Nu ma simt implinita!

viorica avram spune:

sunt aici!nu prea am mai intrat ca am multe de facut.am plans cand am vazut ce succes a avut subiectul meu.merg mai departe ca n-am incotro si uneori e bine alteori e rau.acum recitesc "Femeia de treizeci de ani" a lui Balzac.si vreau sa fac master si sa mai nasc un copil,imi caut un job care sa ma motiveze si asa cum mi-ati spus cand simt ca ma copleseste tristetea inchid ochii si fac cativa pasi prin camera imaginandu-mi ca nu pot vedea lumina soarelui si atunci realizez cat de norocoasa sunt ca pot vedea un rasarit,o eclipsa de luna,intinsul marii si ochii minunati ai copilului meu si merg mai departe la fel ca voi toate iubitelor.haideti sa vb despre suflet daca vreti.
azi tatal meu implineste 2 ani de cand a murit si incerc sa mi-l
amintesc asa cum ne-a iubit.
va pup

Viorica
Ingerasul meu Shalini

Natasa spune:

quote:

---

Originally posted by viorica avram
[brl
azi tatal meu implineste 2 ani de cand a murit si incerc sa mi-l
amintesc asa cum ne-a iubit.
va pup

Viorica
Ingerasul meu Shalini

---

Tare frumos spus!

miria_cristina spune:

Recunosc ca si eu ma simt neimplinita!

- nu pot sa cumpar tot ce vreau si sa merg oriunde mi-ar placea fara sa-mi calculez banii cu care mai raman;
- nu locuiesc intr-o casa cu: bucatar, menajera si paznic la poarta;
- nu am vazut decat cateva tari si alea in trecere;
- nu imi permit sa dorm cat vreau pentru ca trebuie sa semnez condica;
- de la 18 ani am concediu doar o data pe an;
- nu mi-am cumparat, inca, masina mea proprie, care as fie si un bolid;
- nu pot merge la cosmetica, centre de infrumusetare si coaforuri si ca platesc cu cardul fara sa-mi pese cat dau bacsis;
- nu-mi fac cumparaturile din Franta si Italia;
- nu-mi apare numele prin ziare;
- nu am publicat nici o carte;
- nu am luat nici un premiu de celebritate.

Si lista mea poate sa continue, dar asta nu ma face ... depresiva.

Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

elenacristina spune:

Buna, Viorica, ce mai faci?
Sper ca bine. Sper ca mai bine. Ce-ti face familia?
Ce mai faceti toate?

Am mai cunoscut femei in situatia ta - eu insami cred ca am trecut prin ea - probabil ca deja ai trecut cu bine, deja nu te mai gandesti la asta - mi s-a intamplat si mie , de multe ori, sa trec printr-o pasa, sa o povestesc cuiva, care peste multa vreme ma ia sa si cum eu as fi definita de acea pasa. asa ca evit sa mai expun tot ceea ce simt - sau spun exact cui cred/simt ca ma intelege, si care stiu ca ma ia asa cum sunt, nu asa cum eram odata.
Voi scrie mai jos pentru noi toate, pentru ca toate trecem la un moment dat prin stari mai mult sau mai putin asemanatoare
acea stare de neimplinire prin care am trecut si eu am reusit sa o depasesc exteriorizand-o. dar, cum am zis mai sus, nu oricui. pentru ca nu oricine intelege, nu in sensul ca ar fi cine stie ce profunzimi sau inaltimi intangibile, ci pentru simplul motiv ca unii traiesc mai materialiceste, ancorati in treburile zilnice, iar altii se intreaba daca chiar trebuie si cui foloseste. Si nu in sensul ca, exteriorizand-o, am scapat de ea, ci ca, aratand-o, mi-am aratat-o de fapt, conceptualizata, cuprinsa in fraze, si mie. Si am vazut-o, am masurat-o, am analizat-o... am vazut ca nu era asa de temut, cum mi se parea cand nici nu ma gandeam la ea, doar ii simteam in spate rasuflarea, "o simteam"
discutam o data cu cineva care mi-a trecut in revista tot ce am: si aia, si aia, si aia... absolut tot ce-si poate dori o femeie de la viata. Slava lui Dumnezeu! Cand ai atatea, parca e pacat sa fii nefericita. Dar cand ma intreba "ce-ti mai poti dori?" am ramas uimita sa realizez pe de o parte ca am "tot" si pe de alta ca acest "tot" nu e suficient ca sa fiu fericita. Iti dai seama ca nu i-am zis ca ma simt neimplinita, ar fi fost o impietate. Omul ala avea prea putine in comparatie cu mine. Dar mi-a ramas multa vreme in minte si in suflet acea senzatie de neimplinire. Si am inceput sa le iau pe rand, pe toate. In ascuns, caci cui poti sa-i spui ca ai totul dar nu-ti ajunge fara sa te bata peste obraz? Nu mai povestesc despre toate sertarele fiintei mele, nu asta e important. ideea e ca, pana la urma, am gasit care era cauza neimpliniirii. cauzele, mai bine zis, in cazul meu.
1. in toate rolurile mele nu eram EU la maximum. eram doar parti de eu si parti de ceva ce ceilalti voiau sa vada la mine: sot, copii, parinti, serviciu, invatatoarea copiilor, parintii colegilor, prieteni, dusmani etc. - la fiecare altceva.
am inceput sa ma caut: cine sunt eu, ce vreau eu sa fac in cutare situatie? independent de ce se asteapta de la mine, ce vreau EU sa fac? Ce inseama "asa trebuie"? cine spune ca trebuie sau nu trebuie ceva? daca eu am chef sa fiu singura, de ce trebuie sa fiu cu cineva?
inevitabil, au fost persoane care s-au simtit lezate de atitudinea mea "rea" - tu erai asa de amabila!!!

