Durerea unei pierderi de sarcina (25)

Raspunsuri - Pagina 18

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Irda spune:

Merci mult de raspuns, Flavia!

Cica :
- 30 iulie 2004-2 aprilie 2006 = fata (rezultat Dari)

- 2 aprilie 2006-30 iulie 2007 = baiat (rezultatul...il asteptam cu interes)

Asta cu necazurile....moaaama ce le-as lua ....sa le dau pe Dambovitza in jos sa se tooot duca!

Lau-Meli, iubita.....eu fac tot posibilul sa am grija de Grauncior, sa creasca mare si sa ne fie cadou de Craciun...nu mai devreme......dar si la mine este aceeasi situatie ca la tine. El lucreaza de-acasa si eu le fac pe toate.....acum cand mi-a fost al naibii de rau de la sarcina s-a trezit ca e nevoit sa faca si el cate ceva....gen...stat cu fata 2 ore dupa ce venisem eu de la examenul auto de la sala(luat de altfel) ca sa dorm si eu putin ca eram treaza de la 5 dimineatza......sau sa prajeasca niste pulpe ca mie mi-era rau sa le vad si sa le ating asa crude ca sa fac EU o mancare de mazare......cica....mda...am grija de fata.....fac mancare..tu ce mai faci.....uite asa m-am simtit si eu nu stiam cum sa ma mai tarasc pe pereti de greatza si ameteala ca sa fac totusi ceva de mancare gustos si hranitor........de parca ii cerusem sa faca el mancarea toata.....acuma....nu stiu....poate si eu sunt plina de hormoni, vorba ta, ....dar totusi tot ceea ce-i cerusem era sa spele si sa arunce in tigaie niste amarate de pulpe!
Poate al tau barbat e alt gen de om, dar eu zic sa-l pui sa faca totusi cate putin in fiecare zi pana ramai tu gravi.....ca daca Doamne fereste ai nevoie de ajutor sa nu i se para ca le face el "pe toate" dintr-o data!

Hai ca v-am zapacit de cap cu ale mele!
Pupicei, dragele mele!

Irda 8+ Cat de mare-i bb mic!
cu Daria 13 iulie 2005

Poze Daria

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Teo2rina spune:

irda,adica spune cum ai calculat? sa ai o sarcina mai usoara de aici inainte ca inteleg ca-ti e destul de rau.
flavia,incet-incet le rezolvati pe toate,stai linistita,sotul tau te protejeaza.e bine ca vin si parintii tai sa te ajute. pentru tine,David si Dominic.
lau-meli,nici o grija,ma pazesc de butoi,dar ieri m-a durut ingrozitor capul,cred ca de la presiunea atmosferica si m-am chinuit sa nu iau pastile ca ma gandeam ce voi face cand o sa raman insarcinata.

http://t2.lilypie.com/MqTkp3.png

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andreea16 spune:

Fetelor, eu sunt ziua 32, saptamana care a trecut m-au mancat degetelele luni si ma facut un test, care bineinteles ca a iesit negativ, asa aca m-am linistit repede. Acum astept ciclul, e clar ca intarzie din alte motive.

Cristy74, imi pare tare rau pentru pierderea ta. Sper ca alaturi de noi sa reusesti sa te linistesti si sa mergi mai departe. Toate am facut asta si acum asteptam sa ni se indlineasca dorinta cea mai arzatoare. Bineintels ca mai cadem si in butoi, dar mereu se gaseste cineva san e intinda o mana.

Flavia, ti-am mai zis de atatea ori cat te admit pentru puterea ta. Insarcinata in luna a 8 a si faci asemenea mese mari. Nu prea mananc carne, dar mi-ai facut o pofta cu micii astia. Nici nu mai tin minte de cand nu am mai mancat…Ce frumos ca va mutate in sfarsit. Toate se aranjeaza, David va sosi in noua lui casuta, de abia astept sa ne postezi poze, sa vedem cum a iesit. Sa stii ca acum mi-am dat seama ca ai putea sa imi dai si mie nr tau de telefon, mai ales ca suntem pe acelsi fus orar si destul de aproape. La noul job e destul de ok, dar mancatorie ca peste tot, multe femei, dintre care unele destul de scarboase. Dar eu imi vad de treaba sis per sa fie bine. Oricum, nu stau aici decat pana in august, dupa care imi reiau job-ul de la scoala, pentru ca mai am cursuri pana in decembrie, cand sper sa termin masterul. Daca ei ma vor vrea dupa absolvire, ramane de vazut. O sa vad si eu cum imi place pana atunci, daca nu sunt incantata, o sa caut si in alte parti.

