Durerea unei pierderi de sarcina (25)
Raspunsuri - Pagina 20
IreneCAM spune:
MICHELLE draga mea, mi s-a rupt sufletul cand am citit. Eu n-am avut putere sa citesc in urma cand am intret pe forum, nu stiam decat in linii mari povestea ta. Nimeni nu ar trebui sa fie pus in situatia de a lua aceasta cumplita decizie, e nedrept, e crud...Fiecare durere e unica, ai atat de multa dreptate, acelasi lucru il simt si eu...ma intreb mereu ce am gresit si imi gasesc tot felul de culpe, desi stiu ca nu e bine sa fac asta. Imi spun mereu ca nu e vina mea, ca nu a depins de mine, ca a fost un capriciu sortii, un hazard si alte asemenea. Dar undeva, acolo, e intrebarea: ce am facut gresit? Daca voi repeta greseala? Offf, gandul acesta ma paralizeaza. Ma termina faptul ca stiu acum ca bebe a fost bolnav din primele saptamani, inca dinainte ca eu sa stiu de sarcina. Ca toatele sperantele pe care ni le-am facut, toata grija, totul a fost inutil, el era de la inceput incompatibil cu viata, asa cum au spus medicii. Uneori gasesc un echilibru spunandu-mi ca trebuie sa ma concentrez asupra lucrurilor pe care le fac bine si care depind de mine, cariera si relatia cu sotul. Ma agat de asta si sper ca timpul imi va aduce linistea si copilul sau copii. Imi spun in fiecare dimineata ca voi reusi si ma indarjesc sa fac o mie de lucruri marunte numai pentru a uita si a gasi un rost. Nu am curajul sa mai visez la bebe, mi-e frica sa nu fiu dezamagita iar...as vrea sa am puterea ca atunci cand o sa ma simt vindecata fizic sa las lucrurile "sa se intample" si atat...
Offf, am batut campii pt ca am o zi ciudata. M-am trezit azi-noapte la 2 si n-am mai putut dormi pana dimineata. M-am dus in alta camera si am plans, apoi iar mi-am repetat ca voi reusi, ca va fi bine.
Imi pare rau, promit sa ma recompensez cu un mesaj optimist curand.
Va pup pe toate si va imbratisez!
blueeyes2003 spune:
Irene 
nu trebuie sa-ti ceri scuze pentru ceea ce simti.Fecare dintre noi avem astfel de momente cand retraim acele clipe care ne-au schimbat definitiv viata.Din pacate pentru noi,ceea ce ni s-a intamplat ne va urmari intotdeauna,trebuie doar sa incercam sa facem tot posibilul pentru a ne implini visul pentru ca doar asa vom reusi sa mergem mai departe.
Ai mare dreptate ca trebuie sa ne concentarm pe ceea ce depinde de noi,restul cand va vrea Dumnezeu,doar El stie ce si cand este bine sa se intample.
Mirela
Come on baby!
alyx spune:
Va multumesc mult fete frumoase. Stiam eu ca o sa primesc raspuns de la voi. Nu stiu ce o fi cu mine si cu ciclul meu dar o sa vad. Ma enerveaza ca nu stiu exact ce se intampla. Voi ce credeti este posibil sa fie cumva o sarcina? Dar in aceste cazuri de ce nu se pozitiveaza testele de sarcina? Ati auzit de cazuri de femei insarcinate la care testele sa iasa negative? Intreb pentru ca luna asta noi nu ne-am protejat deloc si am prestat cam o data la doua zile. Pe urma a fost o pauza de vreo 5 zile parca. Acuma, e adevarat ca nici macar nu stiu cand a fost ovulatia. daca oi fi avut. Mi-e ciuda ca nu stiu cu certitudine ce se intampla, pentru ca daca ar fi o sarcina as vrea sa stiu sa incep sa am mai multa grija de mine.
Macar sa incerc sa nu ma mai enervez si sa nu ma mai stresez asa tare. Cel putin zilele astea cand a nascut sora mea, am avut si foarte mari emotii, iar dupa ce a trecut euforia, am cazut rau de tot in depresie. Parca acum ma doare mai rau ca niciodata sarcina pierduta. E infiorator sa nu ma pot bucura de copilul surorii mele. Ma inraesc si devin un monstru. Ma doare bucuria bucuria parintilor mei, ma doare faptul ca atunci cand am fost eu gravida nimeni nu a parut prea impresionat si nimeni nu s-a deranjat sa vorbeasca cu mine despre sarcina mea. Iar cand am pierdut sarcina parca toata lumea a uitat prea repede durerea mea. Incerc sa-mi spun ca au fost bine intentionati si nu au vrut sa mai vb despre asta ca sa nu ma faca sa sufar dar.... nu stiu.
