MOARTEA COPILULUI

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

MOARTEA COPILULUI | Autor: viorica avram

Numai cand te uiti la titlu te cutremuri de teama! nici in gand nu poti concepe sa ramai fara copilul tau! fara lumina ochilor tai si rostul tau in univers!
odata ce ai devenit mama nu mai poti sa te intorci la ce ai fost inainte! ai langa tine dragostea cea mai mare si cea mai plapanda. zilele nu mai sunt la fel, in fiecare zi faci altceva , razi din alte motive. ingerul tau creste sub ochii tai: la inceput este un bebelus neajutorat , apoi il vezi cum se transforma , cum capata personalitate , cum are pareri si isi face idei despre lumea inconjuratoare, vorbeste, rade, glumeste ,iti spune cat de mult te iubeste!!!!!!!!!!
si brusc, dupa ce ai simtit iubirea aceea nelimitata, sentimentul acela inconfundabil de devotament matern totul iti este luat cu brutalitate!
un copil a murit dintr-o eroare medicala! si parintii lui au ramas cu golul creat de plecarea lui!
noi plangem pentru ca nu ne dorim sa avem aceasta experienta crunta!
e cel mai ingrozitor lucru posibil sa ramai fara copilul tau!
cum supravietuiesti disparitiei copiluli tau? cum????????????????

Viorica
poze

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

Theiuta spune:

Doamne, asa e:numai citind titlul te cutremuri.
Nu te supara, dar la acest subiect consider ca pot raspunde doar acei parinti greu incercati de Dumnezeu...postarile tuturor celorlalti, chiar daca sunt bineintentionate, nu cred ca au nici o valoare...si, poate, un psiholog.

Theiuta

poze cu Nicolas

petaluda spune:

am avut in jurul meu, din pacate, mai multe astfel de cazuri groaznice. parintii au avut reactii foarte diferite, ceea ce ma face sa cred ca este o experienta foarte personala, fiecare trebuie sa gaseasca propria cale spre vindecare.de ex o cunostinta si-a pierdut bebelusul abia nascut. ea a decis sa aiba alt copil imediat, si a reusit sa ramana insarcinata la vreo 2 luni dupa decesul primului copil. o alta prietena si-a pierdut un frate, si parintii s-au indreptat spre credinta ca sa poata depasi durerea, s-au impacat cu ideea ca Dumnezeu culege cele mai frumoase flori din gradina sa.

si cred ca depinde si de cauza mortii. de ex niste prieteni au pierdut un copil dupa ce s-a luptat ani de-a randul cu o boala incurabila. Parintii au fost distrusi de decesul copilului dar totusi se gandeau ca a fost eliberat din chinurile groaznice pe care le indura. in timp ce alti parinti care si-au pierdut copilul in urma unui accident stupid ( niste pusti care au baut un pic intr-o seara si au plecat pe partia de ski )nu si-au revenit niciodata dupa moartea copilului pt ca nu au putut accepta ca a murit dintr-o prostie.

Cristina_C spune:

E cosmarul oricarui parinte.
Sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva!

lorelaim spune:

Doamne fereste! Cred ca este unul dintre cele mai cumplite lucruri care i se pot intampla unui parinte...

Lorelai
Digital Macro 2
Digital Macro
Alte albume foto
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

mihaela_ce spune:

Am trait aceasta drama acum 11 ani.Am avut un baietel care,dintr-o eroare medicala ,m-a parasit la 4 luni.Nu pot sa va spun cum am reusit sa rezist,m-a ajutat Dumnezeu,numai el m-a invatat cum sa fac sa nu o iau razna.Atunci mi-am spus ca nu o sa mai fiu mama niciodata.Anii au trecut si acum sunt mama unei fetite superbe.Am crezut ca am uitat cate ceva de atunci,vreau sa va spun ca nu am uitat nimic,ca intr-un film toate amintirile au revenit o data cu nasterea fetitei.Ma surprind ca o si alint uneori cu cuvintele pe care le adresam baiatului.
Au fost zile cumplite,imi era frica sa pun mana pe ea,aveam impresia ca sunt eu o persoana nefasta,ca din cauza mea s-a intamplat cu primul copil si daca acum patesc la fel.
Nici nu am avut pe cineva langa mine care sa ma inteleaga,am avut o perioada de depresie postnatala cumplita,aproape ca nu era zi sa nu plang.
Acum lucrurule s-au mai linistit,incep sa inteleg ca fetita mea este altineva si ca pot sa o iubesc cu tot sufletul meu.

