MOARTEA COPILULUI

cmirela35 spune:

Ei,fetelor,primul meu puiut s-a stins in urma cu 3 ani(in 18iulie)...
Stiti ce se spune?Sa nu dea DD omului cat poate duce...Au trecut deja 3 ani,dar ma gandesc zilnic la el...Si am incercat sa traiesc mai departe croindu-mi un scop in viata...
Acum am 2 puiuti,o fetita infiata,de 3,9ani,si un baietel nascut de mine...Cine ma cunoaste nu ar zice ca mai sufar..,dar nu,e o durere pe care si la 100ani o porti in suflet...
Cum treci?Incercand sa dai un sens vietii,sa iti reconsideri faptele,si,mai presus de orice,sa iti ingropi,acolo,undeva,in adanc,durerea...E adevarat,de multe ori imi vine sa ma pun in mijlocul strazii,in calea masinilor...Dar incerc sa imi aduc aminte de cei care ar plange dupa mine...Multi putini,copiii sigur...
Am un scop in viata...,doar asa pot trece...

mariussimiuc spune:

Numai cititnd povestile voastre mi s-a facut rau fizic... Sa va dea Dumnezeu multa putere sa mergeti mai departe!

Miha si Robert

onyxg1998 spune:

Cand citesc prin ce ati trecut, ma cutremur si imi dau seama ca toate problemele mele si suferinta mea nu se pot compara in veci cu a voastra!

Nu stiu daca as avea puterea sa trec printr-o experienta asa de cumplita.

Va admir ca ati avut puterea sa mergeti inainte!

Pupik de la Onyx si Vlad

anaisanais spune:

quote:

---

Originally posted by onyxg1998

Cand citesc prin ce ati trecut, ma cutremur si imi dau seama ca toate problemele mele si suferinta mea nu se pot compara in veci cu a voastra!

Nu stiu daca as avea puterea sa trec printr-o experienta asa de cumplita.

Va admir ca ati avut puterea sa mergeti inainte!

Pupik de la Onyx si Vlad

---

Suferinta nu trebuie comparata, fiecare om are motive sa sufere; uneori chiar si faptul ca ti s-a rupt un ciorap poate fi un motiv real de suferinta. Spuneam ca suferinta depinde de limitele de toleranta ale fiecaruia, nu de ceea ce o provoaca.
Niciuna/ niciunl dintre noi, cele sau cei care au trecut printr-un blestem asa de mare nu au avut puterea sa mearga mai departe de la inceput; intii ne-am tirit, uneori literalmente, intre baie si pat, dupa care ne-am ridicat in genunchi si, din bucatelele vietii noastre distruse, am incercat sa facem un fel de platforma care sa ne ajute si sa ne sustina picioarele moi; dupa ce, cu mari chinuri, ne-am aburcat de aceasta platforma, am ridicat ochii si am constatat ca lumea merge mai departe si ca noi si suferinta noastra nu sintem decit niste firisoare de praf in ochii lui Dumnezeu si ca Dumnezeu uneori mai lacrimeaza si el din cauza firisoarelor astora de le are in ochi... si uite asa, putin cite putin, ne-am ridicat si am inceput sa pasim...asa se capata puterea de a merge catre undeva, nu neaparat mai departe....
Si oricum este nedrept sa nu mai fii mama sau tata, caci si tatii sufera, poate ei nu verbalizeaza asa, ca noi, mamele, dar si ei sufera!

alinaxeni spune:

In josul postarilor mele e un motto al unei femei care si-a pierdut 4 fii si sotul in acelasi timp.Ai zice ca viata ei s-a terminat si e o fiinta cu suflet impietrit de durere...NU...a ales sa mearga mai departe,i-a plans si acum se implica activ in ajutorarea celor care trec prin asemenea momente.
Cand am auzit-o spunand cuvintele astea mi-am dat seama ca trebuie sa gasim resurse si motivatie sa mergem mai departe.Datorita acelor cuvinte m-am adunat,am gasit resurse si acum merg mai departe.Au trecut 14 ani si inca doare,dar ramane in sufletul meu toata viata

-------------------------
In momentele grele trebuie sa gasesti ceva sa te motiveze sa mergi mai departe.

