El ma ignora......si eu vreau sa il ignor

Elise spune:

quote:

---

Si fizic stim bine ca o femeie pierde tot timpul, doar daca nu e cine stie ce culturista si el un prapadit.

---

nu e neaparat vorba ca "pierde" - asa sint multe obiecte contondente prin casa, mai e si kestia de inspiratie, nu numai de fortza.

Problema e doar ca nu trebuie sa se ajunga in situatia asta, iar daca s-a ajuns nu mai ai ce sa salvezi.

Elise & BBLisa

elipop spune:

poate ar fi bine sa faceti o pauza, sa te detasezi de el si sa incerci sa te gandesti la ce simti,cum te simti fara el,la ce a facut..sau n-a facut...cred ca alaturi de el e multa presiune pentru a lua o decizie;nu e bine ca te-a lovit,ca te jigneste,dar tu chiar nu ai nici o contributie la asta?... poate tu te-ai plictisit si atragi chestiile astea,poate nu-l mai tratezi ca la inceput.

Cred ca ar fi bine sa stati separat o perioada ca fiecare sa reflecteze la situatia data.Consider ca la un moment dat majoritatea cuplurilor trece prin impasuri greu de suportat,incercati sa comunicati...si daca intr-adevar nu se mai poate divortul este solutia

numai bine.te pup

Clover spune:

Ce sa se mai gandeasca? Tipul e violent. Eventual sa ia cursuri de cum sa te feresti rapid.

Elise, era vorba ca dintr-o confruntare lung evitata femeia e mult mai probabil sa iasa sifonata. Ca doar nu e post sa inceapa cearta cat ea taie legume cu cel mai mare cutit si nu toata lumea are tapuse de-alea de semineu. Normal ca vrei sa nu se intample, da daca e sa se intample(si daca s-a intamplat deja sa fim seriosi ca nu se calmeaza) sunt putine sanse sa scapi fara urme.

Keep the promises you make to yourself.

J G spune:

Si cand te gandesti ca eu ma asteptam la postari cu schimbare de look, eram optimista vad!
Gizas!

J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

Loreena spune:

Lemoni, la zodie am facut caracterizarea barbatului scorpion, cel pe care eu il cunosc si cu rele si cu bune;
Referitor la poze.....mi-am dat seama ca am foarte multe poze frumoase si multe amintiri placute.....dar nu pot trai visand la ele si sperand ca uneori vor mai fi momente minunate; acum cativa ani cu asta "ma hraneam" si tot speram; intotdeauna el a stiut sa pastreze aparentele....pentru cei din jur suntem cuplul perfect....cele 2 prietene ale mele care stiu cum sta situatia de fapt (lucru pe care la inceput l-am ascuns, de jena, de rusine, sa-l acopar, sa nu ma simt prost, sa nu-l pun intr-o situatie neplacuta....etc)jura ca nu si-ar fi dat seama daca nu le-as fi spus....cu mama am mai avut discutii, dar ea apara familia, sa mai incerc si anul trecut m-a facut sa renunt la pornirile mele de a renunta la relatia cu el; nici nu ii pot spune chiar totul, stiu ca sufera, stie in mare, dar nu in amanunt; cred ca nici nu as putea sa ii povestesc toate grozaviile; ca mi-a spart nasul n-am avut taria sa ii spun, n-am puterea sa fac asta; inca ma mai simt fetitza mamei cand sunt langa ea; ea vrea sa ma protejeze si probabil ca sa ma sustina 100% va trebui sa ii spun totul, fara menajamente, dar nu stiu cum; ultima data cand am discutat ea tot imi zicea hai ca sit u esti cu gura mare, si tu uneori sari calul........pai normal ca sunt cu gura mare ca macar atata ucru niciodata nu am renuntat sa ma lupt cu el.....uneori il infrunt chiar doar din priviri, dar privirile spun multe. cand ma- amenintat o data ca imi ia copilul, m-am duc langa el, nas in nas si l-am privit in ochi, cred ca eram ca o fiara cans mi-a zis asta......s-a retras..intr-adevar cand vad ca ma ameninta as da cu el de pamant nu alta si ma duc exact langa el si ii zic hai esti tare da daca ai tupeul si sa n-ai impresia ca eu o sa stau cu mana in san....uneori in momente din astea ai o forta extraordinara si ii pot tine piept....dar nu-mi place mie comportamentul asta.
Am citi azi ca in caz de abuz femeia pana la urma foloseste diferite stratageme: il infrunta ; tace il ignora...eu am tot incercat, dar la el nu prea da nimic roade, oricum o intorci nu e bine...daca tip nu e bine, ma enervez si mai rau; daca tac ma consum si mai mult; daca il ignor.....e dupa o anumita perioada ma simt bine si ma mai linistesc, dar exact atunci intervine o noua etapa....el revine, isi cere scuze, ca ma iubeste, ca sa il iert......prin etapa asta de ignor am trecut in prima saptamana din martie....acum am revenit la partea asta......in decursul anilor etapele astea se repeta la nesfarsit.....inainte la intervale mai mari apoi din ce in ce mai des....de ieri de ex nu ne-am vorbit deloc; nu l-am sunat nu m-a sunat, si nu va ganditi ca ne sunam prea mult daca torul e in perioada de calmitate, ca sa zic asa; nu e comunicativ, cel putin nu cu mine; eu trebuie sa "ma dau din fatza televizorului " si " sa imi vad de treaba mea"; azi am ajuns acasa; eu m-am apucat de mancare; el a venit si contrar obiceiului de a sta in casa a luat fata si a iesit afara, ceea ce nu ar face intr-o perioada normala; sa vina si sa ne scoata afara; a facut asta doar ca sa ma atace pe mine......pe mine cea de acum cativa ani, pentru ca acum nu ma mai atinge, eu mi-am vazut de mancarea mea si foarte bine ca si-a dus fata la plimbare; dar sa il sun sa ma ia si pe mine, in nici un caz; deci la noi perioada de ignorare cam asa e; nu vorbim; stam in camere diferite; interactionam doar pentru ceva gen...."fac baie fetei da prosopul" sau "unde este apa fetei"