Ca sa raspund la subiect; de supravietuit ......supravietuiesti.Cum? cu ajutorul lui Dumnezeu.Dar nu uiti niciodata si rana din suflet nu se vindeca niciodata,chiar daca pe fata nu se vede uneori.Te iei cu viata si incet incet durerea se muta undeva intr-un loc al sufletului unde numai tu ai acces.Inveti sa plangi in gand sau in somn.
Nu doresc nimanui sa treaca prin asta.

mihaela si ANA MARIA 27.03.2007

viorica avram spune:

ingrozitor de greu trebuie sa fie , draga Mihaela!
eu nu inteleg de ce ?
de ce se intampla asta? zilnic ma rog la DD sa fiu eu prima care se duce.... sa nu trec printr-o astfel de experienta.
de azi dimineata plang de durere si de neputinta! nu poti sa faci nimic! toti murim toti..... nu inteleg o astfel de pierdere, e peste puterile mele sa inteleg si sa ma resemnez.

Viorica
poze

Lauraa spune:

quote:
Originally posted by viorica avram

ingrozitor de greu trebuie sa fie , draga Mihaela!
eu nu inteleg de ce ?
de ce se intampla asta? zilnic ma rog la DD sa fiu eu prima care se duce.... sa nu trec printr-o astfel de experienta.
de azi dimineata plang de durere si de neputinta! nu poti sa faci nimic! toti murim toti..... nu inteleg o astfel de pierdere, e peste puterile mele sa inteleg si sa ma resemnez.

Viorica
poze

Viorica, cu tot respectul, de ce plangi? S-a intamplat ceva?

Laura cu
LARA (10.05.04)& LOUISA(20.04.07)

viorica avram spune:

Da , LAURA!
un copil de la gradinita fetitei mele din aceeasi grupa cu ea a murit ieri in timpul unei interventii la spitalul de copii. il opera de hernie si nu i s-au facut toate testele si a murit din cauza anesteziei. nu pot sa o concep si nu imi revin din starea de soc. il cunosteam pe micutul Iustin. fetita mea il iubea nespus.era un copil vesel si foarte inteligent!!!!!!!!!!!! de ce??
nici nu pot spune Dumnezeu sa-l ierte! era un inger, toti copiii sunt curati si fara pacat!
nu am cuvinte!

Viorica
poze

anaisanais spune:

quote:
Originally posted by Cristina_C

E cosmarul oricarui parinte.
Sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva!

Nu, cosmarul, in acest context, este un vis frumos! Mai intai, iti amortesc mainile si picioarele la auzul vestii, oricat de elegant iti este data; mai apoi iti intepeneste creierul....si sta asa o perioada, timp in care nu dormi, nu mananci, nu prea te misti si te uiti imbecilizat la copilul tau care nu mai rade, nu te mai striga, nu mai plange sau nu mai vorbeste cate o ora la telefon...Dupa care te uiti lung si bovin la o groapa hada si nu pricepi de ce se casca acolo langa tine... Vii acasa de la inmormantarea copilului si iti dai seama ca viata ta este goala, casa este prea mare si tot ce ai avut pana la un moment(viata, prieteni, bani etc)nu mai conteaza, de fapt, toate acelea fac parte dintr-o viata pe care ai trait-o, paradoxal, intr-o alta viata. Lumea arata altfel, literalmente, culorire si lumina sunt altfel decat pana atunci, norii, pasarile, oamenii si tu , toate sunt iremediabil schimbate, pana si vocea ta este alta, nu iti mai recunosti nici ochii si nici fiinta, atunci cand te uiti la tine. Iti ramane, la inceput, speranta: tot astepti(ca prostu',zau!) sa sune telefonul si cineva sa te anunte ca nimic din ce ai trait mai cateva zile/ luni in urma nu este adevarat, iar copilul tau traieste, tu trebuie numai sa vii la el. Dar vine si un moment cand iti pierzi speranta si atunci constati ca timpul nu vindeca nimic, in cazul acesta, ci face orice ''rana'' sa doara mai tare..... si doare, in functie de cat de impacat esti cu Dumnezeu si cu tine. Dupa ce te impaci cu Dumnezeu si cu tine, incepi sa te uiti in jur si sa constati ca, int-adevar, lumea este alta, dar nu s-a oprit in loc; si daca Dumnezeu ti-a lasat inca viata dupa ce copilul tau a plecat, atunci inseamna ca mai ai ceva de facut pe lumea aceasta. Si asa te ridici si mergi mai departe, greu, lasi urme de sange, te dor genunchii si umerii, pentru ca ai o cruce foarte grea de purtat. In timp, te obisnuiesti cu aceasta cruce, te obisnuiesti cu tine si cu ceilalti si inveti din nou sa traiesti.... Greu, dar depinde de fiecare parinte in parte cat de repede reinvata sa traiasca si sa si poarte o cruce atat de grea!