Nicoleta spune:

Matusa mea a nascut un copil mort, bunicilor mei le-a murit copilul la 3 ani si ceva... unchiul meu a murit de cancer, iar tatal lui inca traieste, are 88 de ani... acesta este cred cel mai mare cosmar al unui parinte, sa isi ingroape copilul.
Sa ne fereasca Dumnezeu de asa o urgie si sa dea putere celor care au trecut prin asa ceva.
Nicoleta

ellej spune:

Nu pot sa spun decat fereasca Dumnezeu pe oricine de asa ceva. Am vazut emisiunea cu parintii copilului si cu ai fetitei care a murit de mana aceluiasi anestezist. E groaznic.

Cum reusesti sa mergi mai departe? Nu stiu, m-am intrebat si eu. Am un exemplu in familie, s-a intamplat acum vreo 35 de ani. Parintii si 2 copii (parca 5 si 3 ani) erau intr-o tara straina, Congo sau cam asa ceva (tatal lucra acolo). Intr-o zi el mergea de mana cu copii si au fost spulberati de o masina. Copii au murit pe loc, tatal a reusit sa scape, dupa mai multe luni de chin in spital. Cum a reusit ea sa petreaca atata timp singura, la capatul lumii, nestiind daca el va trai (nici nu i-au spus de la inceput ca de fapt copii murisera), cu copii la morga, caci i-au adus si ingropat in Romania, nu-mi dau seama.

Dar au trait si au mai avut doua fete si pe cea mare o cheama Speranta.

IndyGo spune:

Nu stiu chiar cum poti sa supravietuiesti........ma intreb si in acest moment daca voi supravietui......
ce frumos radea, cat de tare ma strangea in brate si imi spunea mami te iubesc tare, tare.......esti frumoasa mami.......era lumina, viata, speranta, puterea mea.........si acum nu mai e.....unde e Doamne, de ce Doamne, de ce?

aidaciolac spune:

... am citit toate postarile si inca

Nu imi pot imagina cat de mare poate fi durerea asta , URLU in somn din cauza cosmarurilor si cand ma trezesc sunt transpirata si paralizata toata.
Nu imi pot imagina ... , dar vine dimineata si atunci incep sa ma trezesc din amorteala cand ma striga ("mami fac pipi") ... si ii cunosc fiecare miscare si mirosul si tonul vocii si ... si sunt atenta la fiecare gest ca sa fiu sigura ca imi va ramane intiparit in minte si nu voi uita.

De 2 ani traim in incertitudine si luptam in continuare si traiesc cu speranta ca ultima interventie a salvat-o.
Am vazut multe , poate prea multe in 2 ani de zile. Foarte multi copii s-au dus , dar sunt si cativa care sunt bine. Poate si noi vom fi bine ... asa au spus , ca nu va mai avea probleme
... si sper cu toata fiinta ca asa va fi si imi doresc sa raman pe viata cu cosmarul meu care ma paralizeaza , iar ea sa fie bine , sa fie sanatoasa si sa creasca mare.
Sa ne dea posibilitatea sa ne bucuram de ea si ea sa se bucure de viata .

Imi cer scuze ca am deviat de la subiect.
Toate cele bune mamici mangaiate , iar acum nemangaiate!
Ce stupid suna , oare ce poti sa spui unei astfel de mamici? Oare cum ii poti alina macar un pic durerea numai cu o vorba?

Aida - mama de pisica mica.

alinacs spune:

IndyGo imi pare extrordinar de rau ca si tu traiesti o astfel de experienta.
Nu mai poti sa traiesti normal. Totul se leaga de ceea ce aexistat.
Pentru mine timpul s-a oprit atunci.
Imi este fantastic de greu sa ma pot aduna sa duc o activitate la bun sfarsit.
Nu stiu cum sa facem......