Ce vorbiti cu copiii vostri?
Raspunsuri - Pagina 3
flaviutza spune:
Simona, cred ca cei doi strumfi sunt cam mititei pentru ce spui tu..sau poate nu..
uite mai bag si eu idei ,e vorba de ploada de 3 ani fix,batuti pe muche...uite aici ce stupizenii putem vorbi :"mami,cheama vantul.." "nu pot" "ba poti ca ai gurita" si alte parascovenii..cam asta discut eu cu fi-mea
http://www.youtube.com/watch?v=KzEWLRKnGmA
eu dicut cam tot ce poti discuta cu un copil mic. ii arat luna,ma intreaba cum pluteste, ii explic cum face vantul sa bata frunzele, de ce melcul are casuta , de ce e iute ceapa..
o intreb in permanenta cate ceva.asa am facut de la 6 luni. se intreba lumea daca is sau nu dusa cu pluta,cand ii puneam copilului intrebari si evident tot eu raspundeam.cert e ca al patrulea cuvat, la 1,3 ani a fost "ce-i ata?"
-o intreb cum se simte, daca ii place de Bogdan,ii arat ce palarie tampita are tanti de peste drum si o gramada de nimicuri din astea.daca spal e si ea cu mine si discutam despre detergenti,ca tide pute si ariel miroase mos,ca soseata lu tati nu va mai fi in veci alba si robinetul de la cada e negru si tine apa in cada.
daca gatesc,gateste si ea, mirosim legumicolele si le facem sa danseze ca-n reclama aia cu uleiul. gusta diverse si imi spune ce-i una,ce-i alta.
ne jucam cu cuvintele,pe strada,acasa,in masina,cam asa:
-fratele e mare..sora e..? (raspunde mica)
-tu esti mai mica decat...(andrei,radu,exemple de copii mai mari)
-tati e mai gras ca...
-iarba e verde..ce altceva mai e verde?
sau jocul silabelor:
eu ii spun pune silaba "tel" dupa silaba "ge" si dupa silaba "de",ea reconstituie cuvantul "degetel"
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
Victoria_mami spune:
Mamicadulce, nu am copii si nu sunt nici psiholog, dar te rog sa-mi permiti sa-mi dau si eu cu parerea: spui ca este un copil foarte destept, dar are probleme cu pronuntia; poate tocmai asta-i baiul, ca el isi da seama ca nu pronunta corect si de aceea prefera (alege daca vrei) sa nu vorbeasca.
Poate ca ar trebui sa-i dai o mica pauza, in sensul ca poate ar trebui sa nu mai incerci sa il ajuti, sau nu asa pe fata, incearca sa fii putin mai discreta, poate il inhibi, poate se simte prea 'impins de la spate'. Poate ar trebui sa-l lasi in pace un timp si sa speri ca o sa prinda suficienta incredere sa vorbeasca. Te rog sa nu ma intelegi gresit, nu te critic si nici nu spun ca e vina ta in vreun fel. NU! Nu e deloc vina ta; eu te inteleg perfect ca esti ingrijorata, e normal, e bebelica tau, dar incearca sa-i dai putin de loc sa respire. Nu gasesti, oare, ceva robotei care vorbesc cu el? Stii cum sunt papusile alea vorbitoare?! Trebuie sa existe ceva la fel ptr. baietei. Si poate va incepe sa vorbeasca cu robotelul care nu-l va corecta si nici nu-l va pune sa repete pana pronunta corect. Si nu uita ca Mozart nu a vorbit deloc pana la 4 ani!
_
Mai bine mor neinteleasa de nimeni,decat sa ma tot explic toata viata!
Simonna spune:
Hai ca m-am intors, imi crapa computeru' si m-am oprit cam brusc din poveste.
