Durerea unei pierderi de sarcina (25)
Raspunsuri - Pagina 19
alyx spune:
Clarise83 imi pare rau pentru durerea prin care treci. Si eu am pierdut o sarcina la inceputul lunii aprilie si nici acum nu mi-am revenit psihic. Din pacate nu stiu sa raspund la intrebarea ta intrucat eu am pirdut sarcina intr-un stadiu incipient, la 9 saptamani. Poate vor putea celelalte fete sa te lamureasca mai bine.
Inca o data imi pare rau si te rog nu ezita sa scrii aici ori de cate ori simti nevoia. Fetele de aici sunt exceptionale. Eu nu stiu ce m-as fi facut fara suportul lor moral.
Iti doresc putere sa incerci si sa reusesti sa-ti revii cat de cat.
blueeyes2003 spune:
Clarise 
imi pare foarte rau!
Noi toate intelegem durerea prn care treci,o durere care pur si simplu te copleseste si simti ca nu poti merge mai departe.Daca te uiti la inceputul listutei noastre ai sa vezi ca sunt fete care pierdut sarcini aproape de termen,la 41s,40,38,37 si sunt fete care au nascut puiutii dar la scurt timp i-au pierdut.Pentru fiecare suferinta prin care a trecut este foarte mare si multe dintre noi inca sufera mult pentru pierderea suferita.
Stiu ca iti este foarte greu dar incearca sa nu-ti pierzi speranta,pentru ca fiecare dintre noi vom avea intr-o zi puiul mult dorit.
Iti doresc multa putere sa treci peste aceasta grea incercare!Suntem alaturi de tine!
Fetelor ma duc sa citesc din urma si revin!
Mirela
www.justmommies.com/tickers/pic/ttc/13994/.png" target="_blank">Come on baby!
Pepsi spune:
lau, da, a fost interesant sa vedem cum se distreaza si ei.....noi, desi mai saraci am facut o petrecer e pe cinste, nu conta banii, dar se pare ca la ei e altfel, bine de vazut!vai, dar am avut niste contractii ff mari aseara, ziceam ca atunci nasc.....mi-au revenit amintirile si necazurile de la nasterea cu Dominic(nu-mi mai trebuia alt copil) si bineinteles ca m-a apucat frica=spaima, apoi au trecut si m-am culcat, am zis ca azi stau cuminte, poate bag in masina niste haine la spalt si ceva mincare ptr Dominic atit!oricum cum spunea prietena mea medic, sint la termen, numa ca m-a apucat panica ca n-am bagajul pregatit! la atita stres si efort nu e de mirare sa nasc mai repede, dar ma mobilizez saptamina asta sa-l fac!spor la treaba te astept cu rezultat!
andreea, imi pare rau, dar ai fost la medic sa vezi ce-i cu intirzierile aste de ciclu, ca cica ciclurile prea lungi sint anovulatorii!? am sa-ti dau nr de tel pe mail, asa e sintem pe acelasi fus!am sa pun poze dupa ce mai apucam sa aranjam putin prin casa, ca e plin de cutii si saci! asa e cind sint femei multe la un loc e mincatorie mare!te vei descurca, sint convinsa! a propos de vorba mare, si mie mi-a zis-o mama, ca ii avem asa cum ii educam, dar citeodata e mai usor, alta data nu!cu mincarea asa e, noi, cind l-am nascut pe Dominic eram flaminzi de numa ca nu reuseam sa facem nimic de bebe mic, si nu aveam nici un ajutor, acuma Doamne ajuta avem prieteni care s-au oferit deja sa vina pe rind cu mincare, dar atunci intr-o zi imi aduc aminte ca a sunat mama si eram atit de disperata......si mama mi-a zis, pai ia niste semipreparate si lasa-le in congelator, si cind va e foame, scoateti ceva....si asa a fost, nu am mai suferit de foame de atunci, acuma va fi mai greu, ptr ca toate semipreparatele au produse lactate si cu alergia lui Dominic e tare greu.....
