mezalianta...
Raspunsuri - Pagina 9
Siminaf spune:
quote:
Originally posted by AngeliquedeS
Problema sunt parintii, respectiv mama. Ce am facut eu intr-o situatie identica? M-am certat cu mama pana am crezut ca mor de durere, o imploram sa nu se mai lege de el, sa nu il mai jigneasca, sa nu il mai vorbeasca de rau. M-am chinuit aproape un an de zile in ritmul asta. Cand am vazut ca nu se poate, ca imi racesc gura de pomana, m-am mutat de-acasa cu chirie. Nu am vorbit cu mama mea 3 ani de zile, la nunta mea nu a venit, nu m-a sunat, ca si cand nu s-a intamplat nimic.
Acum am reluat relatiile, in sensul ca ne vizitam o data la o saptamana-doua, ne dam telefoane, vorbim despre orice altceva mai putin de casnicia mea, nici macar o poza mireasa nu mi-a cerut. Ma doare in continuare dar macar acum stie ca iubitul meu este tabu, asta daca vrea sa ma mai vada si sa imi mai auda glasul. Nu regret pasul. De 9 ani de cand suntem impreuna sunt cea mai fericita femeie. Si niciodata nu am suferit ca nu pot conversa cu iubitul meu pe marginea operei lui Kafka. S-a autoformat, si asa cum spunea magnolia "Daca tu si sotul tau aveti acelasi nivel-ca studii , nu se poate vorbi despre mezalianta , ba chiar sotul tau e de admirat ca a ajuns acolo unde este acum IN CIUDA faptului ca a pornit de mult mai jos decat tine, iar tu trebuie sa recunosti , in sinea ta macar , ( ceea ce , de fapt , cred ca faci ) , ca tie ti-a fost mult mai usor sa infloresti , in conditii de viata mult mai usoare si mai stimulative , macar din punct de vedere intelectual"
P.S. Am mai postat mai devreme povestea mea, mai pe larg, dar m-a durut sufletul cand am vazut-o tiparita asa ca am sters postarea. Mi-am luat inima in dinti si am scris din nou. Sper sa iti fie de folos.
Pupici,
Angelique
pozele mele, povestea nuntii, luna de miere
Foarte trist, Angelique! Foarte trist... Mi-au dat lacrimile citind... Nu-i pare rau acum ca nu te-a vazut mireasa? Sau nu ar recunoaste in ruptul capului asa ceva!
AngeliquedeS spune:
Simina, iti raspund ca poate povestea mea ajuta pe cineva.
Nu m-a intrebat nici macar odata "esti fericita, mama?" De cate ori o vizitez ma scruteaza din cap pana in picioare, parca si-ar dori sa ma vada suparata ca sa poate sa imi spuna ca a avut dreptate sa fie impotriva relatiei noastre. Cel mai tare ma doare ca nu imi cere macar o poza. Eu as innebuni, fata mea sa se faca mireasa si eu sa nu fiu acolo sa imi dau sufletul langa ea,sa o am sub ochi si sa ii dau binecuvantarea.
O iubesc din tot sufletul. Dar fara el nu puteam sa traiesc. M-am rupt de ea, am plecat cu chirie si mi-a fost foarte greu. Sunt si foarte orgolioasa si am tinut mortis sa ma descurc singura, nici de la el nu am acceptat ajutor. Am refuzat sa ma mut la el ca nu cumva sa se intample vreodata ceva si sa imi reproseze ca daca nu era sa ma mut de la maica-ta nu se insura cu mine. Nu stii cum vine viata. la el acasa m-am mutat numai a doua zi dupa nunta.
Acum imi vede verigheta pe mana si imi admira numai inelul de langa ea, nici macar nu pomeneste ca vai, ce frumoasa e, cum ar fi normal sa faca o mama cu fiica ei. Si vorbeste de mine ca si vum as fi singura, nu pomeneste de el nimic, nimic... Offff, cat sufar ca se poarta asa cu el. El nu mi.-a impus niciodata nimic, nu mi-a spus sa nu ma duc la ea, intotdeauna a incercat sa fie impaciuitor, dar stiam ca daca nu fac pasul sa pun piciorul in prag, mi-as fi distrus relatia... si nu regret nimic. as face-o din nou.
Kores, daca il iubesti, daca poti trece peste ce s-a intamplat cu voi, daca el poate sa ierte la randul lui felul cum l-ai tratat, este singura solutie. Alta nu este...
Pupici,
Angelique 
pozele mele, povestea nuntii, luna de miere
Siminaf spune:
Incredibil de trist!!! Nu am cuvinte, pur si simplu. Am plins...
anka-maria spune:
Angelique, este trist dar si mai trist ar fi fost sa renunti. Nu ai ce sa-ti reprosezi, fii fericita alaturi de sotzul tau, ai tot dreptul.
---------------
Just me
marimar spune:
Koreseu votez cu Lorelai si sfatul ei: sa emigrati. E o solutie extraordinara de a incepe o viata nou si frumoasa, numai voi 2 si copiii, sa uitati si sa lasati in spate tot trecutul !
