit medicatie necorespunzatoare pentru boala care o avea (despre care nu se stia atunci) si am scos-o in carucior din spital avand nevoie de cadru pentru deplasare...

Am sa inchei prin a spune ca mi-am spalat pe jumatate 'pacatele' cautand si-n gaura de sarpe si intorcand internetul pe dos in cautarea diagnosticului, medicii dand un diagnostic gresit care ar fi putut duce la invaliditate pe viitor prin neacordare de tratament.
Am mers la Budapesta si o sa mergem oriunde v-a fi nevoie s-o punem pe picioare in ciuda celor prin care trebuie sa trecem din 'n' motive care nu am sa le reiau aici...

Ce am vrut eu sa spun?!

Stiu ca esti tanara, ca acum inca nu esti pregatita sa ai si aceasta responsabilitate. Nici eu nu am fost! Absolut deloc! Planurile mele erau cu totul altele care includeau biberoane si scutece de bebei nu de adulti...

Sfatul meu prietenesc, daca-mi permiti:
fa-ti timp o ora-doua, mai ales ca stati aproape, mergi la ea cand esti bine dispusa si incearca s-o asculti (efectiv!) vorbiti de toate, incearca sa afli adevarata stare de sanatate a ei!
da, se v-a plange...dar filtreaza ce poate fi serios si ce sunt asa, de forma...
adu-o la voi periodic, singuratatea e cea mai grea....nu va izolati parintii!
si ei sunt familia noastra...acei psihologi care recomanda asta se vad fara copii alaturi la batranete? singuri pe drum?!
eu m-a gandesc in permanenta cum m-as simti eu ca acel copil pe care mi-l doresc cu disperare sa ma lasa sa trec singura prin asa ceva...nu va puteti imagina ce inseamna o vorba buna, o lauda cand isi poate ridica piciorul, ca poate iesi singura la toaleta...ciuliti urechile la mame, daca nu ne spun noua copiilor lor, cui sa spuna ce le doare?

Azi mama face 60 de ani si e acasa la noi; ii suntem alaturi in recuperarea extrem de dificila si ma bucur si sunt linistita sa stiu ca nu trece singura prin asta si ca-i pot fi de ajutor!
macar atata pot face si eu pentru ea si nu-mi pare rau!

Implica-te, spune celui de langa tine despre aceasta boala !
lyme suport romania
Si ei au dreptul la viata, semneaza si tu [/blue]

<< rabdarea este cheia fericirii >>

sorinsonia spune:

Mariaa, ai tot respectul meu.

cristiama spune:

Maria,

Imi pare rau de mama ta DAR copii nu sunt asigurari de viata.

Daca tu te simti rau nu ti se pare normal sa te duci tu la doctori, sa cauti singura sa aflii ce diagnostic ai si sa nu astepti acest ajutor de la altii??

Din pacate si la mama ta este santaj, unul f trist pentru ea. Stii ca oamenii pot sa dezvolte singuri boli pt a capata atentie?
Noi am citit sute de carti de psihologie, situatia era absolut oribila la noi, santajul devenise de nesuportat pentru ca la noi soacra ma gasea pe mine vinovata de plecarea fiului si se mai si purta f urat cu mine, nu se punea probelma sa stam impreuna, cred ca se putea ajunge la situatii in care sa-mi faca rau cu orice pret. Deja declarase ca scopul ei in viata e sa-l elibereze pe fisu, de mine adica!

Si soacra a inceput sa faca analize din care nu iesea nimic. Crezi ca exista si posibilitatea chiar sa nu aiba nici o boala?
La un moment dat soacra a inceput sa ia citostatice!!!!Nu, n-are cancer.
Sotul meu i-a si spus: sint sigur ca o sa te imbolnavesti ca sa dovedesti ca ai dreptate. Si i-a spus si ce-o sa se intample daca cade la pat: o sa angajam pe cineva sa o ingrijeasca.
Nu, el nu o sa-isi lase serviciul sa vada de ea, si dupa relatia cu mine nici eu nu voi face asta.