irda, si la mine a iesit calculul, Dominic e baiat, David la fel, si mi-a iesit ca e fata pina in 2010, asa ca am putin timp sa ma gindesc la un al treilea!ei, cu mincarea asa e, si mie imi era scirba sa pun mina pe carne cruda, si la prima sarcina si acuma.....si sotul meu mai comenta, ca ce si cum, si apoi facea ca nu avea Dominc ce minca, asa sint ei daca nu comenteaza nu pot face nimic, si apoi iti auzi vai cite fac ei.....
teo, iesi la o plimbare cind te doare capul, la mine merge! in sarcina am avut tot timpul dureri de cap, si nu am luat medicamente!
alyx, imi pare tare rau de suferinta ta!felicitari ptr sora ta, cind mai esti asa deprimata intra pe aici, sa te mai amuzam noi, sa-ti mai alungam tristetea cit de cit!si la mine s-a dereglat ciclul dupa chiuretaj!
michelle, chiar ma intrebam pe unde esti! vai ce bine-mi fac tot timpul cuvintele tale, merci din suflet, ca ieri cind m-au luat contractiile alea mi-a revenit cosmarul nasterii lui Dominic, si m-a luat frica si panica!dar cu asa suport linga mine......voi trece cu bine. asa e trebuie sa ma odihnesc putin inainte s-o iau de la capat! si acuma inca ma mai trezesc o data pe noapte ptr Dominic, deci nu mi-am iesit chiar din mina....al patrulea copil, ?hm, saracul sot, nici al treilea nu-l vrea, iar al patrulea e secretul meu cel mai mare, as vrea, dar nu cred ca mai apuc, daca reusesc trei voi fi fericita, si daca nu si 2 imi ajung, sa vedem cum ne tine pe toti sanatatea, si sa scape Dominic de alergie.....galeria mea continua, sper sa nu te manince sa faci un test, ca inca nu iese pozitiv!mai astepta putin mai aproape de 1 iunie! te pup si te string tare in brate, merci ptr tot!ma emotionez cind aud ca ai emotii ptr mine, si eu voi avea la anul prin ianuarie ptr tine!cu fusul orar e diferenta de 6 ore intre mine si tine!adica la mine este acuma ora 9.50 dimineata si la tine e dupa masa ora 16.
mav, iti dai seama ca m-au dat lacrimile cu visul tau, macar nu numa eu am vise ciudate! crezi in reincarnare? stiu ca e o intrebare ciudata ptr cineva care crede in biserica! dar, cum vad eu lucrurile sufletul a venit la tine, sarcina va fi bine, mama ta e bolnava?si sotul meu ma privea tare ciudat cind i-am spus de visul ce l-am avut de Paste....zice ca m-au influentat evenimentele, el nu crede in chestii paranormale si neintelese.....dar asta e, nu stie ce pierde, eu, de cind am avut visul ala mi-am gasit asa o liniste sufleteasca, ma consider norocoasa, stau sa vad daca se va adeveri ptr alergia lui Dominic, cred atit de tare ca da....
clarise, imi pare tare rau de pierdere, eu, am pierdut la 12s si totusi nu mi-au explicat de ce......mai sint fete care au pierdut sarcini mai mari ca a ta si tot nu stiu de ce-ul din pacate!poate totusi pot fetele sa te ajute!curaj mult sa ai!suferinta e mare si ramine acolo indiferent ce ai face, dar cu timpul prinzi curaj sa mergi mai departe.
mirelush, cum esti?
va pup pe toate si sa aveti o saptamina buna!
Flavia 
38+ David
si mama lui Dominic 17 mai 2004
albumele de familie
blueeyes2003 spune:
Michelle m-am uitat la tickerul tau si ma vazut ca mai ai doar 4 zile pana la testul care sigur va fi II.Trebuie sa gandesti pozitiv!
Sunt tare nerabdatoare sa ne dai vestea cea mare!
