Nu ma mai descurc cu mama!
Raspunsuri - Pagina 3
Mariaa spune:
tot ce-i posibil sa fii inteles gresit...mea culpa 
mai intai, e interesant ca initiatoarea mesajului ne lasa sa ne descarcam in voie fara sa intervina :)
'om fi speriat-o ?! 
btw, ma confrunt cu o problema zilele astea si e posibil asta sa-mi fi
iritat deja neuronii :))
adica: am o cunostinta care periodic ingrijeste balnavi in strainitate; acum a revenit acasa si ma tot chestioneaza ce si cum ii fac mamei; e destul de apropiata de familia noastra si nu o pot repezi cum ma mana instinctul insa are senzatia ca numai ea stie ce si cum se face si imi adreseaza intrebarile pe un ton de genul: da' o scoti afara din casa la plimbare, daaa?!?! 
sau in zilele proaste ale mamei: e nasolll, nuu?!?!?! 
ati slabit?! v-ati ingrasat?!
la un moment dat o tineam de brat pe mama si s-a bagat s-o ajute ea, ca si cum - lasa, ca stiu eu mai bine - am zis pe un ton foarte apasat: sunt aici, lasa-ma pe mine! da-mi venea s-o pleznesc...pe bune...
eu una, dupa atata scriptologie sunt curioasa de parerea lui blahblah...ceea ce sper sa nu fi facut noi aici bla-bla-blaaaa
multumesc, dar nu cred ca trebuie sa fiu felicitata, oricare dintre voi ati face acelasi lucru, numai ca nu stiti si sa dea Dumnezeu sa nici nu aflati 
odata am sa va povestesc despre relatia mea cu mama si despre faptul ca pana anii trecuti credeam ca n-o iubesc, pentru ca nu simteam nimic deosebit in sensul asta, eram intr-o competitie permanenta 
si nimic nu mergea cum trebuie intre noi; nu am crezut niciodata ca am astfel de resurse incat sa fac tot ce-mi sta in putere sa o ajut, sa n-o las prada ignorantei si indolentei crase din sistemul asta sanitar. dar cum spuneam in alta postare... viata iti da niste lectiiii !!!!!! totul e sa le asculti si sa le inveti!
la nevoie gasim in noi toleranta, iubire, intelegere si acceptare asa cum nici nu va imaginati 
chiar daca subiectul e cat se poate de serios, am animat putin postarea asta sa nu fie atat de grava 
Implica-te, spune celui de langa tine despre aceasta boala !
lyme suport romania
Si ei au dreptul la viata, semneaza si tu [/blue]
<< rabdarea este cheia fericirii >>
bird70 spune:
quote:
Originally posted by Adina Iulia
Bird70, relatiile de care vorbeam nu se fac cu forta.
Normal ca nu se fac cu forta. E vorba de felul cum vezi problema, copiii trebuie sa-i faca mamei prietene. Ca si cum mama asta daca chiar si-ar dori o prietena nu ar stii sa se aseze langa o alta batrana in parc pe o banca si sa inceapa o conversatie. Mi se pare o atitudine foarte superioara si dominanta sa crezi ca e treaba tasa-i faci mamei prietene, chiar daca esti bine intentionata. Cu totul altceva ar fi sa stai de vorba cu mama si sa vezi daca isi doreste prietene, ce s-a intaplat cu prietenele pe care le avea si eventual sa-i sugerezi niste activitati care ar putea duce la legarea unor prietenii.
quote:
Mie mai dominant si mai superior mi se pare sa-i ignori si sa-i lasi in mizerie, pentru ca TU ai o viata de trait in care ei nu mai au loc.
