Nu ma simt implinita!

numeioana spune:

Fetelor, ganditi-va bine ce va lipseste. Asta ar fi primul pas. Apoi ar urma sa va linistiti, sa va calmati, sa fiti destinse si sa incepeti sa lucrati pt a va atinge scopul. Nu e atat de greu cum credeti. Dar faptul ca va ganditi mereu si va plangeti de mila ca sunteti nefericite si neimplinite cu siguranta nu va duce nicaieri. Bine, poate sunt eu genul de femeie care se multumeste cu putin, nu stiu... Dar am si eu dorintele si visele mele. In loc sa imi bag in cap ce nefericita sunt mai bine actionez pt implinirea lor, nu?!

Hai, reveniti-va si incepeti sa faceti ceva pt sufletul vostru! Va pup dulce!

Ioana
poze noi

sanziana72 spune:

Eu zic ca starile astea de nemultumire sunt facute ca sa ne impinga inainte. La un moment dat ajung intr-o stare unde ceea ce fac nu imi mai ajunge. Iar daca nu schimb ceva, starea se adanceste.
Asa ca am invatat sa pun in balanta ceea ce fac si sa am curajul sa schimb. Nu e totdeauna posibil sa schimb lucruri importante, dar atunci schimb lucruri mai mici, mai fac un curs de dans, ma duc la un spectacol. Imi ofer un moment pentru mine, ca sa imi trag sufletul si sa imi clarific gandurile.


Sanziana & Marina (03/10/2004)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/album?.dir=mail&.src=ph


Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!

chiquitita spune:

quote:

---

Originally posted by numeioana

chiquitita, cateodata e nevoie de o palma de la Dumnezeu sa te trezesti si sa-ti dai seama de ce ai. Atunci vei fi multumit si incantat de ce ai, abia atunci iti vei da seama ca esti cu adevarat fericit. Eu sper ca mi-am dat seama la timp...pentru ca m-a durut enorm lovitura primita de o persoana pe care o cunosc doar din vedere. O tanara din orasul meu a ramas vaduva la 20 si ceva de ani, dupa ce sotul ei a murit nevinovat intr-un accident in timp ce mergea la munca. Erau casatoriti de putin timp si ea tocmai ramasese gravida. Aceasta veste m-a coplesit si m-a facut sa realizez cat de fericita sunt. Sunt extrem multumita de ce am, desi am cateva probleme de sanatate (dar nu grave), am un sot minunat, o casnicie asisderea, parintii nostri ne sprijina, ne iubesc, la fel bunicii... Si eu si sotul ne dorim mai mult (e normal), dar asta nu inseamna ca suntem nefericiti ca nu avem lucrurile respective. Ideea e ca atata timp cat ne iubim si suntem sanatosi suntem si fericiti. Avem posibilitatea sa infaptuim orice. Suntem tineri, in putere, vrem sa avem copii, vrem slujbe mai bine platite, vrem sa mergem in vacante in strainatate...ar in primul rand nu uitam nici o clipa cat suntem de fericiti impreuna si ii multumim lui Dumnezeu in fiecare seara pentru asta!


Ioana
poze noi

---

La mine e valabila doar partea cu parintii.

viorica avram spune:

daca stau bine si ma gandesc sentimentul acesta de neimplinire,nemultumirea aceasta,ma face sa merg mai departe,pt ca in permanenta caut altceva.citesc ce n-am citit,invat ce n-am invatat si ma trezesc ca incep sa cunosc multe lucruri despre care habar nu aveam.mi-ar placea foarte mult sa calatoresc,impreuna cu ai mei in Grecia,Italia,Anglia,sa vad lucruri despre care am citit doar in carti.din pacate nu-mi permit decat foarte putin.
cand ma uit la vreun documentar sau vad un piesaj de pe nu stiu ce insula exotica ma gandesc fara sa vreau ca eu pot sa mor si nu voi vedea niciodata acele lucruri.
eh,e greu.

viorica

Elise spune:

Viorica,


nuc red ca vreun om ajunge vreodata la saturatie si nu-si mai doreste nimic.
Dar de la asta pina la a o percepe ca pe o suferinta e cale lunga....

