Dr. TUTUNARU (20)
Raspunsuri - Pagina 17
s_ana spune:
Buna fetelor,
Suntem in sfarsit acasa. Suntem bine, inca ne luptam cu icterul care ne-a tinut in spital mai mult.
Orchis a iesit mai repede din spital caci bebe era ok.
Multa sanatate si putere lui Key.
Am sa revin cu detalii cand ma mai linistesc putin.
Pupici la burtici si bebici!
otilix spune:
felicitari pt bebei! eu sunt noua pe aici, desi ocazional am citit din cele postate. si eu sunt o pacienta a dr T si voi naste curand. suntem deja in sapt 37, e prima sarcina si am si ceva emotii evident. vineri merg din nou la control si sper sa avem vesti bune. voi ce stiti, saloanele mamicilor au a/c la elias sau e cald? multumesc.
s_ana spune:
Am stat pe cod rosu in spital si mai era putin si muream de cald.
Aer conditionat doar in visele noastre poate.
Cat am stat eu nici bec la baie nu aveam.
Sorry, dar asta e realitatea
39+
mishuta spune:
Ana felicitari pentru bebe
!Sper ca e mai bine cu icterul!
Noua cand ne impartasesti povestea nasterii? Ca tare te-am mai urmarit cu sufletul la gura
Mih 
33+ 
s_ana spune:
A fost o nastere fara incidente.
Va povestesc pe scurt cum a fost.
Seara am avut ceva contractii si mi-a fost frica sa nu nasc natural stiind ca pentru mine asta nu a fost o optiune inca de la inceput. In aceste conditii am plecat luni seara pe la 10 la spital, la urgenta si le-am spus ca am contractii mari acasa, caci acolo se potoleau ca prin minune, ca trebuie sa fac cezariana. Asa m-au internat si l-au sunat pe T care a venit cam in 40 minute. Era si ultima lui seara inainte de concediu si tb sa imi faca cezariana caci imi promisese.
Pana a venit el aveam fisa de internare gata, analizele si eram pe masa cu branula pusa. A venit si anestezista care mi-a pus niste intrebari (daca ma doare spatele, daca am alergie la ceva etc.). Inca nu stiam ce anestezie va fi pentru ca nici nu am apucat sa vorbesc cu T despre asta. Plus ca au hotarat ei pentru mine. Pe de alta parte nici eu nu stiam sigur ce vreau; parca voiam sa il vad pe bebe imediat si parca imi era teama ca nu o sa fac fata unei epidurale.
A hotarat anestezista ca imi va face rahie si epidurala pentru administra calmante ulterior.
Erau in camera cu mine asistenta sefa, infirmiera, anestezista cu asistenta ei , doctorul de garda altul decat cel care mi-a facut internarea (Cojocaru) si apoi a aparut T care era f vesel. Probabil pt ca eram ultima pacienta inainte de mult doritul concediu.
Anestezista mi-a “operat” trei sau patru intepaturi in coloana, moment in care eu ii lasam semne pe mana de la stransoare infirmierei (Elena) care a fost f draguta si ma incuraja sa nu am emotii.
Picioarele imi amorteau, dar degetele le simteam inca cand a inceput operatia ceea ce m-a cam speriat, dar nu simteam nimic in zona abdomenului asa ca m-am potolit. Anestezia a functionat bine, eu am rams treaza incercand sa imi potolesc emotia care aproape ma facea sa lesin. Am spus ca vreau oxigen si respiram cu nesat aerul curat incercand sa nu le fac vreo surpriza, caci ar fi durat mai “mult” daca le faceam probleme dupa cum imi spunea anestezista. Monitorizarea pulsului era cam deasa si ma strangea de brat dar ma facea sa nu ma gandesc la ce mi se intampla mai ” jos”. Masa mi se parea cam instabila caci scartia de fiecare data cand doctorii faceau miscari mai bruste.
Au inceput toti sa faca glume pe seama lui T pt cum era imbracat, si ca pleca in concediu…era o atmosfera destinsa.
In primele sase minute, dupa ce s-au facut inciziile, (eu nu vedeam nimic bineinteles dar imi imaginam) si dupa ce m-au apasat amandoi pe burtica, aproape ca la o expulzie la nasterea naturala am auzit:”uite capul, inca o data” – m-a apasat din nou cu cotul si am auzit niste bulbuci ca si cum s-a golit un vas cu apa si apoi tipatul puternic. Eram “anesteziata” si la propriu si la figurat. Nu stiam ce simt, caci parca timpul se dilatase si eu incremenisem. Am auzit cum tipatul se departeaza. Era un tipat puternic de baiat, pana si colegele de la reanimare l-au auzit.
