Pentru Anamaria cu drag
O sa dedic povestea nasterii puiutului meu care pe data de 3 decembrie a facut o luna. Inca nu-mi vine a crede ca a trecut deja o luna de la nasterea ei.
Am ramas insarcinata dupa 3 ani de incercari, tratament si rugaciuni. Cele doua liniute rosii au fost cel mai frumos moment din viata noastra. Sarcina a decurs fara nicio problema, totul a mers ca la carte. Bine, simptomele specifice sarcinii am avut grija sa le am pe toate. A sosit si clipa mult asteptata, data probabila a nasterii. AU inceput ceva contractii, dar neregulate si oscilante ca intensitate. Am plecat la Bucuresti duminica, pe 29 octombrie, urmand ca luni sa ma prezint la spital cu bagaj cu tot. Oricum din saptamana 37 aveam bagajul mereu la mine, la fiecare consult plecam pregatiti. Luni mergem la spital la ora 8, doctorul era in cezariana asa ca am asteptat in jur de o ora. Apare pana la urma, vorbim si ma ia la un consult. Ma incurajeaza spunandu-mi ca o sa nasc usor, am col flexibil si un inceput de dilatatie. Pe mine ma ia brusc teama si cer o amanare de doua zile. Nu mai vroiam sa nasc luni. Ramane pe miercuri, asa ca plec fericita acasa ca am scapat si de data asta de nastere. Miercuri iar la spital, cu bagajele in brate, numai ca ghinion, nu mai erau locuri in saloane si amanam iar. Joi eram disperata, am ajuns la spital in jurul orei 9. De data asta chiar vroiam sa-mi induca nasterea, sa scap, nu mai suportam asteptarea. Vorbesc cu dr. Tutunaru si ma interneaza, in sfarsit. Fuge sotul si cumpara nu stiu ce pastile pentru indus, pe care nu le-am folosit pana la urma. Mi se fac analizele de rigoare, secretie, sange, urina, iar pe la 12-1 mi se rup membranele. Si curge la greu, ma speriasem, am avut lichid foarte mult. Ma baga in sala de pretravaliu, mi se pune o perfuzie cu oxitocin si incep contractiile. Cer epidurala pentru ca eram terorizata ca nu cumva s-o pierd. Apare dr. Marinescu, o dulceata de om, imi explica ce si cum si in cateva minutele e totul gata. Apoi a fost super, ma uitam la monitor si nu-mi venea sa cred ca aveam contractii de 130 si eu de-abia simteam. Ce m-a deranjat f tare a fost faptul ca eram singura, moasa disparuse si aparea destul de rar pe acolo chiar daca cotizasem. Contractiile erau prezente insa dilatatia stagna la 2. Si a venit seara, ma consulta si dr Bogdan Alexandru care imi spune ca nu am nicio sansa sa nasc normal, o sa fac cezariana mai mult ca sigur. Deja ma trec toate caldurile, orice dar nu cezariana. Se schimba tura si vine d-na Mariana, super si ea. In primul rand pune infirmiera sa schimbe lenjeria, camasa mea, imi da drumul la vezica, eu nu fusesem toata ziua la toaleta, fiind anesteziata nu simtisem nevoia asa ca aveam ditamai vezica. Din nefericire in seara aceea a fost o defectiune la caldura si m-a luat rau cu frig. In timpul zilei statusem intr-un pat ud si intr-o camasa uda de lichid, si se uscase pe mine. Cand a venit sotul sa ma vada eram vanata de frig si tremuram de mama mama. Pana la ora 11 seara dilatatie tot 2, asa ca se ia decizia cezarianei, numa ca trebuia sa astept pana dimineata sa ma consulta d-na Cristian si sa dea semnatura pentru operatie. Asa ca incerc sa adorm, numai somn nu a fost ala. Ma gandeam cum o sa mor a doua zi si nu o sa-mi mai vad copilul si sotul etc. Numai tampenii imi imaginam. Eram extrem de obosita, nemancata si nebauta apa. Se face dimineata, incepuse sa ninga. Inainte sa ajungem la spital ii tot ziceam sotului ca mi-e dor de zapada etc. Si m-a cuprins disperarea gandindu-ma ca ninge doar sa mi se implineasca ultima mea dorinta, deci nu-i semn bun.Iar se schimba tura si intra Tzutzi, pe care eu nu am suportat-o de cand am vazut-o prima oara. Mi s-a parut f acra, cu toate ca multe tipe o apreciaza. Ii prezinta d-na Mariana cazul