Nu ma simt implinita!

nu stiu cum sa incep.va spun doar ca am tot ce-mi doresc:o familie,o casa,o masina,o afacere proprie.fetita mea e sanatoasa si frumoasa,sotul meu nu umbla aiurea si ma iubeste.am un apartament dragut,am absolvit o facultate...nu sunt foarte bogata dar am mai mult decat au altii de varsta mea.
si atunci?
de ce nu am somn noaptea gandindu-ma ca asta nu e tot ,de ce atunci cand fetita mea face lucruri dragute si eu rad imediat dupa aceea imi dau lacrimile,de ce ma refugiez in singurate,de ce am momente destul de dese in care imi doresc sa fiu singura si sa plang fara motiv?
ar trebui sa fiu recunoscatoare sortii dar eu vreau mai mult.ce?disperarea mea apare atunci cand imi dau seama ca nu stiu ce vreau!
mi se pare ca timpul trece prea repede si eu nu imi dau seama care e rostul meu in lume!

viorica

numeioana spune:

Viorica, din pacate fiecare dintre noi are momente mai nasoale, asta nu inseamna ca nu suntem impliniti. De ce simti ca nu esti implinita? Chiar tu ai spus ca ai tot ce-ti doresti, ca iti iubesti familia... Ma gandesc atunci ca pe plan profesional nu ai gasit ce cautai. Poate vrei sa ai o anume meserie, poate ca nu esti incantata de ce faci, poate ca nu esti multumita de tine insati sau crezi ca ceilalti nu sunt multumiti de tine. Cu ce te ocupi? Ce facultate ai terminat? Ce-ai vrea sa faci? Parerea mea e ca ar fi bine sa te implici intr-un proiect important, sa simti ca esti indispensabila,
ca esti apreciata...
Si mie mi se intampla sa ma intristez cateodata si sa imi pierd increderea in mine. Apoi imi amintesc ca le sunt de ajutor parintilor mei, bunicilor, ca sunt intotdeauna acolo pt sotul meu, ca muncesc pentru si cu oameni, ca am multe vise, dorinte, aspiratii. Ma simt implinita, desi mai am multe de facut... Cred ca esti intr-o perioada mai urata, ar trebui sa reflectezi si sa iti dai seama ce-ti lipseste... Nu uita insa sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru ce ai. Viata e scurta, timpul zboara si eu am invatat sa traiesc fiecare clipa ca si cum ar fi ultima. Vreau sa fiu fericita si sunt (chiar daca am multe lipsuri).

Ioana
poze noi

viorica avram spune:

poate ca ai dreptate,ca pe plan profesional nu masimt implinita.si stii de ce?pentru ca atunci cand incerci sa faci ceva aici in romania nu ai cum sa reusesti fara pile si cunostinte.eu mi-am deschis un magazin pentru femei insarcinate la mine in oras. nu ma intreba cate controale am avut si de fiecare data au gasit cate ceva.ma chinui sa supravietuiesc pe piata.si o fac cu greu.taxele si cheltuielile de tot felul ma sufoca.ajung seara acasa un pachet de nervi,mi-e frica sa raspund la telefon la un nr. strain pt ca ma astept la cei mai rau. imi vine sa ma ascund .magazinul meu e unic in oras si eram foarte mandra de el dar acum ma simt obosita.nu ma mai motiveaza nimic.muncesc degeaba.75%din profit se duce pe cheltuieli.m-am saturat .as vrea sa plec din tara,ma gandesc din ce in ce mai mult la acest lucru.
de doi ani de cand am deschis magazinul nu am mai avut vacanta.poate e si asta un motiv sa ma simt atat de deprimata,dar nu am timp.daca plec doua zile e dezastru.
am terminat facultatea de filosofie si nu imi foloseste la nimic.
mi-am mai revenit .azi dimineata eram foarte trista,mi-a mai trecut acum.trebuie sa merg mai departe. nu am alta solutie.
multumesc ioana!

viorica

ingerash spune:

Viorica, nu cumva treci printr-o perioada mai proasta tocumai din cauza muncii cu magazinul? nu ai putea sa lasi pe altcineva la carma afacerii si sa iei o scurta vacanta in care sa te relaxezi? sa mergi undeva la aer curat, sa te plimbi, sa asculti muzica, in fine ce iti place tie. cat despre facultate, mai cauta si tu pe net, poate iti gasesti un post care sa-ti placa pe undeva, posteaz ape site-urile de joburi, etc
hai ca m-am incurcat in idei, sper ca ai inteles ceva

bafta sa iti revii repede

Nu înceta niciodata sa zâmbesti, nici chiar atunci când esti trist, pentru că nu se stie cine se poate îndragosti de zâmbetul tău!

chiquitita spune:

Viorica, eu te inteleg perfect ca si eu simt la fel, numai ca nu stiam cum sa exprim starea asta de nefericire. Stii ce m-am gandit? Ca ceea ce avem, desi nu e chiar putin, nu e pe sufletul nostru. Puteam sa avem mult mai putin si sa fi fost fericite. Si eu am stari super nasoale, cel mai adesea imi vine sa stau cu ochii in tavan si sa plang. Nu stiu cum sa scap, pentru ca am sentimentul ca viata trece si la sfarsit o sa fiu plina de frustrari.