Cristina Ana, ce ma bucur ca esti bine, vezi daca ai fost cumintica? Mai ai un pic si o sa-ti tii minunea in brate! O sa nasti normal?


Fetelor, ia nu mai vorbiti atat de mancare. De maine intru la regim ca nu se mai poate. In ultimul timp am cam pus pe mine si trebuie sa ma mobilizez sa merg la sala. Imi faceti asa o pofta cu bunatatile pe care le gatiti…Sunt moarta dupa dovlecei pane…

Michelle, sunt de accord cu Cristina, esti tare frumoasa! Si atat de tanara! Nu stiu cati ani ai, dar parca esti un copil. Sa tea jute Dumnezeu sa ai un copilas cat mai repede!

Cristina Ana, daca stii atat de multe despre infertitlitate, poate ma ajuti si pe mine, ca nu stiu ce sa mai fac. Nu inteleg de ce imi este asa de greu sa raman insarcinata. Si prima data a durat mult (cam un an si ceva) iar acum s0a scurs deja un an si 2 luni de cand incercam din nou. Am facut si tratament in Ro, pentru stimulare, catev aluni, degeaba. Sotul si-a facut analizele si sunt f bune, eu la fel. Nu stiu ce sa mai fac…Uneori mi se pare ca trece timpul pe langa mine…Parca nu mai am rabdare.

Laura, sincere condoleante pentru socrul tau. Va doresc mult putere, mai ales sotului tau, sa depasiti aceste monete grele.

Mav, felicitari!!!! Ce fericire! Sa ai parte de o sarcina usoara si sa ti se indeplineasca dorinta de a avea o fetita!

Dananagie, m-am revoltat ingrozitor cand am citit ce ai scris. Doamne, cum pot exista asa oameni???Cum poti sa te porti asa cu cineva despre care stii ca va aduce pe lume un copilas. Astia nu sunt oameni. Nu te indeparta de sotul tau. Poate ca este ingrijorat pentru tine si nu vrea sa te mai vada suferind. Barbatii trec mai repede peste astfel de probleme, dar asta nu inseamna ca nu le pasa. Ei nu simt ce simtim noi atunci cand stim ca avem un copilas care creste in noi. Te rog mult, nu te lasa doborata, noi suntem mereu aici pentru tine, sa te ascultam si sa te sprijinim. Gandeste-te ca o sa ramai din nou insarcinata si atunci va fi altfel.

Cristina26, durerea din suflet nu va disparea niciodata. Dar ti-au ramas amintirile despre Paul, asa cum a fost el, un copilas minunat care v-a facut viata mai frumoasa in scurta lui calatorie pe pamant. Sunt sigura ca va vegheaza de acolo de unde este el, pe tine si pe surioara lui. Suntem oameni, toti avem astfel de momente, in care ne lasam prada suferintei si amintirilor. Important este sa reusim sa mergem mai departe si sa nu renuntam.

IreneCam, unii medici sunt atat de idioti, de ma intreb cum de au ajuns sa practice aceasta meserie. Dupa parerea lor ar trebui sa fim toti niste ignoranti si sa ne lasma pe mainile lor fara sa ne intesam deloc despre problemele noastre.

Mcrissa, imi pare rau, incearca sa nu te demoralizezi. O sa fie bine pana la urma. O luna trece repede.