meu, apare si dr Cristian, ma consulta, si zice ca nu i se pare un copil mare, ca e asezata cu capul in jos si nu vede vreun motiv de cezariana. Imi venea sa urlu. Toata lumea zicea ca bebe e super mare si d-aia nu are loc, numai ea il vedea un copil mic. Incep sa plang, il sun pe sot si-i spun ca nu mai rezist. Tzutzi imi pune iar perfuzia, incep contractiile, de data asta fara anestezic, pentru ca nu stia daca o sa ma opereze sau nu. Ce nu am inteles este de ce naiba ma mai chinuia cu aia daca in 17 ore eu aveam tot dilatatie 2. Cum puteam sa ma dilat in 3 ore cat nu o facusem in 17. Si au urmat 3 ore de chin. Imi venea sa musc din perna de dureri. Pana la urma apare Tutunaru si-mi zice ca ma opereaza sigur sa stau linistita. Vine si Bogdan spune acelasi lucru, ma mai linistesc. Ii comunic lu Tzutzi ca o sa ma opereze, deci nu mai are sens perfuzia. Se uita neincrezatoare la mine si mai baga ea o mana sa vada dilatatia sa raporteze directiunii. Pana la urma ma iau in sala de operatii. Ajung acolo ca un cadavru si mi se face anestezie totala, nu mi s-a folosit cateterul. M-am trezit la reanimare unde a avut grija de mine dna Tanta, nota 10+. M-am simtit super bine acolo si fizic si moral. M-am trezit din anestezie insa nu puteam deschide ochii. Doar radeam de bucurie ca traiesc si intrebam de bebe. Fetita mea s-a nascut la ora 10:15, a avut 4030 gr, 53 cm si apgar 9/10. Au venit sotul si nasa mea sa-mi arate poze cu ea insa nu vedeam decat blurat. De-abia spre seara am vazut mai clar, mi-au adus-o si pe bebita de la neonato. Era asa dulce, imi venea s-o mananc si o grasunica, chiar asa ii si ziceau la neonatologie, grasunica. A doua zi m-au mutat in salon, au urmat zile nu tocmai placute, cu depresii, ture nesuferite, noroc ca din cand in cand mai prindeai si cate o asistenta sau infirmiera super dulci si-ti mai ridicau moralul. Am facut depresie si din cauza personalului dar si din cauza unei colege de salon care se credea deosebita etc. Practic eu de-abia mergeam pe acolo si ea ma facea nesimtita ca nu vreau sa facem curat in salon. Era cel mai aberant lucru pe care il auzisem. Sa fac curat in salon, operata fiind. Si chiar daca nu eram operata, pentru ce mai exista infirmiere. Cand vroiam sa imi faca patul sau sa-mi spele pe jos, chemam infirmiera, ii dadeam 50 mii lei si imi facea. Ma rog, nu are rost sa redau discutiile aberante care ma faceau sa plang ore in sir pe la baie sau pe hol. Plus conflictele de la neonatologie, cu exceptia la vreo 2 asistente, restul erau f. acre si indiferente. Bebita mea era la fototerapia si plangea saracuta ingrozitor. M-am dus sa chem o asistenta si a facut spume ca ce eu nu vad ca e facuta caca, nu pot s-o schimb. Eram de-a dreptul socata de atitudinea ei, in primul rand ca nu stiam daca am voie sa ma duc sa iau copilul de la fototerapie de capul meu sa vad ce are. In alta zi am avut dureri groaznice de coloana in timp ce alaptam si ma blocasem. Asa ca am strigat sa vina sa ma ajute cineva, pur si simplu nu mai puteam sa tin copilul. Si se faceau ca nu aud. Una era chiar langa mine. Am inceput sa tip si tot nimic. Intr-un final m-am fortat extrem de tare, cred ca disperarea si furia m-au ajutat si am reusit sa ma ridic cu copilul de pe scaun dar imi dadusera lacrimile de durere. De-abia atunci nesimtita careia ii cerusem ajutorul a strigat o asistenta la modul "vino draga ca nu stiu ce are asta". Imi venea s-o bat la propriu. Am inceput sa tip la ea si lasase gura moale, ca vai nu si-a dat seama etc. Niste nenorocite, care se uita la tine cu superioritate dar de fapt ele sunt niste frustrate. Ma rog, au fost multe momente urate dar si momente placute: clipele cu bebe, discutiile cu asistentele care erau f cuminti si te ajutau indiferent daca le dadeai bani sau nu.