Voi aveti nevoie de un nou inceput si atit timp cit mama ta e linga tine nu cred ca se va putea asa ceva, daca tu nu ai puterea sau nu vrei sau nu esti sigura ca trebuie sa te smulgi de sub influenta mamei tale (sau toate astea combinate )nu ai prea multe solutii decit sa lasi distanta sa-si spuna cuvintul.
V-ati gindit vreodata sa emigrati?
-------
Life's a journey, enjoy the trip !
mate spune:
Ange,ti-am vazut pozele.Sunteti niste frumosi.Sa ea Dumnezeu sa aveti parte de tot binele din lume.Te admir foarte mult
Oana,mamica lu' Iepurici Alerg P'Aici
(27 Nov 2004)
Christinel
New Zealand
Osama
We may have different skin colours, but we are all PINK on the INSIDE.
lorelaim spune:
Eu cand eram in generala si in liceu am devorat efectiv bibloeteca... da' de cand am intrat la fac si apoi in servici si apoi am devenit mama nu mai am timp decat de carti de specialitate (acum sunt la "specialitatea mama" 
)... si acelea pe furate! Cu sotu - care-i om cu carte - numai de conversatii savante nu avem timp... Nu l-am intrebat NICIODATA ce carti a citit la viata lui... cum nu l-am intrebat si nici n-o sa-l intreb despre iubitele din viata lui... dinainte de-a ma cunoaste... Nu ma intereseaza si nu-mi ocup minte cu fleacuri! Insa este un sot MINUNAT si un tata EXTRAORDINAR (cand mai are si el puterea dupa 10h de servici - saracul de el!). NU am cerut nimanui parerea cand l-am luat (insa m-am rugat fffff multbunului Dumnezeu sa fie el "sufletul meu pereche") si nici NU am sa cer nimanui (mama & soacra) sfatul si nici ajutorul in cazul in care as avea vreodata vreun diferend/neintelegere cu omul meu. Parintii - indiferent ca sunt ai fetei sau ai baiatului - nu vor fii niciodata cu obiecti.
Angelique - sa fiti fericiti si sa va ajute Dumnezeu sa va intelegeti! Eu mi-as permite sa-ti sugerez ceva... taie cordonul ombilical (invizibil)... si rareste cat se poate de mult vizitele/telef la mama ta... sa vezi cum o sa vina ea la tine... Si atunci poate poti sa ai o discutie clara si sa-ti spui frumos punctul de vedere si ce ai dori cu adevarat de la ea...
Mama mea, cu care ma inteleg (vorbim sapt la telef - uneori chiar si de 2, 3 ori pe sapt), si s-a straduit f mult pt noi (pe cand aveam eu 19 ani si fratele meu 20ani - amandoi intrasem la fac - ea a ramas vaduva... si numai ea stie cat a muncit si cat efort a depus sa ne vada cu "o pita'n mana"...), vara aceasta cand am fost in Ro (dupa 4 ani) mi-a spus ca de-abia in anii acestia si-a dat seama cat de mult ii lipsesc... si pt PRIMA DATA in 38 de ani (cat am acum) mi-a facut si un copliment "ce bine arati... esti neschimbata!" (am crezut ca trebuie sa ma duc la baie sa-mi curat bine urechile... ca n-oi fii auzit bine! )
Cred ca asa-i firea umana... uneori nu stim sa-i pretuim pe cei care-i avem langa noi... pana cand nu-i pierdem...
Haide sa-i pretuim si sa-i iubim pe cei care ne iubesc si ne pretuiesc exact asa cum suntem - si nu ne cer sa fim ceea ce vor ei!
Familiile noastre sunt acum sotii si copii nostri - haideti sa ne canalizam energia pozitiva si dragostea spre ei si sa creem un mediu familial FERICIT!
AngeliquedeS spune:
Fetelor, va multumesc mult.
Si in cazul meu, ca si Lorelai, am fost si sunt o cititoare avida, am avut acasa si o biblioteca impresionanta pe care am completat-o la randul meu. Dar pur si simplu asta este genul meu, nu citesc, mai ales acum, ca sa ma fac mai desteapta, pur si simplu este modul meu preferat de a-mi petrece timpul (oricum forumul DC se bate cu cititul pt a fi pe primul loc...) Cu sotul meu am facut aceeasi facultate, pe care am terminat-o sefa de promotie si el imediat dupa mine... dar bineinteles ca tot nu este suficient pentru mama mea.
El e genul care ma alinta foarte mult, si ma pupa intr-una, ma ia in brate, si la inceput cand a vazut mama, a avut de comentat PANA SI LA ASTA, a spus ca epateaza, ca face pe nebunul, praf in ochi si tot asa. Oare daca ma imbancea si ma injura era mai bine?