Nici nu se pune problema sa-ti lasi parintii in mizerie
. Dar daca parintii nu au probleme de sanatate reale si vin cu tot felul de aiureli numai ca sa iti faca viata amara, atunci trebuie trasa linia. In fond fiecare are o viata si eu nu sunt dispusa sa strict viata mea si a copiilor mei enervandu-ma cu prostii de genul: vino sa-mi cauti portofelul sau plateste-mi curentul, astea venind de la o persoana in floare varstei perfect capabila sa le faca singura. Eu tin foarte mult la familia mea si am facut foarte multe pentru parintii mei, nu are rost sa le insir aici pentru ca sunt problemele mele, dar am facut-o pentru ca sunt oameni extraordinari care m-au respectat intotdeauna si nu ar fi folosit asta ca sa ma terorizeze sau sa-mi creeze cea mai mica neplacere. Ce am facut pentru parintii mei nu as face pentru soacra-mea pentru ca m-ar teroriza si ar provoca atata stres in casa, reuseste sa faca asta de la capatul lumii si eu am o datorie in primul rand fata de copiii mei sa ii cresc intr-un mediu relaxat si echilibrat. O ajutam asa cum putem de la distanta dar exista o limita peste care nu trecem. Eu vad situatia ca o alegere intre fericirea si stabilitatea copiilor mei si a mea si toanele soacra-mii, asa ca alegerea este foarte usoara. Eu o consider o persoana capabila sa aibe grija de ea (nu e la pensie inca) si raspunsul pe care il primeste de la noi este alegerea ei, i-am explicat de mii de ori ca viata noastra e a noastra si nu e treaba ei sa se bage in felul cum imi cresc eu copiii, cum imi decorez casa sau ce caine imi cumpar (apropo e un labrador splendid, topit dupa copii sa nu va imaginati cine stie ce), in ce excursii (organizate de scoala) merge fiica-mea sau ce instrument studiaza . Dar nu intelege sa ne respecte si sa ne lase in pace. Ne suna macar de 2 ori pe saptamana sa ne spuna ca nu poate dormi de grija purecilor de la caine (rasa ce credea ea ca e mai potrivita nu are pureci ) sau alte aiureli din astea, apoi suna sa ne spuna ca are o factura de telefon imensa si nu poate sa o platesca. Eu i-am dat ignore de mult si nu imi mai fac viata grea din cauza ei .
cristiama spune:
Fetelor,
Aici nu sunt doua tabere.
O inteleg pe Maria si imi pare rau ca mama ei are probleme atat de grave de sanatate. Nu se pune problema sa-ti ignori parintelel bolnav, sau sa nu-l ajuti.
Ce te faci insa cand e evident ca parintele nu e bolnav, ca exagereaza/inventeaza simptome ca sa capete atentie? Ca, si aici vorbesc de soacra, atunci cand anunti ca pleci la munte se imbolnaveste subit, cheama salvare si pe noi evident. Lasam balta orice plecare, dam fuga la ea, socrela in pat, livida, lighianul langa ea, miros de spirt. Si vine doctorul de la salvare, sta un timp la ea in camera o controleaza si ne spune cand pleaca: sa nu mai manance mama 1 kg de samntana odata ca i se apleaca!!!!
Atata mancase cu o zi inainte, ca sa nu se strice smantana!!!!!!
Sau sora mea lucreaza cu aparatura medicala in special pt bolnavii cu apnee in somn. E o boala f grava in care in timpul somnului nu poti sa respiri si te semitrezesti de sute de ori pe noapte, fara sa constietizezi aceste treziri.
Si soacra ne declara ca ea o sa moara ca un caine singura in casa, ca nu poate sa respire noaptea, intelegeti ideea.
Si o ducem la cel mai bun specialist pe penumologie, specializat pe boli de somn. Sora-mea colabora cu respectivul doctor, o verfica asta ca pe propria ruda, ii face zeci de invetigatii, si concluzia: e sanatoasa.
Noi ne bucuram, boala e chiar grava, se traiese dar legat la aparat.
Ce zice soacra: nu-i bun doctorul ala!
Si se duce la altii, zeci de doctori, doar-doar ii gaseste unul vre-o boala.
