Ce vorbiti cu copiii vostri?

Poate suna ciudat intrebarea mea dar adevarul este ca ma simt vinovata ca nu vorbesc destul cu copilul meu.Nu stiu cum sa pun mai bine problema ca sa intelegeti ce simt si sa-mi puteti da un sfat sau o parere nesubiectiva.Puiul meu,dupa cum probabil multi ati citit pe forum,nu vorbeste foarte bine.E destept,stie tot,intelege doua limbi,e istet,spune ce are de spus dar nu vorbeste foarte mult/clar,nu turuie,nu povesteste,nu iti face capul toaca cu intrebari ci e scurt si la obiect.Eu am fost(si sunt inca)disperata ca nu-mi turuie copilul la 4 ani jumate,i-am cautat gradinita buna,il las la program intreg,am umblat cu el prin toti doctorii si logopezii pe care i-am gasit,pe scurt am facut tot posibilul sa il ajut sa-si dea drumul la vorba.I-am vorbit suficient de mult cat sa inteleaga limba romana bine,sa stie de toate,sa faca o tona de chestii...dar nu putem avea un dialog normal.

Dar tot simt ca nu fac suficient...atat de mult imi doresc sa vorbeasca si asa ma epuizeaza faptul ca el nu are interes,ca practic la concluzia asta s-a ajuns.Toti doctorii spun ca nu are motive sa nu vorbeasca,ca are un vocabular dezvoltat bine,ca e super inteligent(cu teste la psiholog chiar),ca e totul absolut normal...deci totul e teoretic ok,dar la pronuntie e cam foarte prost si la comunicare(discutii,dialog)-varza!E bine cand spune el ceva,cand vrea ceva..dar nu la dialog.Toti imi spun ca e o discrepanta enorma intre ce are in cap si ce scoate pe gura dar nimeni nu imi poate spune de ce si ce sa fac in afara de rabdare!!!! De care eu insa nu mai dispun in cantitati nelimitate...

Ok,si acum ma gandesc ca poate e si din cauza mea...poate nu vorbesc suficient cu el...in afara de cateva jocuri pe zi si de intrebarile necesare...nu stiu ce sa mai fac si ce sa-i mai spun.Povesti nu il intereseaza sa asculte,de cantat la fel,ce incerc eu sa ii mai spun nu asculta,trece practic prin el,ori nu intelege ce vreau de la el cu intrebarile mele,cu trasul de limba ,ori nu da doi bani...nu mai pot!!!!in zadar incerc si e atat de obositor si de frustrant..nu stiu ce sa mai zic,cert e ca ma simt foarte vinovata ca nu am rabdarea,imaginatie suficienta.
Asta e clar ca nu am,desi nu sunt tacuta,din contra,vorbesc bine de foarte mica,vorbesc 3 limbi si m-am apucat de a patra,vorbesc ore in sir daca am ce si cu cine,si examenele mele preferate erau orale.Deci nu are cum sa fi luat de la mine dezinteresul asta total spre limba s comunicare.

Am ajuns intr-un punct in care pur si simplu nu mai am putere dar ma fortez sa turui eu langa el ca o moara stricata,cu sentiment si intonatie,sa-l implor sa fie atent si sa-mi raspunda si nu rezist mult,dupa o vreme ne intoarcem la chestiile banale si necesare si la sentimentul meu de durere si esec,timp in care el e fericit ca nu-l mai stresez.Bine ca "necesarul" nu e putin,Doamne fereste.

Voi ce vorbiti cu ai vostri copilasi,ce jocuri mai stiti care sa fie dragute si antrenante? Nu stiu ce sa-i mai zic sau sa-l mai intreb si cum ,ca am facut tot ce-a mi-a trecut prin cap.
Nu am sentimentul ca al meu copil e tacut-din contra,ca daca ar vorbi ar fi chiar extrem numai ca dupa atatia ani de griji,de stress,de suparare...nu mai pot,nu mai stiu ce sa fac.
Acum sunt tare suparata,mama mi-a spus mai inainte ca sunt o mama fantastica in ce priveste ingrijirea copilului si dragostea si afectiunea pe care i-o dau,dar nu la vorbit.Ea nu intelege ca eu nu mai pot,nu mai rezist sa-l aud vorbind putin si neclar sau neluand in seama ce zic,chiar daca il iubesc ca pe ochii din cap.

Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

Anca
carnaval

flaviutza spune:

Anca,ai spus ceva mai devreme la alt subiect pe unde umblam si eu...are probleme cu pronuntia. fi atenta ca asta il poate face sa NU VREA sa vorbeasca. pentru ca e foarte foarte inteligent(nu ma intreba de unde stiu,ti-am citit postarile) si copiii inteligenti sunt perfectionisti.

revin pe seara cu ce si cum vorbesc eu cu fi-mea.care fi-mea la fel nu se omoara cu dialogul,desi muma-sa ii moara stricata!

Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale

Simonna spune:

Anca... ne-am mai intersectat noi pe traseul asta al felului in care vorbesc copiii... daca-ti aduci aminte, noi sintem la polul opus. Ar da din gura din secunda in care deschide ochii dimineata si pina adoarme. Da' se bilbiie. Si aici incepe sa ni se complice viatza. Lui, lui tat'su, mie.
Oare am vorbit prea mult cu el? Oare l-am zapacit cu povestile, cintatul, trei limbi cite stie? Oare trebuia sa tac cind am vorbit si sa ma uit pe geam in loc sa stau cu el rasfoind carti si inventind povesti?
Anul trecut pe vremea asta, pe vremea cind am inceput sa-l duc la speach therapist, el avea o problema: brusc, din baietelul care spunea orice, oricind si stapinea cuvintele se transformase intr-un baietel care nu reusea sa-si inceapa frazele, se bloca pe cite un cuvint si acolo raminea (pe bune, i se contorsiona si fatza, asa de tare incerca sa vorbeasca si nu reusea!). Dar, o data cu el, aveam si eu una: eram vinovata pina in virful ungiilor, ma termina vinovatia, imi venea sa pling, sa urlu, nici nu stiu ce-mi venea... De altfel, mai am si acum momente in care ma darima vinovatia, ce-am facut ca sa-l aduc in halul asta?!
Iti scriu toate astea ca sa-ti spun asa: n-am facut nimic. N-am gresit cu nimic. Asa e copilul. Al tau nu poate pronunta clar, al meu are prea multe de spus si i se incurca in cap. Dar nu e vina mea. Asa cum nu e nici vina ta. Puteai sa fii logoped si, daca Marc nu putea / vroia / avea chef sa vorbeasca n-o facea. Asa cum Radu a vorbit perfect pina cind a inceput sa repete silabe. Din senin si fara nici un fond de stres. Si, mai ales, fara sa fie vina nimanui.
Eu am ales sa imi dau o pauza.
Sa nu ma mai simt vinovata pentru citeva luni. Cind ma apuca vinovatia ies din camera si ma gindesc la altceva. Obligat - fortat. Incerc sa-mi adun puterile ca sa pot lupta mai bine alaturi de el. Intre timp, continuam terapia indicata de logoped, nu des, ca nu vrea, si vom relua sedintele in curind. Pina le reluam, eu sint IN PAUZA.
Nu mai vreau sa ma gindesc la aceasta problema a lui, am un copil bun, destept, sanatos, mereu bine-dispus si sint una din mamele cele mai cool pe care le stiu. Dovada ca, la noi in casa, eu sint elementul negativ, mama-reaua, tati e elementul pozitiv, si ma trezesc cu Radu ca iese dintre robotii lui numai ca sa-mi spuna: "mami, stii ceva? Te iubesc." Asa ma fortez sa ma gindesc.
Am un copil grozav, care are o problema. Problema lui ma scoate din minti, dar ca sa o pot rezolva trebuie sa ma detasez de ea.
Poate n-o s-o pot rezolva 100%. Atunci am nevoie de putere ca sa pot sa fiu alaturi de copilul meu atunci cind problema o sa-l faca sa sufere.
Asa ma gindesc. Si merge. Incetisor, tiris - grapis, parca incep sa-mi revin din socul de a sti ca ar putea sa aiba toata viata un defect de vorbire.
Ia-ti o pauza. Nu te mai gindi ce sa vorbesti cu el. Gindeste-te ca nu trebuie sa vorbesti cu el. Ca, atunci cind are nevoie de tine stie sa te caute si sa iti vorbeasca. Stie ca esti acolo pentru el. Stai deoparte si aduna-ti puterile un pic. Citeste, plimba-te, taci linga copilul tau. Doar o vreme, pina vei avea puterea sa o iei de la zero.
Simonna
PS. Intre timp, promit!, o sa ma gindesc si ce sa vorbesti cu el. flo]

redi spune:

Si copilul meu are patru ani jumatate si uneori vorbeste prea mult ,alteori deloc ,are fel si fel de calitati sau "defecte" dar din din umbra il las sa-si traiasca copilaria facand ce a zis SIMONA