Printre multe alte absurditati, mama se leaga de faptul ca el nu a citit si nu citeste beletristica, nu stie 4 limbi straine cate stiu eu, ci una singura, prilej ca mama sa cada pe spate, cum e posibil ca odorul ei de fata sa incapa pe mainile unui "incult" ca asta, fata care a mers la cel mai bun liceu, cu care s-a zbatut, etc, etc, exact ce spunea Kores
Dar ce nu intelege nici mama mea si nici mama lui Kores (si poate nici chiar Kores) este urmatorul fapt: cu ce o incalzea un barbat dintr-o familie foarte buna, cu educatie de ambasador, cu maniere de clasa, rasat, daca o batea regulat, o injura, isi cheltuia banii cu altele si pe ea o tinea de proasta. Aaaaa, mama ei ar fi fost poate mai fericita? Credeti-ma ca niciodata nu am avut impasuri in conversatia cu sotul meu, numai pentru ca nu a citit opera comleta a autorilor rusi sau nu a ascultat Ravel. Si sincer, chiar in cazul unor cupluri in care amandoi au aceste cunostinte, nu cred ca stau la masa de duminica si dezbat stilul artistic al lui Stendhal... in germana sau enleza... ar fi ceva grav cu ei,daca ar face asa ceva, parerea mea...
Pe mine ma doare insa relatia mea cu mama. este felul autoritar, toata lumea trebuie sa faca asa cum spune ea si m-a complexat toata viata. Singurul meu act de curaj, la care nu se astepta, a fost tocmai plecarea de acasa. Si pentru ca toata viata a fost docila, am cam zdruncinat-o cu gestul meu, ceea ce nu cred ca i-a stricat. oricum nu o sa ii treaca niciodata si nici nu vreau sa am relatii prea stranse cu ea. Un telefon pe saptamana si o vizita la 2-3 saptamani, asta e tot ce avem. Pntru ca daca strang legaturile din nou, va incepe iar atacurile si chiar nu vreau sa il expun pe iubitul meu la asa ceva. Si daca chiar, sa ma fereasca dumnezeu sfantul, vom avea probleme la un moment dat, la ea oricum nu ma voi plange. Ca ea exact asta asteapta, sunt convinsa...
Inchei, m-am lungit cam prea mult si nu as vrea sa transform subiectul lui Kores in subiectul meu... Sper numai sa ajute pe cineva ceea ce am scris eu.
Pupici,
Angelique
pozele mele, povestea nuntii, luna de miere
kores spune:
AngeliquedeS m-ai ajutat chiar pe mine cu frinturi din povestea ta si analogiile cu mama mea...mai ales la capitolul cu dezmierdarile sotului...
quote:
Originally posted by magnolia
Draga Kores , nu-mi permit sa-ti dau sfaturi , dar trebuie sa recunosc cinstit ca admir curajul tau de a te destainui si a cere ajutor , asa ca am sa-ti povestesc ce fac eu cand ma apuca "fumurile" cat de fumoasa , desteapta , fina si educata sunt/suntem- eu si familia din care provin . Ma gandesc la povestea "Pasarea albastra" , ]
Intr-adevar am avut curajul tocmai simtind disperarea care ma inghitise vazind cit de departe am ajuns si cum s-au degradat niste relatii excelente, care tin de 10 ani intre mine si sotul meu...
povestind m-am vazut mai bine, desi e tare greu singura nu atit sa-ti vezi greselile, ci mai mult sa arati si sa localizezi exact: ASTA e locul putred, de-aici te doare, aici trebuie sa lucrezi...
...crescind intr-un spirit de pierdere a increderii in sine, sunt dezorientata, nu mai am curajul sa iau singura decizii, oscilez, "ma duc, ma intorc...asa sunt eu"-concluzioneaza maica-mea care f des mi-a susurat lucrul asta...
ceea ce vreau sa spun e ca de citeva zile ma descurc exemplar cu familia mea, nu am cum sa renunt la mama pe post de bona momentan, dar ne intilnim doar cind vine si pleaca de la mine...
Pe forum cineva mai spunea si inca am un semn de intrebare: a arunca mereu la parinti esecurile noastre e lipsa de imaturitate si de asumare a responsabilitatilor...?
Mi-e teama insa ca echilibrul pe care l-am descoperit si rabdarea cu care m-am trezit dezbatind subiectul cu voi sa nu ma paraseasca intr- o buna zi, cind singura fiind sa clachez, exact ca in retetele de slabit, tii regim, tii si odata de napustetsi pe mincare, ca o refulare...
Mi-e frica, inca nu ma cunosc, sau poate ma cunosc prea bine...
Dar sigur o sa mai am nevoie de incurajarile voastre...
Inca o data va multumesc
AngeliquedeS spune:
Kores, cand simti ca esti pe punctul sa clachezi, vii aici la noi sa te descarci si sa te sprijinim noi. Poti sa imi scrii pe PM, sau pe mail, iti trimit adresa mea pe PM. Curaj. Nu iti destrama o casnicie pentru nimeni, spui ca voi doi va intelegeti bine, dar imagineaza-ti cum se simtea el cand se vedea atacat nu numai de familia ta ci mai ales DE TINE. Ma gasesti aici oricand ai nevoie si sunt convinsa ca si celelalte fete gandesc la fel.
Pupici,
Angelique
pozele mele, povestea nuntii, luna de miere