2. in relatia cu serviciul: fac ce vreau? si iar: fac ce vreau?. si de o mie de ori tot asa. Dincolo de "nu ne permitem sa ne batem joc de locul de munca pentru ca altii cauta mult" fac ce vreau?. De cand nu am mai fost satisfacuta de locul de munca? Am fost vreodata satisfacuta pe plan profesional? E NEVOIE de un plan profesional? Ce as putea face, care sa ma reprezinte, sa ma satisfaca [i sa poata fi convertibil in bani?
Nu mi-am pus aceste intrebari ca o isterica. Poate ca nici nu mi le-am pus. Pur si simplu am incercat sa ma gandesc, detasat, la ce m-as vedea facand daca ar fi sa nu am nevoie de bani. Apoi am incercat nici sa nu ma mai gandesc... doar sa ma las sa “vad”.


Faptul ca ajungi la un moment dat sa fii neimplinit, in ciuda tuturor "implinirilor", inseamna ca aceste "impliniri" sunt doar materiale, ca nevoile noastre sunt de fapt spirituale si realizam asta. dar e si un moment de rascruce, in sensul ca avem posibilitatea acum sa "sarim" dintr-un plan in altul. Faptul ca simtim acea neimplinire inseamna ca avem si puterea de a o "implini". Stiti, cum se spune, ca in momentul in care ai intrebarea, de fapt ai si raspunsul. ca nu puteai sa cauti daca nu ai fi gasit deja. pentru ca nu ai fi stiut ca, de fapt, cauti. De aia zic ca acele momente sunt momente de gratie.
Sunt momente in care poti sa te superi pe tine ca esti "nemultumitoare", poti sa te sperii "ce-i cu mine, sunt dusa?" si sa astepti sa-ti revii la "normal" sau poti sa te uiti curioasa sa vezi unde te duce acea intrebare. Si sa mergi, si sa mergi...
Nu cred ca relatia cu sotul este in mod necesar problema. Poate fi, dar poate sa nu fie. La mine nu a fost, cu siguranta. E relatia cu tine insati. Inainte de toti, te-ai tradat pe tine. Nu ti-ai ascultat constiinta ta. Si acum (atunci) se razbuna si tipa.
Apoi, am mai auzit ca poate fi un moment de maxima creativitate. Dar creativitate nu inseamna numai ca scrii/pictezi/canti sau orice. Daca descoperi ce esti tu, daca te lasi "la mana Domnului", se va "exprima" prin tine.

A! Unii spun ca poate fi vorba de PMS (sindrom premenstrual). Am crezut si eu asta o vreme – coincidea, ca perioada. Nu e asa. Dupa ce am descoperit cauza adevarata, a disparut manifestarea, chiar daca periada premenstruala e ciclica, regulata. Stii? Poti gasi raspunsuri la psihologi, la medici, la preoti... ai toate sansele sa te ascunzi pe tine, ca sa faci loc acelei fiinte sociale "politically corectness" usor de manevrat si manipulat, cu stari de vina pentru ca ezista. Raspunsul adevarat e numai in tine. Iti trebuie numai dragoste sa te asculti. Si incredere. Si putere sa-ti ingadui sa te manifesti – tu – plenar.