Mada101Despre divort nu stiu prea multe si il privesc sincer cu o mare frica; frica de necunoscut; sunt multi ani de cand tot incerc si iar incerc sa fac tot ce trebuie; dar am ajuns la concluzia ca mereu va avea ceva de reprosat; ca eu castig mai bine; ca eu nu castig deloc (asta in perioada cand eram in CIC); ca nu fac curat in casa; ca nu am grija de fata cum trebuie; ca imi iau haine din banii lui; ca imi iau haine din banii mei; inainte era cu banii; acum oricum comenteaza, dar nu-mi pasa si cand m-am angajat am refuzat sa ii comunic salariul meu cum faceam inainte; si cum veneam acasa hop top sa ii dau banii lui; asa facea si cu indemnizatia......apoi eu neavand nici un ban mereu cerea si el avea impresia ca imi da de la el dar erau banii mei aia.....; asa ca acum gata nu mai are acces; vreau sa iau ceva sa fac ceva ma duc si fac nu mai stau sa vine el sa cer bani...situatie anormala din care am iesit de aproape 1 an.

Ai dreptate nici eu nu cred ca mai ma respecta....ca ultim pas m-am gandit la o programare la consiliere psihologica...probabil, mai mult ca sigur ma va lua peste picior si va refuza dialogul cu mine pe aceasta tema; eu o sa ii propun o intalnire si daca nu apare ...n-am cuvinte si ce as mai putea spune....trec la etapa 2 avocatul..asa am eu planificat in mintea mea....sa vedem si cu partea practica
de vorbit cu el nu prea pot; el se crede superior si nu prea considera ca ar putea avea ceva de ascultat de la mine, deci eu pot vorbi, dar nu cred ca el e atent si ma asculta
sa vorbesc cu prietenii....nu prea imi vine; ma gandeam la parintii lui, dar parintii vor ramane parinti....nu vreau sa aleg prost; l-am mai amenintat ca ii sun pe ai lui si le spun si ca raspuns a pus mana pe telefon ca o suna pe mama sa vina sa ma ia ..... de parca eram o minora vai de capul meu de la colt de strada; nu vreau sa o supun pe mama la asa ceva....dar m-am hotarat ca prima oara cand mai face asa ceva sa ii spun "hai suna" sa vad daca chiar are tupeul; a mai vrut el sa ma dea si afara din casa sau mi-a zis ca pot pleca daca vreau.....i-am zis sigur iubire plec imediat ce vii cu divortul; am eu o chestie cu parasirea domiciliului conjugal.....apoi el poate inventa multe si probabil nu da bine in instanta la custodie, gandesc bine ce gandesc?
Intr-adevar vreau sa ajung sa consult un avocat si sa ma linisteasca sa imi explice toate partile problemei sa stiu cum sa fac mai bine.

