El ma ignora......si eu vreau sa il ignor

El ma ignora......si eu vreau sa il ignor

Vreau sa am taria sa ma mentin pe pozitii; de multe ori am zis ca o sa ma tin tare si am cedat; sentimentele; sensibilitatea; ganduri gen " de azi inainte o sa fie bine, se va schimba, mi-a promis".....dar in timp (13 ani din ce in ce mai rau; de 4 ani casatoriti, dupa ce s-a nascut copilul si mai rau....cred ca considera ca asa ma are la mana.....m-a amenintat ca mi-o ia si de asta nici nu am plecat din casa...in caz de proces sa nu aiba ce sa-mi reproseze...oare e bine?) toate au fost doar vorbe aruncate-n vant si acum cand le spune nu mai au valoare;

Am mai scris si mai demult, cam prin aprilie anul trecut.....el tare ocupat, ma ignora cand vine, cand pleaca, cand sta acasa, la telefon, cand ii vorbesc, nu ma aude, nu ma vede; la anumite intervale are "accese?!" de iubire in care eu nu mai cred sau ma intreb "oare cat va dura?";

in afara faptului ca ma ignora ma si jigneste, ma priveste urat.....si acum 1 an era la fel; de atunci eu am devenit independenta financiar; pe vremea aceea era o mare problema pentru mine; acum vreau sa devin si independenta sufleteste; ce rost are sa ma mai consum, dar nu mai vreau sa cedez, nu mai vreau sa ma duca cu vorba pentru ca stiu ca minte, nu se poate tine de cuvant, nici nu stiu daca il mai iubesc, uneori imi e drag, dar dupa 2 injuraturi ma gandesc ce bine mi-ar fi fara el; poate ca sunt si eu imposibila sau am defecte, am zis sa discutam sa ajungem la un punct comun, sa luam o decizie, chiar sa ne despartim decat sa ne chinuim; nu comunica sau imi zice da divort.....si chiar m-am gandit iar la asta; de ce nu?..pana la urma noi devenim 2 straini care uneori se mai simt bine impreuna; dar pentru ultima oara imi doresc sa incerc si varianta cu ignoranta...sa fie ca si cand el nu ar mai exista, cand as trai singura, sa vada si el cum ma simt eu; cand ma injura sa ma ridic si sa ies din casa; ma rog sa fiu ok si sa n-am stari sufletesti confuze care sa imi altereze taria sufleteasca pe care mi-o doresc; sa pot sa ma controlez si sa ma abtin si in loc sa ma cert sa plec sa ies sa il las cu nervii lui.

in afara de aceasta ignoranta, doar divortul cred ca mai exista .....cu el nu se poate discuta; probabil are o parere proasta despre mine si eu sunt de vina...trebuia sa fi plecat demult; acum poate ca am mai multa tarie si poate in trecut daca as fi avut-o as fi plecat, dar acum am si un copil......si inca cel mai frica imi este sa nu imi pierd copilul; vorbe ca nu ti-l ia ca nu se poate .....sunt, dar in situatia mea te gandesti, dar daca....nu am incredere in justitie si stiu ca banii si relatiile pot face multe, din cauza asta imi e frica; cum am mai spus in afara de copil nu am ce imparti cu el; material ma refer;

Oare daca eu intentez divort influenteaza negativ procesul si imi micsoreaza sansele de a imi da copilul?; eu lucrez; am si unde locui; sunt sanatoasa.....daca as stii ca e ok si maine as baga divortul.......asa am indoieli, mi-e frica; stiu ca trebuie sa iau legatura cu un avocat; ce sa-l intreb, cum ma poate ajuta? ce sa ii povestesc....nici nu mai stiu cu ce sa incep, multe intamplari par banale, dar adunate.....si se tot aduna

banala, dar adevarata.......ma roaga sa iau pateuri, fiind seara ma intorc de afara cu copilul de la plimbare fara pateuri . rezultatul foarte multe injuraturi, privire sfidatoare....nu e normal si stiu asta, nu e deloc normal......multe multe incidente, de genul asta sau mai problematice (inclusiv un nas (al meu) spart din "greseala") si pe moment imi par adevarate probleme, apoi mai trece un timp si zic ca poate a fost un incident, dar prea multe incidente.....sunt motive sau nu astea de divort?; nu sunt doar banalitati, nu? uneori nici nu mai stiu ce sa mai cred....dar nu cred ca sunt nebuna......de aia vreau sa il ignor sa nu ma mai atinga nici un cuvant de-al lui.....sunt multe de spus, orice amanunt conteaza si sunt atat de multe.