---
Cristina, Ana, Maria & Teodora
---
"Following the light of the sun, we left the old world"

lulu77 spune:

Viorica , neimplinita ma sint si eu .... se lasa multtt asteptat si simt ca anii trec pe langa mine ,parca fara rost .
Dar ii multumesc zilnic lui Dumnezeu ca suntem sanatosi (eu si familia ) ,ca am o casnicie f reusita , ca am un sot f iubitor si "de casa" si asa cum ai specificat si tu "am ceea ce altii la varsta mea nu au ".

Azi chiar m-am simtit neimplinita profesional ( nu dpdv al pregatirii ci dpdv material ) .....dar o fost o chestie de cateva ore ,pana am luat "taurul de coarne " si am avut o discutie cu Directorul si i-am povestit cam cum stau lucrurile cu inflatia ,crestrea preturile ,etc ...si s-a prins ..Marire de salariu!

"Nu exista funie sau lant care sa lege mai strans si mai iute decat itele dragostei!"

iulian1969g spune:

quote:

---

Initial creeata de viorica avram

nu stiu cum sa incep.va spun doar ca am tot ce-mi doresc:o familie,o casa,o masina,o afacere proprie.fetita mea e sanatoasa si frumoasa,sotul meu nu umbla aiurea si ma iubeste.am un apartament dragut,am absolvit o facultate...nu sunt foarte bogata dar am mai mult decat au altii de varsta mea. si atunci? de ce nu am somn noaptea gandindu-ma ca asta nu e tot ,de ce atunci cand fetita mea face lucruri dragute si eu rad imediat dupa aceea imi dau lacrimile , de ce ma refugiez in singurate,de ce am momente destul de dese in care imi doresc sa fiu singura si sa plang fara motiv? ar trebui sa fiu recunoscatoare sortii dar eu vreau mai mult.ce?disperarea mea apare atunci cand imi dau seama ca nu stiu ce vreau! mi se pare ca timpul trece prea repede si eu nu imi dau seama care e rostul meu in lume!

viorica

---

"Exista lectii foarte importante pe care fiecare trebuie sa le invete in aceasta viata.

De exemplu, este de invatat sa faci ce trebuie facut, discret si in liniste, fara zgomot si fanfara.

Nu da la o parte astfel de lectii, nu te gandi ca stii toate raspunsurile si ca nu mai ai nimic de invatat din astfel de lectii elementare.

Priveste in adancul tau si nu lasa ca mandria spirituala sa te orbeasca in defectele tale, pentru ca nu vei putea fi pe deplin folosit atunci cand ii permiti orgoliului spiritual sa-ti stea in cale.

Deseori mandria te poate impiedica sa-ti inveti noile lectii, lectii care sunt vitale pentru tine, si tot ea iti impiedica cresterea spirituala.

Exista mereu de invatat si de asimilat ceva nou si minunat, iar tu o vei putea face numai cand vei fi gata sa ramai deschis, numai atunci cand vei cauta ceea ce ai nevoie in smerenie si profunda recunostinta.

In aceasta viata nu te vei opri niciodata din invatat.

De ce sa-ti fie frica de ceva?

Eu sunt intotdeauna cu tine. Merg inaintea ta ca sa-ti pregatesc calea, cale care ti se va dezvalui in adevarata ei perfectiune la momentul potrivit.

Ca sa poti trai aceasta viata trebuie sa ai credinta, si credinta sa-ti fie puternica, ca de piatra.

Credinta ta devine si mai puternica atunci cand o pui in practica.

Credinta nu este ceva despre care se poate vorbi. Ea trebuie traita, astfel incat toate sufletele sa poata vedea ca nu este vreun fel de stare ce te ridica undeva prin nori, ci este ceva foarte real, care lucreaza in viata de zi cu zi.

Este total nefolositor sa vorbesti sau sa citesti despre credinta, daca nu traiesti prin ea.

Asta inseamna ca trebuie sa patrunzi in adancime, adica sa inoti cu adevarat, nu doar sa dai superficial din maini, atingand fundul cu piciarele, prefacandu-te ca poti inota.

De ce sa nu intri in actiune si de ce sa nu-ti traiesti acum aceasta viata deplina si minunata?

Nimanui nu-i place sa fie ranit, desconsiderat, ignorat, neiubit sau nedorit.

Asa ca, de ce nu-i tratezi pe ceilalti cu iubire si respect?

Incearca sa-i intelegi si sa mergi de bunavoie impreuna cu ei, chiar daca este necesar sa parcurgi si ce-a de-a doua mila.

Fii foarte tolerant, rabdator si iubitor.

Acesta este modul in care tu insuti ai dori sa fii tratat, asadar traieste asa cum le-ai dori altora sa traiasca.