MissParker, noi de ceva vreme trecem prin niste perioade care se repeta, ciclice pot spune; fericire, repros, raca, cearta, scandal, ignorare, pareri de rau, calmitate, impacare....in ultima vreme sunt de scurta durata perioadele astea......adica ne tezim ok si seara ne putem scoate ochii certandu-ne....asta pe mine ma oboseste, asa ca imi vad de traba mea si il ignor...si el face la fel sa nu se lase mai prejos si incearca sa ma sicaneze....daca si eu am o pasa mai proasta uneori ii iese si ma enerveaza si uneori izbucnesc si apoi tot asa de imi vine sa iau campii;
partea cu nasul de am zis eu din greseala a fost asa...ceara mare; el vrea sa se duca sa imi rupa, distruga o imbracaminte de-a mea...eu sar ca arsa sa imi apar bunurile; pun mana pe mana lui si se intoarce si imi da un cap in fatza...el a zis ca din greseala.....eu nu cred...oricum tot ce a gasit sa spuna a fost " aaa pai cate din astea n-am patit si eu in scoala" am ramas traznita cand l-am auzit, de parca eram la tranta cu colegii de generala in curte.....deci am tras eu concluzi ca nu prea a constientizat ce a facut si ca pe undeva nu a considerat ca a facut ceva "prea deplasat"..pune ghetza ca trece nu esti singura care pateste asa ceva.....aici are dreptate; dupa am vorbit cu prietena mea si mi-a zis ca trebuia sa ma duc sa imi iau certificat nmedical; zau pe moment simteam ca o sa imi cada nasul si m-a luat plansul cand am vazut sange pe haine m-am panicat putin asa ca am uitat de tot, de cearta de tot...singura mea problema era sa pun multa gheatza multa ca a doua zi ma duceam la munca...nici nu mai simteam nasul de cata gheatza am pus; nu stiu exact cat de avariat a fost nasul meu, dar m-a durut cartilagiul in urmatoarele zile si parca era cam deviat pe lateral...dar pentru cei din jur probabil nesesizabil; doar rosie pielea de pe pometi si nasul....poate si de la gheatza.....oricumzau stateam in pat si eram cam blocata si nu-mi venea sa cred ca mi se intampla mie asa ceva....
Recunosc ca sunt perioade din zi sau noapte cand incerc sa inteleg ce-i cu el si sa ii caut scuze...cum credeti acuzandu-ma pe mine....am trecut peste faza cu banii..a mai ramas partea cu facutul curateniei...problema de care vreau sa ma ocup si sa o inlatur si sa iau o doamna sa faca curat din toamna, iar eu sa ma ocup de mancare si dereticat.....uneori le las balta si ies afara cu fata.....si cu asta basta ca altfel eu can mai apuc sa stau cu fata mea.....si el tot reproseaza si tot reproseaza si in weekend m-a traznit ceva si m-am luminat la cap....el mereu reproseaza; nu faci aia si aia.......si rerpos si pana la urma el da din gura dar de facut tot eu le fac, dar el ramen cu ideea ca nu le fac eu.....si nici nu o sa fac eu tot; si el poate face curat; m-am luat de el si i-am zis " stii ceva nu mai comenta ca nu dau eu cu aspiratorul sau poate vrei data viitoare sa pregatesti tu mancarea; deic asta e prost ca se ia de tot si daca am si eu o pasa paroasta nu mai am chef de nimic si ma ia o stare de nus tiu parca sunt batuta, fara chef, fara vlaga, nu mai stiu ce vreau ce simt si imi doresc sa dorm.....atunci sunt linistita.
Partea cu gandacii cam asa e......