daca cineva a introdus divort din motive asemanatoare poate imi poate da un sfat....
merci

Poze cu toata Familia

noi2 spune:

....nici nu mai stiu cu ce sa incep, multe intamplari par banale, dar adunate.....si se tot aduna...imi suna cat se poate de cunoscut...
Sunt inca noua aici,mi-e teama sa dau sfaturi ca sa nu grehsesc..Lorena.. tu shtii cel mai bine daca itzi doreshti sa divortzezi sau nu.. eu acum sunt sigura ca asta vreau sa fac.. multe certuri, aparent banale shi-au pus amprenta shi mi-au marcat relatzia cu sotzul.. am ajuns sa devenim..colegi de apartament.. shi sunt sigura acum ca solutzia este divortzul..daca tu crezi ca nu eshti implinita, ca meritzi mai mult,ca nu asta ashteptzi de la viatza, shi mai ales.. copilul merita tot ce este mai bun pe lume.. atunci nu ezita.. tu shtii cel mai bine ce este in sufletul tau..daca divortzul este ceea ce vrei, eu te incurajez..nu-tzi fie teama , eshti independenta financiar, ai unde locui...din cate shtiu, copilashii de obicei sunt incredintzatzi spre creshtere mamelor, sper sa nu greshesc...nu e intentzia mea..
Eu voi intenta divortzul in septembrie, sper in 2 luni sa termin.. asha mi s-a spus la avocat..shi sotzul meu are relatzii, bani shi toate cele.. dar nimeni nu ma poate tzine casatorita cu fortza..nu am de ce sa ma tem..shi nici tu.
Itzi doresc mult curaj.. shi sa fii hotarata..incearca sa-l ignori, sa priveshti totul din exterior, deshi este greu... e cel mai bine.Numai asha vei lua decizia cea buna.Succes.

..shi te iubesc...

Loreena spune:

merci pentru raspuns si sper ca in cazul tau totul sa decurga bine si sa nu te afecteze prea mult sufleteste, dar ce usor e sa spui asa ceva cand esti in afara si nu simti ceea ce simte cineva in aceasta situatie; cred ca voi suferi enorm si mi-e frica de asta; mi-e frica sa trec prin tensiunea unui divort, dar dupa mai rau de atat nu se poate.....si poate scap

eu asta incerc sa il ignor pentru a ma detasa si a privi altfel lucrurile.....macar sa ajung sa nu-l mai scuz si sa ma invinovatesc pe mine mereu si mereu....si sa pun accentul pe gasirea unui avocat si consultarea lui in ceea ce priveste incredintarea copilului si problemele din casnicia mea.

niciodata nu am avut de-a face cu un avocat; mi-as dori sa gasesc persoana potrivita cu care sa pot discuta.

norocul meu este serviciul..unde stau ziua si copilul pe care cand nu mai suport tensiunea il iau si iesim afara, facem plimbari, vizite...in casa daca stau, el ma enerveaza si uneori ma aduce cu nervii la pamant si intr-o stare puternica de irascibilitate, pe care nu mi-o doresc si incerc sa o evit, dar uneori nu se mai poate si simt nevoia sa rabufnesc.am citit undeva sa imi controlez respiratia si mai fac asa sau ma inchid in baie si plang, asta ma mai relaxeaza, dar ma mai vede aia mica si ma uit in oglinda si imi zic uita-te la tine ce proasta si fraiera esti si ies zambitoare din baie.....si am puterea sa il infrunt......dar numai eu stiu ce e in sufletul meu....

sunt suparata pe mine pentru ca nu am puterea inca de a rupe totul chiar daca exista si amintiri placute, dar cel putin de ceva vreme am devenit constienta de ceea ce mi se intampla, ceea ce inainte nu se intampla.....inca am indoieli, dar refuz sa cred ca eu sunt singura vinovata si ca fiecare injuratura su lovitura sunt scuzabile sau motivate de gesturi, vorbe sau fapte ale mele si mai ales refuz sa cred ca mi se cuvin....orice as face nu are dreptul de a se purta asa, sa ne despartim, sa discutam, ori ne e bine, ori sa nu mai ne facem rau amandoi......pentru ca nici eu nu pot fi lapte si miere dupa atatea vorbe urate, care sunt zilnice.....sau mai rare daca nu ma baga in seama si ma ignora.