De vre-o 9 ani de cand o cunosc aceeasi poveste, n-a cazut la pat, n-a descoperit inca ce are, si se duce la cam 2-3 medici diferiti pe saptamana.
Sigur ca in atatia ani am incetat sa ne facem programul dupa programarile ei la doctor, probabil altfel n-am fi ajuns sa plecam niciodata fara ea.
A, daca tot m-am intins atat sa spun si bomboana de pe tort: a facut o depresie groaznica psihiatrii/psihologi, amenintare ca se interneaza la spitalul 9. Ce i se intamplase? I se insura "baietelul" la 36 de ani, dupa ce statuse deja necasatorit cu "aia", adica eu, de ani de zile tot pt ca o apucau nevricalele cand vroiam sa ne casatorim.
ileanna spune:
Realitatea este ca sunt si parintzi naspa care fac abuzuri de tot felul si care vor sa controleze viata copiilor si cand acestia au 60 de ani. Parinti care asa si-au inteles rolul si nu au urmarit sa aiba si viata lor - crezand ca nici copilul nu o va avea pe a lui.
Si mai cred ca oricat de naspa ar fi parintele ... nu prea ai ce face decat sa incerci sa ai grija de el desi uneori asta te poate duce la divort sau alte probleme. Ramane doar sa speri ca asta nu se va intampla si ca pe parcurs vei gasi o cale care sa le impace pe toate. Si sa stabilesti cumva o limita de siguranta unde sa realizezi ca oricat ai face tot acolo ajungi.
Cum spunea cineva, atentie la ce vad copiii tai ... ei nu vor intelege motivele pentru care esti crizata dar vor retine comportamentul. Si, zic eu, atentie la cum vei fi tu cand vei avea 56 de ani - sa nu repeti modelul vizavi de copiii tai.
Nu prea vad solutii fericite si ideale la situatia ta. Decat sa te infrunti pe tine si pe mama ta.
Eu as zice sa incerci cu binele first. Ia-o in serios, nu o trata ca pe o nebuna pentru ca va persevera - la un anumit moment e mishto sa pari nebun k potzi face orice. Daca te suna sa-i cautzi portofelul ... lasa tot si du-te. Dupa ce-l gasesti arata-te sincer suparata explicandu-i cate probleme ai avut din cauza ei (fara sa o invinovatesti direct). Mai repeta scena la cateva cereri din astea aberante si dictatoriale in care vrea sa demosntreze k ea te-a facut si k esti ca un caine la comanda. Daca mai sunt sanse pentru ea ... in timp se va simti prost si nu va mai avea satisfactii. Pentru ca nu in lumina asta vrea ea sa apara. Doar in cea de neajutorata / nebuna / singura. Transforma tu lumina asta in alta, cu diplomatie si rabdare.
Si intre timp aplica si metoda sincera de a-i oferi niste clipe frumoase fara sa le ceara, o conversatie de calitate. S-ar putea sa se relaxeze si sa-i mai vina mintea la cap.
Dar nu este garantat ... si tot ce am zis nu se aplica daca nu te-ai inteles niciodata cu ea si ati fost ca si cainele si pisica.
Never say NEVER.
ramiha spune:
Mariaa, 
wonderful spune:
Multumesc.Am citit toate parerile si m-am regasit putin in fiecare si am dat dreptate fiecareia dintre voi.Judecand la rece deci oarecum cinic,sunt parinti si parinti.Unii isi vad de viata lor demn ,altii se agata cu disp.de copii,apeland la un santaj emotional care te face sa te simti ultimul om din lume cand iti spui ca nu mai suporti crampoanele lor.Tot se vorbea de educ. din Ro.Ei bine,aici cred ca inca domina starea de closca a parint. care ,var s-o simta indreptata asupra lor cand ajung batrani,sau singuri.E ceva de genul:"te-am facut si crescut,acum e randul tau sa ai grija de mine.Daca gresesc,mea culpa.
ramiha spune:
Si pana la urma ce e rau in a avea grija de un parinte? Batran, bolnav, mofturos, dus cu capul poate... totusi batranul asta senil si singur a muncit pe branci o viata intreaga pentru ca sa aiba ce-ti oferi tie, copilul lui - in lumea aceea dinainte de 89, cand se muncea in 3 schimburi si se statea la cozi de la ora 4 dimineata pt 1 litru de lapte. Mama asta batrana si bolnava a fost cea care te-a sters la fund de caca pe vremea cand nu existau nici pampersi nici servetele umede.
