MOARTEA COPILULUI

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns maru spune:

Cami, si Anais, stiu daca ajuta daca vorbesti despre cel dus intr-o lume mai buna.
Va ascult si in sufletul meu e frutuna cu gandul ca DD lasa asa durere pe lume, mai ales pentru mame!

Povestiti-ne despre ingerii vostri, pentru ca asa vor fi nemuritori!

Doamne'ajuta!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ionela_r spune:

Este cumplit, este putin spus.
In urma cu 26 ani, au trecut si parintii mei prin asa ceva (implicit si eu si fratele meu mai mic). Fartele cel mare avea 19 ani (neimpliniti),eu aveam13 ani,iar cel mic avea 6 ani.
Mai avea 2 luni si termina armata si ne-au sunat de la unitate sa-l luam ce este mort.

Atunci nu intelegeam nici eu foarte bine.
In noaptea de priveghi, tatal meu a albit brusc (n-as fi crezut asa ceva daca nu vedeam)si nu i-a curs nici macar o lacrima. Mama mea a plans foarte mult, eu si fratele meu nu prea intelegeam ce se intampla.
Dupa inmormantare, mama a fost ce-a care a cedat si tatal a fost mai tare.Mama mea 6 luni nu si-a amintit ca mai are serviciu, era tot timpul la cimitir. Dupa parastasul de 6 luni a spus "ma duc la serviciu".In momentul acela am crezut c-o pierdem definitiv.Dar spre surprinderea noastra si-a revenit.

Acum sunt si eu mama (am o pitica de 2 ani) si-mi imaginez prin ce-au trecut parintii mei, chiar daca atunci nu prea realizam.
Pt fratele cel mic am fost si mama si sora .
Ne intelegem foarte bine, eu vreau sa vb despre fratele cel mare, dar el nu suporta sa-i aduci aminte de el.

Maine se implinesc 26 ani de cand nu mai este printre noi, dar in inimile si in casa noastra este inca prezent.




Pupici

Ionela siDora
Varsta Dorei
http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/4;10708;116/st/20050413/e/DORA/dt/7/k/2b8c/event.png
POZE CU PITICA 2 ANI
http://pg.photos.yahoo.com/ph/raduionela/album?.dir=68b8re2&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//photos.yahoo.com/ph//my_photos

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns davlena spune:

e groaznic indiferent de varsta copilului, primul meu baietel a trait 3 zile si am crezut ca mor odata cu el. si chiar am murit ptr ca 4 ani nu mi-a pasat de nimic si de nimeni relatia cu tatal lui a murit si ea din prea multa suferinta si acum traiesc din nou pentru ca am un ingeras de 5 luni, dar niciodata nu uit de primul meu ingeras si cu jumatate de suflet rad si cu cealalta plang. e groaznic.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alinacs spune:

Subscriu celor spuse de Madalina si Cami deoarece m-am hotarat sa postez dupa ce am citit experientele lor. Nu cred ca mai exista alte trairi intr-o astfel de situatie.
Peste 3 zile se implinesc 6 luni de cand puiul meu nu mai este. Avea doar 3 ani cand am aflat ca are un cancer al ganglionilor limfatici. A luptat 9 luni cu citostaticele si cu efectele lor adverse, si degeaba.
Atunci cand s-a intamplat am primit un sfat care parea cel mai potrivit: sa invatam sa traim cu aceasta durere in suflet. L-am analizat indelung dar, eu acum nu cred ca pot invata asa ceva. Nu pot concepe ca s-a intamplat.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lucamatei spune:

Au trecut 9 ani de cind mi-am tinut puiul in brate 1 ora, si l.am vazut cum si-a dat ultima suflare. Aveam 21 de ani, si orice urma de inocenta, cum ca viata merita traita, atunci s0a spulberat.Am acum 2 baieti gemeni, de 7 ani, dar cind ma gindesc la el, si cit de tare cred ca l-a durut moartea,imi vine sa ma asez pe caldarim si sa las masinile sa treaca peste mine, cum a zis anaisanais.
Scumpul meu Teodor, vreau sa imi cresc baietii si sa ii vad mari si frumosi, si apoi sa vin la tine dragul meu, ca sa pot sta si cu tine o viata! Mama te iubeste s esti in sufletul ei mereu!

oana olson

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns viorica avram spune:

Sa va dea Dumnezeu PUTERE! Nimic nu e mai crunt decat sa-ti pierzi copilul.nimic.prefer sa mor eu de o mie de ori decat sa nu mai tin in brate ratiunea mea de a fi! nu stiu daca va sunt de folos mangaierile mele dar sper sa va ajute sa mergeti mai departe.

Viorica
poze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Hopes spune:

Fereasca Dumnezeu pe toti parintii de asa ceva.
Si ptr. cei care eu trecut prin asta nu pot sa spun decat ca ma rog sa le fie Dumnezeu alaturi.
Fiecare din noi traieste cu frica ca ni s-ar putea intampla si noua, dar in acesi timp e de neconceput sa fim chiar noi.

Asa acum a spus cineva mai inainte, noi citim, si ne rugam ptr. voi. Desi stim ca nu va ajuta cu nimic, poate doar sa oftati inca o data.


Hopes si www.totsites.com/tot/eduardp" target="_blank">Eduard

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lgireada spune:

Madalina, te rog activeaza-ti pm-ul. Vreau sa iti trimit un mesaj si nu ai activat pm-ul sau posibilitatea ca membrii forumului sa-ti trimita e-mail.

Liliana
http://new.photos.yahoo.com/lgireada/albums

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ramonika spune:

bunica mea de pe tata a pierdut 2 copii, singurii ei copii. primul la 7 ani, intr-un accident stupid, se juca si a cazut si s-a lovit la tampla si al doilea, tatal meu, la 51 de ani de cancer. ea are 95 de ani si inca traieste. ce o fi in sufletul ei numai ea stie...


Ramonika si pisicile Vladutz Bubulina Maritza Fulgushor

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mir3lly spune:

Nici nu-mi pot imagina prin ce ati trecut dragi mamici. Nu vreau si nu pot sa imi imaginez viata fara fetita mea, Ioana de 5 ani.Acum 8 ani a murit un vecin de la noi de pe scara. Avea 26 ani, era casatorit si avea o fetita de 1 an si jumatate. A facut infarct si brusc, nu a mai fost. Noi toti din bloc ne-am cutremurat, am plans, am urlat, am intrebat pe toata lumea:DE CE? Avea o viata de trait, o fetita care ii seamana leit.............era prea tanar! Atunci am spus si o voi spune mereu chiar daca stiu ca ma veti condamna:Nu exista Dumnezeu!!!!
De cate ori ma gandesc ca poate fetita mea nu va mai fi,ma opresc sa mai gandesc, sa mai simt. Cred ca nu o sa mai vreau sa mai traiesc fara ea, ea este tot ceea ce ma tine in viata, tot ce imi da putere sa merg mai departe, e insasi existenta mea. DA, daca ar fi sa o pierd pe fiica mea, in clipa urmatoare as mai inceta si eu sa traiesc.
Asta e ceea ce simt despre neputinta de a ne proteja vesnic copiii de tot ceea ce e rau pe lumea asta, de boli, de accidente sau chiar de oameni.
Daca exista Dumnezeu atunci de ce ne fura tot ce avem mai scump, de ce ii ia langa El pe cei iubiti de noi? DE CE?

Mergi la inceput