IGti se spala efectiv creierul incat nu mai ai simtul realitatii, te inteleg ca uneori ti se pare ca nu ai motive reale sa divortezi si ca de fapt nu s-a intamplat nimic grav... - cat de adevarat este ceea ce spui..multe luate separat par nimicuri de zici ca tot eu sunt idioata si poate ca e ca zul sa mi revin si sa nu mai gandesc asa mult
Azi de ex stateam si ma gandeam "oare care e limita? unde se termina divergentele normale dintr-o familie si unde incepe abuzul...ma gandeam oare ce traiesc eu e normal sau nu ca uneori zau sunt intr-o mare nebuloasa...de aia si vreau sa comunic si sa ma duc sa cer si pareri avizate care au mai vazut asemenea cazuri....
Ca metoda ignorarea e doar una din ele, au mai fost si tonul ridicat; tacerea; incercarea de a purta discutii, de a comunica; incercarea de a varia programul nostru, dar....cum sa variezi programul daca propunerile mele nu sunt "aprobate"
a imi lua copilul pentru mine nu e o scuza.....mi-e frica de asta... pot spune ca nu mi-e frica sa ma despart efectiv de el cat de urmarile acestei despartiri; urmarile legale si ma astept chiar la reactii brutale ....

pana nu voi vedea documentul semnata ca am custodia mereu voi avea aceasta frica in suflet...nesiguranta necunoscutului

oare doar daca avocatul e foarte bun si cunoscut ai o sansa? daca avocatul partii adverse e foarte bun in asemenea cazuri si eu nu am posibilitatea sa achit onorariul unui asemenea avocat.....nu e mai mult ca sigur ca el sa castige? pentru ca isi exercita mai bine profesia?.si de asta imi e tare frica...pe langa coruptie

JG multumesc pentru suport

Elise, daca as fi sigura sigura ca nu imi poate lua copilul as pleca.....pentru ca mai rau de atat cat e nu se poate, zic eu....mai rau decat atat ar fi sa poata sa imi ia copilul; altfel plec ; am unde sta, am venituri...daca e sa se schimbe ok ne vom vedea, ne intalnim, dar in casa cu el dupa ce voi reusi sa plec nu ma voi mai intoarce; poate greu va fi sa plec, dar daca plec cred ca abia atunci o sa imi dau seama cu adevarat prin ce am trecut, cand voi reusi sa ma detasez si sa am momente de respiro si el sa nu mai fie mereu in preajma mea.

Referitor la daca ar vrea sau nu..nu stiu sigur..el are mare grija de ea; dimineatza el se ocupa de ea sa o duca la bona (eu plec devreme); iese cu ea cand doreste; se joaca cu ea; ii face baie; se si enerveaza repede, dar o iubeste mult...deci nu stiu exact ce sa iti spun

Magdutza, intr-adevar fata mea simte tensiune; uneori ii zice tati nu bate pe mami, da? asa ca parca cu asta s-a mai linistit si el cand a vazut ce zice; vine la mine daca plang, si cand o vad incerc repede sa imi revin, ca de uneori mai imi vine sa si plang.in plus cand se ridica vocea ne atrage atentia cu "taci" si ne conformam..pot spune ca ea a reusit sa il mai educe un pic....si chiar si pe mine pentru ca si eu la suparare ma ambalez si vociferez.
Cred ca sa imi traiesc viatza fara el va fi o mare schimbare pentru ca eu practic mi-am trait viatza doar cu el, deci o mare schimbare si cred si simt ca si dureroasa...cred ca sta o sa simt abia cand nu voi mai sta in aceeasi casa cu el.....in momentul asta de ex mi se pare aberanta o astfel de idee....e seara; am o stare mai aiurea....maine voi gandi altfel.....fir-ar sa fie de stari sufletesti

Miramar, cum am mai spus el ar o relatie buna cu ea, uneori e gelos cand ma iubeste pe mine mai mult; se impaca bine se joaca; ii cumpara jucarii hainutza; are grija de ea; e atent; e si sever; eu zic ca e o relatie foarte buna; e cea mai fericita can ne pune sa ne pupam si cand ne vede ca ne intelegem bine; sare, e vesela, radiaza. despartirea cred ca ar afecta-o foarte mult, nu pot sa imi inchipui cum va fi; nu cred ca el isi va schimba comportamentul fatza de ea...totusi nu mai ai aceeasi relatie cu un parinte cu care nu locuiesti.....asa cred eu