numeioana spune:

chiquitita, cateodata e nevoie de o palma de la Dumnezeu sa te trezesti si sa-ti dai seama de ce ai. Atunci vei fi multumit si incantat de ce ai, abia atunci iti vei da seama ca esti cu adevarat fericit. Eu sper ca mi-am dat seama la timp...pentru ca m-a durut enorm lovitura primita de o persoana pe care o cunosc doar din vedere. O tanara din orasul meu a ramas vaduva la 20 si ceva de ani, dupa ce sotul ei a murit nevinovat intr-un accident in timp ce mergea la munca. Erau casatoriti de putin timp si ea tocmai ramasese gravida. Aceasta veste m-a coplesit si m-a facut sa realizez cat de fericita sunt. Sunt extrem multumita de ce am, desi am cateva probleme de sanatate (dar nu grave), am un sot minunat, o casnicie asisderea, parintii nostri ne sprijina, ne iubesc, la fel bunicii... Si eu si sotul ne dorim mai mult (e normal), dar asta nu inseamna ca suntem nefericiti ca nu avem lucrurile respective. Ideea e ca atata timp cat ne iubim si suntem sanatosi suntem si fericiti. Avem posibilitatea sa infaptuim orice. Suntem tineri, in putere, vrem sa avem copii, vrem slujbe mai bine platite, vrem sa mergem in vacante in strainatate...ar in primul rand nu uitam nici o clipa cat suntem de fericiti impreuna si ii multumim lui Dumnezeu in fiecare seara pentru asta!


Ioana
poze noi

Crinutz spune:

buna,

si eu ma simt aproape in fiecare zi neimplinita. De ce? poate pt ca de 7 luni am un serviciu care nu imi place deloc si nu imi aduce nici un fel de implinire sau satisfactii (exclud cele financiare), nu are legatura cu vocatia mea. Eu am nevoie de satisfactii personale nu de cele financiare. alt motiv ar fi ca poate imi lipseste un bb - asta simt de ceva vreme. La fel ca tine imi doresc sa stau singura, sa plang ca sa ma descarc cumva.

intr-adevar ceea ce spunem cu totii este sa ne multumim cu ce avem pt ca altii nu au nici macar jumatate din ce avem noi. Adevarat! dar ce faci cu aceste sentimente si stari care totusi pun stapanire pe tine oricat ai incerca sa le ignori? Uneori nu sta in puterea ta sa schimbi anumite lucruri rapid asa ca trebuie sa te conformezi pana vei gasi o cale sa faci acele lucruri care iti fac cu adevarat placere.

Viorica cauta sprijin la cei din jurul tau pt a nu mai munci singura, ca sa poti pleca undeva macar cateva zile. si fii mandra in contiuare de magazinul tau. eu as fi super incantata sa am asa ceva. Fa o lista cu tot cea ce iti doresti, iti place si poti sa faci. Cauta in adancul tau, fi sincera cu tine si raspunde la intrebarea: "ce vreau, ce imi lipseste cu adevarat?" uneori nu raspundem sincer la aceasta intebare din frica sa nu descoperim ceva ce ne-ar putea intoarce viata pe dos. s-ar putea sa gasesti niste raspunsuri la care nu te asteptai.

Ar fi multe de spus pe acest subiect dar ma opresc totusi aici.
Mai multa fericire celor care va simtiti neimplinite!
pa pa

viorica avram spune:

sunteti dragute
mi-a mai trecut un pic dar sunt sigura ca ma apuca din nou.imi doresc sa fac ceva de care sa fiu mandra,sa ajung seara acasa si sa-mi iau fetita in brate si sa ma simt multumita ca am realizat ceva in ziua aceea.imi iubewc copilul mai mult decat orice dar am nascut-o ,o cresc si o educ doar pentru a-i da drumul in lume.fetita mea va avea viata ei,eu doar voi putea sa fiu langa ea cand imi va cere.
dar eu ca individ,ce am realizat?
nu concep sa traiesc degeaba,fara sa fac nimic.
ma framant si inca nu-mi gasesc rostul.

viorica

Crinutz spune:

Viorica ai zice ca suntem gemene!!!! ajung acasa un car de nervi si ma intreb ce am realizat azi. Raspunsul este de fiecare data la fel - nimic. si nu spun tampenii chiar nu fac nimic util toata ziua. este fff frustrant pt mine care am avut o munca creativa, dinamica, cu multe satisfactii sufletesti, iar acum stau 8 ore pe un scaun in fata unui monitor. dar ma cosolez cu ideea ca nu am avut de ales si ca va veni si timpul sa-mi fac meseria.
Pana una alta ma gandesc ca un bb imi va aduce un nou stil de viata, ma va implini si ma voi simti fericta din nou.

pa

viorica avram spune:

draga crinutz
vei face un copil,o perioada te vei simti mai bine,apoi o iei de la capat cu starile proaste.
vreau ceva!a existat o perioada in viata mea cand faceam totul cu multa placere.imi place sa muncesc cu oamenii si in ultimul timp nu prea am avut ocazia.poate daca mai fac un copil!?
si tot asa la nesfarsit....

viorica

ilona77 spune:

neimplinita ma simt si eu ... am pus asta pe seama emigrarii, a statului prea mult acasa, singura, cu gandurile si ideile mele ... mi-am cautat prieteni, am iesit cu ei in fiecare week-end, am iesit si la artificii, ne vizitam, citesc, ma plimb, invat si tot imi lipseste ceva si plang ...