Nici eu n-am vazut Noua Zeelanda, de exemplu.
Si imi doresc tare mult sa o vad.
Dar nu ma simt neimplinita din cauza asta.
Nu sufar nici macar la ideea ca poate mor si nu apuc.
Sint inca tinara. Si sper.

In schimb, sufar pentru ca nu pot sa fac un copil.
Asta e o neimplinire majora.

Sufar pentru ca am aflat recent ca sotzul ma inseala.
Si singura dragoste reala din viata mea s-a dus pe apa sambetii.
Si asta e o neimplinire majora.

Daca ceva in sinea ta doare, e mai mult decit faptul ca "te-ai cam plictisit".
Trebuie sa afli cauza.
Sau sa o recunosti, macar fatza de tine.

Elise

viorica avram spune:

Elise,IMI PARE SINCER RAU PENTRU TINE.ai mare dreptate,uite vezi,eu daca nu trec prin astfel de experiente nu le inteleg pe deplin.
eu am ramas insarcinata accidental si am pastrat sarcina,apoi am ramas insarcinata exact cand ma pregateam sa fac tratament ,pt ca ,credeam ca nu mai raman.din nefericire am fost nevoita sa fac un avort.mi-a fost greu dar... a trecut.
nu stiu ce sentimente voi avea daca voi afla ca sotul meu ma inseala.
poate as fi furioasa,m-as simti urata si inutila,m-as razbuna....nu stiu.
niciodata nu poti sti ce-ti rezerva viata.am iubit candva un barbat care m-a inselat .am rupt imediat legatura cu el si am suferit ingrozitor.acum ma gandesc ca poate daca as fi fost mai diplomata dar nu...pe sotia sa o inseala ori de cate ori are ocazia.cred ca daca l-as fi iertat as fi fost in locul ei.
nu-ti dau sfaturi pt ca tu singura trebuie sa iei hotarari,pot doar sa-ti ofer un umar pe care sa plangi.
imi cer iertare ca am fost egoista.starile mele proaste reprezinta mult mai putin decat suferinta ta.

viorica

Elise spune:

Viorica,
.

Dar suferinta tot suferinta e indiferent ce o provoaca.
Nu inseamna ca daca n-ai probleme majore trebuie, obligatoriu, sa fii fericita.

Ideea este sa definesti ce te supara.
Asta e primul pas - definirea cauzei.
Apoi, indepartarea ei.

Ca sa exemplific: am fost in splital, unde eu aveam toate belelele din lume, si o colega de salon nu avea nimic.
Si eu, si ea, eram acolo pentru ca nu puteam face un bb.

Daca ea avea totul in regula, inseamna ca suferea mai putin?
Isi dorea un copil mai putin?

Poate si-l dorea mai mult....
Poate cazul meu era cel mai fericit, penstru simplul motiv ca la mine exsita o explicatie, si STIAM cum stau.
Si care sint urmatorii pasi.

Nu cred ca trebuie sa negi ce simti doar pentru ca nu stii de unde provine.
Ci sa descoperi cauza.
Daca sufletul tau iti spune ca e ceva care nu e in regula, atunci asa e.
Trebuie sa vezi ce.