Acum a trecut totul, recuperarea mea a mers destul de incet, mai am inca o stare de disconfort, important e ca bebita e bine in continuare, e tot o grasunica, papa f mult dar si plange la fel de mult. Dar eu si tati o iubim enorm si ii suportam toate toanele. Tati o ingrijeste cel mai mult pentru ca eu sunt mai firava. El sta noaptea, o schimba, ii da papa, o culca etc. Mami sta ziua si cat poate cu ea. Am ramas cu probleme de coloana, destul de mari. Poate cu timpul se vor rezolva.
Cam asta a fost povestea nasterii iubirii noastre, Anamaria, iepurasha dragalasha (cand ii spun asa zambeste intotdeauna).
Raspunsuri
ylilimic spune:
Felicitari pentru nasterea micutei! Sa fiti sanatoase si sa treceti cu bine, tu peste recuperare si ea peste episoadele plangacioase!
Sa fiti fericite si uita cat mai repede tratamanetul asistentelor; iti umbresc frumoasa poveste si chiar nu merita sa mai aduci aminte de ele!
Nasterea - un puzzle cu flori de liliac
Marele blond (Luca Matei - 05 nov 2004)
Liliana 33+ (35 + ale dr) cu
CARTI de psihologia copilului / liste utile pentru tinere mamici
asiza spune:
Mayaione, sa va traiasca iepurasha dragalasha ...sa fie sanatoasa si sa aiba o viata plina de impliniri!
Mi s-a facut realmente scarba cand povesteai despre nesimtitele alea de asistente...bine ca a trecut totul si sunteti ok...sper sa n-am parte de asemenea tratamente ostile in spital, cand se va naste si iubirea mea mica...
Oana 37+ cu Denis Cristian
Disney bb
miha81 spune:
Mayaione prin cate ai trecut... dar ai invins pana la urma!!! Bravo si felicitari! Sa iti traiasca ingerasul si sa va bucurati de el!
Nu am inteles cine este dr. Cristian si ce legatura avea cu tine. Tu nu esti la Dr. Tutunaru? Si de ce te-a lasat Tutu atat sa te chinui? Pana la urma ai fost multumita de el?
Poate cand ai timp imi dai si mie un pm cu preturile pe acolo ca peste vreo trei saptamani urmez si eu. Si poate imi spui si cum ti s-au parut saloanele daca erau curate, etc.
Pupici si refacere grabnica!!!!
mayaione spune:
Multumim pentru urari!
Miha, dr. Cristian era sefa de la maternitate, acum nu stiu daca tinea locul lui Vladareanu, care era plecat atunci din tara, sau are si ea o functie asemanatoare. Dr Tutunaru nu am nimic de reprosat, trebuie sa respecte niste reguli impuse de politica spitalului. Orice cezariana trebuie aprobata de conducere si cum pacientele lui nu primesc cu una cu doua aprobarile, trec prin ce am trecut si eu. Chiar am auzit o discutie dimineata dupa consultul lui Cristian "tot pacienta de-a lui tutunaru, ar trebuie impuse taxe pentru ele", comentariu intre tzutzi si inca una.