Eliza5, in momentul de fatza eu n-am de unde sa stiu 100% ce se va intampla si imi este frica, teama.....adica ma pun in situatia ce ma fac eu fara fata mea?...mai e ceva uneori am impresia ca el si-a revizuit comportamentul cat eram gravida doar pentru ca avem bebe.....apoi si-a "revenit"....sincer uneori m-am simtit "folosita" de parca ar fi stat cu mine ca sa aiba un copil; nu pot sa explic clar asa simt eu uneori.
prima oara cand m-a amenintat ca imi ia copilul fata mea avea doar cateva luni....apoi la certuri mai mari revenea discutia.....acum 1 an mi-am luat cateva lucruri si am vrut sa plec; am vorbit cu mama....mama il suna pe el sa vorbeasca cu el ca a innebunit fata ei....a incuiat usa si a luat cheia si mi-a zis ca daca vreau eu pot pleca, dar fara fata; apoi mi-a luat cartela de la telefon si mi-a ascuns-o..am recuperat-o.....a inceput sa ameninte, apoi cand a vazut ca raman pe pozitii a dat inapoi si a inceput sa fie mai calm si sa imi zica sa discutam apoi ca ii pare rau si "nu mai face".......da sigur.....dar acela a fost momentul meu si l-am ratat si iar am devenit slaba in ochi mei cel putin.....atunci a fost un moment de tensiune maxima si cred ca am rabufnit.

Mihuta, ai mare dreptate divortul sufletesc a inceput demult timp, cred ca acum mai am doar nostalgia momentelor de altadata, care acum sunt foarte rare si mai reinvie uneori ce-a fost odata; dar eu ma simt, am devenit mai rece, mai stapana pe mine; nu mai sunt asa plangacioasa; imi ocup timpul cu altceva; nu mai clachez atat de usor, doar ma framanta incontinuu ultima alegere....sa mai stau sa mai incerc sau sa plec imediat....dar dupa atatia ani nu cred ca se mai schimba si cred ca va fi mai rau cu cat o sa inainteze in varsta.

Clover poate suna aiurea dar chiar nu ma pricep, certificat medical in ce cazuri se elibereaza? nasul meu cred ca a fost spart pentru ca a curs sange; a fost inrosit, dar fara vanataie puternica, aproape deloc...sange a curs ceva ca mi-am murdarit bluza si un prosop...

Elipop, chiar imi doresc o perioada din asta..dar cum? nu sunt singura, am copilul; daca as zice ca ma duc la mama sigur mama m-ar stresa fiind banuitoare , iar el nu cred ca ar fi de acord, adica ar considera asta parasire de domiciliu conjugal; el in delegatii nu pleaca......poate doar sa plec la un curs ceva

apropo de schimbare de look....in martie cand am intrat in etapa de ignorare, cred ca la un moment dat n-a mai suportat presiunea...cu care eu sunt obisnuita ca nu prea ma baga asa mult in seama nici in rest....si mi-a zis ca am pe cineva si ca stie el si ca eu sa recunosc.......deci el saraca victima si eu sa alerg sa ma rog de el sa inteleaga ca nu am pe nimeni.....cumva ceva de genul pana la urma tot eu sa fiu de vina.....adica il ignor ca am pe altcineva si nu ca el a fost mitocan....deci e un mare joc aici , un joc in care vrea neaparat sa imi suceasca mintile ce parere aveti nu-i asa ca e un mare santajist emotional.....adica orice face totul sa fie in favoarea lui si sa intoarca impotriva mea.

Va multumesc pentru sfaturi faorte mult; e important pentru mine sa aflu pareri de la persoana din afara relatiei mele si oamei care au trecut printr-o situatie asemanatoare; si eu uneori ma regasesc in anumite povesti de viatza.

mihuta spune:

Loreena, din ce am citit, nu pare sa-ti fi spart nasul cu intentie (ca de spart l-a spart), iar certificatul trebuia sa-l scoti atunci, cand erau urmele vizibile.