Parca in mod inconstient la inceput mi-am reprimat toata durerea iar acum parca izbucneste cu o violenta dureroasa. Inca mai plang pe ascuns si inca mi se strange sufletul in mine.
va rog sa ma iertati ca va deprim acuma cu gandurile mele (gravidelor in mod special vreau sa le cer scuze ca ele nu au voie de ganduri negre) dar uneori am senzatia ca nu voi reusi nicioadata. Si acum si dereglarea asta, sau ce o mai fi si asta. Am fost la control si pe 17 aprilie (controlul de 2 saptamani) si pe 18 mai. La primul control mi-a spus ca evolueaza bine treburile si ca ma apropiam de ovulatie (probabil organismul meu deja incepea sa lucreze). la al doilea la fel mi-a spus ca treburile evolueaza bine, ca forma uterului e normala (dr se temea de vreo sinechie) si ca nu par a fi probleme. La intrebarea mea daca trebuie neaparat respectat acel termen de 3 luni de care imi spusese dr mi-a spus ca nu se intampla nimic daca nu il respect si chiar m-a incurajat sa trec la treaba. De asta nu ne-am protejat deloc. dar se pare ca este vorba de fapt de vreo dereglare.
of ce m-am intins dar tare simteam nevoia sa vorbesc cu voi.
Va sarut pe toate.
cristina_ana spune:
Michelle, scumpo, nu ai de ce sa iti ceri iertare pentru ca ai povestit din nou ce ti s-a intimplat. Fii sigura ca nu ai deranjat pe nimeni, doar de-asta suntem aici, sa plangem ori de cite ori simtim nevoia, si sa avem convingerea ca suntem intelese in totalitate, fara a fi judecate pentru lacrimile noastre care nu se mai sfirsesc. Hai, incearca sa fii un pic optimista, ca poate un bebe mic de tot se afla deja in burtica ta si o sa te faca din nou cea mai fericita femeie din lume! 
. A, si vroiam sa-ti spun ca preferata mea dintre pozele tale este cea in care te uiti pe ferestra si zambesti in timp ce-ti mangai burtica! Superba poza!
Alyx, nici tu nu trebuie sa te scuzi pentru ca spui ceea ce simti. Chiar daca sunt insarcinata, continui sa scriu aici tocmai pentru ca ma simt atasata sufleteste de voi, de toate fetele care au trecut printr-un necaz ca al meu, si incerc si eu sa ajut macar cu o vorba buna, pentru ca stiu cit de mult conteaza sa ai pe cineva care te intelege in momentele astea in care totul ti se pare trist si nedrept pe lume! Pot sa spun cu toata sinceritatea ca eu nu am reusit sa ma integrez foarte bine in grupul de mamicutze de la odisee tocmai pentru ca nu ma pot identifica in bucuria lor, nu pot sa fiu ca ele, oricit incerc sa-mi impun sa fiu optimista. In sufletul meu exista o teama imensa, am momente in care pling efectiv de frica, nu-mi doresc decit sa se termine cu bine totul si sa ajung sa-mi tin bebelusul sanatos in brate. Inca mi se pare un vis incredibil de frumos pentru a fi adevarat.
Cristina, 
30+ si bebe scump 
POZE
POZE BURTICA SI BEBE
cristina_ana spune:
Mav, felicitari pentru sarcina, sa dea Dumnezeu sa fie bine de data asta! Si eu am foarte des senzatia ca in burtica este acelasi bebe de anul trecut, care s-a intors la mine! Cind ma gandesc ca bagajul de spital pregatit pentru bebe anul trecut zace si acum neatins, hainutele sunt impachetate, calcate si puse in pungi si nu am mai umblat la ele de un an, in afara de cosmeticalele lui bebe pe care le-am impartit la colegele de camera din spital, in rest totul este asa cum l-am pregatit anul trecut, neatins. Si toate lucrurile astea vor fi folosite (sper 
) de baietzelul meu de acum. M-as fi putut gandi eu oare anul trecut exact pe vremea asta ca voi ajunge sa le folosesc abia peste un an!!!!
Cristina, 30+ si bebe scump
POZE
POZE BURTICA SI BEBE
cristina_ana spune:
Mirelush, nu stiu ce sa zic de testele tale! In ce zile le-ai facut? Si cit a fost CM-ul tau in ultimele luni? Poate nu le-ai facut in zilele corespunzatoare, dar daca ai prestat regulat,atunci e bine. Mi-e greu sa cred ca nu ai avut ovulatie luna asta!
Cristy, din cite stiu eu chistul folicular nu e ceva grav. Se formeaza atunci cind foliculul creste la ovulatie, dar nu se sparge asa cum ar trebui pentru a elibera ovulul, ci se transforma intr-un chist. Cum ti-a zis sa iei duphastonul? Ca daca il iei toata luna, deci si in perioada de ovulatie, atunci nu ai nici o sansa sa ramai insarcinata. Daca ti-a zis sa-l iei incepind cu ziua 16, atunci sansele sa ramai gravi se maresc. E bine sa intrebi totusi medicul daca ai voie sa te apuci de bebe, dar eu nu cred totusi ca acest chist sa fie o problema. Iti tin pumnii sa ramai insarcinata cit mai repede, si ma bucur ca ai luat hotarirea asta!