Da, probabil unii vor spune ca asta a fost alegerea lor, au facut asta ca asa au vrut, si fiecare cum isi asterne asa doarme... doar ca uneori uitam ca ei nu si-au asternut lor fiind prea ocupati sa ne astearna noua, sa ne asigure noua un viitor, sa ne cumpere noua 1 kg de portocale in loc sa se socializeze cu prietenii la o bere, sa petreaca alea 2 ore libere care le mai ramaneau pe zi facandu-ne noua mancare sau pur si simplu stand cu noi in loc sa mearga intr-o vizita. Si uite asa, incet incet li s-a scurs viata, copiii lor au crescut si si-au luat zborul, ei au ramas singuri, bolnavi, cu sechele lasate de o viata poate nu asa cum si-o visasera... infranti. Dar nu, ei nu sunt infranti, ei si-au implinit visul si menirea: au copii mari, realizati, la casele lor, ba chiar si nepotei. Doar ca ceva nu merge... telefoanele li se inchid in nas din ce in ce mai des, copiii pleaca in concediu exact in weekendul in care ei planuiau sa le faca o vizita, din 3 cuvinte adresate lor, 2 sunt rastite, daca le cumpara ceva, nimic nu e bun...
cristiama spune:
Mie mi se pare ca e foarte "nobil" sa ai grija de parintii batrani si bolnavi.
DAR eu ma simt prinsa intr-o capcana, din care vreau sa ies, sa am o viata implinita a mea si cred ca m-as multumi si sa fiu mai putin nobila.
Parintii mei au murit tineri, si am ramas cu cele 2 bunici, una are Alzhaimer, celalta nu mai iese din casa de vre-o 8 ani. Nu stau in aceiasi localitate cu mine. In afara de cele 2 babute mai sunt socrii care nu intineresc, si uite asa weekendurile noastre, parte din concediu sunt drumuri la spital, cand suna telefonul ma intreb care din ei mai are probleme, unde mai tb sa mergem, care are urgenta mai mare.
Nu ma simt deloc nobila, doar depasita de situatie, si cand unii din ei ne cheama doar asa, ca sa se planga, stau si prin localitati diferite, nu am nici un pic de simpatie fata de ei, nici mila,nici intelegere.
Ma simt ca o polita de asigurare expirata. Ba nu, n-am voie sa expir!
MissParker spune:
cristiama,
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
patou spune:
eu cred ca un parinte care isi iubeste copilul cu adevarat nu recurge la santaj si manipulari, ci se gandeste in primul rand la binele copilului.
in orice caz eu nu ma pot imagina peste ani scotandu-i ochii copilului meu
cu faptul ca m-am "sacrificat" stand 3 ani cu el acasa, ca i-am schimbat
scutecele sau ca am renuntat la viata mea sociala, si nici n-am sa-i spun
niciodata nici macar in gluma ca un copil are sarcina sa-si ingrijeasca
parintii la batranete
dar, in alta oridine de idei cred ca in societatea de azi nu este croita pentru
copii (parintii trebuie sa lucreze de ex.),la fel cum nu este croita nici pentru
varsta a treia. (asa ca eu m-am hotarat sa duc o viata cat mai sanatoasa :)
ca sa nu fiu o povara la batranete)
Ce n'est pas l'inconnu qui fait peur, mais la peur de se libérer du connu.