Durerea unei pierderi de sarcina (2)
Raspunsuri - Pagina 3
tanima_i2002 spune:
Imi pare rau ca mie nu mi-a mai mers netul de ceva zile si nu am apucat sa mai intru.
Gio, vad ca Ale ti-a raspuns deja. Pana acum, exact, tratamentul a functionat. Ramane de vazut mai departe ca sunt asa prapastioasaaa...Saptamana asta voi merge la eco morfologica si la triplu test si voi mai trece inca un obstacol, sper, trebuie...e musai(asta ca sa mai pun un pic de optimism, desi sunt cu moralul la pamant). Tratamentul se pare ca a dat roade la toate fetele care l-au facut. Eu una nu am auzit sa fie vreun esec intre cele care au urmat tratamentul. Dupa caz, se poate continua si dupa 13-14 saptamani cu el, functie de cum evolueaza sarcina. Eu l-am intrerupt la 12 sapt pentru tt. Sper sa fie totul in regula ca sa nu mai continui cu pregnylul ca era si f scump si destul de dureros.
Ale, sa stii ca din cate stiu eu sindromul antifosfolipidic (cel de coagularitate) da probleme in general la sarcini mici, adica nu le ajuta sa se dezvolte. Oricum e bine sa faci analiza pentru ca nu se stie niciodata. vezi ca sunt 3 analize care se fac ptr coagulare. Ar fi bine (dupa cum ti-am mai spus) ca in timpul viitoarei sarcini sa iei si aspenter preventiv dupa formula de tratament al lui Tutunaru. Nu e o doza mare de aspirina in el si nu poate afecta sarcina. Sunt femei care iau 9 luni. Am intalnit la spital pe cineva care era in 5 luni si avea sindromul de coagulare si lua 2 pastile pe zi (daca am inteles eu bine) si trebuia sa ia pana la nastere. Era tare increzatoare si nu se gandea deloc la ceva rau.
Ileana, nu stiu daca e tocmai indicat, dar sotul meu are o verisoara care a ramas gravida la 3-4 luni dupa cezariana si la a doua nastere a facut tot cezariana. E sanatoasa tun si ea si copilul. Totusi e bine sa ceri si parerea unui specialist.
Va pup si multa liniste si rabdare, ca timpul le rezolva pe toate.
Tanima 14+
Laura Ioana spune:
Offfff, fetelor, oare o iau razna? Eu parca asa simt!!! Ma gandesc la fetita mea la fiecare 10 minute, cred si ma umplu de durere si de furie!!!! Parca ma simt vinovata ca nu am fost in stare sa o protejez, ca nu sunt in stare sa fiu mama,...cum am putut sa nu-mi dau seama ca ceva nu e in regula, ca nu misca.......???? Ma simt ingrozitor! Am momente si momente...uneori parca am puterea sa merg mai departe si alteori parca urasc pe toata lumea...nu stiu ce sa mai zic...poate e si prea devreme ca sa pot sa-mi revin complet...........
http://pg.photos.yahoo.com/ph/lauricisolomon/my_photos
Flaflo spune:
Se implinesc trei ani de cind l-am pierdut pe bb Paul, in saptamina 22 de sarcina si mie mi se pare ca a fost ieri. De durut nu mai doare atit de tare, dar amintirea celor intimplate este tot atit de vie ca atunci..... Dumnezeu mi-a dat-o insa pe Bianca, atunci cind nu mai credeam in minunea de a fi mama!
Imi pare rau, pling impreuna cu voi
si ma intreb de ce se intimpla asa ceva.... Va doresc multa putere sa puteti trece peste acasta grea incercare si curaj sa puteti privi inainte! Si triesc cu cetitudinea ca pe fiecare dintre noi ne asteapta un "happy end" la capatul acestui drum anevoios (la mine s-a intimplat)!
Flavia si Bianca
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/fersedif/my_photos
Alé spune:
Laura, n-o iei razna deloc! este perfect normal ce simti, ca doar nu esti de fier. Era copilul tai, pe care l-ai dorit si l-ai simtit miscind atitea luni...
Infurie-te, dar nu pe tine, ca nu ai de ce... Nu aveai de unde sa stii la ce sa te astepti la prima sarcina, mai ales acum, in apropierea nasterii. Nu e vina ta. Tu ai fost mai mult decit precauta. Te-ai dus cumintica la internare la 37 de saptamani si te-ai asteptat ca totul sa mearga bine, sa-si faca si ceilalti treaba din moment ce tu facusei tot ce puteai...