Elise

IULIABRAILA spune:

Nu inteleg: ce inseamna la tine sa ai totul?
Daca zici ca sotul nu umbla aiurea si ma iubeste si ..... atit, asta inseamna pt mine ca sotul tau nu te iubeste sau mai rau ca nu iti este prieten in adevaratul sens al cuvintului, altfel problema ta nu ar exista.
Daca nu reusesti cu el, dar trebuie, pt ca din cite vad ai putea sa fii chiar fericita, incearca totusi un sfat avizat.
Ai prieteni?
Eu cred ca asta este esenta- sa ai cu cine vorbi, dar niciodata singura, doare prea tare. si CEL MAI BUN PRIETEN TREBUIE SA FIE CEL CU CARE DORMI IN FIECARE SEARA; el poate dormi cind tu esti cu ochii in tavan sau mai rau cind plingi fara motivatie?
Si atunci, cauta aici explicatia.
dupa ce ai o discutie cu el, ne mai auzim, IULIA.

viorica avram spune:

degeaba draga iulia ,sotul meu nu m-a inteles niciodata.cand ma vede stand singura cazuta pe ganduri zice ca am stari ciudate pe care el nu le intelege.i-am explica de ce sunt asa dar ma priveste tamp.imi spune ca ma iubeste chiar daca sunt ciudata.imi plac cartile de filosofie ,de psihologie,ma intereseaza problemele existentiale,iar el nu intelege de ce ma framanta subiecte fara raspuns. l-am intrebat daca nu se teme de moarte si a ridicat din umeri:inca nu se gandeste la ea.
vezi lucruri care pe mine ma framanta si care ma nelinistesc.prietenele mele sunt la fel ca si sotul meu.cu toate ca eu le invit sa traiasca viata din plin,sa iesim,sa ne bucuram de primii fulgii de nea,de un film bun de o carte frumoasa sau pur si simplu de o excursie la tara,nu lor le place sa vegeteze.
nu,sotul meu nu este cel mai bun prieten al meu,pt simplu motiv ca nu ma intelege.
nici eu nu inteleg de ce am inclinatiile acestea mai altfel.daca sunt suparata vreau sa stau singura,daca imi este rau nu suport pe nimeni langa mine,ma retrag in singuratate.am avut conflicte cu prietenele mele care nu intelegeau de ce trebuie sa stau singura cand ma simt rau sau cand sunt suparata.nu stiu,dar atunci sunt foarte nefericita,am o inclinatie catre melancolie.

viorica

IULIABRAILA spune:

viorica, in tinerete, sau ma rog in adolescenta, ca nu pot sa spun asa de pe net citi ani ai, ai scris vreodata? proza poezie, orice?
eu da, si starile astea pe care mi le descrii tu le aveam atunci in momente de inspiratie. Incearca asa ceva, poate iese, chiar daca nu vor suna tocmai vesele. La inceput.
Deci problema ta, asa cum am banuit este problema cu sotul tau. Si prietene nu ai sa fie clar, poate in cel mai bun caz, amice. Daca iti erau prietene isi dadeau seama de problemele pe care le ai si le aveti in viata de cuplu.
Cumva esti singura la parinti?
Incearca sa iti salvezi casnicia, pentru ca asta trebuie, convingindu-ti sotul sa te asculte- in interior, si sa simta cind iti vibreaza sufletul. Altfel nu ai si nu are de ales. Si ai o fetita.
Si eu am incercat si nu mi-a iesit, luna asta am pierdut primul meu bebe(eram insarcina in 4 luni).
Exact cum spui tu asa am fost si eu pina cind m-am casatorit. Si am stiut cum sa-mi creez un camin prin simplul fapt ca eram prietena cu sotul meu inainte de a fi iubiti. Noi am fost colegi de banca. Si atunci nu stiam ca sufletul lui este asa aproape.
Incearca sa ti-l apropii, poate azi nu are timp, poate miine.
Esti din galati, eu sint din braila, este frumos la voi, de ce nu va plimbati, singuri, pe faleza, sa discutati astea? Fara discutii legate de prieteni, amici , cunostiinte, parinti, etc. Numai despre voi doi.
INCEARCA asa. Lasa banii, afacerea, casa, parintii, cariera, studiile si orice poate sa stea intre voi. Intre voi este un copil si sta v-a legat, chiar daca el nu vrea.
Te astept, poate iese bine.
IULIA