Irda, nu ne zapacesti cu problemele tale. Fiecare avem problemele noastre, familia perfecta nu exista, asa ca nu iti face griji. Soacra mea mi-a spus o “vorba” mare inainte sa ma marit: asa cum iti educi barbatul, asa il ai. Asa ca sa mai faca si el cate ceva, ca nu ii pica mana. Eu am avut noroc, chiar daca in general imi place sa fac singura treaba ca am impresia ca nimeni nu face ca mine, am avut grija sa ii explic ca uneori nu pot face fata. A inteles si fara sa zic eu ceva, de multe ori da cu aspiratorul sau sterge praful . La mancare nu pot sa ii cer nimic, nu a gatit in viata lui, prefera sa stea nemancat decat sa faca ceva. Dar mereu exista alternativa mancarii comandate, mai ales aici..

Va pup mult pe toate si va doresc o saptamana cat mai buna!

Andreea

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alyx spune:

Buna fete dragi
Nici nu mai stiu daca ma mai tineti minte ca nu am mai scris de cevea timp, dar am citit zilnic ce ati scris voi.
Imi pare rau pentru toate necazurile fetelor de aici si m-am bucurat pentru fiecare zi "insorita" pe care ati avut-o.
Eu am avut o perioada grea, am fost deprimata rau, dar despre asta o sa va povestesc alta data.Intre timp a nascut sora mea o fetita tare dragalasa. M-am bucurat enorm de mult pt ea dar in acelasi timp m-am simtit si mai deprimata, goala, inutila si nedreptatita.
Acuma as vrea sa va intreb ceva ca nu mai stiu ce sa cred. Dupa chiuretaj mie mi-a venit menstruatia cam la vreo 25 de zile (chiuretaj pe 3 aprilie, primele pete maronii pe 28 aprilie). a fost ciudata rau in sensul ca au fost vreo 5 zile cu scurgeri maronii, dupa care din a 6 a zi a inceput suvoiulcare a tinut inca vreo 6 zile. Acuma, nu stiu cum sa calculez. Nu stiu ce sa consider prima zi a menstruatiei. 28 aprilie cand au parut primele pete sau 3 mai cand a inceput i forta? Nelamurirea mea este accentuata si de faprul ca daca numar de pe 28 aprilie as fi cam in ziua 31. Daca numar de pe 3 mai as fi ziua 27 sau 28. Menstruatia inca nu mi-a venit si am facut doua teste ( e adevarat ca nu cu urina de dimineata) care au esit negative. Nu stiu ce sa cred. M-am dereglat oare? la voi cum au fost menstrele dupa chiuretaj? S-a mai confruntat cineva cu asa ceva? Ca eu nu mai stiu ce sa cred. Simptome nu am de nici un fel. Mai am cand si cand cate o durere de burta dar mai ciudata asa si sani moi cu mameloane moi, retrase si deschise la culoare. In rest nimic. Sunt disperata ca ma ingrozeste gandul unei dereglari. Daca o fi dereglare.
Poate siti sa-mi dati vreun raspuns. orice. Va multumesc din suflet.
Va mai scriu mai tarziu ca am ceva urgent de facut.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Michelle81 spune:

Buna dimineata fete scumpe!
Sicuta13-ma bucur ca afost bine la interviu,sunt sigura ca raspunsul va fii unul pozitiv.In ce a constat interviul daca vrei sa ne spui.In rest cum mai esti?eu mai am cateva zile pana va dau vesti...bune sau rele...
Pepsi-ma bucur ca in sfarsit ai scapat de munca si poti sta putin acasa.si eu am bucur atat ca am reusit sa te sun(cea sau sel pe care l-am sunat si i-am trimis doua sm-uri are acelasi numar ca al tau numai la sfarsit 5,off m-am incurcat sper ca nu fi deranjat vreun mafiot sau ceva).Ce figura e Dominik,sta cu mama si cu David acasa,scumpul de el.Te rog eu sa nu te obosesti cu mutatul,eu stiu ca esti femeie puternica dar zic acum sa te odihnesti cat poti ca apoi vor urma nopti nedormite(vai ce frumos),sper din suflet sa te hotarasti si pentru al patrulea copil pentru ca dupa cum ti-am mai spus tu reusesti sa le tii in grif pe toate si esti tare grijulie!sunt sigura ca vei avea o nastere usoara,Dominik a fost un baietel mai greu(in greutate)dar acum David nu este si ai sa vezi ca va fii mai uosr si mai ales la cate ganduri bune o sa iti trimitem nu vei simti nici o durere ai sa vezi,inca vei zambi ca te vei gandi la galeria noastra!Ai grija de tine draga gravidutza!Mersi mult pentru galerie si ca ma incurajezi mereu!Sa stii ca si aici nemtii sunt mult mai reci si habar nu au sa sarbatoareasca ceva asa cu inima cum facem noi...
L5845-Cat am bucur ca testul de ovulatie ti-a iesit pozitiv si ca ati facut treaba buna sper din suflet sa fie un bebita mic la tine in burtica!am vazut ca fetele care se mai pricep te-au lamurit putin cu testul papanicolau,si e numai de bine nu?Te pup dulce!
Cristina26-stiu ca iti este greu si ca ti-este dor de puisorul tau dar acum trebuie sa ai grija de tine si fetita ta ca stresul nu-i face bine micutei...ai sa vezi de data asta va fii bine si zambetul micutei tale iti va mai alina putin sufletul!trebuie sa ne gandim ca ingerasii nostrii sunt acolo sus si sunt bine si vegeaza asupra noastra....nu am putut asculat melodia pentru ca as fii plans fara oprire sunt sigura!N-ei arata ca esti o fata puternica ai sa vezi ca va fii bine totul acum!Ai grija de tine!
IreneCam-draga mea multumesc pentru cuvintele tale si pentru galerie,sper din suflet sa se sperie uratii de la galeria voastra si sa nu mai vina noua luni de zile,ar fi un VIS!Off imi pare rau ca ai dat peste un astfel de"doctor"arogant,stii asa sunt unii decat sa recunoasca ca nu se se pricep le este mai usor sa spuna ca tu citesti prea mult desi eu zic ca faci bine ca te informezi,daca nu o faci tu se pare ca medicii astia sunt cel mai putin interesati,nu pune draga mea la suflet asa sunt uniii...Uite un pupic sa uiti"intamplarea"!
Idaira-eu sunt in asteparea testului pozitiv sau a uratilor,sa vedem care vin....tu cum mai esti?in ce zi esti?
Danangie-cata nedreptate!!!Off imi pare rau ca ai fost intr-o astfel de situatie,dar hai nu mai fii trista...nu credeam ca e posibil asa ceva pana sa sa catesc ce ai povestit tu,cata nesimtire si nedreptate!Off draga mea imi pare rau!!!Poate ca ar trebui sa lucrezi in alt spital printre alti oameni,te-ai gandit?Se pare ca acolo unde lucrii tu fiecare este pentru el si il doare undeva de celalalt!Hai nu mai fii trista te rog eu!Sa stii ac eu ma inchid in baie cald palng,am feresc de sot sa nu ma vada pentru ca sa stii ca nici al meu nu intelege in totalitate...din pacate asa sunt barbatii!O imbratisare asa mareeee iti trimit!
Jojo-miha-cum mai esti?sper ca stai cumintica in pat si urmezi regimul.ia spune-ne cum este cu tensiunea?sper ca e normala si nu mai ai deloc probleme!
Mcrissa-de multe ori te-am intrebat ce mai faci(desi noi mai povestim si am numarat impreuna luna trecuta) dar am vrut sa te imping sa ne mai scriii aici ca stiu cat ne ajuta sa ne simtim intelese si sa stim ca aici sunt persoane carora le pasa intr-adevar!stiu ca o luna de "pauza"nu este usoara mai ales cand ne dorim atat de mult un sufletel,dar ai sa vezi ca o luna trece super repede si apoi vei numara din nou,suntem alaturi de tine stii bine!Off toate suntem deprimate cand ne gandim cand ar fi trebuit sa se nasca ingerasul nostru,sau cand l-am nascut sau cand l-am conceput...Avem suflet de mama de aceea suntem triste mai ale in aceste momente...te imbratisez cu drag!
Teo2rina-imi pare rau ca nici tu nu esti intr-o stare prea buna,sper sa treaca cat mai repede...uite o floricica frumusica ca tine de la mine!Si pe mine ma mai doare capul cateodata rau de tot dar nu iaa nimik,suport ca ma gandesc daca e bebita mic in burtica sa nu-i fac rau!
Irda-hai draga mea tine-te departe de butoi ca nu ai voie!!Bucura-te de samburel,fii putin mai egoista,ma refer daca te supara sotul sau altcineva,gandeste-te intai la bebita si la perioada aceasta deosebita timp de noua luni pentru ca este CEA MAI DEOSEBITA din viata unei femei!stiu cum e cu greturile,eu ieseam cu lacrimi in cohi de la baie,nu mai puteam de rau ce imi era si asta 4 luni de zile,zi de zi...
Andreea16-off imi pare rau ca testele au iesit negative!Poate Cm intarzie din cauza stresului...off imi pare sincer rau.Ma bucur ca ne scrii sa stii!Ti-a spus medicul de ce intarzie cm-ul?sa stii si mie mi-a venit tot la 30 si ceva de zile numai de doua luni la 29,30 de zile de zile dar am fost la control si cica totul e ok!Sper sa se regleze...ai facut teste de ovulatie?Mersi de complimente,nu sunt chiar asa frumoasa cum spui,ma intrebai de varsta,anul asta fac 24 ani.bine ca mi-ai adus aminte sa mai clarific cu Flavia diferenta de fus orar ca inca nu prea am priceput,ar fi bine si voi sa faceti schimb de nr de tel ca sunteti cum ai spus pe acelasi fus orar,eu am bucur atat de mult ca Flavia ne va tine la curent cu nasterea lui David,vai va fii asa emotionant!Hai ca si noua ne va da Doamne Doamne sa traim acest minunat momente,acum Flavia ne pregateste sa stim ce si cum ca imediat vom fii si noi gravidutze!
Alyx-cum sa nu te mai tinem minte?Imi pare foarte rau ca ai fost deprimata in ultimul timp,e de inteles de ce...Despre cm eu zic sa nu iti faci inca probleme si mie mi-a venit si primul si a doilea si al treilea la peste 30 si ceva de zile,pana se obisnuieste organismul...zic eu,si eu am fost al doctor si mi-a spus ca e totul in regula.te pup si sper sa fii mai bine!