Andreea imi pare rau ca te-ai dereglat asa de rau!Nu mai inteleg nimic,atunci cand iti doresti sa nu mai vina CM nu intarzie sa apara si cand il astepti,intarzie.Macar sa iti vina mai repede daca testele sunt negative ca sa poti incerca din nou.Imi doresc mult sa ne dai vestea cea mare cat mai curand.
Mcrissa imi pare rau pt cele intamplate! Off...imi inchipui prin ce ai trecut.Chiar nu inteleg de ce naiba se intamla astfel de lucruri unor femei care isi doresc cu ardoare un copil.
Numai bine iti doresc si in curand sa ne spui ca a venit barza!
Flavia ma bucur ca ai scapat de munca,in sfarsit!Nu te obosi prea tare cu mutatul,incearca sa profiti de timp sa te odihnesti cat mai mult!
Te apropii cu pasi repezi de marea intalnire!
Alina si eu m-am dereglat rau dupa chiuretaj 
Desi,in mod normal dupa chiuretaj trebuie sa vina CM pana in 45 de zile,mie mi-a venit la 2 luni! 
Bineinteles ca nu a fost la fel ca si inainte iar la 3s a venit iar,total aiurea.Abia acum,a 3 luna a venit aproximativ la timp.Nu te ingrijora,o sa revina totul la normal cu timpul.Fiecare organism este diferit.
Mav ce vis ai avut!M-au trecut fiori!Sufletelul copilului pe care l-ai pierdut s-a intors din nou la tine!Sa te ajute Dumneze sa fie totul bine!
Irda nu ai voie sa cazi in butoi!Incearca sa nu mai pui totul la suflet,barbatii astia sunt pe alta planeta,una care nu are legatura cu noi si cu lumea reala.Ei au un alt sistem de valori si lucrurile care pentru noi sunt cu adevarat importante,pentru ei sunt nimicuri.Sunt momente cand chiar ar merita 
Lau-Meli foarte bine ca ti s-au pozitivat testele de ovulatie si ati prestat corespunzator!
Sa dea DD sa ai un bebe mic in burtica!
Eu sunt total dezorientata,am facut 3 teste de ovulatie si nici urma sa se pozitiveze! S-a dus luna asta,de ce imi era frica nu am scapat,mereu am avut in minte ideea ca nu ovulez in fiecare luna si de asta nu se intampla. Oricum,prestam in continuare pentru ca nu se stie niciodata de unde sare iepurele desi,sunt slabe sanse.Am o stare 
Va pe toate si va doresc sa aveti o saptamana plina numai de bucurii!
Mirela
www.justmommies.com/tickers/pic/ttc/13994/.png" target="_blank">Come on baby!
Michelle81 spune:
quote:
Originally posted by clarise83
Buna fetelor!
Sunt noua pe acest forum, si de aceea am nevoie de sprijinul vostru.
Am avut si eu ceva probleme cu sarcina si in urma a 5 luni, destul de dificile, am pierdut fetita care urma sa ne lumineze viata.
A trebuit sa nasc ca si cum ar fi fost totul ok, dar cu o durere ce nu se poate descrie in cuvinte.
kmonik
Clarise83-imi pare atat de rau pentru pierderea suferita,din pacate ceea ce se intampla este inexplicabil....Nu mai am cuvinte de cate ori citesc asemenea cazuri...Imi pare extrem de rau...Ca sa cunosti pe scurt povestea mea iti trimit o pagina ce le-am trimis-o fetelor mai demult(sper sa nu se supere nimeni ca o scriu din nou)"..