am o revolta care uneori imi da putere, dar cateodata ma simt slaba si am impresia ca nu mai judec cum trebuie..

noi2 spune:

Lorena, foarte rar raspund la ´´In unul sau in doi..´´.. acum am facut-o pentru ca m-am simtzit identificata cu tine,singura diferentza este ca nu am un bebel.Poate ca atunci nu ash mai fi gandit asha.. nu shtiu ce sa zic. Tzi-am raspuns tocmai pentru ca am fost in aceeashi situatzie,shi da.. acum imi este ushor, de fapt, putzin mai ushor..pentru ca shtiu ce vreau sa fac...pentru ca acum am nishte prioritatzi.Credca merit mai mult decat vorbe urate, nervi intinshi la maxim zilnic, priviri care dor, o palma in urma cu ceva timp,lacrimi shi mereu ideea insuflata de domnul ca eu sunt vinovata pentru orice lucru care nu iese asha cum ishi doreshte. Imi este greu, dar nu am ce sa fac..am 24 de ani shi toata viatza inainte.. de aceea nu cred ca merita sa sufar nici un moment..shi mie imi e teama de divortz, de reactzia lui, de prejudecatzi, de ce va spune lumea sau familia... dar merg ianinte..tzi-am raspuns prin prisma mea. Sper sa-tzi fi fost de folos.
Te-ash sfatui sa apelezi la un avocat, te poate ajuta cel mai bine in privintza temerilor tale legale.
Mult curaj in tot ce vei hotari.

..shi te iubesc...

Loreena spune:

multumesc pentru raspuns.am mai gasit o asemanare si noi citind un subiect; noi doi suntem impreuna de la 17 ani....de acum 13 ani...am amanat cam mult si cu timpul s-a agravat totul

Lemoni spune:

Si totusi vorbesti asa de frumos de el la barbatul scorpion. Ce sfat sa-ti dau nu stiu tu sti mai bine ce vrei sa faci, dar pozele si faptul ca vorbesti inca frumos despre el inseamna ca nu este chiar asa de rau.
Al meu e scorpion, dar din fericire si eu sunt to scorpioanca asa ca nu prea exista probleme mari intre noi.Suntem oameni buni dar cum sti si tu sa nu ne calce cineva pe coada!
Ai grija de tine

mada101 spune:

Lorena, imi pare rau pt starea ta... Eu zic ca pasul catre divort tb sa il faci at cand sti ca ai incercat sa faci totul pentru familia ta. Eu consider ca daca nu e comunicare intr-o relatie nu prea ai cum sa rezolvi problemele, iar din cate spui tu nu prea comunicati, si plus de asta dupa cum spui tu ca te trateaza parerea mea e ca nu te mai respecta...
Paote ar tb sa mai incerci sa vb cu el, poate reuseste sa vb prietenii vostri cu el...
Oricum a consulta un avocat sa vezi ce pp un divort nu ar face decat sa te linisteasca, ca asta nu inseamna ca va afla sotul tau ca ai mers la un avocat.

Pupici si sper ca pana al urma se vor rezolva problemele tale.

MissParker spune:

Pai stai sa ne intelegem: pe de o parte spui ca te ignora, apoi adaugi ca te injura, te priveste urat, te jigneste, ba chiar ti-a spart si nasul din "greseala" (??!!).

Draga mea, asta nu inseamna ignorare, asta e abuz in toata regula. Mai ai ezitari in privinta divortului? Mai e nevoie sa-ti sparga si 3 dinti din gura si sa-ti rupa mainile si picioarele, eventual sa inceapa sa dea si in copil?? De cate asemenea dovezi de "ignorare" mai ai nevoie?

Planul tau de a trai cu el ignorandu-l este ca si cum ai avea casa plina de gandaci urat mirositori, dar tu iti prinzi nasul cu un carlig si incerci sa ignori gandacii si sa traiesti in continuare tot asa. De ce ai face asta? Cheama "Sanepid-ul" si elibereaza-ti viata de astfel de murdarii.