Mi-au aratat apoi o sarmaluta cu ochi, frumoasa si linistita pe care am sarutat-o si am mirosit-o, dupa care m-am linistit. Doctorii continuau operatia tragand de mine, de masa, nu mai stiam. Totul a durat cam 50 minute. T nu se arata multumit de ce gasise de la prima cezariana si incerca sa mai repare cate ceva.
Am facut cateva glumite si pe seama asta. T a stat pana la sfarsit, pana cand m-au pus pe targa.
Totul s-a sfarsit cu bine si T efectiv a fugit din blocul operator caci sotul meu nu l-a putut prinde sa ii spuna macar ceva.
Am stat la reanimare pana a doua zi la 8 cand au vrut neaparat sa scape de mine de acolo pe motiv ca vin altele desi nu statusem decat 7 ore, iar alte cezariene stateau de o zi. Nu putem sa ma ridic , ameteam ingrozitor si am si lesinat o data, dar au insistat sa ma puna pe un scaun cu rotile sa ma duca in salon. Dupa trei incercari nereusite, soldate cu ameteala spre lesin, am facut un efort si am ajuns intr-un scaun care avea la o roata o galma pe care o simteam pana in cel mai mic osisor. Am facut un ultim efort sa ma urc in pat si asta a fost, m-au predat cum s-ar zice celor de pe sectie. M-au “cazat” in rezerva 4, de doua paturi, unde era f f cald. Asa de cald incat vizitatorii nu puteau sa stea mai mult de 15 min iar eu pe coridor inca nu puteam merge.
Mi-au scos branula pe motiv ca s-a infundat si nu mai curge perfuzia, au hotarat ele ca si asa nu mai am nevoie de perfuzie, totusi trebuiau sa imi administreze antibiotice si si-au dat seama ca trebuie sa imi puna branula la loc (dupa ce s-a dovedit ca prima nu era infundata de fapt).
Au incercat patru oameni de doua ori fiecare pana sa reuseasca sa imi puna o simpla branula. Bineinteles venele mele erau de vina ca eram vanata pe amble maini pana la cot aproape.
Inca o incercare avea sa mai vina: cod rosu in rezerva 4 din spitalul Elias. A fost groaznic, ma mir cum am rezistat. Mai mult a trebuit sa stau doua zile in plus din cauza ca bebe a stat la fototerapie avand un icter accentuat.
La neonatologie a fost o isterie totala caci erau multi copii iar Dr Popa nu mai externa pe nimeni. Le gasea la toti motive sa ii mai tina. Sefa de sectie Constantinescu era in concediu. Toata lumea era nemultumita: mamicile voiau acasa (erau unele care aveau deja 7 zile de internare si s-au externat abia peste inca patru cinci), doctorii de mamici nu puteau interna ca nu mai erau locuri la bebei, toata lumea era tensionata. La raport, dimineata, am inteles ca toata lumea ii sarea D-nei dr Popa in cap de ce nu da drumul celor fara probleme. Macar la bebei era racoare dar scaunele pe care alaptai erau incomode iar programul de alaptat din 3 in 3 ore nu multumea nici pe bebei nici pe mamici.
Totul s-a terminat cu bine si sincer, ma bucur ca s-a terminat aventura cu spitalul.
Acum incepem o noua aventura in doi, eu si cu bebe. Dar asta va fi alta poveste.