Despre mine ce sa va spun...am avut planuri pentru aceste zile ca azi a avut liber sotul ca e zi nelucratoare insa vremea asta nu le-a dat peste cap...Am fost si deprimata mai ales pe 26(pe 26 am nascut-o pe fetita)am plans si m-am descarcat...Acum sper din suflet ca dupa atata suferinta sa imi dea si mie si voua fetelor un puiut sanatos,ca Doamne atata imi doresc....Va pup dulce pe toate si va doresc o zi frumoasa
!

SUFLETEL te asteptam

Poze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alyx spune:

Michelle multumesc ca mi-ai raspuns. Nici eu nu stiu ce sa spun si ma deruteaza si faptul ca primul ciclu dupa chiuretaj a venit la doar 25 de zile. Inainte de chiuretaj ciclul meu varia cam intre 27 si 29 de zile. Am avut unul singur de 30 de zile. Iar la prima sarcina testul s-a pozitivat slab cam prin ziua 30 parca.
Nu stiu ce sa spun. O sa mai astept si osa va tin la curent ce si cum.
va sarut pe toate fetele de aici ca sunteti pentru mine foarte importante. Nici nu stiti cat de mult ma ajutati.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Michelle81 spune:

quote:
Originally posted by alyx

Michelle multumesc ca mi-ai raspuns. Nici eu nu stiu ce sa spun si ma deruteaza si faptul ca primul ciclu dupa chiuretaj a venit la doar 25 de zile. Inainte de chiuretaj ciclul meu varia cam intre 27 si 29 de zile. Am avut unul singur de 30 de zile. Iar la prima sarcina testul s-a pozitivat slab cam prin ziua 30 parca.
Nu stiu ce sa spun. O sa mai astept si osa va tin la curent ce si cum.
va sarut pe toate fetele de aici ca sunteti pentru mine foarte importante. Nici nu stiti cat de mult ma ajutati.

alina



Eu inainte de sarcina am avut un CM extrem de regulat infiecare luna imi venea la 28 de zile exact nici o zi mai devreme sau mai tarziu iar acum mereu variaza si nu il mai am de 28 decat de 29,30 si tot asa...eu cred ca organismului ii trebuie timp sa revina la normal doar s-au produs ceva schimbari acolo....