Flaviuta, asta mai avea de spus, ca toate aceste interactiuni in dialog nu s-au cladit peste noapte. Am inceput...nu stiu cind am inceput. Cind era mic de tot si n-avea rabdare sa se uite in carti. I-am spus povesti inventate. Pe vremea cind, spre doi ani jumatate, zicea doar cuvinte disparate si participa la povestea cu purcelul spunind doar "GOGO" (asta era porc in limba lui) si pe urma dadea din miini si indica ce vroia el sa faca porcul nostru in seara cu pricina. Joaca cu "prietenii" de plush a inceput pe vremea cind era bebeu-bebeu si se urlacea bitiind gratiile la patut cind se trezea. Avea atunci un elefant ca la teatrul de papusi si, in loc sa intru eu in camera direct, intii bagam mina cu elefantul si vorbeam pe 7 voci... La 3 ani jocurile noastre de seara dupa citeva minutele. La 4, ceva mai mult. LA sase ani putea sa asculte sau sa se joace cu prietenii si o ora. Si-acum poate. :)
Anca.. eu cind ziceam sa-ti iei o pauza... o pauza de trei zile, daca atit crezi tu ca poti. De trei ore. Ceva care sa te deconecteze de la tensiune. Stii, am zile in care vin la sv. si am o caruta de lucru... si ma implic complet si uit de alte probleme. Sau vorbesc cu Radu, el repeta in dusmanie M-m-m-m-m Marianne fa-fa-fa-ce u-u-u-na si alta si trebuie sa il privesc in ochi si sa nu dau nici un semn de nervozitate sau suparare... Si il ascult, ba mai dau si din cap, dar in mine totul se revolta. Si-atunci, cind terminam ce-avem sa ne spunem, imi pun un episod, sau doua, din MASH si nu ma mai gindesc. Punct. Asta incercam sa spun.
Auzi, tu nu poti sa strici televizorul ala? Doua saptamini? Scoate-i un buton, ceva, nu stiu, scoate siguranta de la priza in care e tv-ul, nu se prinde ala micu'... si computeru' la fel. Tot ce ii acapareaza lui atentia in alta parte decit la jocuri, cum sa zic, de copii. Cum jucam noi cind eram mici. Si vezi ce sa intimpla. Doar n-o sa se uite pe pereti... POate vine el si te cauta... Altfel, ideea cu vorbitul tu zici - tu raspunzi mi se pare buna, eu am facut asa pina pe la trei ani, cind am fost sigura ca si-a dat drumul la vorba...
Cu drag,
Simonna
Patou, esti in Mtl, nu? Vrei nr. tel de la logopedul nostru? E o super draguta de doctorita, sta in Cote St. Luc. sau daca vrei doar sa te povestesti cu mine... da un semn.
ruxij spune:
Mie nu mi se pare ca Ancuta exagereaza. Si eu as fi ingrijorata. Ce sa mai zic de mine, ca am dus copilul la doctor ca cica nu vorbeste, la varsta de fix 1 an? 
sinzi_ana spune:
quote:
Initial creeata de mamica dulce
nu vorbeste foarte bine.
E destept
stie tot
intelege doua limbi
e istet
spune ce are de spus
e scurt si la obiect
nu vorbeste foarte mult/clar
nu turuie
nu povesteste
nu iti face capul toaca cu intrebari .
Eu am fost(si sunt inca)disperata ca nu-mi turuie copilul la 4 ani jumate,
nu are motive sa nu vorbeasca,
are un vocabular dezvoltat bine,
e super inteligent(cu teste la psiholog chiar),
e totul absolut normal...
deci totul e teoretic ok,
dar la pronuntie e cam foarte prost si la comunicare
Am ajuns intr-un punct in care pur si simplu nu mai am putere dar ma fortez sa turui eu langa el ca o moara stricata,cu sentiment si intonatie,sa-l implor sa fie atent si sa-mi raspunda si nu rezist mult,dupa o vreme ne intoarcem la chestiile banale si necesare si la sentimentul meu de durere si esec,timp in care el e fericit ca nu-l mai stresez.Bine ca "necesarul" nu e putin,Doamne fereste.
Uite Anca...am sintetizat un pic ce spui tu de Marc...
Eu iti spun, ca un copil la 4-5 ani, nu trebuie nici sa turuie...nici sa povesteasca
Iar la un copil bilingv faptul ca are pb de pronuntie este absolut normal!!!! Pana la 5-6 ani...Logopedul la care mergeti, si gradinita la care va mutati va fi super suficient pentru el si vei vedea ca in timp va ajunge si cu pronuntia si "comunicarea" (cum ii spui tu) la nivelul varstei!!!!
Am vazut multi copii de varsta lui Marc cu pb de pronuntie, comunicare, bilingvi si toti si-au revenit cu putin ajutor...
Nu a ramas nimeni in urma...