Ce m-a deranjat enorm a fost faptul ca am stat pt o ora la pretravaliu cu o pacienta a dr. Cristian cu aceeasi problema ca a mea, dilatatie 2 dar ea era doar de 3 ore cu contractii si Cristian a bagat-o imediat in operatie. Tipa chiar vroia sa mai astepte si dr ii explica ca nu are rost sa mai astepte. Asa ca ea a nascut joi, iar eu vineri.
gudinde spune:
mayaione,
Sa-ti traiasca puiul si sa te bucuri de ea.
Cu problemele de coloana ai ramas in urma epiduralei?
gudinde spune:
quote:
Originally posted by mayaione
Multumim pentru urari!
Miha, dr. Cristian era sefa de la maternitate, acum nu stiu daca tinea locul lui Vladareanu, care era plecat atunci din tara, sau are si ea o functie asemanatoare. Dr Tutunaru nu am nimic de reprosat, trebuie sa respecte niste reguli impuse de politica spitalului. Orice cezariana trebuie aprobata de conducere si cum pacientele lui nu primesc cu una cu doua aprobarile, trec prin ce am trecut si eu. Chiar am auzit o discutie dimineata dupa consultul lui Cristian "tot pacienta de-a lui tutunaru, ar trebuie impuse taxe pentru ele", comentariu intre tzutzi si inca una.
Ce m-a deranjat enorm a fost faptul ca am stat pt o ora la pretravaliu cu o pacienta a dr. Cristian cu aceeasi problema ca a mea, dilatatie 2 dar ea era doar de 3 ore cu contractii si Cristian a bagat-o imediat in operatie. Tipa chiar vroia sa mai astepte si dr ii explica ca nu are rost sa mai astepte. Asa ca ea a nascut joi, iar eu vineri.
WOW stiam ca ceilalti dr nu-l iubesc prea mult pe Tutunaru dar am pus-o pe seama invidiei profesionale, dar si moasele ...
Si ce taxa mei ... pacientele lu' Tutunaru nu platesc CAS?
Of Doamne ... fara comentariu
mayaione spune:
Gudinde initial asa m-am gandit, ca de la epidurala, acum nu stiu ce sa cred. Am tinut cam multicel intradevar cateterul, de joi pana duminica seara. Insa durerea poate fi si de la faptul ca am facut efort f mare inca de a doua zi. Eu sunt mica de fel, ca inaltime, si am avut ditamai bebele si a trebuit sa o alaptez, mi-era teama sa n-o lase nemancata pe acolo. Si cand o tineam mai mult de 5 mins ma luau crizele rau, aveam dureri insuportabile, imi curgeau lacrimile, si totusi stateam cu ea pana se satura cat de cat. Asa ca poate d-aia am ramas cu probleme, am fortat prea mult.
mexxa spune:
Felicitari pentru micuta Anamaria...frumoasa poveste..pupici multii
Povestea nasterii ingerasului meu Sebastian-Mihai 10.09.2006
Ce repede crestem...
www.totsites.com/tot/sebastian-mihai" target="_blank">Pagina noastra...
mayaione spune:
Am pus si eu poze cu iepurasha, nu-s selectate, sunt toate pozele facute de noi pana la 3 saptamani. Mai avem de pus dar nu am avut timp.
www.smi.ro/anamaria" target="_blank">Poze Anamaria
tanima_i2002 spune:
Un lucru de pret se obtine cu greu dar dureaza mult. Este un bebelus mult dorit dar care va va umple viata si va va bucura diminetile. Zilele sunt mai insorite de acum. Sa va traiasca minunea mica, sa va bucurati de ea si ea sa va faca cei mai fericiti parinti. O meritati din plin.
PS: Sa nu ma uiti de cuscra...M-am inscris prima.
Mamica lui Rares (15 oct 2006)
poze