SUFLETEL te asteptam

Poze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mav spune:

Dragele mele, iar va scriu in graba si nu pot raspunde fiecareia in parte (cum as fi vrut, cand am citit ce-ati scris, dar poate imi fac timp mai pe seara?!), am ramas "datoare" sa va povestesc VISUL....
Parca imi murise mama si eram la inmormantare, intr-o camera mortuara, nu-mi amintesc imagini, parca totusi am vazut camera plina de flori, si imi amintesc sentimentul...
Apoi, brusc, imi vad copilul mort, intr-un sicriu mic inconjurat de foarte multe flori. Parca era Sebi, dar tot visul nu i-am vazut fata, stiam numai ca este COPILUL MEU (implicit ma gandeam ca-i Sebi).
Mai intai, a fost "un fel de ceremonie" (n-as putea sa va povestesc cu amanunte cum s-a desfasurat, dar a fost ceva fara preot si nu ma puteam linisti), apoi, am chemat preotul si-mi amintesc ca i-am vazut vesmintele si Cartea Sfanta din care citea si lumanarile aprinse.... Si in timp ce se desfasura slujba de imnormantare, COPILUL MEU s-a ridicat din sicriul inconjurat de flori!!!!
Soc!!!!!!! Copilul a “inviat din morti” sau parca de fapt, nici nu murise, dar sufletelul lui asteptase sa vina preotul si sa-i citeasca....
Sunt convinsa ca va trec fiori.... cand cititi randurile mele, dar imaginati-va ce-am simtit eu.... Si inca n-am terminat povestea!
...Deci, copilul meu "s-a ridicat din morti" si parca era Sebi, dar nu era Sebi, dar era copilul meu, mai mic, caci era bebelus, s-a ridicat de-a busilea...
Apoi... am vazut un drum luuung si lat, o panta care parca urca catre mine,iar copilul meu (de data asta mai mare) alerga catre mine si eu i-am strigat: "VINO INAPOI LA MAMI!!!!!!"....
Mi-a sarit in brate, s-a agatat cu putere de mine, s-a incolacit cu manutele de gatul meu si cu piciorusele peste mijlocul meu si mi-a spus: "IARTA-MA MAMI, CA N-AM PUTUT SA VISEZ CAMERA AIA (camera mortuara, cea plina de flori....)! AM VENIT INAPOI LA TINE! SI NU MAI PLEC NICIODATA! TE IUBESC, MAMI!!! "
...Si asa m-am trezit... cu ochii in lacrimi.... Imi strangeam copilul in brate, cu toata dragostea, caci venise INAPOI la mine!

...Acum… voi ce ziceti...?!
Flavia, tu esti cu visele... Asa-i ca si tu te gandesti ca SUFLETELUL COPILULUI MEU (pe care l-am pierdut) m-a cautat si s-a intors la mine? Eu asa CRED.
...Si daca socotesc perioada care a trecut de la conceptie (aproximativ) si pana la visul meu... este foarte posibil ca atunci cand am visat, chiar sa fi inceput sa-i bata inimioara embrionului!
...Si acum, cand scriu, tremur de emotie!!!!!!!!