Si daca doctorii iti spun ca e ok...de ce nu ai incredere in ei???? Faci ce trebuie, il duci la logoped, la gradi, vorbesti cu el...
Faptul ca il impingi de la spate, ca insisti cand el nu vrea, nu ii fac bine deloc...il fac constient de faptul ca are o problema, il inhiba si il fac sa comunice si mai putin decat o face!!!
Lasa-l liber, si va veni el la tine....
It is not giving children more that spoils them; it is giving them more to avoid confrontation
Sinzi, Radu si David
bomba pisaloaga
: varsta, poze, D-ale lui David
filofteia spune:
Am stat mult pe ganduri daca sa-ti scriu sau nu. Nu pot sa-ti dau sfaturi, dar as dori sa-ti povestesc experienta mea...
Eu nu am fost niciodata un copil comunicativ. Pana la trei ani nu am vorbit deloc, dar la trei ani am vorbit perfect. Ai mei nu-si aduc aminte de cuvinte stalcite, pentru ca nu au existat. La un copil bilingv cum este baietelul tau toata faza asta se decaleaza pentru mai tarziu.
Nici acum nu sunt foarte comunicativa, desi ma integrez foarte usor oriunde, dar cum imi spune seful meu mereu cand fac scrisori spre alte firme : "Tu nu ai scris niciodata o scrisoare de dragoste". La mine si acum vorbele sunt la obiect, pot sintetiza foarte bine in cateva cuvinte ceea ce dorec sa spun. Asta in conditiile in care sunt pasionata de citit. Am citit si citesc foarte mult, dar asta nu are de a face cu felul meu de a fi.
Cunoscandu-ma pe mine, de cand s-a nascut Adi am avertizat familia sotului ca eu am vorbit tarziu. Bineinteles ca au aparut comparatii, mai ales ca avem un var cu doua luni mai mare, care "turuie" cum spui tu de la varsta de 2 ani. Adi a vorbit spre trei ani, dar tot asa in propozitii. Pana la 4 ani nu-l spunea pe r, iar apoi vreo doua luni punea r inloc de l.
In schimb a mers la 7 luni, se catara peste tot, este in pemanenta miscare. Asa cum varul mai mare cu 2 luni "turuie" din gura, Adi "turuie" din picioare. La 4 ani era deja capabil sa se suie in pomisorii mai mici si sarea gardul la tara.
Varul scrie si citeste de un an deja, Adi abia acum (6 ani si 5 luni) a inceput sa prezinte interes pentru asa ceva. In schimb citeste notele pe portativ si poate canta la pian cateva cantecele scurte.
Niciodata Adi nu povesteste ce face la gradinita, trebuie sa-l trag de limba mereu, dar si asta cu grija, pentru ca pot risca sa-l deranjez cu ceva si sa se inchida in el si sa nu mai spuna nimic. Foarte greu scot de la el lucrurile care-l deranjeaza. Asta ii este firea. Noroc ca seamana cu mine si stiu cam cum gandeste.
Ce am vrut sa spun... fiecare copil este altfel. Am citit in Dr. Spock ceva foarte interesant de genul... este foarte important daca copilul se potriveste parintilor, adica un copil care vorbeste tot timpul pe unii parinti ii poate obosii, iar pe altii nu. La fel este si cu unul care alearga tot timpul cum este al meu. Important este sa incerci sa te relaxezi si sa ai mai putine pretentii de la baietelul tau. Eu care asa cum a spus nu sunt extrem de comunicativa nu inteleg de ce atata tragedie ca nu "turuie".
Si nu trebuie sa te iei chiar dupa carti. Adi n-a fost niciodata in tiparele cartilor. Spre exemplu nu a tras si nu a impins niciodata o jucarie, nu a pus niciodata cuburi unele peste altele, nu a facut niciodata puzzeluri... desi i-am luat de toate...cu cuburile face fantani, iar la puzzeluri nici nu se uita. Nu a mers niciodata pe tricicleta, dar merge cu placere pe bicicleta cu doua roti de la 5 ani. A dormit mereu mult mai putin decat scriu cartile.
Asa cum spun si fetele relax... esti o mama foarte buna, care isi da interesul fata de copil... nu trebuie sa fii supermama... nu este bine nici pentru tine nici pentru copil. Copii au nevoie de mame normale, nu de super eroine.