" 2 noiembrie2006.Astazi este o saptamana de cand s-a nascut si a murit fetita noastra Katharina.Durerea este aceeasi ca si in ziua in care am aflat ca este bolnavioara si trebuie sa fac intrerupere,sau poate chiar mai mare.Sase luni de zile a fost in burtica mea,6 luni de zile ne-a umplut inima de bucurie...iar acum de tristete caci nu mai este printre noi.Aceasta intrebare "DE CE" la care poate nu voi gasi raspuns niciodata,ma macina mereu.Ne-am dorit aceasta fetita atat de mult,am iubit-o mai mult ca orice pe lumea asta...Oare a fost vina mea,oare a doctorilor,oare Dumnezeu a crezut ca nu suntem destul de buni sa avem grija de ea?De ce nu primesc raspuns la aceasta intrebare?Din momentul in care am vazut testul pozitiv am iubit-o atat de mult...as fi facut orice pentru ea!Simteam in sufletul meu o bucurie imensa in fiecare zi...in burtica mea se dezvolta rodul iubirii noastre!O Doamne imi umpluse inima de fericire.Dar din pacate aceasta fericire nu a durat..In septembrie la ecograf doctorul meu a observat ca fetita noastra are prea mult lichid in capusor...probabil hidrocefalie.Din acel moment a inceput cosmarul.Nu ne venea sa credem ca ni se intampla noua asa ceva,noua care am avut atata grija pe parcursul sarcinii,noua care am incercat sa facem totul perfect,care ne-am informat atat despre sarcina..."Nu se poate,nu e drept"aceste cuvinte erau mereu in gandul meu!Dar totusi aveam o speranta.Nu stiam ce insemna aceasta boala,hidrocefalia,dar am inceput sa ne informam si am aflat ca se poate opera,deci micuta noastra avea o sansa!Am facut amniocenteza pentru a vedea daca e ceva genetic iar rezultatele au iesit bune.Bucurie dn nou in sufletul nostru.Ne gandeam daca nu este ceva genetic atunci exista sansa unei operatii.Doctorii ne-au spus ca exista 80%sanse sa se nasca sanatoasa.Pentru sot acest procent era foarte incurajator dar pentru mine nu.Exista acea frica in sufletul meu ca,cazul fetitei noastre se incadreaza in cei 20%.Desi sotul imi spune mereu ca totul va fii bine iar acum putem fi fericiti ca area sanse atat de mari,eu nu mai puteam fii fericita.Mi-era frica,foarte frica...vroiam sa cred la fel de mult ca si sotul ca totul va fii bine dar nu puteam.La urmatorul control din nou ni s-au dat vesti proaste.Am fost trimisi sa facem rezonanta magnetica pentru a vedea mai exact ce are fetita noastra.Nu degeaba nu puteam eu sa fiu fericita dupa rezultatul amniocentezei,sufletul de mama simte cand ceva nu este in regula.Ma rugam la Dumnezeu sa ne ajute fetita sa fie sanatoasa,sa nu ne- o ia la El pentru ca o iubim foarte mult.Vorbeam cu micuta noastra in fiecare zi,ii spuneam sa se faca bine,sa fie puternica,sa lupte...Rezultatul rezonantei magnetice ne-a schimbat viata,a venit ca un soc.Eram nevoiti sa renuntam la micuta noastra.Simteam ca nu mai am putere,de la atata plans,de la atata suferinta.Joi 26 octombrie 2006 ,la ora 14.55am nascut-o(prin nastere provocata)pe cea mai frumoasa si iubita fetita din lume,KATHARINA.A avut 780 de grame saracuta de ea.Prima data am refuzat sa o vedem,nu stiu de ce,poate de frica cum va arata,sau de frica ca nu voi rezista psihic!Intotdeauna mi-am imaginat ca atunci cand voi naste,dupa atatea dureri imi voi tine pruncusorul in brate si voi uita de toate.Dar n-a fost asa.Am nascut dar am plecat acasa cu mainile goale.Ma simt vinovata ca nu am avut puterea sa risc si sa duc sarcina pana la sfarsit,poate ar fi fost sanatoasa.Ininimioara nu i-a mai batut la nastere,cred ca dimineata a murit caci miercuri inca am simtit-o miscand in burtica mea.Dupa nastere am refuzat sa o vedem dar dupa cateva minute am cerut sa ni se aduca fetita sa o vedem.Era atat de micuta si putin vanata dar era fff dulce.isi tinea manuta dreapta pe piept,arata ca un ingeras.Oare la ce se gandea inainte sa moara?Sigur i-a fost frica,iar eu ca mama nu am putut sa o ajutAm mangaiat-o pe piciorul drept,mi-era frica sa-i ating degetutele caci parea atat de firava.Regret ca nu am pupat-o,ca nu am cerut sa o vedem mai mult timp...Ma intreb daca ea stie cat de mult o iubim si cata durere ne-a provocat pentru ca ne-a parasit!Am acum o poza de-a ei in fata mea.E atat de dulce,arata de parca ar dormi.Mi-e atat de dor de ea si as fi vrut sa o tin in brate,sa o mangai si sa-i aud vocea.Sper ca acolo unde este are o viata frumoasa.Nu inteleg de ce s-a intamplat aceasta tragedie.Am iubit-o si o iubim atat de mult!