Culmea e ca dupa aceasta discutie nu se mai plange atata de sanatate, nu mai primim ultimatumuri cu salvarea/internare/citostatice.

Si acum despre noi cand vom fi batrani, in primul rand nu vom fi singuri in strada!!!! Ma gandesc ca voi avea niste rezerve finaciare, si destula minte sa ma duc singura la doctor, nu de lata da nu am copii deci nici asigurare ADAS!

Mariaa spune:

quote:
Originally posted by cristiama

Din pacate si la mama ta este santaj, unul f trist pentru ea.

Crezi ca exista si posibilitatea chiar sa nu aiba nici o boala?

daca te-ai fi obosit sa parcurgi cateva pagini din link-urile de la semnatura ai fi inteles mai multe...nici macar nu ma obosesc sa argumentez!

nu mi-am permis sa fac referire la rezervele financiare dar nu toti ne-am nascut in puf, ce sa-i faci, iar unii parinti de-ai nostrii au tras pentru gloria comunismului, nu s-au nascut cu asigurarile in pragul usii;
intamplator lucrez in domeniu deci nu cumpar castraveti

eu am atras atentia ca s-ar putea sa nu fie prefacatorie ci sa fie pe bune dar fiecare face pana la urma cum ii dicteaza constiinta, constiinta care v-a fi impacata sau mai putin impacata, dupa 'buget' si dupa 'suflet'

Implica-te, spune celui de langa tine despre aceasta boala !
lyme suport romania
Si ei au dreptul la viata, semneaza si tu [/blue]

<< rabdarea este cheia fericirii >>

b.nica spune:

daca nu esti interesata sa te ajute in gospodarie (copii,menaj,etc.),invat-o si conecteaz-o la internet.

MissParker spune:

blahblah, eu cred ca trebuie sa actionezi mai mult pentru tine si mai putin pentru mama ta.

Nu o poti schimba pe ea, dar iti poti schimba tu atitudinea daca vrei sa vezi o schimbare si la mama ta. Analizeaza-ti mai bine sentimentele in prezenta ei si actioneaza in armonie cu aceste sentimente. Mai clar: nu ai chef s-o vezi, nu te duce s-o vezi, nu ai chef s-o suni, n-o suna, viziteaz-o numai cand simti nevoia s-o vezi si pleaca de indata ce nu te mai simti bine acolo, nu sta doar pe motive de vinovatie, fiindca asta iti va otravi si mai tare relatia cu ea (vei aduna in sufletul tau resentimente).

Daca te manipuleaza sa te simti vinovata ca sa faci diverse lucruri pentru ea, spune-i-o direct si comunica-i ca nu mai esti dispusa sa te lasi manipulata de autovictimizarea ei (dar sa-i arati si prin fapte), spune-i ca atitudinea ei posesiva si neajutorata nu face decat sa te indeparteze de ea, ca din ce se agata mai mult si din ce vrea mai mult sa te acapareze, din aia tu simti nevoia sa te eliberezi din stransoarea asta sufocanta, incearca mai intai sa-i explici rational, iar daca nu intelege (caci probabil nu are nici un interes sa inteleaga), atunci trebuie sa recurgi la niste masuri prin care sa te distantezi putin de ea, ca sa iti fie si tie bine.

E totusi trist ca ea vrea sa traiasca prin procura, in loc sa incerce - are totusi doar 56 de ani, pt. numele lui Dumnezeu - sa-si faca o viata placuta, sa iasa singura, sa-si faca o viata sociala, sa se bucure de viata... sa citeasca sau sa mearga la teatru sau sa iasa singura la plimbare, ca doar oamenii si la 70 de ani isi pot face o viata frumoasa daca vor... Frica de singuratate nu o va invinge tabarand ca un vampir pe copilul ei, ci traindu-si o viata proprie frumoasa si implinita.

Renunta la iluzia ca o poti duce la psiholog, TU trebuie s-o intarci.