Sabina spune:
ancutza, in afara de teatru stricati computerul si televizorul, care il absorb in lumea lui.
si nu uita, ca nu toti oamenii vb la fel.
Vorba lunga, saracia omului!!
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina si 
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia
goodlyada spune:
Si eu te inteleg foarte bine.
Ovi are 3 ani si 7 luni, este la gradinita din toamna trecuta. Cand avea 2 ani am intrat in panica deoarece era clar in urma varstei la capitolul limbaj, nu spunea decat cateva cuvinte (mama, tata, boba-toba si apa) in rest ptr tot ce avea nevoie ne lua de mana si ne ducea la obiectul respectiv. Recunosc si ca nu l-am lasat sa insiste sa ceara ceva, ii cunosteam f.bine nevoile si i le indeplineam urgent.
Alta mare greseala a fost ca l-am lasat foarte mult la televizor, era captivat de reclame, muzica, orice. Daca se uita la televizor si il strigam nu se intoarcea. Poate daca imi schimbam vocea sau imitam vreun animal reuseam sa-l fac sa se intoarca.
Sau un alt exemplu: am fost la un loc de joaca in Mall, a intrat printre copii, noi cu ochii pe el; la un moment dat il strig - nici o privire, nu si-a intors capul. Langa noi taticul unui alt copil pe care il chema ca si pe fii-miu isi striga copilul la care fii-miu se intoarce sa vada cine l-a strigat.
Alta chestie care m-a speriat era ca vorbea pe limba lui, gesticula, dar nu venea la noi sa incerce sa comunice cu noi; vroia sa il lasam in pace sa vorbeasca singur.
Alt lucru ingrijorator a aparut dupa varsta de 2 ani si cateva luni cand nu a mai vrut sa se apropie de locurile de joaca cu copii, nu suporta nici acum sa planga vreun copilas ca incepe si el sa planga.
Am mai scris referitor la problema asta, am pus la momentul ala pe seama faptului ca la un loc de joaca unde erau supraveghetoare si noi parintii nu aveam voie sa intram cu ei, a iesit zgariat pe fata pana i-a dat sangele (si acum mai are semn)-insa atunci nu a plans nu nimic, doar a venit la noi la masa si apoi s-a dus din nou la locul de joaca.
M-am simtit si ma simt mereu vinovata ca nu m-am ocupat indeajuns de puiul meu, m-am intors la munca cand el avea 9 luni.
Atunci m-am gandit ca nu e o problema, stateam cu socrii care sunt pensionari, copilul era sociabil- nu plangea dupa noi.
Hai ca m-am intins, nu gluma.
Acum ce sa zic, il duc la logoped din octombrie - mi se spune sa am rabdare, avem timp, nu-i nici o problema cu el; vorbeste la modul ca cere ce il intereseaza ("veau a magazin Osean/Coa/Ikea") sau cand taica-su se mai rasteste la el zice "maaammma ute tata ...si apoi o da pe limba lui. Ii place sa-i citesc seara povesti, este patruns de lumea povestilor, se joaca de-a povestile, este inebunit acum dupa Mica sirena - acum vrea sa-i cumpar sirena (i-am luat pana acum pe regele marii si vrajitoarea).
Dar ce ma supara si pe mine este faptul ca nu e curios, nu vine sa ma intrebe " de ce ....???"
Singurul de ce, il spune cand ii interzic ceva (de ex sa se uite la tv): - de se mama? de se?)
- pentru ca te dor ochisorii si trebuie sa pun apoi picaturi.
- nu doae ochii (plangand)
- vrei sa-ti pun picaturi?
- nu veaauu....veaau Minimax a vizor
simali spune:
quote:
Poate ca ar trebui sa-i dai o mica pauza, in sensul ca poate ar trebui sa nu mai incerci sa il ajuti, sau nu asa pe fata, incearca sa fii putin mai discreta, poate il inhibi, poate se simte prea 'impins de la spate'.
quote:
Daca copilul nu pare interesat de comunicare (nici macar de cea fireasca de zi cu zi) ultimul lucru pe care trebuie sa-l faca parintele este sa se relaxze. Am vazut nu de mult la Oprah o emisiune despre autism.