Nu te mai gindi ca nu esti in satre sa fii mama... nu e deloc adevarat. Ai devenit mama din momentul in care ai ramas insarcinata si acum tot mama te numesti. Nu aveai cum sa simti ca nu este in regula, ca nu misca... Tu te apropiai de nastere si fiecare clipa era noua, erai incercata de senzatii noi... Nu stiu detalii, dar a trecut asa de mult timp de cind s-a intimplat tragedia pina ti s-a spus?
Iar starea ta contradictorie e si ea normala...E in primul rind psihica - esti ranita si suferi, esti furioasa si resemnata, apoi din nou minioasa, apoi terminata... Si nu uita nici partea hormonala - corpul tau s-a pregatit 9 luni pt nastere si apoi pentru cresterea unui copil. Acest lucru nu s-a mai intimplat si corpul tau e bulversat rau, cind sus cind jos, nu stie ce sa faca... Chiar asa, nu iei nici un medicament?
Si da, e devreme sa-ti revii. E mult prea devreme... Mai stai putin... Indiferent cit esti tu de puternica in rest... asta nu e durere obisnuita... Doare tare, sufoca...
Chiar daca eu n-am ajuns in sarcina nici pe departe cit tine si nu sint chiar cea mai in masura sa iti spun ceva, si eu simt la fel, poate nu la fel de intens ca tine, dar starile sint exact aceleasi. Intre timp am resusit sa fac pace cu sotul meu, ca am fost tare suparata pe el ca se comporta asa cum am eu nevoie. Mi-a explicat ca eu sint cea mai importanta pentru el, si ca desi copilul l-ar fi bucurat si implinit, el nu vrea sa mi se intimple mie nimic rau si ca este de-a dreptul ingrozit de asta...
Sper sa te fi ajutat macar un pic de tot...Chiar ma gindeam ca numai io mai sufar inca, daca nici una dintre fete nu scrie... te pup si te imbratisez cu drag...
Si pe restul fetelor cu sufletul amar...
Toate lucrurile se intampla cu un scop | Alé
Laura Ioana spune:
Ale
draga de tine, nu stiu cum de gasesti putere sa ma incurajezi, cand si tu ai trecut prin incercarea asta grea!!! Doamne nu e corect sa trecem prin asa ceva! Si alte femei au copii si ii abandoneaza, ii omoara sau nu sunt bucuroase de multi ce sunt...
La mine tragedia se intamplase in ziua cand se hotarasera sa-mi faca iar declansarea (aveam exact 41 de sapt)-Onofriescu mi-a spus ca "s-a intamplat ceva in cursul zilei de azi"- Doamne, cat ii urasc...; in seara dinainte mi s-a parut ca parca nu misca asa des ca de obicei si am cerut sa-i asculte inimioara si se auzea batand (am auzit si eu)...
Ai dreptate ca am facut tot ce tinea de mine, dar nu pot sa nu ma gandesc ca ar fi trebuit sa simt ca e ceva in neregula...
Si sotul meu la fel gandeste, nu ma lasa sa sufar, ma sustine extraordinar, incearca sa-mi ridice moralul. Si nu ma lasa sa plang ca sa nu ma imbolnavesc si-mi repeta ca trebuie sa fiu tare, pt a-mi reveni cat mai repede si sa putem avea un copilas sanatos (iar asta e ce-mi doresc cel mai mult)
Avem niste soti minunati!
Tu cand ai voie sa ramai insarcinata din nou? Eu m-am hotarat sa nu astept mai mult de 6 luni si pe la sfarsitul lui septembrie sa incercam iar sa ramanem "insarcinati".
http://pg.photos.yahoo.com/ph/lauricisolomon/my_photos
gabi66 spune:
BUna fetele!
TanimaStiu ca ti-e frica dupa doua sarcini pierdute, dar gandeste-te ca ai un bb in burtica si el simte tot ceea ce simti si tu.Am citit la plante medicinale ca, coada soricelului este buna pentru femeile care au probleme cu mentinerea sarcinii.E buna si cretisoara, dar mai buna e coada-soricelului.
Eu mai plang si dupa 3 ani de la pierderea primei mele sarcini.Mai ales pentru a ramane insarcinata nu am facut nimic, iar dupa avortul spontan nu am mai ramas insarcinata, desi am facut stimulari, mi-am verificat trompele, iar sotul si-a facut analizeze.De, el mai are un copil din prima casatorie.Problema mare este ca dupa stimulare m-am ingrasat 15 kg, peste cele 12 kg pe care le luasem dupa pierderea sarcinii, hormonii mi-au dereglat metabolismul, iar ficatelul meu e imbracat in grasime.Cea mai mare problema a mea este ca am deja 39 si jumatate de ani si nu mai sper in minuni.