Fii un bun exemplu, dar nu o face niciodata doar ca simti ca se asteapta asa ceva de la tine.

Fa-o pentru ca doresti sa o faci, fa-o cu toata inima, pentru a da din tine tot ce este mai bun in tot ce faci, spui si gandesti.

Cu cat ai o dorinta mai mare, cu atat ea poate fi mai usor indeplinita.

Nu fi niciodata multumit cu ceva mediocru sau cu ceva facut cu inima indoita si vezi ca tot ceea ce faci sa fie la cel mai inalt nivel, ca motivele sa-ti fie curate si sa nu existe nimic egoist in ceea ce intreprinzi."

"Deschiderea portilor launtrice", de Eileen Caddy.

dacia spune:

VIORICA,ma bucur ca ti-ai revenit.
Cred ca te-ai speriat de cate sfaturi ai primit pana acum!Si cate diagnosticuri
Nu stiu daca chiar e vorba de-o depresie majora sau chiar e grav....
Eu cred ca esti prea STRESATA,dormi putin si prea nervoasa din cauza ca nu-ti iese profitul dorit din afacere(mai ales dupa atata munca...)
Cand sistemul nervos e intins la maxim incepi sa ai tot felul de stari si de aia plangi.
Sper ca totul e bine in continuare...

BillyBilly spune:

elenacristina nu puteai sa spui mai bine ce vroiam si eu sa spun
Si eu cred ca in tendinta noastra de a fi pe placul tuturor uitam de nevoile si placerile noastre personale. Pe masura ce ne straduim sa ne socilizam, sa ne integram intr-o lume cu care suntem mai mult sau mai putin compatibile, ne lasam pe noi deoparte si facem in permanenta compromisuri de la ceea ce ne-ar face cu adevarat placere. La un moment dat, pt. ca exista un moment in viata fiecarei persoane cand se trezeste, descopera cat este de frustrata si atunci o doboara tristetea. Pt. ca aparent a iubit pe toata lumea dar mai putin pe sine. S-a tradat pe sine. Tradarea de sine este mai daunatoare decat tradarea celorlalti, si stiti de ce: pt. ca in dorinta noastra de a placea, le aratam o fata mai putin adevarata a noastra, latura diplomata, cea pe care o vor ei sa o vada. Si in concluzie: ne mintim si pe noi ii mintim si pe ei. Vine momentul cand aceasta diplomatie/minciuna nu mai poate fi tolerata si dorim iubire. Iubire care nu poate sa plece decat de la noi. Daca nu ne iubim pe noi nu-i putem iubi nici pe ceilalti, daca nu ne intelegem pe noi, nu-i intelegem nici pe ceilalti. Asa ca procesul de iubire trebuie inceput cu noi, cu o doza mai mare de egoism pentru persoana noastra pt. a deveni acele persoane de calitate pe care le vor aprecia in final si ceilalti.

Pentru viorica:
Nevoile materiale nu au nici o legatura cu neimplinirea sufleteasca. Dovada este ca neimplinirea este resimtita la orice buzunar. Recomand iubire de sine: iubeste-te, rasfata-te, acorda-ti timp din viata ta (este doar viata ta pana la urma, nu a altora), simte-te bine in pielea ta si asculta-te interior. Ceea ce-ti face tie placere, da-ti din plin, nu te mai crampona atat de parerea celorlalti, nu te mai uita la barbatul de langa tine ca si cand viata ar fi fara sens fara el, invata sa traiesti cu tine si sa te bucuri de tine. Cand vei fi multumita de cine esti vei radia liniste si fericire, care va fi resimtita si de cei din jurul tau si te vor inconjura ca si fluturii. Atunci vei straluci, cand te vei iubi! Asa erai, daca iti aduci aminte in anii tai cei mai frumosi de tinerete, inainte de a te casatori si a spune: acum nu mai sunt doar eu, suntem doi, apoi trei... Rand pe rand ti-ai cedat locul in favoarea celorlalti si tu ai acumulat nevoi. Pe masura ce timpul trece, daca nu schimbi macazul, te vei acri de viata. Si e mare pacat! Cred ca cel mai mare. Nu te-as sfatui sa mai faci alti copii decat daca vrei neaparat. Nu cred ca solutia este asta.