Una dintre invitate era medic. Avea 2 copii amandoi autisti si se specializase de nevoie pe autism:
- La primul copil s-a relaxat cand alti specialisti i-au spus pe la 2 ani ca nu e nici o problema, ca trece, etc. Cand copilul a primit oficial diagnosticul de autism avea 7 ani si era deja prea tarziu.
- La al doilea copil a fost foarte vigilenta; si-a dat seama ca are problema de la 1 an si jumatate (nu o baga in seama cand intra in camera, nu gangurea nimic, etc.) si a inceput sa-l stimuleze. Acum, la 7 ani copilul este aproape integrat.
Tipa avea in casa o camera speciala (cam ca o clasa de gradinita) si acolo, cateva ore pe zi, dupa ceas, facea terapie cu copii ei (uneori ajutata de specialisti, alte ori singura).
Apoi au mai vorbit cateva mame si TOATE au spus acelasi lucru:
- medicii le-au spus la inceput (la 2-3ani)ca nu este nici o probleme cu copiii lor; apoi, cand era prea tarziu si-au corectat diagnosticul. Toate au transmis acelasi mesaj: parintii sa nu se relaxeze daca SIMT ca ceva e in neregula cu copilul lor. Sa inceapa stimularea imediat. Si daca se dovedeste ca de fapt copilul nu are probleme terapia nu are la ce sa-i strice. Erau foarte nervoase pe toti cei care, la inceput, ca sa le consoleze, le spusesera sa nu-si faca griji.
Ce m-a mirat foarte mult a fost ca unii copii au fost OK pana la 2 ani (spuneau unele cuvinte, aveau ochii vioi) iar apoi BRUSC si inexplicabil au cazut ca intr-un abis. Nu au mai vorbit, s-au inchis in lumea lor, au inceput sa dezvolte stereotipii, etc. Mamele spuneau ca a fost ca si cum cineva, brusc, le-a luat sufletul copilului si l-a dus departe. Se pare ca dupa aceasta "cadere" pe care nimeni nu stie exact ce o produce legaturile din creier incep sa moara rapid. Daca parintele se misca repede obliga creierul sa faca alte legaturi, sa lupte, salvandu-se astfel ceea ce mai poate fi salvat. De aceea timpul este vital.
Eu as incepe de maine terapia cu Marc, dupa un program riguros de stimulare. Si daca s-ar dovedi ca nu are nimic... paguba-n ciuperci.
alice
mamica dulce spune:
Am citit tot ce ati scris si va multumesc inca o data de sfaturi.Goodlyada,..ce sa zic multa sanatate si sa dea Domnul sa inceapa sa vorbeasca mai repede.Daca logopedul spune ca e ok...poate ca asa si e si din exemplele de conversatie pe care le-ai dat e clar ca intelege despre ce e vorba si raspunde corect,chiar daca nu foarte complex.
Filofteia,cred ca Marc e cam la fel,scurt si la obiect si e adevarat cand am postat mesajul eram foarte trista si la pamant.
Sanziana,pana la urma ai dreptatea ta :)
Simali,autismul e absolut exclus,nu are nimic,e vesel,iubitor,se joaca cu copiii,vorbeste cu ei,e fericit,se exprima cum poate...un copil absolut normal care a evoluat constant cu pasi mari pe toate planurile,in afara de vorbire.
Unde nu vorbeste bine si,cum am spus in alta postare nu stam bine la dialog.Adica nu intreaba de ce ploua sau ce facem maine sau unde a fost ieri sau de unde vine mos craciun sau prietenie sau alte chestii de astea abstracte.Sau poate nu chiar abstracte,dar daca nu tin de sfera imediata a preocuparilor nu mai merge dialogul.Desi prietenia o intelege...cred,ca spune ca cutare e prieten si cutare nu.Dar nu dezvolta sa pricep si eu de ce si cum.La fel sentimentele..absolut normal,e foarte afectuos si dulce si sensibil.
Dar raspunde normal(desi foarte concret-de unde si dialog slab) la ce-l intreb din viata de zi cu zi:ce vrei,unde mergem,ce-ti place,ce vrei sa cumperi,e cutare prietenul tau,vrei acolo/asta ,fa aia,adu ailalta etc .Aici nu sunt probleme,numai ca nu vorbeste mult si clar doar scurt si la obiect.Acum ceva vreme cand eram mult mai disperata ca acum ajunsesem sa vorbesc cu el doar ce stiam ca raspunde bine,nu mai suportam sa nu mearga,dar am depasit faza asta si acum vorbeste Marc mult mai bine.Tot prost,dar mai mult mai bine!!