Acum a dat prima ninsoare.Am asteptat atat de mult acest moment dar acum...acum nu ma pot bucura,acum parca nimik nu are sens...In casa e liniste,nu pot sa dau drumul la televizor si nici radio nu pot inca sa ascult.Ma tot gandesc prin cate am trecut si nu-mi vine sa cred ca micuta noastra nu mai este.Am aruncat o scurta privire pe geam dar e greu...e foarte greu..Nu stiu cum va fii cand voi iesi afara din casa,nu stiu cum voi reactiona.Cate planuri ne-am facut in legatura cu ingerasul nostru....Nu inteleg de ce s-a intamplat asa ceva,de ce cand noi am iubit-o atat de mult??Cat de fericiti am fost cand am simtit-o miscand..acel sentiment minunat ca in burtica mea creste o fiinta umana mult asteptata si iubita.Plang din nou desi sunt constienta ca lacrimile nu o vor aduce inapoi,dar ma doare sufletul si nu pot intelege de ce ne-a parasit.In februarie casa ar fi trebuit sa fie inseninata de glasul micutei noastre iar acum....va fii liniste.Urasc sa mi se spuna"poate asa a fost mai bine daca a fost bolnavioara".in primul rand de ce a fost bolnava cand am avut atata grija pe parcursul sarcinii?Am mancat sanatos,nu am baut alcool,nici cafea,nu am facut efort,am vorbit mereu cu ea,am iubit-o atat de mult.Si chiar daca ar fi fost bolnavioara ar fi fost a noastra si am fii avut grija de ea.Oare ce-a simtit inainte sa i se opreasca inimioara?Oare am luat decizia corecta?Nimeni nu poate inteleg durerea ce am simtit-o si ce o simt in sufletul meu,nici chiar cineva care a trecut prin ceva asemanator.NU!Fiecare durere este diferita si nici o femeie nu poate simti la fel!Pe 2 decembrie anul trecut am trecut si printr-un avort spontan.a fost ingrozitor pentru ca ne bucurasem atar de mult si nu ne-am gandit niciodata ca se poate intampla ceva rau!La aceasta sarcina am stat cu atata frica primele doua luni(mi-era frica de un avort spontan)si doar dupa ce am trecut de 9 saptamani am indraznit sa anuntam familia noastra!Si iata ca nici de data aceasta bucuria nu a durat!Oare ce fac gresit de fiecare data?Viata asta nu este deloc dreapta!Sunt femei care aduc pe lume copii sanatosi si ii parasesc sau ii omoara sau ii chinuie...Iar noi care ne-am dorit atat de mult un copilas..."
Dupa toata suferinta asta sa stii ca datorita fetelor de aici m-am decis sa imi infrunt frica,sa imi sterg alcrimile si sa incerc din nou...Alta solutie nu avem,e greu dpare sufletul ingrozitor...insa din pacate....asa este viata asta NEDREAPTA!