Ia-ti o pauza. Nu te mai gindi ce sa vorbesti cu el. Gindeste-te ca nu trebuie sa vorbesti cu el. Ca, atunci cind are nevoie de tine stie sa te caute si sa iti vorbeasca. Stie ca esti acolo pentru el. Stai deoparte si aduna-ti puterile un pic. Citeste, plimba-te, taci linga copilul tau. Doar o vreme, pina vei avea puterea sa o iei de la zero.
Simonna

Din mesajul tau inteleg ca nu are probleme de sociabilitate sau altceva .
Si eu incerc sa discut cu fiul meu ce mi se pare important pentru el dar nu totdeauna ma asculta ce zic ,sau sa puna intrebari ,depinde si de cheful lui si de oboseala si altele...
Intreba-l daca ii rusine ca nu pronunta prea bine ,eu stiu ca baiatul meu nu vorbea cu vecinii francezi decat raspundea cu OUI (Da) mereu si era pentru ca nu stia inca sa vorbeasca in franceza prea bine .
Redi

patou spune:

mamica dulce, dac-ai sti ce bine te inteleg. sebas are 3 ani si 3 luni si nu vorbeste asa cum as vrea eu, dupa ce ca a inceput sa vorbeasca tarziu, acum nu vorbeste decat cand vrea el. Pe langa asta eu n-am reusit niciodata sa-i citesc povesti - cum aude de ele se enerveaza si pleaca . Ma tot intreb si eu unde am gresit., si ce as putea face sa remediez situatia. In orice caz ma simt coplesita si incapabila sa gasesc vreo solutie

"il est plus facile de dissocier un atome, que de se débarrasser d'un préjugé"

Sabina spune:

Anca, Sofia mea e la polul opus, vorbeste f f mult(cu noi, la gradi cica nu vb mai mult decat trebuie, de fapt e nitel timida).
Cel mai mult ii place ei joacape roluri: eu sunt shaggy, ea e scoobt.Ea e bibi blocksberg, eu sunt mama ei.
samd. In astea toate ea mainvata pe mine ce sa spun.
de aici mi-a venit ideea , incearca sa te joci asa cu el, pe roluri, ca un teatru. Si sa-i spui ce replici sa zica. Poate ca il amuza, nu stiu, e doar o idee.

Bafta si nu te simti vinovata. si eu am un milion de chestii sa-mi reprosez in educatia ei si e sinistru sentimentul asta.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia

Alina spune:

Mamicuta-Ancuta,
Ideea Sabinei cu teatrul mi se pare foarte buna.Cumparati o cortina din aceea de Kasperltheater,confectionati personajele lui favorite din carton,pinza,ata,vata,etc si incropiti mici dialoguri.Si noi facem asta de cel putin 2 ani.

Eu vorbesc cu fiica-mea absolut orice,in principal imi povesteste de la gradi(anul asta mult mai mult,anul trecut f putin)si eu o mai intreb una alta si turuie ca aflu si daca avea sare mincarea ,povestim despre rochite,party-uri,vacante,carti,bunici,etc.

Ancuta,eu stiu ca tu esti o mamica minunata pe toate planurile,nu exista ca nu te-ai ocupat suficient de vorbire,cred ca pur si simplu e o intirziere de vorbire pe care o va recupera.Uneori,bunicii,din prea multa dragoste,exagereaza .



Alina

mamica dulce spune:

Of fetele,mi-ati luat putin din piatra de pe suflet,am vrut demult sa postez subiectul asta dar intr-un fel m-am simtit cam deplasata,printre atatea probleme mai grave.Dar pentru mine e grav,copilul meu nu vorbeste bine si are deja 4 ani jumate si eu nu mai pot astepta inca vreo jumatate de an in speranta ca atunci o sa turuie cu pronuntie si gramatica corecta.

Sabina,multumesc de sfat dar Marc adora jocurile de rol,ne jucam de-a magazinul,de-a culcat/hranit un pinguin,de-a politzistul,de-a animalele..ce ne trece prin minte.Si o face foarte fain,adica intelege perfect jocurile si ii plac,are idei..e grozav.Doar ca nu vorbeste complex sau foarte mult)
Faza pe care mi-a spus-o logopeda e ca Marc acum trece prin faza asta,pe care copiii o incep pe la 2 ani de fapt..atunci el a sarit-o,a devenit pasionat de jocuri pentru copii mai mari,gen memory,nu te supara frate si altele cu piese si reguli,plus litere,cifre,calculator unde ne punea in coada cu ce facea si nu ne-a trecut o secunda prin cap ca la 4 ani jumate n-o sa lege bine doua vorbe,desi are in cap informatii si vocabular fara exagerare peste varsta lui.A sarit pur si simplu etapa asta de comunicare asa ca acum cand deschide gura e ca un copil de 3 ani care incepe sa vorbeasca.
Ce spune e inteligent,are idei foarte bune,face corelatii super destepte,intelege..e minunat,e perfect,dar FELUL in care spune e de copil mai mic,pronuntia si cantitatea de cuvinte,nu stiu cum sa ma exprim mai clar de atat.