BarOana spune:
ANA,felicitari,sa-ti traiasca feciorul ,sa fie sanatos si mincacios,iar tie,recuperare rapida!!!!Imi este groaza de ce aud ca se intimpla in acest spital,mai ales cu personalul auxiliar!Mai am o cunostinta care a nascut acum o saptamina si s-a chinuit groaznic,cu infectie la lichidul amniotic,cu febra mare,iar cind a solicitat o asistenta sa-i spuna ca-i este rau si ca ar vrea sa-i puna termometrul i-a replicat pe un ton ...ca si pe ea o doare spatele si ca miine trebuie sa dea cu aspiratorul acasa si nu are cine sa o ajute...Deci NU POT SA CRED IN CE TARA TRAIM!Bine ca ai terminat si ai venit acasa sanatoasa si cu bb. sanatos.Eu cind am nascut,anul trecut(eu am nascut chiar in ziua in care dr.T pleca in concediu),nu am avut parte de asemenea tratament,decit o singura data,imediat dupa ce m-au adus in salon,la 2 ore dupa nastere,si dupa ce am lesinat de doua ori ,odata imediat dupa ce m-a cusut si a trebiut sa ma dau jos dupa masa de nastere ,si a doua oara, cind m-au dus in rezerva si m-am dat jos din scaunul in care m-a transportat o infirmiera tare draguta,si care atunci cind i-am dat o suta de mii a vrut sa- mi dea banii inapoi pe motiv ca sunt prea multi!!!!!poti sa crezi asa ceva?dar sa revenim la momentul incidentului...fiindu-i rau de doua ori, am crezut ca mi-a cresct sau scazut tensiunea si am chemat o asistenta sa-mi masoare tensiunea.A venit o "asistenta"care-mi spune ca mai are si alte paciente,ca nu sunt singa in spital si ca sa-i spun mai repede ce vreau,ca nu are timp de pierdut!am crezut ca lesin a treia oara,imi venea sa si pling ,ameteala aveam,dar pina sa ma dezmeticesc,sa ii spun ceva de meseria pe care si-a ales-o ,mi-a si luat tensiunea si a si iesit din rezerva,balmajind ceva de genul:esti bine draga,doar ai nascut...Parerea mea este ca toate astea au fost din cauza ca dr.T.nu mai era in spital,ca altfel...nu ar mai fi comentat una.Dar a trecut si asta si acum suntem bine, bb a facut deja un an,si uitindu-ma in urma imi dau seama ca a fost o experienta MINUNATA!!si am numai amintiri frumoase legate de cele 9 luni de sarcina!hai ca iar m-am intins,am un talent...
mayaione spune:
S-ana ma bucur ca ai scapat si tu si bebe cu bine si v-ati intors acasa. Ti-am citit povestea si am retrait o parte din momentele Eliasului. Si cand te gandesti ca in alte parti e mult mai rau te intrebi cum reusesc mamicile sa ramana rationale si sa nu pice in alta latura...Va pup si va doresc o viata frumoasa, fara probleme!
www.helpsonia.com/" target="_blank">Redati-i Soniei bucuria de a creste langa parintii ei
Povestea nasterii
www.smi.ro/fulguleti" target="_blank">fulguleti
mishuta spune:
Bravo Ana, felicitari, sa-ti traiasca bebelusul 
.
Ma bucur tare mult ca nu au fost multe incidente neplacute si ca operatia a decurs bine!
Spitalul... deh, deja cred ca toate suntem satule de tratamentele astea "romanesti"! Eu ma ingrozesc de diverse personaje doar ca merg la cateva minute de monitorizare daramite sa mai traiesc cu ele cateva zile!Dar asta e, incerc sa-mi fac curaj si ma gandesc ca daca totul merge cum trebuie la nastere, altceva nu mai conteaza !!!
Te pup si iti urez sa te bucuri de galusca ta cum poti mai bine
Mih 35+
s_ana spune:
Multumesc,
Va doresc sa treceti cu bine peste momentele din spital care se uita f repede cand iti tii puiul in brate.
Mai am un mic hop de trecut: intalnirea Elenei (5 ani)(care a stat la bunici zilele astea), cu fratiorul ei.
magghyc spune:
Dragelor,
Bine v-am regasit. Am fost si eu pacienta a lui T acum vreun an si ceva... ce vremuri...
Acuma ma pregatesc oarecum psi-hi-co-logic de bb2. Ma rog, dupa sarcina cu bb1, ma cam felicit singura pentru curaj..sau inconstienta???
Oricum ar fi, am nevoie de T, ca sa imi zica cam ce analize si minuni ma asteapta, dat fiind istoricul meu incarcat.
De aceea, am o mare rugaminte la tutunaresele mai active...
Poate cineva sa ma updateze instant cu urmatoarele info:
- unde e acum cabinetul lui T?
- cat mai e o consultatie?
- tot 2 ore stai la coada? - scuze de intrebare, dar sunt intre job si copil aflat in carantina,deci trebuie sa stiu daca stau 1 ora acolo sau 4...si nu atat eu cat bona e interesata de aceasta info...
- si-a schimbat cumva T mobilul?
Cam atat. Va pup dulce. Ne vedem pe coridoare. Pe mine nu ma ratati, din cauza gabaritului...
Mama lui Nic cel Mic
"Omnia mea mecum porto"
Nic cel Mic