SUFLETEL te asteptam
Poze
Michelle81 spune:
Fetelor nu va suparati ca am repetat din nou ce mi sa intamplat dar [bClarise83b]intrebase daca a mai trecut cineva printr-o situatie asemanatore!
SUFLETEL te asteptam
Poze
irinabobe spune:
alyx si la mine al doilea cm a venit la 33 de zile desi inainte era cam la 28. si eu ma speriasem sa nu fie vreo sinechie dar in cele din urma a venit deci se pare ca orgnismul are totusi nevoie de o perioada de timp mai lunga pt a-si reveni. acum problema mea e ca nu stiu cum sa calculez ovulatia, da o sa incerc pe ghicite.
clarisa imi pare rau pt ceea ce ti s-a intamplat, sper sa reusesti sa iti revii cat mai repede si ori de cate ori simti nevoia sa vorbesti cu cineva poti intra aici pt ca fetele te vor ajuta foarte mult mai ales ca toate au trecut prin asa ceva si te inteleg foarte bine.
IreneCAM spune:
bune dragele mele!
MAV, ce vis ai avut...este incredibil! Eu am avut numai 3 vise legate de bb al meu. Sufeream tare mult pt ca nu l-am vazut dupa ce s-a nascut si in fiecare seara il rugam sa vina in vis, sa il vad macar o data. Prima data am visat ca eram la el la mormant si plangeam asa cum as fi vrut sa o fac in realitate si n-am putut. Deodata o inceput sa creasca un copacel pe mormant si eram convinsa ca e el, nu stiu sa explic de ce, era el...Apoi am visat ca Vladut era acasa, dar f bolnav, asa cum a fost la nastere, avea dureri mari si suferea...dupa un timp s-a stins 
dar l-am vazut, era extraordinar de frumos, asa cum mi-a zis sotul meu ca fusese. Al treilea vis l-am avut in noaptea de Florii. Nu stiu prin ce imprejurare IL GASISEM, fusese pierdut si il gasisem! Il tineam strans si el ma tinea exact asa cum povestesti tu, cu mainile de gatul meu, strans lipit de mine; soacra mea ma ruga sa il dau si ei, iar eu i-am raspuns: acum ca l-am gasit nu il voi mai lasa sa plece niciodata. Am plutit o saptamana dupa aceea...eu nu cred in vise, dar uneori am impresia ca exista intr-adevar ceva dincolo care incearca sa ne transmita ceva.
Nu vreau sa va intristez dragele mele, doar ca n-am povestit nimanui, nici sotului nu i-am spus, ca nu am vrut sa il fac sa planga.
CLARISE, stiu cat iti este de greu. Nu stiu daca problemele de care spui au avut sau nu vreo influenta...Si eu am uterul retrovers, din cate stiu nu afecteaza sarcina. Stiu ca vrei sa intelegi DE CE, dar este una din intrebarile fara raspuns. Iti doresc sa fii puternica, sa iti revii fizic si sa gasesti echilibrul de care ai nevoie pt a merge mai departe. Noi toate il cautam, asa ca ne poti scrie oricand simti nevoia sa vorbesti
blueeyes2003 spune:
Michelle cum sa ne suparam ca ai scris din nou?Incearca doar sa nu te mai gandesti asa mult la ceea ce s-a intamplat pentru ca nu faci decat sa retraiesti acele clipe grele si suferi.Din pacate foarte multe fete trec prin situatii asemanatoare si asta nu poate decat sa ne intristeze,e tare greu,mai ales in acele momente in care simti ca nu mai poti sa respiri din cauza durerii care te copleseste.
Acum trebuie sa privesti inainte si sa te gandesti ca sunt sanse sa ai un bebe in burtica caruia ii vei darui toata dragostea ta.
Flavia foarte bine ca ne va tine Michelle la curent cu ce ti se intampla astfel incat sa ii facem galerie nazdravanului David care este atat de asteptat!