Flavia, simt eu asa ca se cam apropie momentul la tine! 
Dupa mine, eu cred ca e mai bine sa-l nasti un pic mai devreme, ca sa nu mai fie asa de mare ca Dominic si sa nu te mai chinuiesti. SI eu am teama acesta sa nu fie copilul prea mare pentru a-l naste normal si sa ajung la cezariana! Dar de ce nu ceri tu epidurala, ca sa nu mai suferi atita in timpul travaliului? EU nici nu ma gandesc sa nasc fara anestezia asta, mi s-ar parea un adevarat cosmar! Dar bine, eu nici nu sunt asa de curajoasa! 
Cristina, 30+ si bebe scump
POZE
POZE BURTICA SI BEBE
cristina_ana spune:
Andreea, m-ai intrebat ce sfaturi sa-ti dau ca sa ramai mai repede insarcinata! Offf, pai cauze sunt multe, cel mai bine ar fi sa mergi la un medic specializat in infertilitate, care sa-ti faca niste investigatii. Desi stiu ca la voi nu e chiar asa de simplu sa ajungi la un asemenea doctor! Ai putea sa ai trompele infundate, sau un deficit de progesteron care s-ar putea rezolva cu utrogestan sau duphaston din ziua 16 pana in ziua 25 (desi iarasi stiu ca la voi doctorii nu recomanda tratamente de sustinere). Sau incearca sa folosesti si tu testele de ovulatie, ca sa nu ratezi ziua propice! Pe multe fete le-am auzit ca iau MACA pentru a ramana mai usor insarcinate, dar nu stiu prea multe despre asta. Dar eu zic ca daca ai ramas o data gravi, atunci sigur mai ramai si a doua oara! Eu iti tin pumnii foarte strinsi sa reusesti!
Cristina, 30+ si bebe scump
POZE
POZE BURTICA SI BEBE
cristy74 spune:
Cristina Ana si eu stiam ca nu e ceva grav chistul folicular. Si ma enerveaza ca mi-a dat tratament 3 luni pentru un rahatel. Mi-a zis intradevar sa iau din ziua 16 pana in ziua 25. Pe 31 mai mi-am facut programare la alta Dr. si vad ce zice si ea. Chiar nu vreau sa mai astept trei luni. Acum sunt la faza cand as vrea sa raman gravida cat mai repede. Maine s-ar putea sa nu mai vreau, dar cu Dumnezeu inainte...
Pupici,
Cristina
sicuta13 spune:
Michelle am plans citind povestea ta, stiam eu cate ceva Din pacate exact asa am fost cu o nastere si fara un copilas langa mine.
Ma gandeam in acele momente ca innebunesc de durere
Cristy imi pare rau pentu ce ti s-a intamplatEu am avut o sarcina pierduta la 28 de saptamani, fetita era moarta deja cand am ajuns la doctor si se pornise travaliul. Ma gandesc si acum daca se putea face ceva, daca as fi ajuns la doctor mai repede. Lamuriri nu am primit nici eu prea multe decat "posibila infectie cu un virus necunoscut", in urma analizei placentei. Noi acum mergem la Szeged, am facut analizele virusologice si le facem si pe cele genetice apoi ne apucam de treaba. Timpul va sterge din durere dar nimic nu va mai fi la fel.
Cris
cristina_ana spune:
Clarise, din pacate sunt multe fete printre noi care au pierdut o sarcina fara un motiv anume. E trist, dar uite ca se intimpla si astfel de nenorociri, si stiu cit e de frustrant sa nu poti gasi o explicatie. Eu l-am pierdut pe bebe in saptamana 37, si tot asa, fara nici un motiv aparent. Ca si tine, am simtit intr-o zi ca nu mai misca si cind m-am dus la urgenta, era deja prea tarziu! Dar nu dispera, o sa ramai din nou insarcinata si o sa reusesti sa ai si tu un bebe mic si frumos, si sanatos!
Irda, lasa-l incolo pe sot si nu mai pune la suflet! Cat m-a chinuit si al meu in primele luni cu mancarea lui, imi venea sa-l omor, eu nu mai stiam de mine de rau ce-mi era si lui ii ardea de macare gatita! Si nu ma intelegea deloc. Ca sa nu mai spun ca se dadea dimineata cu un parfum care imi intorcea efectiv stomacul pe dos, si isi mai cumpara seara cite o saworma din aia cu mult usturoi si foarte mirositoare, de aveam senzatia ca expre face. Dar cred ca ei pur si simplu nu isi dau seama prin ce trecem noi, din pacate!
Cristina, 30+ si bebe scump
POZE
POZE BURTICA SI BEBE