Dar nu a inteles inca pronumele ,chestie pe care copiii la varsta lui o fac automat,chiar daca vorbesc mai stalcit.Adica in afara de "eu" si "al meu" restul sunt varza,in afara de cateva propozitii standard pe care le-a invatat pe de rost.La fel cu timpurile verbale,in frazele standard stie,ca sunt invatate pe de rost,dar in rest nu.Si cu faptul ca vorbeste prost si ce zice corect..iese o varza cand vorbeste.EU inteleg in majoritate,daca stau cu urechea ciulita bina,dar altii straini nu inteleg decat cuvinte disparate.
Si nu sta sa asculte,sa vorbim,sa discutam,sa-i explic..deloc-deloc.Vorbeste clar cat e legat de interesul lui imediat,dar cand povesteste ceva ce se vede ca ii face placere ...e tot post,parca nu se concentreaza sa vorbeasca.
Nu stiu cum sa mai detaliez...
DAR cand spune el,cand porneste de la el,atunci spune multe,desi cu pronuntia proasta si tot nu foarte complex,desi eu am senzatia tot timpul ca daca ar putea vorbi mai bine ar fi totul normal.Am spus in prima postare ca nu am sentimentul ca e tacut,doar ca nu se straduie sa spuna mai mult si mai clar.Dar vorbeste,cand cere ceva,cand vrea el musai ceva e foarte hotarat atunci e chiar clar si bine si raman cu gura cascata,de unde tot o trag eu cu lipsa de interes spre vorbire la ce tine de altceva decat de nevoile si poftele lui.Dar cand povesteste ceva-atunci iar nu mai e bine deloc,parca are prea multe in cap si iese o balmajeala de nu inteleg decat cuvinte din loc in loc si ideea in general,practic nu se chinuie,nu-i vin in cap cuvintele sa faca o poveste clara ,dar o traieste la maxim.Si asta e intrebarea -de ce nu foloseste cuvintele pe care le stie perfect si scoate balmajala aia??Faza ca daca il rog sa repede el scoate aceeasi balmajala,dar identica!!!!deci el stie ce spune,numai ca nu se straduie sa zica corect.Ii fac eu propozitia,il pun sa o repete daca are kef.
Acum vreo 2 luni a fost un test la gradinita-se face la toti copiii de 4 ani,deci cu 2 ani inainte de scoala,de o comisie speciala.La testul ala a fost bine,pana la vorbitul liber unde nu au inteles oamenii aproape nimic.Dar la celelalte teste,la intrebari si ce-or mai fi facut ca n-am fost de fata mi-au spus ca n-au fost probleme.Doar ca nu vorbeste bine.
Logopeda spune insa numai lucruri bune,cate are in cap,cum pricepe tot,cat e de dragut,ce bine lucreaza,cum ii arata ceasul(vrea sa invete si sta tot timpul pe mine sa i-l spun si normal ca arata ce poate...numai ca nu prea il intelege lumeace spune) si cel putin dupa sedinta de azi o ascultam si ma gandeam ca a gresit copilul,atata l-a laudat ca a vorbit tot timpul si mi-a citit propozitii spuse de Marc,de 4-5-6 cuvinte clar si corect gramatical si la fel,a dat din umeri de ce nu vorbeste totusi bine.La capitolul asta e ca un copil normal de 3 ani.Bine ca sunt si care la 3 ani vorbesc perfect...
Nu stiu nici eu ce sa mai zic,de atatia ani traim cu stressul asta in casa,cateodata mai pronuntat,cateodata mai moale,dar cumva e constant in capul meu si tot astept sa vorbeasca mult,sa intrebe multe,sa vorbeasca clar...din cand in cand ma ajung niste stari..ca atunci cand am postat.
Daca mai aveti rabdare :),o sa pun niste poze mai noi cu el sa vedeti totusi despre cine ati scris asa frumos
Imi cer iertare ca m-am lungit atat de mult si va multumesc pentru rabdare.Sfaturile voastre imi sunt de mare folos.
Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.
Anca
carnaval
Marc