Irina cred ca cel mai bine este sa prestezi o zi da, una nu,daca nu poti calcula exact perioada fertila,asta pana cand va reveni la normal CM.Cat mai ai pana la test,cu aproximatie?
Irene cu siguranta prin acel vis ingerasul tau a vrut sa-ti transmita ca intr-o zi se va intoarce la tine.Iti doresc ca acea zi sa vina cat mai curand pentru ca stiu cat de mult ai suferit si tu si cat iti este greu si acum.
Eu nu am visat-o niciodata pe fetita noastra! Oare am gresit asa de mult incat nu si-a dorit sa fim noi parintii ei si nici acum nu vrea sa se intoarca la noi?
Cred ca o iau razna...
Mirela
Come on baby!
cristy74 spune:
Mav felicitari pentru sarcina. Sa dea DD sa ai o sarcina fara probleme, sa fiti sanatosi si tu si bebitu. Eu intotdeauna am considerat ca nasterea unui copil este o minune a acestei lumi, si noi suntem privilegiate de DD ca putem infaptui aceasta minune.
Alyx nu te ingrijora, eu nu cred ca te-ai dereglat. Dupa un chiuretaj corpul tau are nevoie sa se refaca si e normal sa apara unele anomalii. La mine dupa chiuretaj primul CM a fost la 6 saptamani, si abia dupa 3 luni s-a reglat. Si am avut o durere de sani ingrozitoare. Dupa un chiuretaj CM vine undeva intre 2 si 6 saptamani. Deci nu dispera, ai rabdare cu corpul tau ca va reveni la normal.
Danangie nu-mi vine sa cred cata rautate exista in lumea asta. Oare sefa aia a ta n-are deloc inima? Nu pot sa-ti impartasesc din experienta pentru ca eu din fericire nu am avut parte de asa ceva, dar cred ca cel mai bine ar fi sa le ignori atat cat poti, si incearca sa nu le urasti, nu cred ca merita sa-ti inveninezi sufletul. Trebuie sa ai incredere ca DD va avea grija de ele asa cum merita. Si cred ca va avea grija si de tine, te va ajuta sa te linistesti si sa mergi mai departe. Cat despre sotul tau nu trebuie sa ai pretentia sa te inteleaga in totalitate. Dar cred ca isi face griji pentru tine si nu stie cum sa se comporte. Nu-l judeca prea aspru. Te pup si iti doresc tot binele din lume.
Cristina26 nu imi place sa te vad trista. Stiu ca este cumplit sa-ti pierzi copilasul, dar tu trebuie sa fi puternica si linistita pentru fetita ta. Acum probabil ar trebui sa spun ceva inteligent, dar in aceste momente e greu sa gasesti cuvintele potrivite. Cand eu eram la pamant tu mi-ai intins o mana si m-ai ajutat sa ma ridic, acum eu te rog din tot sufletul sa te ridici, sa treci peste aceste momente de tristete pentru ca ai un sufletel de care trebuie sa ai grija.
Clarise83 imi pare atat de rau ca a trebuit sa treci si tu prin aceasta durere extrem de mare. Este din pacate o durere care ne marcheaza intreaga viata, chiar daca timpul ne vindeca ranile, nimic nu va mai fi ca inainte. Ce pot sa-ti spun este ca pe mine fetele de aici m-au ajutat foarte mult, atunci cand vroiam sa mor ele m-au invatat pas cu pas sa merg mai departe. Asa ca te rog sa intri aici si sa-ti descarci sufletul pentru ca se va gasi tot timpul cineva care sa-ti intinda o mana de ajutor. Te pup si eu si bineinteles ca mai putem vorbi.
Fetele am si eu o intrebare. Dr. ginecolog mi-a dat un tratament de 3 luni cu Duphaston pentru un chist folicular. Asta inseamna oare ca eu trebuie sa mai astept 3 luni? Cand am fost la medic nu l-am intrebat si pe 31 ma duc iar, dar pana atunci ...
Va pup,
Cristina