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

J G spune:

Draga Loreena, am citit mesajul tau cu multa durere. Da, eu am trecut pe acolo aproape identic cu situatia ta. Si stii ce imi provoaca durere? Nu ce ti se intampla efectiv ci felul in care vezi tu lucrurile. Asta e drama!

Nu o sa-ti raspund sa mai comunici si sa mai incerci in tonul "salvatoarelor de casnicii orice ar fi" de aici de pe forum (ma mir ca n-a aparut inca sfatul cu schimbarea de look). Nici nu o sa ma infig in tine sa-ti spun sa pleci pentru ca stiu exact ce gandesti acum si stiu ca nu vei avea nici o reactie.
O sa incerc sa formulez un raspuns la care sa rezonezi.

Da, Felicia are dreptate, traiesti intr-o relatie abuziva. Chiar daca nu mananci bataie zilnic. Injuraturile, amenintarile, spart nasul din greseala inseamna abuz. Iar pentru ca atunci cand traiesti intr-o asemenea relatie ti se spala efectiv creierul incat nu mai ai simtul realitatii, te inteleg ca uneori ti se pare ca nu ai motive reale sa divortezi si ca de fapt nu s-a intamplat nimic grav...

Faptul ca vrei sa incepi sa-l ignori este doar o metoda de-a ta de a lungi lucrurile, de a nu lua decizia corecta, aceea de a pleca. Stiu ca undeva, ascuns in mintea ta, stii ca asta trebuie sa faci. Dar acest lucru este acoperit de speranta ca pana la urma vei inventa ceva care sa indrepte situatia, ceva care il va schimba, apoi vin amintirile fericite care te chinuie, apoi vin pretextele inventate de tine ca sa te scuze de genul "imi va lua copilul".

Nu poate sa iti ia copilul. Aculta-ma bine de tot : NU POATE SA ITI IA COPILUL. Evident ca nu poti avea incredere totala in justitie dar nu suntem chiar in tara nimanui. Gandeste-te la o adica poti sa mergi cu procesul in instante internationale. Iti spun toate astea oricum asa, informativ pentru ca am o surpriza pt tine: nu vrea copilul... doar te ameninta. Atat. Doar vrea sa-ti faca rau. DAR NU POATE!

Sa nu crezi insa ca nu te inteleg! Si sa nu crezi ca lipsa ta de tarie are legatura cu inteligenta ta sau cu nivelul tau cultural! Nu, absolut deloc. Ce simti e natural (e o cruzime asta, dar asa e).

Ai intrebat daca exista cineva care a divortat "pentru aceste motive" - DA, eu. De fapt, pentru mai putin de atat.

Daca vrei sa iti spun ce m-a ajutat pe mine sa iau decizia, o sa iti spun.

Inteleg din poze ca copilul tau e FETITA?
Atunci grabeste-te!
Eu sunt aici pentru orice ai nevoie. Locuiesc in Bucuresti, ne putem vedea daca vrei. Poti sa ma suni oricand. Ce zici?

J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

Elise spune:

Mie mi se pare ca intrebarea ta, singura intrebare, este "poate sau nu sa imi ia copilul?"
Daca ai fi sigura ca nu poate - si sint doar amenintari ca sa n-ai curajul sa-l lasi - ai mai sta pe ginduri?

Dar un avocat te poate lamuri mai bine.

PS: J G are dreptate: nu numai ca nu poate sa-ti ia copilul, sint sigura ca nici macar nu l-ar vrea.

Ia sa se puna problema de-adevaratelea sa isi asume el singur toata responsabilitatea si toate dificulatile cresterii copilului, iar tu sa fii ca la douazeci de ani.
Sa vezi atunci ce nedrept i s-ar parea!

Foarte multi barbati sar de fund de doi metri cind ii rogi sa stea cu copilul o ora sa te duci la coafor. Dar cind e vorba de cearta... gata , "iau copilul!"
Ia-l... sa vedem ce faci cu el... cind i se face foame il aduci inapoi?!

Elise & BBLisa

magduta-sv spune:

Loreena, nu mai ai cum sa schimbi un asemena barbat.Ia copilul si muta-te. Nu ai dreptul sa traiesti asa.Copilul simte tensiunea acumulata intre parinti si nu poate fi fericit.Nici nu ti-l poate lua- ca raspuns la intrebarea ta.
Ia-ti viata in miini si incearca s-o traiesti frumos.Fara el.
Mult succes!

Magduta