Va doresc sa fiti tari si sa nu va lasati atata timp cat mai aveti o cat de mica speranta si sunteti tinere.Procedati cum nu se poate mai bine plangandu-va aici si spunandu-va durerea in gura mare.E cel mai sanatos pentru "bibilica" (asa ii mai spun in gluma capului).Va pup dulce.
Alé spune:
Laura, cind te incurajez pe tine, ma incurajez si pe mine... ca si eu simt ca o iau razna uneori...
Nu am timp sa scriu mult, ca sint la birou din nou si e bine, sau ma rog, nu e chiar atit de rau...
Nu stiu peste cit timp am voie sa incerc din nou, ma duc diseara la controlul de 2 sapatmani si probabil imi va spune atunci. Eu ma astept la 3 luni, dar daca imi zice ca sa astept 6, cred ca pic fulgerata...
Va mai scriu diseara sa va spun ce mi-a mai spus... Mi-e o frica...
Toate lucrurile se intampla cu un scop | Alé
Laura Ioana spune:
Ale
succes la doctor si sper sa-ti dea unda verde cat mai repede. Sa stii ca dupa nasterea naturala e permisa mai repede o noua sarcina.
Am o prietena care a nascut pe 20 dec 2005 si acum e iar insarcinata in 2 luni (fetita ei abia a implinit 4 luni) si nu-si face nici o problema!
http://pg.photos.yahoo.com/ph/lauricisolomon/my_photos
Kariris spune:
ileana marius, laura ioana, ale si ... restul fetelor care scriu aici experiente atat de nedrepte si dureroase, va doresc ca Ingerashul vostru sa nu va paraseasca niciodata, sa va ajute sa vi se vindece ranile si sa va lumineze viata cu un zambet/scancet/planset de copil... copilul vostru! Nu va lasati doborate... a fost doar un capitol din viata voastra, Dumnezeu nu va va lasa singure, fara bebe!
Eu sunt mult mai detasata decat voi, pentru ca o experienta similara am trait si eu dar cu 16 ani in urma...
dj_mama spune:
Desi m-a binecuvantat Dumnezeu cu un copil care acum e mare, sa-mi traiasca, ne ostoieste demult dorinta de a mai avea unul acum cat se mai poate (cel putin la sotul meu, da)
in urma cu 2.5 ani am pierdut o sarcina; la mine probabil ca a fost din cauza varstei dar atunci nu realizam, imi vedeam de lucru, alergam la serviciu, niciodata nu avusesem probleme ba din contra, am refuzat ce mi-a dat Dumnezeu de multe ori si sunt aici drept pilda pt voi. Sfatul este sa nu legati niciodata de partea materiala. Dumnezeu deschide apoi usi dar sa aveti pe cine tzine in brate cand pasiti pragul lor.
Prin urmare, cand am pierdut sarcina, eram in autobuz pe o canicula ingrozitoare, siroaie-siroaie de apa imi curgeau din cap, pe maini, picioare IN VIATA MEA NU AM PATIT ASA CEVA; fara dureri; hainele erau ude fleasca, inclusiv desuurile si din cauza asta nu mi-am dat seama ca pierdusem lichidul; am avut o banuiala cand m-am schimbat dar n-am luat in seama, m-am linistit ca nu pierdusem sange si nu m-am dus la doctor ca ma simteam f bine, greturi aveam cel putin in ziua aceea si ziua urmatoare aveam bilete sa plec o saptamana la tata in concediu; eram in luna a 3 a; nu va spun ca m-am intors in Buc si eu tot nu pierdeam sange; deci abia dupa 2 saptamani am sangerat – dus la dr – ecograf – diagnostic: oprit in evolutie de 2 saptamani … abia atunci am refacut filmul si am realizat pt ca in concediu ma simteam f bine si nu aveam greturi desi era clar ca nu a miscat in 3 luni ca sa imi treaca greturile dar n-am realizat; oricum, in afara de sotul meu si socrii, nu spusesem la nimeni;
Dr de la ecograf a zis ca era colul cam scurt, parca 3.5 cm si era bine un cerclaj dar ginecoloaga nu s-a exprimat; eu care tinusem destule sarcini nici nu banuiam ca nu mai sunt cea de altadata;
Prin urmare, v-am povestit cum s-a intamplat ca sa stiti alt tip de pierdere de sarcina; nu amanati; pe fiecare zi ce trece mai apare un minus in organismul nostru
Acum, nu stiu ce mai sper. Nu stiu.