Nu stiu ce demoni interiori are el de simte nevoia sa isi saboteze perpetuu casnicia. Toate jocurile astea psihologice sunt modalitati de manipulare si de dominare. Nu stiu ce complexe sau frustrari are si de ce si le manifesta asupra ta. Stiu doar ca tu nu te-ai nascut pe lumea asta sa-i vindeci lui ranile narcisiste cu pretul fericirii tale.

Mult succes in a-ti gasi linistea, oricum vei considera de cuviinta.

16s + Sophia 80%

Porumbita spune:

Loreena, poate nu e rau sa nu mai ascunzi fata de familia ta, a lui aceste probleme... stiu ca nut rebuie sa tii cont de gura lumii, dar daca e sa divortezi e mai bine sa nu mai ai si pe altii care sa te traga la raspundere considerandu-te vinovata...

si vorbeste cu un avocat, macar sa te linistesti... copilul nu ti-l paote lua asa cu unu cu doua...

MissParker spune:

Loreena, tu esti singura in masura sa realizezi ceea ce traiesti cu el. Noi te putem sfatui, dar decizia o iei singura.

Fiindca vorbeai de etape si de chestii ciclice, mi-am adus aminte ca am gasit undeva o schema despre ciclul abuzului:

Faza 1 - ACUMULAREA TENSIUNII
Tensiunea creste, comunicarea schioapata sau se intrerupe, victima se simte constransa sa-l imblanzeasca pe tiranul emotional.

Faza 2 - INCIDENTUL
Abuz verbal si emotional. Furie, acuzatii, cearta. Amenintari. Intimidare.

Faza 3 - RECONCILIEREA
Tiranul isi cere iertare, ofera pretexte, arunca vina pe victima, neaga abuzul sau afirma ca nu a fost atat de grav precum sustine victima.

Faza 4 - CALMUL
Incidentul este deja „uitat”, „nu mai are loc nici un abuz”.


Evident ca dupa faza 4 urmeaza iar faza 1, iar de multe ori se mai si sar anumite faze. Dar se poate recunoaste cu ochiul liber un tipar de comportament foarte distructiv.

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

magduta-sv spune:

Loreena, e normal sa ai temeri vis-a -vis de ce va fi dupa...De cum va fi viata fara el. Vei supravietui cu siguranta. E pacat ca esti atit de tinara si treci prin asa niste experiente. Fotografiile sint foarte frumoase, dar incearca sa traiesti prezentul.Si in perioadele alea frumoase tu nu erai fericita sau poate prea putin. Ridica capul si incearca sa-ti iei viata in miini alaturi de fetita.E dureros ca un copil sa nu creasca alaturi de ambii parinti, dar si mai dureros e sa sufere alaturi de ei. Din doua rele, alege una.
Spuneai ca ai nevoie de o femeie sa te ajute la treaba...sotul tau nu a inteles ca esti mai mult decit o menajera? Sa uiti ca esti femeie,sotie, mama, iubita, pentru ce?
Decizia oricum e a ta si primul pas l-ai facut apelind la ajutor.Totdeauna vei gasi raspunsuri si persoane care incearca sa te ajute sa iesi din impas.

Magduta

Fania spune:

Loreena am citit post-ul tau si m-am intrebat ce cauti langa un asemenea om. E adevarat vorbesc de pe margine dar casnicia in viziunea si experienta mea inseamna cu totul altceva decat ceea ce traiesti tu acum.
NU INTELEG !!!! Esti tanara esti pe picioarele tale, esti frumoasa (am vazut pozele) de ce stai sa te umileasca? Ai dreptul la fericire, la iubire si respect. Sigur exista pe lume un barbat care va sti sa te aprecieze si sa-ti ofere ceea ce meriti. Il vei gasi dar pleaca !
Si eu sunt adepta apararii casniciei dar nu cu orice pret si atunci cand ajungi sa accepti injuraturi ca pe un salut plin de iubire, nu mai vorbesc de nasul spart e deja tarziu sa mai poti salva ceva.
Curaj, nu sta legata intr-o relatie care te otraveste zilnic.
Suntem alaturi de tine

poze