Eu am intrat in prima biserica ce mi-a iesit in cale cand am aflat ca-s insarcinata cu Sebi si l-am rugat pe primul preot care m-a intampinat sa-mi citeasca de sanatate si tot ce trebuie, sa binecuvanteze copilasul nostru din burtica.
Dupa ce am pierdut a doua sarcina si am facut si chiuretajul... mi-am zis sa merg sa ma spovedesc macar... si n-am ajuns la preot nici pana acum ...
Poate ca am pacate care-mi apasa sufletul, fara stirea mea……!?
Ieri am fost si ne-am rugat la manastirea/pestera Sf Andrei (unde ne-am rugat sa avem un copilas sanatos si inainte de a-l avea pe Sebi=Andrei-Sebastian!), insa n-am indraznit sa rog pe vreun calugar sa-mi citeasca… (nu era niciunul in biserica).
……Ma gandesc sa merg totusi azi, la biserica si sa vorbesc cu preotul, oricum azi este mare sarbatoare la ortodocsi (Sf Treime).

As mai avea de scris si pt fiecare si despre sotul meu care m-a suparat dis-de-dimineata, apropos la discutia de mai devreme: ei gandesc si simt altfel decat noi!... dar am mult de lucru si deocamdata nu pot sa ma mai lungesc...

...Am sa revin si in scris, caci de citit oricum va citesc!...

Va pup pe toate, fara exceptie! Sa aveti o saptamana usoara!





Mami de Sebi (04.02.2004)

"Iubirea ne face sa plonjam in necunoscut si apoi ne da curajul de a rezista!" (Pam Brown)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns clarise83 spune:


Buna fetelor!
Sunt noua pe acest forum, si de aceea am nevoie de sprijinul vostru.
Am avut si eu ceva probleme cu sarcina si in urma a 5 luni, destul de dificile, am pierdut fetita care urma sa ne lumineze viata.
A trebuit sa nasc ca si cum ar fi fost totul ok, dar cu o durere ce nu se poate descrie in cuvinte.
La bebe a fost facuta analiza morfo-fetala, dar fara nici macar un motiv concret care ar fi putut duce la acest eveniment. Pur si simplu nu am mai simtit miscarile BB-ului si am fugit la doctor, care mi-a confirmat temerile. E adevarat ca am avut probleme de la inceput, placenta jos inserata, uter retrovers, mici pete maronii, dar mi s-a spus ca nici unul din acestea nu ar fi puttut duce la moartea bb-ului, cel putin nu asa. Am nevoie de un raspuns. A treecut cineva prin asta? A fost totusi un bb destul de mare, ;la 21 de sapt. nu e acelasi lucru ca la 8 sapt...... va multumesc...


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns clarise83 spune:

quote:
Originally posted by cristy74

Buna fetelor,

Eu sunt Cristina. Povestea mea este urmatoarea: in luna septembrie 2006 am ramas gravida si eram cea mai fericita femeie din lume. Dar aceasta imensa bucurie nu a tinut mult, pentru ca la scurt timp m-am imbolnavit de rubeola. Timp de doua luni mi-am refacut analizele de foarte multe ori si am mers la multi medici si, din pacate, toti mi-au spus acelasi lucru - intrerupere de sarcina. Eram epuizata psihic si nu doream decat sa se termine odata cosmarul. Si in data de 11 ianuarie, cand sarcina mea era de 19 saptamani, am facut intrerupere de sarcina. Dar cosmarul meu nu s-a terminat atunci. Cand am venit acasa am simtit un gol imens, copilasul meu murise si odata cu el o parte din mine. E foarte greu sa exprim in cuvinte ce simt, decat ca este o durere foarte mare.
In urma cu cca. 2 luni am intrat pe un alt forum si Cristina26 m-a indrumat spre voi. De atunci intru si va citesc aproape in fiecare zi. Nu am putut sa scriu, nu stiu din ce motiv.
Dar voi ma ajutati in fiecare zi sa merg mai departe, sa nu mai imi doresc sa mor, si poate intr-o zi, cu ajutorul vostru o sa reusesc sa scap de teama asta teribila de a mai ramane gravida. Pentru ca ne dorim tare mult un copil.
Ii multumesc Cristinei si va multumesc voua, pentru ca sunteti niste fete minunate si nu stiu cum reuseam sa merg mai departe fara voi.

Va pup pe toate,
Cristina


Buna Cristina. si eu am trecut prin aproape acelasi chin ca si tine. Te pup si eu sper sa mai putem vorbi

Mergi la inceput