Patou..eu iti doresc din suflet sa-si dea repede copilul tau drumul la vorba,ca e un chin.Dar la 3 ani si 3 luni e inca prea mic sa-ti faci griji foarte mari.Nici la logoped nu cred ca te primesc cu el asa mic,mai ales daca e bilingv.Cel putin asta a fost cazul nostru si inca are suficint timp sa-si dea drumul.Nu tuturor copiilor le plac povestile si nici nu e musai.Incearca cu jocuri de rol,sunt foarte importante,mai importante decat povestile in prima faza a dezvoltarii comunicarii.

Simona,ooff,ce rau imi pare ca aveti necaz cu vorbirea,logopedul ce spune,ce prognoza are?Eu sper ca o sa-si revina cat mai repede,mai spune-mi cum evolueaza copilul.Acum ma tem cu Marc ca da din prea putina vorba in balbaiala cand vrea sa explice ceva repede si cu prea mult foc.
Imi spui sa iau o pauza...eu simt ca orice pauza pe care o fac ma face mai vinovata.Am facut cu el tot posibilul,de la logoped,psiholog,gradinita full-time(sa aiba contact cu copii vorbareti,acasa nu are pe nimeni)teste peste teste,ba chiar si encefalograma daca ma credeti...e totul super ok,e un copil destept,istet,cu vocabular dezvoltat,intelege 2 limbi dar la comunicare,dialog....nu e bine.Si nu stie nimeni de ce.

Si eu am zis ca-mi bag picioarele si nu ma mai consum,o vorbi el candva,nu?Dar de fiecare data cand se uita la tv eu ma simt infect(si el numai asta vrea sa faca,de unde o tona de stres,el ca da,eu ca nu)De fiecare data cand pun mana pe o carte (si adevarul e ca eu fara carte nu supravietuiesc o zi,asa ca e alta lupta in mine,ca pierd vremea in loc sa profit de timpul asta sa mai fac un dialog cu copilul,sa-l mai intreb ceva,sa-i deschid gustul spre conversatie.Nimic nu-mi mai tihneste sa fac,dar parca nici rabdare sa fac si sa vad ca nu merge nu mai am.

Nu e ca nu vorbeste deloc,spune multe cand e in interesul lui,cand vrea ceva,sa-i cumpar,sa mergem undeva,sa facem ceva,sa...ceva practic si concret.Dar discutii despre azi,maine,ieri,ziua ta si mos craciun ,filme,povesti,intrebari mai complexe..adica orice concepte mai abstracte.-pauza,se uita prin minte si nici nu se chinuie sa raspunda,habar nu am daca pricepe sau nu sau nu-l intereseaza.
Cred ca nu-l intereseaza,nu are rabdare sa priceapa ppentru ca la jocul de rol e chiar foarte bun si e din categoria abstracte.
Efectiv nu stiu daca nu intelege sau nu-l intereseaza...cred ca a doua..
De unde faptul ca am ajuns sa vorbim numai chestii necesare,legate de lucruri concrete,de acum!ce vrei,ce-ti place,unde mergem,ce mananci,cu ce te imbraci,adu aia,fa aia.
Astea le vorbeste bine,spune multe,e ok,e chiar obositor cateodata :D doar pronuntia e jalnica. Eu il inteleg,aproape intotdeauna cand se straduie,altfel nu,dar educatoarea nu prea.

Euma inteleg super cu el,cat nu intru la dialog mai complex,ca atunci il pierd,dar in rest e ok,raspunde normal la intrebari,ce vrea sau ce sa facem,e iubitor si bun pana la Dumnezeu,e o placere.

Bineinteles ca acum vorbeste mai mult si mai complex decat in iarna de ex,dar ritmul in care isi da drumul e greu,educatoarea a zis ca nu stie daca o sa fie ok in 2 ani pana trebuie sa inceapa scoala.Din august il duc la alta gradinita,cu grupe mici de copii si mai mult personal calificat,unde o educatoare e logopeda,asa ca o sa aiba mai mult ajutor decat acum cu o ora/saptamana.
Poate totusi pana atunci o sa fie bine ca eu nu stiu zau ce sa mai fac.

Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

Anca
carnaval

mamica dulce spune:

m-am intins iar o gramada dar mi-am mai adus aminte un sfat pe care l-am primit destul de des...sa o las moale,sa nu mai insist,sa ma fac ca e totul ok.Pai eu tocmai asta nu pot sa mai fac,ca asa am facut si n-am avut nici un rezultat pozitiv,el nu se straduie si face la fel cu cat trece timpul.Nu pot sa nu-l corectez cand pronunta prost.Repet cu el cuvinte de ma doare gura si parca le spune mai bine data urmatoare. Si e mult mai bine,slava Domnului.

Numai ca greu,greu,atata lipsa de interes n-am vazut.La el conteaza ca spune ce are de spus,obtine ce vrea,isi atinge scopul si sanatate.Pe cuvantul meu ca daca numai ar vorbi prost,dar as vedea ca se straduie,asa ciupilit sa sa spuna,sa comunice,sa dea din gura-zau ca m_as linisti ca o data si o data ar vorbi clar,cu ajutorul logopedului,cu faptul ca creste si se imbunatateste automat.
Dar cand vad ca nu se straduie,ca nu-l intereseaza...si mai trece o luna,si inca una si inca o juma' de an si se misca ca melcul si stiu ca e asa istet si ar PUTEA ..atunci ma apuca niste stari depresive si altele de nervi si frustrare de as face pe loc alt copil,daca-mi garanteaza cineva ca vorbeste la 2 ani.
E discrepanta asta intre ce are in cap si ce scoate pe gura.Educatoarele si logopeda si psiholoaga de la centrul la care l-am dus in iarna imi spun mereu ce chestii destepte face fi-meu,ce poate,dar vorbeste ca si cum ar fi cu 2 ani mai mic,desi stiu ca are vocabularul,stie tot ce e intrebat direct.

La fiecare docotor la primele sedinte pana sa-l cunoasca imi spun toti asa mirati,vai,dar poate asta,poate ailalta,dar intelege asa bine,dar face testele fara sa-i dau explicatii,dar stie nu stiu ce dar scrie litere si numere pe care evident ca le citeste si cate si mai cate.Vai doamna,dar e fenomenal si de neexplicat ca nu vorbeste.Asta ma dispera pe mine,ca un copil perfect dulce si normal e asa de subestimat pentru ca nu vorbeste bine.Si ma doare de nu pot sa va spun.

Si nu aud decat rabdare,rabdare si iar rabdare,ca fiecare cu ritmul lui,ca e inteligent,ca stie de toate,ca e numai o problema pe care o rezolva timpul si am momente cand nu mai pot si-mi trec numai tampenii prin cap si dupa 3 zile de bocete si nervi iar imi impun sa trag aer in piept si o iau de la capat cu optimismul ca e mult mai bine,desi in pasi mici.
Ma apuca si rasul cand ma gandesc ca subiectele mele pe forum legate de vorbirea lui fi-meu sunt ciclice,cam la 2-3 luni ma loveste depresia,mai cer un sfat...

Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

Anca
carnaval

sinzi_ana spune:

Anca, sper sa nu te superi pe mine, dar eu cred foarte sincer ca pb e la tine...
Eu ti-as sugera sa consulti tu un psiholog, pentru ca am impresia ca vrei prea multe de la Marc...

Din cate il descrii si imi aduc aminte din postarile anterioare, e un copil absolut normal...
Un copil, ca si un adult, are parti la care exceleaza, si parti la car mai are de invatat...asta nu inseamna ca e ceva in neregula cu el...

Tu trebuie sa te linistesti, sa nu il mai plimbi pe la toti doctorii (mai mult stresezi copilul si ii induci faptul ca ar avea o problema...) sa te bucuri de el asa cum este: UN COPIL NORMAL!!!!

It is not giving children more that spoils them; it is giving them more to avoid confrontation

Sinzi, Radu si David bomba pisaloaga
:

Atelierul Piticilor

ruxij spune:

Mie desi Mamica Dulce a spus ca nu asta e problema, tot nu imi iese din cap ca poate copilul nu aude bine. Stiu ca a avut otite si apoi inteleg ca el face absolut tot ca pentru varsta lui, dar nu pronunta bine cuvintele. Poate nu aude bine totusi.