Si eu am trecut prin stari asemanatoare, aveam 25 de ani, simteam cum viata este fara sens, o simteam doar ca se scurge undeva si eu eram pierduta in ea, fara control, fara rost si ma intrebam daca asa traieste toata lumea - doar ca sa nu moara? In fiecare zi incepusem sa iau cate o aspirina, nu ma intrebati de ce, probabil speriata de boli. Am descoperit niste oameni care mi-au aratat o directie si mi-au starnit niste intrebari. Am citit, am meditat, m-am ocupat de mine si am inceput sa ma inteleg. Am observat ca in familia noastra, de masina ne ocupam mai mult decat de noi, de casa, de masa, de orice ne ocupam mai mult decat o facem pentru noi. Orice are o valoare mai mare decat trupurile noastre, ce ne-am dori sa facem cu timpul nostru, ce ne-am cumpara cu banii nostri pt. care muncim atat de mult, s.a.m.d. Exemplu: Sunt putine persoane care ar tine o dieta sanatoasa pt. organism doar de dragul trupului lor, de obicei se tin dietele pt. ca trebuie sa slabim ca sa aratam bine, ca sa fim placute celorlati si ca sa ne imbracam la moda. Daca nu slabim, ne judecam in mintea noastra: sunt o nesimtita! Am avut o mare revelatie personala cand am incetat sa ma mai acuz ca-mi place sa mananc. Am zis: asta sunt! Am doua variante: sa ma lupt cu mine insami si sa imi stric toate zilele sau sa ma accept. Cand am incetat sa ma acuz, am simtit nevoia sa ma ocup mai mult de mine, sa ma observ si surprinzator am inceput sa ma plac pe mine asa cum sunt si cum m-a creat Dumnezeu. Daca tot ma accept si ma plac, parca nu as mai manca toate lucrurile nesanatoase, nu? Si iata cum acum sunt atenta la ce mananc, dar nu ca sa slabesc neaparat ci ca organismul meu sa fie sanatos si sa se conserve cat mai bine. Si imi place mai mult punctul acesta de vedere, decat invariabilul "trebuie" care ma facea atat de vinovata.
Un alt exemplu: nu deveni dependenta de sotul tau. Adu-ti aminte ca inainte de a-l cunoaste erai mult mai puternica, te descurcai singura in orice situatie si erai o persoana fermecatoare, care de altfel l-a cucerit si pe el, nu?? dupa ce te-ai casatorit treptat i-ai cedat din puterea ta, ai acceptat sa faca el anumite lucruri in locul tau, etc. Uita-te in propriul trecut si invata din el. Acum probabil ca lucrurile au avansat atat de mult incat locul tau in familie este bine definit, dar nesatisfacator pt tine ca persoana. Repara si redefineste-te, daca vrei sa-ti vindeci sufletul de tristete.
Sunt multe de spus, ma bucur ca mai gandeste cineva ca mine si ma intristeaza sa descopar cata tristete este in jur.
Va doresc tuturor sa va iubiti pt. ca altfel nu o va face nimeni pt. voi, asa cum meritati.

Nu exista circumstante, oricat de rele ar fi, din care un om intelept sa nu poata scoate ceva bun; nici circumstante, oricat de bune ar fi, pe care cel neintelept sa nu le foloseasca spre paguba lui. Francois, Duce de Rochefoucald

Amedeea spune:

Uite, Viorica, eu nu am nici sot (nici macar prieten), nici copil, nici loc de munca. Oare eu ce ar trebui sa spun? Eu deja stau pe marginea prapastiei...pentru mine neindeplinirea a atins apogeul. Stiu ca nu te ajuta aceste randuri, dar pune-te in situatia mea...sa stii, sunt altii mult mai "jos".

viorica avram spune:

stiu ca aveti dreptate! normal! fiecare in felul ei! inca am stari depresive, inca plang noptile si sunt deprimata dar ma trezesc atunci cand ma uit in jur si vad atata suferinta, vad oameni care au imbatranit cu lacrimi in ochi, femei care au acceptat compromisuri de toate felurile, copii care muncesc de mici si care s-au maturizat prea devreme.
citesc din ce in ce mia des pentru ca a existat o perioada in viata mea cand luata de valtoarea castigurilor materiale am uitat sa citesc.si lucrul acesta imi placea foarte mult.
nu am scapat de stari, sunt sigura ca le aveti si voi!
luna aceasta implinesc 31 de ani.si iar am recapitulat ce am realizat pana acum si totusi imi doresc ceva care sa ma ajute sa dorm noaptea linistita si multumita ca am realizat ceva, ca ziua , ca cei 31 de ani nu au trecut in zadar.asta e! lumea ma judeca dupa aparente si sunt sigura ca si eu in societate sunt la fel, chiar daca nu vad asta.
va pup! nu va doresc decat sa fiti fericite si sa va simtiti implinite. pentru ca asta imi doresc si mie!
aveti grija de voi!

Viorica
Ingerasul meu Shalini